Fundamentarea primei la asigurările de viaţă

Asigurările de viaţă alături de asigurările de accidente, asigurările de călătorie, asigurările de sănătate fac
parte din categoria asigurărilor de persoane. Riscurile asigurate sunt: decesul; „supravieţuirea”;
accidentele, îmbolnăvirile, invalidităţile,etc.
Ne întrebăm, cum se poate stabili prima de asigurare? Care sunt factorii determinanţi?
I.) Probabilităţi de viaţă, probabilităţi de deces.
Pentru asigurările de deces este nevoie de determinarea probabilităţii de mortalitate respectiv pentru
asigurările de supravieţuire cum sunt asigurările de rente, de pensii private se va stabili probabilitatea de
supravieţuire, iar pentru aceasta utilizăm tabelele de mortalitate. Ştiinţa actuarială care are ca obiect de
activitate fundamentarea, calculul primelor de asigurare foloseşte un sistem internaţional de simbolizare
asupra căruia s-a căzut de acord încă de la finele secolului al XIX lea respectiv la Congresul actuarilor ţinut
la Londra în 1898. Cum arată o astfel de tabelă?În cele ce urmează prezentăm un extras:

Vârsta x Funcţia de Numărul Probabilitatea Probabilitatea Viaţa medie

supravieţuire persoanelor ce de viaţă de deces 𝑬𝑬𝒙𝒙
𝒍𝒍𝒙𝒙 vor deceda 𝒍𝒍𝒙𝒙+𝟏𝟏 𝒅𝒅𝒙𝒙
𝒑𝒑𝒙𝒙 = 𝒒𝒒𝒙𝒙 =
𝒅𝒅𝒙𝒙 = 𝒍𝒍𝒙𝒙 − 𝒍𝒍𝒙𝒙+𝟏𝟏 𝒍𝒍𝒙𝒙 𝒍𝒍𝒙𝒙

1 2 3 4 5 6

Unde:
x = vârsta
𝒍𝒍𝒙𝒙 = numărul celor în viaţă la vârsta x (la începutul anului), numărul supravieţuitorilor de vârsta x arată
câte persoane din generaţia de 100.000 născuţi vii sunt în viaţă la împlinirea vârstei de x ani.
𝒅𝒅𝒙𝒙 = numărul celor care vor deceda la vârsta x (în cursul anului), numărul decedaţilor între vârstele x şi
x+1 ani arată câţi dintre supravieţuitorii vârstei x mor înainte de a împlini vârsta de x+1 ani, adică în
cursul anului considerat.
𝒑𝒑𝒙𝒙 = probabilitatea de viaţă la vârsta x, probabilitatea de supravieţuire între vârstele x şi x+1 ani arată
şansele pe care le are o persoană, care a împlinit x ani, să fie în viaţă la împlinirea vârstei de x+1 ani.
𝒒𝒒𝒙𝒙 = probabilitatea de deces la vârsta x, probabilitatea de moarte între vârstele x şi x+1 ani arată riscul la
care este supusă o persoană, care a a împlinit x ani, să înceteze din viaţă înainte de a împlini vârsta de
x+1 ani.

1
𝑬𝑬𝒙𝒙 = speranţa de viaţă la vîrsta x, indică numărul mediu de ani rămaşi de trăit pentru o persoană care
supravieţuieşte vârstei x şi se determină prin însumarea numărului mediu al supravieţuitorilor l m (x) de la
vârsta x până la vârsta maximă din tabela de mortalitate ω (100 ani în Tabela de mortalitate a populaţiei
României) şi împăţirea rezultatului acestei însumări la numărul supravieţuitorilor vârstei x, se notează cu
E(x):
𝑙𝑙𝑙𝑙(𝑥𝑥)+𝑙𝑙𝑙𝑙(𝑥𝑥+1)+⋯+𝑙𝑙𝑙𝑙𝑙𝑙
E(x) = (1)
𝑙𝑙(𝑥𝑥)
𝑙𝑙(𝑥𝑥) +𝑙𝑙(𝑥𝑥+1)
lm(x)=
2 (2)

E(0) reprezintă speranţa de viaţă la naştere denumită şi durata medie de viaţă, indică numărul
mediu de ani pe care poate să-i trăiască un nou născut în condiţiile intensităţii mortalităţii pe vârste
din perioada de referinţă a tabelei de mortalitate.
Dacă probabilitatea de supravieţuire se adiţionează cu probabilitatea de moarte se obţine o unitate, astfel:
𝑑𝑑𝑥𝑥 𝑙𝑙𝑥𝑥+1 𝑙𝑙𝑥𝑥 −𝑙𝑙𝑥𝑥+1 +𝑙𝑙𝑥𝑥+1 𝑙𝑙𝑥𝑥
𝑝𝑝𝑥𝑥 + 𝑞𝑞𝑥𝑥 = + = = =1 (3)
𝑙𝑙𝑥𝑥 𝑙𝑙𝑥𝑥 𝑙𝑙𝑥𝑥 𝑙𝑙𝑥𝑥
Dorim să precizăm că indicatorii de viaţă, probabilitatea de supravieţuire respectiv indicatorii de
moarte, probabilitatea de deces sunt valabili pentru colectivitatea privită în ansamblu, dar ei pot
varia de la o persoană la alta.
Astfel, ritmul mortalităţii se accelerează odată cu înaintarea în vârstă. După 50 de ani mortalitatea
este mai simţitor crescută la bărbaţi, acest lucru ar justifica introducerea unor pensii diferenţiate –
pe sexe – mai ales la asigurările de pensii viagere, în sensul că primele la asigurările de pensii ale
femeilor – încheiate la o vârstă mai înaintată de către acestea – ar putea fi mai ridicate, întrucât
acestea bucurându-se de o longivitate mai mare vor primi implicit pensii un număr de ani mai mare
decât bărbaţii.
Dinamica mortalităţii este în funcţie şi de starea matrimonială. Studiile ne spun că atât pentru
bărbaţi cât şi pentru femei, cel mai scăzut grad de mortalitate se constată la cei căsătoriţi,
mortalitatea creşte simţitor la celibatari (cei care nu au fost niciodată căsătoriţi), pentru ca, la
văduvi şi la divortaţi (cei care provin din familii destrămate), gradul de mortalitate să fie şi mai
mare.
Profesiile oamenilor au şi ele influenţa asupra mortalităţii, diferenţierea tarifară în funcţie de acest
criteriu este semnificativă la asigurarea de accidente şi boli profesionale şi mai puţin operată de
către asigurătorii care subscriu asigurări de viaţă.

2
În ceea ce priveşte influenţa regiunii geografice şi a climei asupra mortalităţii studiile arată că
persoanele care trăiesc la munte se bucură de un număr mai mare de ani de viaţă decât cei de la
câmpie şi mai mult trăiesc cei de la câmpie decât cei din zona deltei sau de baltă şi aceasta datorită
frecvenţei diferenţiate a germenilor patologici.
Mortalitatea în mediul rural este mai ridicată decît în mediul urban, menţinându-se, între sexe – la
vârste mai înaintate – diferenţa cunoscută fiind în favoarea femeilor, ele bucurându-se de o
longevitate mai ridicată.
Influenţa climei este de asemenea puternică. Populaţia din zona temperată trăieşte mai mult decât
cea din zona tropicală sau de la poli. Persoanele care se deplasează de la un climat la altul, sensibil
schimbat, au dificultăţi de adaptare, ceea ce trebuie să stea în vederea asigurătorilor pentru o
tarifare corectă.
Influenţa antiselecţiei nu poate fi ignorată. Astfel, statisticile arată că, în asigurarea de deces,
mortalitatea la persoanele de toate vârstele este mai ridicată decât mortalitatea generală şi decât
mortalitatea celor care încheie asigurări de viaţă. De unde rezultă că, în ciuda examinării medicale,
persoanele care aleg asigurarea de deces, asigurarea de protecţie au o stare a sănătăţii mai puţin
bună decât cele care nu încheie asigurări sau încheie asigurări de viaţă. Eficacitatea selecţiei, pe
care asigurătorul o face prin prevederi exprese în condiţiile de asigurare ori prin examinarea
medicală, este mai slabă decât cea a antiselecţiei, pe care o practică asiguraţii.
De toţi aceşti factori trebuie să ţină cont asigurătorul la stabilirea tarifelor de prime, iar primul
instrument de lucru al societăţii de asigurare care practică asigurări de viaţă în vederea tarifării este
tabela de mortalitate.

II.) Fructificarea fondului de asigurare.

Specific asigurărilorde viaţă este perioada îndelungată pentru care se încheie, 5 ani, 10 ani, 15 ani
şi chiar viager. În perioada respectivă, asigurătorul achită primele de asigurare, iar asigurătorul se
obligă în schimbul primelor încasate să achite suma asigurată în caz de deces al asiguratului sau la
expirarea (scadenţa, maturitatea) asigurării, în caz de supravieţuire a acestuia. Pentru a putea onora
obligaţiile asumate, asigurătorul creează pe seama primelor încasate un fond de asigurare care
menţinut în circuitul economic, plasat pe piaţa de capital, produce un venit.
Venitul produs de fondul astfel constituit se ia în calcul atunci când se stabileşte cuantumul primei
de asigurare.

3
Venitul realizat de asigurător depinde de:
a) mărimea sumelor vărsate la fond;
b) durata păstrării acestora în circuitul economic;
c) modul de fructificare.
Astfel, venitul aferent sumei depuse spre capitalizare la o instituţie de credit se calculează cu
dobânda compusă. La finele fiecărui an, la suma iniţial depusă se adaugă dobânda aferentă, care
se fructifică şi ea în acelaşi condiţii, adică rămâne la dispoziţia instituţiei de credit şi, la rândul ei,
produce dobândă. Dacă notăm cu „i” rata dobânzii acordate de instituţia de credit, atunci depunerea
iniţială în sumă de 1 leu, la sfârşitul primului an de vine 1+ i, la sfârşitul celui de al doilea an
devine 1 + (1+i) i = (1+ i) (1+ i) = (1+i)², la sfârşitul celui de la treilea an (1+i)³ etc.
Prin urmare, o sumă de bani depusă spre fructificare, pe care o notăm cu So, la rata de fructificare
„i” timp de „n” ani devine la finele duratei de capitalizare:
Sn = So (1 + 𝑖𝑖)𝑛𝑛 (4)
Se notează (1+ i) = u şi se obţine Sn = So · 𝑢𝑢𝑛𝑛 , (5)
Factorul 𝑢𝑢𝑛𝑛 se numeşte factor de fructificare, factor de capitalizare sau factor de compunere simplu
şi se găseşte gata calculat pentru diferite rate în tabele financiare (tabelele de calcul a lui Spitzer).
Aplicând la specificul asigurărilor, dacă asigurătorul încasează azi o primă de asigurare oarecare
(So), cât devine ea după un anumit număr de ani („n”, durata asigurată), fructificată an de an la
rata „i” (rata dobânzii tehnice garantate de asigurător), achitată asiguratului la scadenţă, la
expirarea asigurării ca şi sumă asigurată (Sn) ?
În legătură cu asigurările, este important de ştiut nu numai cât devine, peste un anumit număr de
ani, o unitate monetară depusă azi spre fructificare cu o anumită rată a dobânzii, dar şi ce valoare
are în prezent o unitate monetară ce va fi încasată peste un anumit număr de ani. Cu alte cuvinte
ce sumă ar trebui depusă azi spre fructificare, cu o anumită rată a dobânzii, pentru ca peste un
număr de ani să atingă nivelul dorit de noi?
1
Astfel, potrivit relaţiei (5) obţinem: So = Sn (6)
(1+i)n
1
Se notează = v şi se obţine So = Sn ·𝑣𝑣 𝑛𝑛 (7)
1+𝑖𝑖
𝑣𝑣 𝑛𝑛 reprezintă valoarea actuală a unei unităţi monetare obtenabile după „n” ani de frutificare în
condiţiile unei rate determinate de capitalizare „i”. În fapt, So reprezintă prima netă unică.