EVALUAREA ORALĂ

Între tradițional ți modern

În ultimele decenii, datorită numeroaselor cercetări și studii, evaluarea care reprezintă o
componentă fundamentală a procesului de învatamânt este percepută astăzi ca parte integrantă,
cu rolul de reglare, optimizare, eficientizare a activităţilor de predare-învăţare.
Evaluarea controlează şi condiţionează dinamica clasei, încât putem spune că nu există
învăţare eficientă fără evaluare. Ea acţionează în cadrul concret al clasei de elevi, folosind
instrumente specifice pentru analiza progresului acestora în grup şi individual. Evaluarea asigură
premisele desfăşurării în condiţii optime, a proceselor de predare şi învăţare. Interrelaţia care se
realizează între cele trei procese creează un circuit continuu, conform căruia nu putem înfăptui
unul dintre ele fără a ţine cont de celălalt.
Este recunoscut faptul că metodele complementare de evaluare reprezintă o alternativă la
formulele tradiţionale a căror prezenţă domină şi care realizează evaluarea rezultatelor şcolare
obţinute ,,pe un timp limitat şi în legătură cu o arie mai mare sau mai mică de conţinut, dar
oricum definită” (I.T. Radu). Alternativele oferite constituie opţiuni metodologice şi
instrumentale care îmbogăţesc practica evaluativă evitând rutina şi monotonia.
Evaluarea tradiţională centrată pe acumularea de cunoștinţe, în care notarea este un
scop în sine, un mijloc de clasificare, constituindu-se un moment separat de activitatea de
predare-învăţare capătă noi conotaţii. Evaluarea actuală se realizează în vederea adoptării unor
decizii şi măsuri ameliorative, pune accent pe problemele de valoare, pe emiterea judecăţii de
valoare, ce acoperă atât domeniile cognitive cât şi pe cele afective şi psihomotorii ale învăţării
școlare.
Aceasta îşi asumă un rol activ, dezvoltând mereu o funcţie de feed-back pentru elev, iar
elevul devine partener într-o relaţie educaţională ce oferă transparenţă, siguranţă, deschidere.
Elevul este evaluat pentru ceea ce ştie, nu este sancţionat pentru ceea ce nu ştie. Învăţământul
modern solicită conceperea unui nou cadru de evaluare, a unui nou sistem de referinţă care să
aibă la bază formarea competenţelor elevului. Centrarea pe competenţe este o preocupare majoră
a ultimilor ani. Reluând în discuţie problematica reformei în evaluare la nivelul învăţământului
primar, se constată nevoia unor demersuri clasificatoare, centrate exclusiv pe elementul
pragmatic, concret al modului de utilizare a descriptorilor de performanţă. Noul sistem de
evaluare prin calificative bazate pe descriptori de performanţă a însemnat schimbarea orientării
evaluării dinspre cantitativ spre calitativ; elevul devine subiect şi obiect al evaluării; nu mai
interesează ierarhizarea elevilor, încadrarea lor într-o normă statistică, raportarea la anumite
şabloane, se realizează o evaluare obiectivă (prin utilizarea a patru trepte de notare), transparenţă
în notare. Expresia terminală a operaţiei de apreciere, de emitere a unei judecăţi de valoare, în
raport cu performanţa (competenţa elevului evaluat) este e
Metodele tradiționale de evaluare numite şi clasice, standard sau convenţionale au
căpatat această denumire datorită faptului că, în timp, ele au fost cel mai des utilizate. Din
această categorie fac parte:
-probele orale;
-probele scrise;
-probele practice.
 PROBA - desemnând orice instrument de evaluare proiectat, administrat și corectat de către
profesor.

Probele orale reprezintă metoda de evaluare cel mai des utilizată la clasele mici, dar sunt
recomandabile în principal disciplinelor care presupun demonstrarea unor capacități și abilități
dificil de surprins prin intermediul probelor scrise (de exemplu, capacitatea de comunicare
verbală).
Evaluarea orală reprezintă o formă a conversaţiei evaluative prin care profesorul urmăreşte
determinarea cantitativă şi calitativă a performanţelor elevilor. Evaluarea prin probe orale este la
fel de importantă ca şi forma scrisă a evaluării şi are drept scop verificarea gradului de posedare
a competenţelor de comunicare orală:
- perceperea corectă a mesajului audiat, citit, auzit în limitele standardelor de conţinut;
- utilizarea în contexte noi, necunoscute a vocabularului însuşit;
- producerea mesajelor orale, în context variate.
AVANTAJE
Oferă posibilitatea de a alterna tipul întrebărilor şi gradul de dificultate în funcţie de
calitatea răspunsurilor elevilor.
Oferă posibilitatea de a clarifica şi corecta imediat eventualele erori ale elevilor, feed-
back-ul fiind unul imediat.
Permit interacţiunea directă între profesor-elev.
Profesorul constată nivelul cunoştinţelor dobândite şi a atitudinilor formate în urma
achiziţiilor de cunoştinţe.
DEZAVANTAJE
Numărul elevilor examinaţi în unitatea de timp este mai mic.
Este evaluată o cantitate mică de materie din ceea ce au asimilat elevii.
Dificultatea menţinerii nivelului de exigenţă pe durata întregii examinări.
Crearea de dificultăţi elevilor introvertiţi şi cu echilibru emoţional precar.
Se impune respectarea unor cerinţe pentru a înlătura unele dintre limitele evalării
orale:
1. întrebările să fie centrate pe competențele specifice vizând conţinutul esenţial;
2. întrebările să fie corect formulate şi la obiect, să aibă o înlănţuire logică, să vizeze
cunoştinţele esenţiale, nivelul de înţelegere şi capacitatea elevului de a opera cu ele pe
plan mintal şi practic–aplicativ;
3. întrebările să solicite gândirea independentă, inteligenţa şi creativitatea elevului.
Profesorul trebuie să aibă în vedere mai multe aspecte atunci când decide utilizarea probelor
orale:
-competențele specifice pe care le vizează;
-numărul elevilor pe care îi evaluează;
-timpul disponibil;
-resursele materiale folosite;
-tipul de evaluare;
-tipul de informaţii pe care doreşte să le obţină de la elev.
MODURI DE REALIZARE
Evaluarea orală poate fi realizată prin:
-interviuri
-expuneri orale
-dialoguri
-comunicări orale
-chestionări orale
-conversaţii de verificare prin întrebări și răspunsuri sau conversații cu suport vizual
-prezentări.
Cum ne organizăm?
Un posibil model al modului de organizare:
• 7-10 elevi vor primi setul cu itemii de evaluare;
• elevii se aranjează într-un grup sub formă de cerc sau la câteva (2-3) mese unite pe o linie, nu
neapărat în faţa clasei;
• se acordă timp de rezolvare 5-7 minute, apoi fiecare elev prezintă sarcina întregului grup;
prezentarea fiecărui elev nu trebuie să dureze prea mult ;
• învăţătorul înregistrează în diagrama sa calificativul acordat, apoi îl poate întreba pe elev ce
calificativ merită;
• învăţătorul spune calificativul înregistrat şi îl compară cu al elevului;
• profesorul este cel care decide calificativul; în cazul în care nu coincide cu calificativul
elevului, se argumentează în baza descriptorilor;
• după ce au prezentat toți elevii, vine rândul următorilor.
Ce pot face ceilalţi elevi în timp ce are loc proba de evaluare sumativă orală?
• Poate fi organizat atelierul de lectură/creaţie
• Pot citi în cartea de lectură
• Pot completa o fişă de lectură
• Creează o imagine pentru un text literar
• Lucrează cu o fişă, căutând informaţii
• Rezolvă integrame
• Rezolvă sarcini pentru elevi isteţi
• Lucrează la un poster comun
• Fac ordine în portofoliu
• Îşi evaluează propriul portofoliu
• Îşi aleg sarcini de la panoul curioşilor sau panoul “Vreau să ştiu!”
BIBLIOGRAFIE
Constantin Cucoş, “Pedagogie”, Editura “Polirom”, Bucureşti, 2006;
Radu, I.T., Evaluarea în procesul didactic, EDP, Bucureşti, 2004
I.T. Radu -Teorie și practică în evaluarea eficienței învățământului ; Evaluarea în procesul
didactic
Curs de pedagogie”,Conf. univ. dr. Adriana NICU
https://www.academia.edu/4310615/
Elaborarea_Probelor_de_Evaluare_Rolul_Lor_in_Calitatea_Evaluarii
http://asociatia-profesorilor.ro/metode-si-tehnici-de-evaluare-in-invatamantul-primar.html
https://edict.ro/evaluarea-in-invatamantul-primar/