Flori de mucigai

Tudor Arghezi

Tudor Arghezi este un scriitor modernism asemenea lui Ion Barbu și Lucian Blaga si aparține
perioadei interbelice a literaturi . El este revendicat depotriva de un traditionalism și
modernism opera ingloband trăsături ale ambelor curente literare .
Autorul reușește să se facă remarcat prin originalitatea sa reprezentând totodată spiritul
veacului prin integrarea specificului Național în Estetica Europeană. Meritul său este acela de
a revoluționa limbajul poetic astfel încât după cum însuși afirmă ,,o idee să nască alte sute,,.
El este întemeietorul ,,estetici urâtului ,,în literatura română idee preluată de la scriitorul
francez Charles Boudlaire
George Călinescu apreciază această formulă inovatoare a limbajului arghezian numind-
o ,,surprinderea suavitati sub limbaj de mahala ,,
Volumul de povestiri ,,Poarta Neagră,, a apărut în anul 1930 prezintă o perioadă zbuciumată
a autorului când a fost întemnițat la închisoarea Băcărești în perioada 1918 -1919 din motive
politice. Volumul de poezii,, Flori de mucigai,, apărut în anul 1931 reiterează
aceeași experiență în varianta lirică însă aici lumea delincvenților e privită cu omenie și
înțelegere de către poet.
Imaginarul poetic transfigurează realitatea concretă între o viziune artistică specific
argheziană a cărei interpretare are la bază are revalorificarea cuvântului prin funcția
expresivă a esteticii urâtului
Lirismul subiectiv se definește prin mărcile lexico gramaticale reprezentate de verbe și
pronume la persoana întâi (,,am scris ,, , ,, m-am silit,,)
Tema poeziei e moderna și reliefează dorința artistului de a crea însă consecințele artei sale
provoacă tulburări interioare sinului poetic . Versurile nu mai sunt acum un rezultat al
imaginației al harului divin și sugerează zbuciumul interior al sinelui poetic .
Titlul ,,Flori de mucigai,, este un oximoron prin alăturarea ,,florilor ,,ce sugerează
frumusețea ,viața ,puritatea cu ,,mucegaiul ,,simbol al putreziciuni și întunericului.
Titlul În ansamblul său sugerează imaginea unei lumi degradate unde viața oamenilor
osanviti închisorii e supusă restricțiilor rigide.
,,Flori de mucigai ,,este inspirat din literatura franceză a lui Charles care a scris ,,Florile râului,,
Din punct de vedere structural opera e alcătuită din două secvențe inegale unde în prima
secvență este ilustrat crezul artistic al poetului, iar în cea de-a doua secvență e ilustrată
neputința acestuia de a crea în condiții de claustrare
Prima secvență poetică debutează cu pronumele personal la persoana a treia ,,le ,,ce
ilustrează versurile create de poet în cadrul închisorii iar prezența sa este marcată prin
verbul ,,am scris,, , ,,Le-am scris cu unghia pe tencuială/ Pe un parete de firidă goală /Pe
întuneric în singurătate /Cu puterile neajutate ,,
Enumerația prin negație a simbolurilor evangheliștilor ,,taurul,, , ,, vulturul,, , ,, leul,,
ilustrează aspirația sinelui poetic spre o înaltă creație ,, Nici de taurul ,nici de leul ,nici de
vulturul /Care au lucrat împrejurul /Lui Luca, lui Marcu și Ioan ,,
Autorul dorește să lase în urmă simbolurile artei sale considerând versurile ,,stihuri fără an
Stihuri de groapă /De sete de apă /Si de foame de scrum /Stihurile de acum,, aceste metafore
simbol relieful crezul artistic arghezian. Maniera de a scrie cu ,,unghia îngerească ,,reliefează
dorința nespusă a sinelui de a se exprimă în condiții de claustrare . Când i s-a tocit,,, unghia
îngerească,, poetul început să scrie cu unghiile de la mâna stângă.
Simbolistica străveche asociază mâna stângă forțelor demonice care sunt în opoziție cu
Creația divină.
Intunericul și ploaia de afară creează sinelui stări apatice care îi produc dezamăgire,
neputință și durere c,,a o gheară ,, , ,,Si mă durea mâna ca o gheară /Neputincioasa să se
strângă /Si m-am silit să scriu cu unghiile de la mâna stângă,,.
Răul și urâtul sunt cu înjurături care se opune destinului însă omul trebuie să le depășească
visand spre înălțare spirituală și Speranță veșnică.
Metaforele simbol (,,unghia îngerească,, , ,,, foame de scrum,, , ,,stihuri de
groapă ,,)permanetizează starea dezolantă a artistului care nu poate crea liber.
Expresivitatea textului este susținută la nivel morfosintactic prin topica inversată (,, sau nu a
mai am cunoscut,,) prin alternarea perfectului compus cu imperfectul dar și prezentul gnomic
care permanetizeaza închistarea poetului.
Registrele stilistice sunt moderne prin îmbinarea limbajului cu iz arhaic cu cel religios
Tudor Arghezi este ,,cronicarul infernarilor,, datorită coborârii sale în infern și ruperii de tot
ceea ce reprezentase până atunci arta literară.