Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Referat Istorie
Referat Istorie
____________________________________________
Referat
,,Rolul culturii moldovenești la crearea
culturii româ nești.”
2021
Motto:,, … Eu privesc patria mea toată acea întindere de loc, unde se vorbește
românește , ca și istorie națională , istoria Moldovei întregi , înainte de sfâșierea ei , a Valaiei
și a fraților din Transilvania ” Mihail Kogălniceanu
De la apariţie (mijlocul veacului XIV) şi pînă în 1862 Moldova s-a dezvoltat în condiţii
geopolitice și culturale specifice, ceea ce a predeterminat statornicirea statului și afirmarea în
istorie a sentimentului naţional al moldovenilor – a moldovenismului.Rezultat al simbiozei
valorilor spirituale bizantino-slavone cu creaţia populară, cu rădăcini tracice (balade, legende,
cîntece de vitejie, iconografie, pictură murală, arhitectură de cult ş.a.), vechea cultură
moldovenească a exprimat felul de a fi al trăitorilor dintre Carpaţi şi Nistru - tot ceea ce a
prefigurat şi a statornicit conştiinţa de sine naţională a comunităţii, care s-a numit pe sine şi a
fost numită de alte popoare – moldoveni.
Jumătate de mileniu de viaţă comună pe aceeaşi vatră străbună - Moldova, cinci veacuri
de luptă comună pentru apărarea hotarelor ei, 500 de ani (1359-1862) de muncă fără istov
pentru propăşirea ei au statornicit definitiv conştiinţa naţional-statală moldovenească, care a
contribuit la imprimarea unor trăsături specifice patrimoniului cultural moldovenesc,
evidenţiindu-l nu numai cantitativ, ci şi axiologic - prin mesajul, concepţiile, conţinutul şi nivelul
său artistic.În această ordine de idei vom aminti că anume în Moldova, nicăieri în altă parte a
Europei de Sud-Est, au fost scrise - de acum în veacul XV-XVI - primele lucrări istorice propriu-
zise - letopiseţele moldo-slavone, care au pus temelia istoriografiei moldoveneşti, prefigurînd, în
mod firesc, calea aparte a istoriei scrise a Moldovei.
Primele lucrări consacrate istoriei Moldovei sînt de pe vremea lui Ştefan cel Mare al
Moldovei, care „a determinat, prin faptele sale de arme, începutul literaturii istorice
moldoveneşti în limba slavonă”.Cronografia moldo-slavonă a fundamentat şi a certificat
caracterul aparte, de sine stătător al Statului Moldovenesc şi al moldovenilor, individualizînd şi
situînd pe o poziţie mult avansată, în raport cu alte ţări din preajmă, istoria scrisă a Moldovei,
realizările culturale ale poporului moldovenesc. Potrivit concluziei savanţilor moldoveni,
„Letopiseţele moldo-slavone împreună cu cărţile bisericii şi cu povestirile apocrife au pus
fundamentul acelei tradiţii culturale moldoveneşti, care-i deosebeşte pe promotorii ei de
reprezentanţii culturii altor popoare”.
Alipirea teritoriului moldovenesc dintre Prut şi Nistru în 1812 la Rusia a impus noi
condiţii social-economice, politice de dezvoltare a spiritualităţii moldoveneşti. Devenit hotar în
1812, Prutul n-a stăvilit definitiv circulaţia în ambele direcţii, n-a dezbinat comunitatea spiritului
moldovenilor – al moldovenismului, n-a împiedicat fluctuaţia ideilor şi a valorilor, continuarea
tradiţiei culturale moldoveneşti, procesul de îmbogăţire şi perfecţionare a formei comune de
expresie a acesteia. „Multiseculara dezvoltare istorică anterioară, comunitatea de tradiţii
culturale care s-a constituit în decursul unei perioade atît de îndelungate şi, în sfîrşit,
comunitatea de limbă, tot atît de firească în condiţiile date”, n-au putut să nu continue la
moldovenii de pe ambele maluri ale Prutului.
La începutul veacului al XIX-lea, Moldova are o tradiție culturală bazată pe „vechea
cultură care a fost mai puternică în Moldova decît în Valahia”. Dacă pînă la 1880 Muntenia se
caracterizează prin lupta revoluţionară împotriva vechiului regim, atunci Moldova mai cu samă
dezvoltă o cultură care va fi preluată de România.În această ordine de idei sînt de menționat
afirmațiile unor reprezentanți de bază ai culturii din secolul al XIX-lea și începutul secolului al XX-
lea, care menționau că Moldova, depozitară a tradiţiei, a avut rolul, „de a prezida la înjghebarea
culturii române moderne”, „...Moldovei îi revine meritul de a fi prezidat, în timp de 40 de ani, de
la 1840 pînă la 1880, la asimilarea culturii în celelalte forme ale ei”, „Moldovei i se datoreşte
cultura românească aşa cum este astăzi...” (Garabet Ibrăileanu, 1909).
La sfîrșitul secolului al XIX-lea – începutul secolului al XX-lea în România curentele mari ale
literaturii și ale culturii, în general, au plecat aproape întotdeauna din Moldova ori de la
moldoveni. Astfel, istoria politică şi socială, istoria limbii şi a literaturii sînt cultivate mai mult la
moldoveni: M.Kogălniceanu, B.P.Haşdeu, A.D.Xenopol, A.Onciul, N.Iorga, R.Rosetti, A.Philippide,
N.Densuşeanu etc. Moldova a dat României pe toți cei mai mari istorici, scriitori, muzicieni şi
pictori.