Tema şi viziunea despre lume în poezia "Eu nu strivesc corola de minuni a

lumii" de Lucian Blaga

Poezia “ Eu nu strivesc corola de minuni a lumii “ de Lucian Blaga, publicata in deschiderea primului sau
volum “ Poemele luminii “ (1919) , face parte din seria artelor poetice moderne ale literaturii romane
interbelice , alaturi de operele lui Tudor Arghezi si Ion Barbu.

Poezia este considerată o artă poetică expresionistă, deoarece este o operă în care autorul își exprimă
concepția despre lume și viață și despre rolul artei sale, printr-un limbaj pe care îl particularizează sau
individualizează. Din punct de vedere estetic, poezia se încadrează în modernism, întrucât modernismul
este o mișcare culturală apărută la începutul secolului XX, ca reacție împotriva tradiționalismului.

Lucian Blaga a fost unul dintre cei mai importanți poeți care a marcat literatura română prin scrierile
sale de mare valoare, fiind contemporan cu Tudor Arghezi, Camil Petrescu, Ion Barbu și George Călinescu.
În volumele sale de poezii, poetul ilustrează atât relația dintre eul poetic și lumea în care trăiește, cat și
atitudinea în fața misterului existenței, adoptând o atitudine de meditație filozofică. Acesta a scris volume
precum: „Poemele luminii”, „Laudă somnului”, și „Pașii profetului”, cât și eseuri cu caracter filozofic,
reunite în: „Trilogia Cunoașterii”, „Trilogia Culturii” și „Trilogia Valorilor”.Cea de-a patra trilogie cu titlul
„Trilogia Cosmologică” a rămas neterminată.

Titlul poeziei exprimă atitudinea poetului de a proteja misterele lumii. Este alcătuit din două părţi.
Prima parte, „Eu nu strivesc‟, exprimă atitudinea protectoare a creatorului prin pronumele personal la
persoana I şi verbul la forma negativă „nu strivesc‟. Forma negativă a verbului nu face decât să sublinieze
rolul deosebit pe care artistul îl are în păstrarea misterelor lumii. A doua parte a titlului, „corola de minuni a
lumii‟, este o metaforă revelatorie pentru misterele universului, care pot fi păstrate cu ajutorul iubirii.

Tema poeziei o reprezintă modalitatea de cunoastere a lumii care se poate realiza numai prin iubire.

Ideea poetica exprimă atitudinea poetului filosof de a proteja misterele lumii, din iubire și prin iubire. În
relație cu textul poeziei, tema este ilustrata și prin cele 2 metafore revelatorii: “lumina mea”, “lumina
altora”, care sugerează cele 2 tipuri de cunoaștere specifice sistemului filosofic blagian: cunoasterea
luciferica - atitudinea poetică de accentuare a marilor taine ale universului și cunoasterea paradisiacă -
intenția de descifrare a misterelor.

Structura ne prezintă un vers scurt între a doua și a treia secvență poetică (”dar eu”), si avem 3
secvențe poetice care încearcă să pună în relație de antonimie cele două forme de cunoaștere : luciferică si
paradisiacă.

Prima secventa poetica exprima refuzul ferm al autorului de a fi adeptul cunoasterii paradisiace “nu
ucid cu mintea/ tainele ce le-ntalnesc/in calea mea”. Enumeratia de metafore revelatorii din ultimul vers
al primei secvente sugereaza universul: flori, ochi, buze ,morminte. Ochii sugerează intuiția, buzele
limbajul, florile iubirea, iar mormintele sugerează marea taină a vieții, moartea. În text, viața apare prin
metafora ”calea mea” cu sensul de țel sau scop al artistului, acela de a proteja lumea.

1
 A doua secvență reprezintă o antiteză între cele două tipuri de cunoastere: paradisiacă și luciferică ,prin
relațiile de opoziție care se stabilesc: “eu –alții”, ”lumina mea –lumina altora”. Cunoașterea pe care
poetul o aduce lumii prin creația sa este comparatp cu lumina lunii, care sporește misterele nopții, și nu
le dezvaluie.

A treia secvență reprezintă finalul poeziei, și are rol concluziv, exprimând atitudinea sensibilă și
iubitoare: “căci eu iubesc/ și flori, și ochi, și buze și morminte”

În concluzie, poezia “Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” de Lucian Blaga este o artă poetică
reprezentativă pentru modernismul românesc, întrucât concepția despre poezie evidentiază
problematica filosofică a cunoașterii, iar interesul autorului se deplasează de la tehnica poetică la relația
poet - lume ți poet – creație.