Sunteți pe pagina 1din 15

TEORIA STADIAL A DEZVOLTRII Erik H.

Erikson

Note biografice Erikson s-a nscut n Frankfurt, Germania avnd o origine danez. Ca elev a excelat la materii precum arta sau istoria antic dar nu s-a remarcat prin performane deosebite, neadaptndu-se atmosferei colare formale. Dup finalizarea colii, a cltorit prin Europa timp de civa ani. La 25 de ani a acceptat invitaia de a preda la o nou coal vienez fondat de Anna Freud i de Dorothy Burlingham. n aceast perioad, a alternat predarea cu studiul psihanalizei alturi de Anna Freud i alii, participnd i la o formare psihanalitic. La 27 de ani i-a ntemeiat o familie alturi de Joan Serson. Dup anii 1933 s-au stabilit n Boston, odat cu impunerea fascismului n Germania, devenind printre cei mai cunoscui specialiti n analiza copiilor. Erikson a studiat i alte populaii, precum triburi din Dakota de Sud i Coasta Californiei, explornd astfel problematici neatinse de teoria lui Freud: viaa copiilor normali i dezvoltarea copiilor n diferite contexte culturale. Cea mai important lucrare a lui Erikson este Copilria i societatea, editat n 1950. n aceast lucrare sunt ilustrate opt stadii de dezvoltare umane precum i modul lor de manifestare n diferite culturi. Alte dou opere importante ale acestui autor sunt Tnrul Luther i Adevrul lui Gandhi, opere care realizeaz o frumoas conexiune ntre insighturile psihanalitice i un bogat material istoric. Teoria stadial Freud a propus o teorie stadial a dezvoltrii psiho-sexuale centrat pe zone corporale. Interesul copilului va trece, odat cu creterea sa, de la zonele orale la cele anale i la cele falice, urmnd ca dup o perioad de laten, s se centreze din nou pe zona genital. Teoria lui Freud prezenta o abordare complet inovatoare asupra dezvoltrii. Una dintre limitele teoriei lui Freud este tocmai aceast centrare asupra zonelor corporale, care se dovedete a fi prea specific, descriind n detaliu doar anumite pri corporale i surprinznd astfel doar unele aspecte ale dezvoltrii. Abordarea eriksonian va dezvolta fiecare stadiu din teoria lui Freud, conducnd treptat la nelegerea interaciunii dintre copil i lumea social.

1. Stadiul oral Pentru nceput, Erikson a ncercat s generalizeze stadiile freudiene, artnd c pentru fiecare zon libidinal putem vorbi i despre o stare a eului. La primul stadiu (cuprins ntre 0 i 1 an), zona primar este gura, iar modul de aciune ce caracterizeaz acest stadiu este ncorporarea (Erikson, 1963). La nceput oral, ncorporarea se extinde i va caracteriza i alte simuri. Copiii recepioneaz i ncorporeaz informaii nu doar la nivel oral dar i vizual; cnd ceva i atrage, deschid ochii larg i curios ca i cum ar vrea s cuprind acel obiect. ncorporarea descrie modul general n care eul copilului se confrunt pentru prima dat cu lumea extern. Al doilea stadiu oral al lui Freud era marcat de apariia primilor dini i de mucatul agresiv. n opinia lui Erikson aciunile de mucare i apucare, asemenea ncorporrii se realizeaz trecnd dincolo de zona bucal, la nivelul altor simuri. ncredere primar vs. nencredere Prima demonstraie de ncredere sociala la copil este uurina cu care se hrnete, profunzimea somnului sau, relaxarea sfincterelor sale. Experiena unei reglri mutuale a capacitailor sale receptive aflate n dezvoltare cu tehnicile materiale de aprovizionare l ajut sa echilibreze disconfortul provocat de imaturitatea homeostaziei cu care s-a nascut. In perioadele sale de veghe tot mai lungi el observa ca tot mai multe aventurari ale simturilor trezesc un sentiment de familiaritate, de coincidenta cu o stare de confort intern. Formele de confort si oamenii asociati cu ele devin la fel de familiare ca disconfortul sfincterelor. Asfel, prima achizitie sociala a copilului este disponibilitatea de a-si lasa mama in afara cimpului vederii fara aparitita sentimentului de anxietate, deoarece ea a devenit o certitudine interna ca si o predictibilitate externa. O astfel de consistenta i continuitate ofer un sentiment rudimentar al identitatii eului care depinde de recunoaterea faptului ca exista o populatie interna a imaginilor si senzatiilor reamintite si anticipate care sunt ferm corelate cu populatia externa a lucrurilor si oamenilor familiari si predicitibili. In psihopatologie, absenta increderii fundamentale poate fi cel mai bine studiata in schizofrenia infantila, in timp ce slabiciunea acesteia pe parcursul vietii apare la personalitatile adulte la care retragerea in stari schizoide si depresive este ceva obisnuit. Restabilirea une stari de incredere s-a observat a fi cerinta primara pentru terapia acestor cazuri. Indiferent de motivele care au provocat caderea psihotica, bizareriile si retragerea comportamentala a multor indivizi foarte bolnavi ascunde o incercare de a recupera

mutualitatea sociala printr-o testare a granitelor intre simturi si realitatea fizica, intre cuvinte si semnificatia sociala. Psihanaliza presupune ca procesul timpuriu de diferentiere dintre interior si exterior constituie originea proiectiei si introiectiei, care ramin unele din cele mai profunde si periculoase mecanisme de aparare. In introiectie, simtim si ne comportam ca si cind un bun extern a devenit o certitudine interna. In proiectie, experimentam un rau intern ca pe unul extern: inzestram persoanele semnificative cu raul care de fapt exista in noi. Apoi, aceste doua mecanisme, proiectia si introiectia, se presupun a fi modelate in functie de ceea ce traieste copilul cind incearca sa externalizeze durerea si sa internalizeze placerea, o intentie care trebuie sa duca la dovedirea maturitatii simturilor si, in cele din urma, la ratiune. Aceste mecanisme sunt reinitiate mai mult sau mai putin normal in crizele acute de dragoste, incredere si incredere la adult si pot caracteriza atitudinile irationale indreptate spre adversari si dusmani. Stabilirea patternurilor de solutionare a conflictului dintre incerederea si neincrederea fundamentala este prima sarcina a eului si astfel sarcina primara a ingrijirii materne. Insa cantitatea de incredere derivata din experientele infantile nu pare sa depinda in cantitati absolute de alimentatie sau demonstratiile de dragoste, ci mai degraba de calitatea relatiei materne. Mamele creeaza sentimentul de incredere la copiii lor prin ingrijirea sensibila a nevoilor individuale ale copilului combinat cu ncrederea personala. Aceasta formeaza la copil baza unui sentiment al identitatii care se va combina mai apoi cu un sentiment de a fi in regula, de a fi el insusi si de a deveni ceea ce ceilalti se asteapta de la el. Parintii nu trebuie sa aiba numai un anumit mod de dirijare prin interdictii si permisiuni; ei trebuie de asemenea sa constituie pentru copil o convingere profunda, aproape somatica, ca exista o semnificatie in ceea ce fac. Erikson extinde descrierea stadiului oral al lui Freud, artnd c nu doar zona oral este important, ci i modurile n care eul copilului se confrunt cu lumea. Copilul ncorporeaz i aduce obiecte n lumea sa prin diverse simuri, relaionnd astfel cu cei din jur, n principal cu prinii. Principal problematic a acestui stadiu se pune n termeni de ncredere vs. nencredere. Copilul ar nevoie s simt stabilitate i securitate din partea prinilor. Depirea favorabil a acestei perioade dezvolt o mare virtute a copilului: sperana. Modul n care copiii rezolv aceast prim criz, cu sau fr un sim ferm al speranei, determin energia i vitalitatea cu care vor intra n stadiile urmtoare.

2. Stadiul anal Al doilea stadiu al lui Freud se suprapune cu vrsta cuprins ntre 1 i 3 ani i se centreaz pe zona anal. Odat cu maturizarea sistemului nervos copilul dobndete control voluntar asupra muchilor sfincterieni, el poate elimina sau reine substanele n mod voluntar. Erikson este de aceeai prere cu Freud, afirmnd c principalele aspecte ale acestui stadiu sunt retenia i eliminarea, dar completeaz teoria lui Freud considernd c cele dou aspecte se extind dincolo de zona anal. De exemplu copiii vor ine, cu ncpnare, anumite obiecte pentru ca peste puin timp s le arunce sfidtor (Erikson, 1959). Autonomie vs. ruine i ndoiala Maturarea musculara ofera posibilitatea experimentarii a doua seturi simultane de modalitati sociale: a retine si a elibera. Ambele pot duce la expectatii si atitudini fie ostile, fie benigne. Astfel, a retine poate deveni un crud si ostil a sechestra, a restringe, dar poate deveni si un model de ingrijire. A elibera se poate dovedi o stare de eliberare a fortelor destructive, dar si o stare relaxata de a lasa sa treaca. Controlul in acest stadiu trebuie sa fie sigur. Copilul trebuie sa ajunga sa simta ca increderea fundamentala in existenta nu va fi pusa in pericol de dorinta lui de a face o alegere, de a formula o cerinta. Siguranta trebuie sa il protejeze de potentiala anarhie a sentimentului sau inca neantrenat de discriminare, inabilitatea sa de a retine si elibera cu discretie. Pe masura ce mediul il incurajeaza sa se sprijine pe propriile picioare, trebuie de asemenea sa il protejeze de experientele fara sens si arbitrare de rusine si indoiala. Daca se interzice experienta gradata si orientata a autonomiei alegerii libere (sau este slabita de o pierdere de incredere) copilul va intoarce asupra sa nevoia de discriminare si manipulare. In loc sa ia in posesie lucruri pentru a le testa prin repetitii cu scop, el va deveni obsedat de propriile sale repetitii. Prin astfel de obsesii el invata sa reposede mediul si sa obtina puterea prin incapatinare. Acesta este un model infantil pentru nevroza compulsiva. Este de asmenea sursa infantila a incercarilor ulterioare de a conduce dupa lege si nu dupa spirit. Rusinea presupune expunerea completa si constiinta de a fi privit: cu alte cuvinte, constiinta de sine. Este ca atunci cind esti vazut dar nu esti pregatit pentru asta; situatiile de rusine din vis sunt cele in care suntem priviti intr-o stare de goliciune. Rusinea este exprimata intr-un impuls de a intra in pamint. Cel care este rusinat ar dori sa oblige lumea sa nu il priveasca, sa nu observe expunerea sa. Ar dori sa distruga ochii lumii. In schimb, trebuie sa doreasca propria sa invizibilitate. Aceasta potentialitate este folosita abundent in metoda

educationala a rusinarii, folosita de unele popoare primitive. Rusina precede vinovatia, care este un sentiment negativ care se suporta in singuratate si liniste cu exceptia vocii supraeului. Indoiala este sora rusinii. In timp ce rusinea este dependenta de constiinta expunerii, indoiala are de-a face cu constiinta de a avea o fa si un spate si in special un n spate. Din moment ce aceasta arie a corpului, cu concentrarile sale agresive si libidinale asupra sfincterelor si feselor, nu poate fi vazuta de catre copil, si totusi poate fi dominata de dorinta altora. Spatele este continentul intunecat al micii fiinte, o zona a corpului care poate fi magic dominata si efectiv invadata de catre atacatori si cei care ar desemna ca rele produsele sfincterelor. Aceasta isi gaseste exprimarea adulta in temerile paranoice privind persecutorii si persecutiile ascunse, care ameninta pe la spate (si din spate). Acest stadiu devine astfel decisiv pentru cantitatea de dragoste si ura, cooperare si disponibilitate, libertate de expresie personala si suprimarea sa. Dintr-un simtamint de autocontrol fara pierderea stimei de sine provine un simtamint de bunastare si mindrie; dintr-un simtamint de pierdere a auto-controlului si de supra-control exterior vine o disponibilitate mai mare spre indoiala si rusine. 3. Stadiul falic (oedipian) ntre trei i ase ani, n timpul celui de-al treilea stadiu freudian, interesul copilului se va centra pe zona genital. Copilul va deveni curios n legtur cu organele sexuale, se va imagina n roluri de adult i chiar va rivaliza cu unul dintre prini pentru dragostea celuilalt, intrnd astfel n criza oedipian. Erikson consider c aciunea care caracterizeaz acest stadiu este intruziunea, descriind astfel att activitatea penisului biatului dar i trsturi precum ndrzneal, curiozitate, competitivitate (Erikson, 1963). Initiativa vs. vinovatie Exista la copil in fiecare stadiu un nou miracol al revelatiei, care reprezinta o noua speranta cit si o noua responsabilitate pentru toti. Acelasi lucru se intimpla si in cazul initiativei. Criteriile pentru aceste simtaminte si calitati sunt aceleasi: o criza este rezolvata iar copilul pare sa creasca atit organic cit si spiritual. El pare mai stapin pe sine, mai iubitor, relaxat si stralucit in judecati. El poseda un surplus de energie care ii permite sa uite esecurie usor si sa abordeze ceea ce pare dezirabil (chiar daca poate parea de asemena nesigur si chiar periculos). Initiativa adauga autonomiei calitatea abordarii, planificarii si atacarii unei

sarcini de dragul activismului, unde mai inainte vointa de sine cel mai adesea insipira acte de sfidare si independenta protestatara. Pericolul in acest stadiu este un simtamint de vina asupra scopurilor contemplate si a actelor initiate in exuberanta noilor puteri locomotorii si mentale: actele de manipulare agresiva si coercitie care curind depasesc capacitatile executive ale organismului si mintii. In timp ce autonomia se concentreaza asupra mentinerii la distanta a potentialilor rivali, si de aceea poate duce la izbucniri violente indreptate cel mai adesea semenilor mai mici, initiativa aduce cu sine rivalitatea anticipativa fata de cei care au fost acolo primii si pot ocupa domeniul de interes al subiectului. Gelozia si rivalitatea infantila ating acum apogeul intr-o lupta finala pentru pozitia favorita din partea mamei; esecul duce de obicei la resemnare, vina, anxietate. Copilul se desfata in fantezii de a fi un gigant sau un tigru, dar in visele sale fuge ingrozit sa-si salveze pielea. Aceste este stadiul complexului castrarii, teama intensificata de a-si avea organele genitale ranite ca pedeapsa pentru fanteziile legate de excitarea lor. Sexualitatea infantila, tabuul incestului, complexul castrarii si supraeul toate la un loc genereaza criza specific umana in cadrul careia copilul trebuie sa se treaca de la un atasamentul pregenital fata de parintii lui la procesul lent de a deveni parinte. Acum se produce scindarea emotionala intre potentiala glorie umana si potentiala distrugere totala. De acum, copilul ramine permanent divizat in sine. Fragmentele instinctuale care pina acum au generat cresterea corpului si mintii sale de copil, devin acum divizate intr-un set infantil care perpetueaza exuberanta potentialelor de crestere si un set parental care sprijina si creste autoobservatia, auto-ghidarea si auto-punitia. Problema care se pune din nou este cea a reglarii reciproce. Acolo unde copilul, acum dispus sa se supra-manipuleze, va dezvolta treptat un simtamint al responsabilitatii morale, unde poate obtine insight asupra institutiilor, functiilor si rolurilor care ii vor permite participarea responsabila, va gasi placerea in manipularea jucariilor si avind grija de copiii mai mici. Supraeul copilului poate fi primitiv, crud si sa nu admita compromisuri, asa cum se poate observa in cazuri in care copiii se supra-controleaza si se supra-constrng; cind dezvolta o supra-supunere care depaseste asteptarile parintelui; sau cind dezvolta regresii si resentimente durabile deoarece parintii insisi nu par sa se adapteze la noua constiinta. Unul din conflictele cele mai profunde in viata este ura pentru un parinte care a servit ca model si executor al supraeului, dar care a incercat sa scape cu aceleasi transgresiuni pe care copilul nu le mai poate accepta la el insusi. Suspiciozitatea si evazivitatea care se lovesc de caracterul

totul-sau-nimic al supraeului, acest organ al traditiei morale, fac din omul moralist un mare pericol potential pentru eul sau si pentru al celorlalti. In patologia adulta, conflictul se exprima fie in negarea isterica, care provoaca represia dorintei sau abrogare a organulu executiv prin paralizie, inhibitie sau impotenta; sau in manifestarile supra-compensatorii, in care individul speriat atit de dornic sa se puna la adapost, in schimb scoate capul. Dar aici trebuie sa ne gindim nu numai la psihopatologia individului, ci si la acumularile de energii care trebuie depasite, pe masura ce unele din sperantele cele mai indraznete si fanteziile cele mai salbatice sunt reprimate sau inhibate. Auto-corectitudinea, adesea principala recompensa pentru bunatate, poate fi mai tirziu indreptata asupra altora sub forma supravegherii moraliste persistente, astfel incit prohibitia mai degraba decit ghidarea initiativei devine sarcina dominanta. In perspectiva pericolelor potentiale din lunga copilarie a omului, este bine sa privim inapoi la planul stadiilor vietii si la posibilitatile de indrumare a copiilor. Si vom observa ca copilul nu este in nici un moment mai pregatit sa invete repede si avid, sa devina mai mare in sensul impartasirii obligatilor si performantei decit in aceasta perioada a dezvoltarii sale. El este avid si capabil sa faca lucruri in cooperare, sa combine cu alti copii in scopul construirii si planificarii si este dispus sa profite de pe urma invatatorilor si sa emuleze prototipurile ideale. El ramine, desigur, identificat cu parintele de acelasi sex, dar pentru moment el cauta ocaziile unde identificarea prin munca pare sa promita un cimp al initiativei fara prea mult conflict infantil sau vina oedipala si o identificare mai realista bazata pe spiritul experientei egale in infaptuirea lucrurilor impreuna. In orice caz, stadiul oedipal duce nu numai la stabilirea opresiva a unui simtamint moral care restringe orizontul permisivitatii; el de asemenea stabileste directia spre posibil si tangibil, ceea ce permite ca visele copilariei timpurii sa fie atasate scopurilor unei vieti adulte. Institutiile sociale, de aceea, ofera copiilor la aceasta virsta un ethos economic, in forma adultilor idealizati, recognoscibili prin uniformele si functiile lor, si suficient de fascinanti incit sa inlocuiasca eroii din benzile desenate sau din povesti. 4. Stadiul de laten n teoria lui Freud, n urma rezolvrii Complexului Oedipian, se instaleaz o perioad de laten ntre ase i unsprezece ani. n aceast perioad impulsul sexual i agresiv, care au generat crize n perioadele anterioare, sunt temporar inactive. Acest stadiu nu este caracterizat

de centrarea pe vreo zon libidinal, fiind per ansamblu o perioad de calm i stabilitate. n opinia lui Erikson acest stadiu este unul dintre cele mai importante pentru maturizarea copilului, avnd loc importante achiziii cognitive i de abiliti sociale. Competen, hrnicie vs. inferioritate Astfel, scena interna este pregatita pentru intrarea in viata, numai ca viata trebuie sa fie mai intii viata scolara, fie aceasta scoala, cimp sau jungla, sau sala de clasa. Copilul trebuie sa uite sperantele si dorintele anterioare, in timp ce imaginatia sa exuberanta este imblinzita si adaptata la legile impersonale. Inainte ca copilul, deja psihologic un parinte rudimentar, sa devina parinte biologic, trebuie sa inceapa sa fie un muncitor si un furnizor potential. Odata cu perioada de latenta ce vine, copilul normal uita, sau mai degraba sublimeaza necesitatea de a confrunta oamenii prin atac direct sau de a deveni tata si mama in graba: el acum invata sa cistige recunoasterea producind lucruri. In toate culturile, in acest stadiu, copiii primesc o forma de instructie sistematica, desi aceasta nu este totdeauna de tipul scolii pe care o organizeaza societatile literate. Astfel se dezvolta fundamentele tehnologiei, pe masura ce copilul devine apt sa minuie instrumentele, uneltele si armele folosite de oamenii mari. In societatile literate, cu cariere mai specializate, copilul trebuie alfabetizat, educatia fundamentala pentru cel mai mare numar de cariere. Cu cit este mai confuza specializarea, cu atit sunt mai nediferentiate eventualele scopuri ale initiativei; si cu cit este mai complicata realitatea sociale, cu atit sunt mai vagi rolurile parintilor. Scoala pare sa fi o cultura prin ea insasi, cu propriile sale scopuri si limite, cu achizitiile si dezamagirile sale. Pericolul in acest stadiu il constituie sentimentul inadecvantei si inferioritatii. Daca el abandoneaza instrumentele si aptitudinile sau statutul sau printre partenerii de unelte, el poate fi descurajat in ceea ce priveste identificarea cu ei si cu un sector al lumii. Pierderea sperantei intr-o astfel de asociere il poate retrograda la rivalitatile oedipale. Copilul se va simti condamnat la mediocritate. Dezvoltarea copilului este profund perturbata cind viata de familie nu a reusit sa il prepare pentru viata scolara sau cind socala nu reuseste sa sprijine promisiunile stadiilor anterioare. Am indicat anterior pericolul care ameninta individul si societatea in care copilul scolar incepe sa simta ca culoarea pielii sale, istoria parintilor sai sau moda hainelor sale vor decide mai degraba decit dorinta sa de a invata, valoarea sa ca elev si astfel simtamintul identitatii sale. Dar mai exista un pericol fundamental, anume restringerea omului la sine si constringerea orizonturilor sale pentru a include numai munca sa. Daca el accepta munca ca

singura sa obligatie el poate deveni sclavul conformist si fara ratiune al tehnologiei sale si al celor care sunt in postura de a o exploata 5. Pubertatea (Stadiul genital) Conform lui Freud, adolescena este un stadiu turbulent datorit schimbrilor psihologice dramatice care au loc. Impulsurile sexuale i agresive amenin s copleeasc eul i aprrile sale. n special zona genital este puternic investit sexual adolescentul avnd din nou fantezii oedipiene. n opinia lui Erikson acest conflict al impulsurilor descris de Freud avea o coresponden la nivel social, adolescentul confruntndu-se cu noi cerine i roluri sociale. Identitate vs. confuzia de rol Odat cu stabilirea unei bune relatii initiale cu lumea aptitudinilor si instrumentelor, si odata cu venirea pubertatii, copilaria ia sfirsit si incepe tineretea. In pubertate si adolescenta toate asemanarile si continuitatile anterioare sunt mai mult sau mai putin puse sub semnul intrebarii, datorita rapiditatii cresterii corporale si adaugarii maturitatii genitale. Tinerii sunt acum preocupati de cum apar in ochii altora in comparatie cu ceea ce simt ei ca sunt si cu intrebarea referitoare la cum sa conecteze rolurile si aptitudinile cultivate anterior cu prototipurile ocupationale. Integrarea care are loc acum in forma identitatii eului este mai mult decit suma identificarilor din copilarie. Este experienta cistigata a abilitatii eului de a integra toate identificarile cu vicisitudinile libidoului, cu aptitudinile dezvoltate din inzestrare si cu oportunitatile oferite de rolurile sociale. Sentimentul identitatii eului reprezinta incredrea dobindita ca asemenarile interioare si continuitatea sunt justificate de promisiunea tangibila a unei cariere. Pericolul acestui stadiu este confuzia de rol. Acolo unde aceasta se bezeaza pe o indoiala anterioara puternica privind identitatea sexuala, episoadele delincvente sau psihotice sunt frecvente. Daca sunt diagnosticate si tratate corect, aceste incidente nu au aceeasi semnficatie fatala pe care o au la alte virste. De cele mai multe ori, inabilitatea de a stabil o identitate ocupationala este cea care perturba pe tineri. Pentru a se ramine impreuna, ei temporar se supraidentifica, pina in punctul unei aparente pierderi a identitatii, cu eroii lor. Aceasta inititaza stadiul amorezarii, care nu este complet, si nici macar in mod primar, de natura sexuala. Intr-o masura considerabila, dragostea adolescenta este o incercare de a ajunge la o

definitie a identitatii personale proiectind imaginea difuza a eului asupra altuia si vazind-o astfel reflectata si treptat clarificata. Tinerii pot fi in mod remarcabili dispusi la a forma clanuri cit si cruzi in excluderea tutror celor care sunt diferiti prin culoarea pielii sau provenienta culturala, prin gusturi sau inzestrari si adesea prin aspecte penibile precum aspectele imbracamintii sau gestica, asa cum au fost ele temporal selectate drept semne ale unei persoane din interiorul sau exteriorul grupului. Este important sa intelegem astfel de intolerante drept o aparare impotriva unui simtamit de confuzie a identitatii. Adolescentii nu numai ca se ajuta reciproc in trecerea prin disconfortul specific prin formarea clicilor su stereotipizara lor, a idealurilor, a inamicilor; ei de asemena isi testeaza reciproc in mod pervers capacitatea de a jura fidelitatea. Dispozitia spre astfel de testari explica de asmenea tentatia pe care o exercita doctrinele simple si totalitariste asurpa mintilor tinerilor in tari si clase care si-au pierdut identitatea. Mintea adolescentilor este in mod esential o minte o moratoriului, un stadiu psihologic intre copilarie si virsta adulta si intre moralitatea invatata de copil si etica care urmeaza a fi dezvoltata de adult. Este o minte ideologica si, intr-adevar, aspectul ideologic al societatii este cel care vorbeste cel mai clar adolescentului care este dornic sa se afirme si este gata sa se supuna ritualurilor, credintelor si programelor. Pentru a nu deveni cinici sau apatici, tinerii trebuie cumva sa fie capabili sa se convinga ca cei care reusesc in lumea adulta poarta pe umeri obligatia de a fi cei mai buni 6. Adultul tnr Erikson este primul freudian i unul dintre primii scriitori developmentaliti care propun stadii de dezvoltare distincte pentru vrsta adult. Stadiile lui Erikson din perioada adult descriu modul n care oamenii i extind i aprofundeaz capacitate de a iubi i proteja pe ceilali. Adolescentul era, n principal centrat pe sine, era preocupat de cine este, de ce impresie face asupra celorlali i de ce vor deveni. Relaiile de dragoste i de ataament ale adolescentului sunt adesea eforturi de autodefinire. Intimitate vs. izolare Forta adunata in orice stadiu este testata de necesitatea de a-l transcende in asa mod incit individul isi poate asuma noi riscuri, punind in joc ce era cel mai vulnerabil si pretios in stadiul anterior. Astfel, tinarul adult care iese din cautarea cu insistenta a identitatii, este dornic sa fuzioneze identitatea sa cu a altora. El este pregatit pentru intimitate, care este

capacitatea de a se dedica afiliatiilor concrete si parteneriatelor si de a dezvolta forta etica de a mentine aceste angajamente, desi ele pot cere sacrificii si compromisuri semnificative. Corpul si eul trebuie sa fie acum stapinii modurilor organice pentru a fi capabili sa se confrunte cu temerea pierderii eului in situatii care necesita abandonul: solidaritatea afiliatiilor strinse, orgasmul si uniunile sexuale, prieteniile intime si lupta, experientele de inspiratie si intuitite. Evitarea acestor experiente din pricina temerii pierderii eului pot duce la un sentiment profund de izolare si auto-absorbtia care urmeaza. Opusul intimitatii este izolarea: disponibilitatea de a se izola si, daca este necesar, de a distruge fortele si oamenii a caror esenta pare periculoasa. Prejudiciile dezvoltate astfel sunt o expresia mai matura a repudierilor oarbe din timpul luptei pentru identitatea care diferentiaza clar intre familiar si strain. Pericolul acestui stadiu este ca relatiile intime, competitive si combative sunt experimentate cu si mpotriva semenilor. Dar pe msura ce zonele sarcinilor adulte sunt delimitate, si ntlnirile competitive si relaiile sexuale sunt difereniate, ele devin in cele din urma subiectul acelui sens etic care este marca adultului. Pericolul acestui stadiu este izolarea, adica evitarea contactelor care duc la intimitate. In psihopatologie, aceasta perturbare poate duce la probleme de caracter severe. Pe de alta parte, exista parteneriate care se constituie intr-o izolare n doi, protejnd ambii parteneri de necesitatea de a se confrunta cu urmtorul stadiu critic generativitatea. 7. Adultul Trsturile ce caracterizeaz adultul sunt creativitatea, productivitatea i angajamentul n ghidarea generaiilor urmtoare, prin contrast, stagnarea caracterizeaz un individ care nu manifest interes pentru generaiile urmtoare. Acest stadiu poate numit generativitate vs. stagnare. Generativitate vs. stagnare Generativitatea se manifest n diferite moduri: biologic i parental, exprimat n naterea i ngrijirea copiilor; n munc, relevat de transmiterea deprinderilor asimilate i altor indivizi; cultural, manifestat n dorina i preocuparea adulilor de a crea, conserva i transmite valori culturale. Generativitatea este, in primul rind, grija de a stabili si indruma urmatoarea generatie, desi exista indivizi care din nefericire sau datorita anumitor inzestrari in alte directii, nu aplica aceasta cale urmasilor lor. Si intr-adevar, conceptul de generativitate este menit sa admita sinonime mai populare precum productivitate si creativitate, care totusi, nu il pot inlocui.

Generativitatea este un stadiu esenial in dezvoltarea psihosexuala cit si cea psihosociala. Unde aceasta trecere eueaz, are loc regresia la un stadiu obsesiv de pseudointimitate, adesea cu un sentiment de stagnare si srcire personala. Indivizii ncep sa se complac atunci ca si cnd ar fi proprii lor copii unici (sau ai celuilalt); iar unde condiiile sunt prielnice, invaliditatea timpurie, fizica sau psihologica, devine subiect al grijilor. Faptul singur de a avea sau de a-si dori copii nu duce la generativitate. De fapt, unii prini par sa sufere de retardare in abilitatea de a dezvolta acest stadiu. Motivele se gsesc adesea in impresiile din copilrie timpurie; in dragostea de sine excesiva; si in fine in lipsa unei credine, o anume ncredere in specie, care ar duce la credina ca un copil este o contribuie la societate. In ceea ce privete instituiile care protejeaz si ranforseaz generativitatea, se poate spune ca toate instituiile codifica eticile succesiunii generative. 8. Vrsta avansat Aceast vrst este descris adesea n literatura de specialitate printr-o serie de pierderi fizice i sociale precum: pierderea sntii i puterii fizice, pierderea locului de munc i prietenilor, rudelor. De asemenea are loc i o pierdere inevitabil a statusului, mbtrnirea fiind asociat cu atribute precum inactiv i nefolositor. nelepciune. Integritatea eului vs. disperare Numai cel care a strns treptat roadele celorlalte stadii poate ajunge la integritatea eului. Neavnd o definiie clara, voi indica citiva constituenti ai acestei stari de lucruri. Este asigurarea cistigata a eului privind tendinta sa spre ordine si sens. Este o dragoste postnarcisita a eului uman nu a sinelui ca o experienta care ofera ordine si un simt spiritual. Este acceptarea propriului si unicului ciclu al vietii ca ceva care trebuie sa fie. Este o camaraderie cu vremurile trecute si cu diferitele cursuri de viata. Posesorul integritatii este gata sa apere demnitatea propriului sau stil de viata impotriva tuturor amenintarilor fizice si economice. Pentru ca el stie ca viata personala este coincidenta accidentala dintre un ciclu de viata si un segment al istoriei. Stilul de integritate dezvoltat de cultura sau civilizatia sa devine astfel patrimoniul sufletului sau. In fata unei astfel de consolidari, moartea isi pierde din stigmat. Erikson s-a centrat pe lupta interioar a acestei perioade, care presupune suferin dar poate duce la cretere i

Lipsa sau pierderea integritatii eului este semnificata de frica de moarte: ciclul de viata personal nu este acceptat drept ultimat al vietii. Dipserarea exprima sentimentul ca timpul este acum scurt, prea scurt pentru a ncepe o noua viata si a incerca alte cai spre integritate. Dezgustul ascunde disperarea, adesea numai in forma a mii de mici dezgusturi. Fiecare individ, pentru a deveni adult, trebuie sa dezvolte suficient toate calitatile eului mentionate, astfel incit sa poata fi recunoscut stadiul final al integritatii. Dar fiecare fiecare entitate culturala, pentru a dezvolta stilul particular de integritate sugerat locul sau in istorie, utilizeaza o combinatie particulara a acestor conflicte, impreuna cu provocarile specifice si prohibitiile sexualitatii infantile. Conflictele infantile devin creative doar daca sunt sprijinite de institutiile culturale si de clasele conducatoare care le reprezinta. Integritatea eului implica o integrare emotionala care permite participarea la responsabilitatea conducerii. Considerente teoretice Teoria lui Erikson poate fi considerat o teorie stadial, din urmtoarele considerente: stadiile descriu patternuri de comportament diferite calitativ; se refer la problematici generale; se desfoar ntr-o secvenialitate n general invariabil i sunt universale din punct de vedere cultural (Erikson, 1963). n teoria stadial a lui Piaget, termenul de integrare ierarhic era indispensabil, n aprecierea autorului structurile anterioare aparinnd unui stadiu precedent, vor fi reintegrate n noi structuri, ale unui stadiu superior. n teoria lui Erikson putem vorbi despre acest proces doar la anumite stadii, cum ar fi la adolescen, dar trebuie precizat c acest concept de integrare ierarhic nu se aplic pentru toate stadiile dezvoltrii. De exemplu problematica stadiului autonomie versus ruine i ndoial nu este reorganizat i reintegrat la nivelul stadiului urmtor, iniiativ versus vinovie. Un alt aspect demn de menionat este acela c, n conformitate cu teoria lui Erikson, cu toii ar trebui, dac trim ndeajuns, s parcurgem toate stadiile de dezvoltare, trecerea la un stadiu superior nu este condiionat n cazul acestui autor, de succesul achiziionrii unor cerine ale stadiului precedent. Motivul pentru care vom parcurge toate aceste stadii este strns corelat cu forele care condiioneaz trecerea de la un stadiu la altul: maturizarea biologic i expectanele sociale. Aceste fore ne conduc de la un stadiu la altul conform unui anumit orar, indiferent de succesul obinut la stadiile anterioare. n opinia lui Erikson, depirea cu succes a crizelor specifice fiecrui stadiu duc la dezvoltarea unei virtui importante pentru dezvoltarea uman, astfel:

1. la nivelul primului stadiu, al ncrederii primare versus nencredere, corespunztoare este impulsul, sperana

virtutea

2. la nivelul celui de-al doilea stadiu, al autonomiei versus ruine i ndoial, virtutea este autocontrolul i puterea voinei 3. la al treilea stadiu, iniiativ versus vinovie, virtutea este scopul, ndrumarea 4. la al patrulea stadiu, competen. hrnicie versus inferioritate, virtutea este competena 5. la al cincilea stadiu, identitate versus confuzie de rol, virtutea este devotamentul, fidelitatea 6. la stadiul al aselea, intimitate versus izolare, virtutea corespunztoare este afilierea, dragostea 7. la al aptelea stadiu, generativitate versus stagnare, virtutea este grija, afeciunea 8. iar la nivelul celui de-al optulea stadiu, integritatea eului versus disperare, virtutea este nelepciunea. Concluzii Aportul teoriei lui Erikson a fost n primul rnd de a extinde teoria psihanalitic de pn la el. Erikson a descris problematica de baz a stadiilor freudiene i a dezvoltat teoria stadial pentru a acoperi ntregul ciclu al vieii. De asemenea, opera lui Erikson a pus ntr-o nou lumin importana interveniei factorilor sociali la diferite stadii de dezvoltare. De exemplu, autorul a artat c adolescenii se lupt nu doar pentru a-i stpni impulsurile ci i pentru a-i defini o identitate n contextul social. Erikson a nuanat teoria freudian n privina posibilitii de a realiza o dezvoltare sntoas. n primul rnd, autorul s-a aplecat n mai mare msur asupra conceputului maturizrii. Pentru Freud, maturizarea dirija impulsurile instinctuale, n opinia lui Erikson, acelai proces gestioneaz dezvoltarea diverselor stri ale eului i ale modurilor sale de aciune. Susinnd c o dezvoltare sntoas este strns corelat cu planul primar, socioeducaional al maturizrii, Erikson face trecerea ntre abordarea lui Freud i cea a developmentalitilor precum Rousseau, Gesell, etc. Una dintre criticile aduse teoriei lui Erikson, a fost aceea c s-a strduit prea mult s coreleze problematica dezvoltrii eului cu zonele libidinale din teoria lui Freud (White, R., 1960). n opinia primului autor menionat, fiecrei zone i corespunde un mod caracteristic de interaciune ale eului cu lumea, dar el va omite astfel multe din activitile caracteristice diverselor vrste ale copilului i se va centra exclusiv pe interaciunea menionat.

Pe de alt parte, sunt autori care au formulat o alt limit a teoriei lui Erikson, aceea c apeleaz adesea la concepte prea vagi, n ciuda stilului su cursiv, literar. Erikson era ns contient de limitele conceptuale ale teoriei sale, justificnd acest lucru prin faptul c se orientase spre psihologie pornind de la art. Aceast limit conceptual a teoriei sale poate explica parial numrul redus al cercetrilor empirice n aceast direcie. Opera lui Erikson, ca i cea a lui Freud este deosebit de bogat i profund, necesitnd un studiu atent att pentru insighturi personale privind natura uman ct i pentru progresul tiinific.