SISTEME DISPERSE

Sisteme disperse

Sistemele disperse sunt formate dintr-o faza dispersa care se afla

intr-un mediu de dispersie (mediu dispergent).
Un sistem dispers coloidal reprezintă un sistem termodinamic
heterogen obţinut prin amestecarea a două sau mai multor
componente nemiscibile.
Componentul aflat în cantitate mai mică, se numeşte dispersoid,
iar cel aflat în cantitate mai mare, se numeşte mediu de dispersie.
Dispersoidul este alcătuit din particule coloidale, numite „unităţi
cinetice”, de dimenisuni mult mai mari decât cele ale mediului de
dispersie. De aceea el constituie faza discontinuă , în timp ce
mediul de dispersie reprezintă faza continuă a sistemului dispers.
Între cele două faze există o suprafaţă de contact foarte mare
care conferă sistemului coloidal anumite proprietăţi specifice.
Această suprafaţă, numită suprafaţă interfazică, este cu atât
mai mare cu cât dimensiunea unităţilor cinetice este mai
mică.
O suprafaţă interfazică mare determină o instabilitate
ridicată a sistemului dispers coloidal.Cea mai importantă
consecinţă a prezenţei suprafeţei interfazice o reprezintă
instabilitatea termodinamică a coloizilor.
Dacă particulele celor două componente sunt de dimensiuni
mici, de ordinul a 10-10m şi cu polarităţi apropiate, atunci
amestecarea lor conducela un sistem omogen, fără suprafaţă
interfazică, stabil termodinamic, numit soluţie
micromoleculară.
Solutii moleculare
O solutia este un amestec omogen format din doi sau mai
multi componenti.
Orice soluție conține un solvent (substanța care dizolvă) și
un solvat (substanța care se dizolva). În cele mai multe
cazuri, solventul este apa (soluție apoasă).
Solubilitatea – reprezinta cantitatea de substanta
exprimata in grame dizolvata in 100g solvent.
In functie de solubilitatea solutiile pot fi:
- greu solubile
- usor solubile
- insolubile
Concentraţia soluţiilor
Concentraţia soluţiilor este o mărime ce exprimă raportul dintre cantitatea de
substanţă dizolvată şi cantitatea de dizolvant sau de soluţie obţinută.
Concentraţia soluţiilor se poate exprima în diferite moduri.
Concentraţia procentuală, %, reprezintă numărul de grame de substanţă
dizolvată în 100 g soluţie :

unde: m d este masa de substanţă dizolvată în grame;

m s – masa de soluţie în grame.
Concentraţia în fracţii molare a unei soluţii , reprezintă
raportul dintre numărul de moli al unui component şi
numărul total de moli din soluţie :

Suma fracţiilor molare ale tuturor componenţilor este 1.

Concentraţia normală (n sau N) indică numărul de
echivalenţi g de solvat într-un litru (1000 cm³ ) de
soluţie.
Titrul, notat cu T, reprezintă cantitatea de substanţă exprimată în grame dizolvată într-un cm 3 de soluţie :

Concentraţia molară sau molaritatea reprezintă

numărul de moli de substanţă dizolvată într-un litru de
soluţie.

Titrul, notat cu T, reprezintă cantitatea de substanţă

exprimată în grame dizolvată într-un cm3 de soluţie :