SCURT ISTORIC AL ATLETISMULUI

Date din domeniul istoriei, etnografiei, sociologiei etc. duc la concluzia

că atletismul a luat naştere din diferitele aspecte ale întâlnirii omului cu natura.
Alergările, săriturile şi aruncările se practicau din cele mai vechi timpuri
de către popoarele nedezvoltate în scopul pregătirii adulţilor dar şi copiilor
pentru vînătoare şi luptă.
Cu timpul omul a fost preocupat şi pentru identificarea unor modalităţi
de mişcare care să satisfacă necesităţile de mişcare, divertisment şi nu în
ultimul rând de măsurare a forţelor prin întrecere, concretizată de apariţia
jocurilor distractive, de formare a concepţiei sănătoase privind importanţa
practicării exerciţiilor fizice în viaţa de zi cu zi, la menţinerea sănătăţii.
Apogeul exerciţiilor de atletism practicate sub forma competiţiei
agonistice este cunoscută în perioada Greciei Antice în cadrul Jocurilor
Panatenaice (Phitice, Istmice, Nemeice, Olimpice,) importanţa cea mai mare
revenind Jocurilor Olimpice care se desfăşurau la Olimpia. Aceste jocuri s-au
desfăşurat din patru în patru ani începînd cu anul 776 î.d.Hr. socotit ca anul de
debut al Jocurilor Olimpice iar primul campion, conform izvoarelor existente a
fost Corebos în proba de o stadie.
Dintre exerciţiile cunoscute alergările erau cele care au avut un impact
mai mare asupra practicanţilor datorită accesibilităţii mari a acestora, se
desfăşurau pe o pistă cu sol nisipos lungă de o stadie, aproximativ 192m şi lat
de 30m, fără turnante, întoarcerea făcîndu-se prin ocolirea unui stîlp, de unde
şi denumirea de stadion. Probele la care se concura erau:
-dromos-o stadie
-diaulos-2 stadii,
-hipichos-4 stadii,
-dolichos-8-10 stadii sau mai mult.
Săriturile cu élan, în lungime şi înălţime, precum şi alte forme de sărituri
fosite ca exerciţii pregătitoare.
Aruncările cu discul şi suliţa, la ţintă şi la distanţă.

1
 Pentatlonul ca probă combinată compusă din săritura în lungime cu
élan, alergarea de viteză, aruncarea discului, aruncarea discului şi lupta în doi.
Aproximativ în aceeaşi perioadă istorică îndepărtată, irlandezii din
perioada celtică organizau întreceri de alergări, aruncări şi sărituri, care nu au
ajuns însă la strălucirea celor de la Olimpia.
Atletismul în epoca modernă capătă o nouă importanţă dezvoltându-se
ca sport la mijlocul secolului XIX considerîndu-se că Irlanda ar fi reprezentat
tradiţia de bază a exerciţiilor de atletism. Anglia a moştenit tradiţia de la cei pe
care iau stăpînit iar burghezia engleză fiind mai receptivă înfiinţează primele
cluburi şi asociaţii, în 1850 luînd fiinţă primul club de atletism la Oxford.
Meritul englezilor în evoluţia atletismului modern este că au standardizat
cîteva din dimensiunile materialelor şi terenurilor sportive, unele rămînînd pînă
în zilele noastre astfel:
-1,22m=4 picioare, 1picior=0,3048, lăţimea culoarului de alergare şi
pistei de élan la sărituri,
-9,14m=10 yarzi, distanţa dintre garduri,
-2,135m =7 picioare, diametrul cercului de aruncare la greutate şi
ciocan,
-7,267kg=16 livre, 1 livră =0,45359 kg, greutatea bilei de aruncat,
-1609,34m=o mila-probă de concurs şi azi.
Odată cu practicarea atletismului pe continent aceste standarde au fost
convertite în unităţi de măsură europene care au fost oficializate şi păstrate
pînă în zilele noastre.
Modelul de organizare şi de desfăşurare a atletismului s-a răspîndit
repede în tot mai multe state ale lumii cîteva date fiind elocvente în acest
sens:
-la 25 X 1882, Pierre de Coubertin lansează idea reînvierii concepţiei
olimpismului grecesc,
-la 5-15 IV 1896 se desfăşoară la Atena prima ediţie a J.O. Moderne
unde atletismul este prezent cu 12 probe numai pentru bărbaţi,

2
 -la 17 VII 1912 la Stokholm ia fiinţă Federaţia Internaţională de Atletism
Amator,
-în 1913 cu ocazia primului Congres al IAAF se stabileşte ca atletismul
să cuprindă 30 de probe,
-în 1921 a fost fondată Federaţia Sportivă Internaţională a Femeilor,
-1923 este acceptat atletismul feminine la JO,
-1928 prima participare feminină la JO,
-1934 prima ediţie a Campionatelor Europene de atletism la Torino,
numai bărbaţi,
-1938 participarea la CE şi a femeilor,
Atletismul după al doilea război mondial, a cunoscut o amplă dezvoltare
concretizată în:
-creşterea numărului de probe, de la 32 în 1948 la 35 în 1960, la 41 în
1984, şi 54 în 2002,
-creşterea numărului de competiţii de nivel mondial; Jocuri Mondiale
Universitare, Cupa Mondială, Cupa Europei, Campionatele Mondiale şi
Europene, în aer liber şi sală,
-creşterea performanţelor la un nivel deosebit de ridicat, un rol hotărîtor
în acest sens avîndu-l cercetarea ştiinţifică în domeniu,
-dintre atleţii care s-au remarcat în mod deosebit cu recorduri mondiale
şi titluri olimpice amintim: Emil Zatopek(Cehoslovacia) la alergările de fond,
Pary O Brain(SUA)la greutate, Valeri Brumel(U.R.S.S.), la săritura în înălţime,
Iolanda Balaş (România), la înălţime, Bob Beamon (S.U.A.) la săritura în
lungime, Marita Koch (R.D.G.) la sprint.

3
 ORGANIZAREA ATLETISMULUI PE PLAN MONDIAL
Structurile organizatorice ale I.A.A.F.
Dezvoltarea atletismului pe plan mondial, continental şi continental-
regional, în special după cel de-al doilea război mondial, impune I.A.A.F.
înfiinţarea unor noi structuri organizatorice şi de conducere a atletismului,
Asociaţii continentale integrate în I.A.A.F.:
-Confederaţia Sud Americană în 1968,
-Confederaţia Africană de Atletism Amator în 1968,
-Asociaţia Europeană de Atletism în 1969,
-Asocoaţia Grupului Regional din Oceania în 1972,
-Asociaţia Asiatică de Atletism Amator în 1974,
-Asociaţia de Atletism din America de Nord şi Centrală în 1989,
I.A.A.F. este formată din Federaţii Naţionale recunoscute oficial în ţările
de unde provin care acceptă şi aplică prevederile statutului şi reglementările
I.A.A.F., în prezent numărul ţărilor afiliate depăşind 200.
Activitatea curentă a I.A.A.F. este coordonată şi condusă de un Consiliu
format din 27 de membrii. Congresul I.A.A.F. se convoacă odată la doi ani şi
cuprinde Consiliul, preşedinţii şi vicepreşedinţii de onoare şi maximum trei
delegaţi din fiecare ţară.
Congresul I.A.A.F. are în subordine şapte comitete lucrative pe
următoarele probleme: tehnico-metodice, femei, marş, cros şi alergări pe
şosea, veterani, medicale, fiecare cu cîte 10-15 membrii.
Preşedinţii Consiliului I.A.A.F. de la înfiinţare şi pînă astăzi în ordine
cronologică au fost; Sigfrid Edstrom-Suedia, Marquis d,Exeter-Anglia, Adrian
Paulen-Olanda, Primo Nebiolo-Italia şi Diack Lamine-Senegal.

Sistemul competiţional al I.A.A.F. şi A.E.A.

I.A.A.F. ţine evidenţa şi omologhează recordurile mondiale de la

competiţiile în aer liber la 68 probe (37 la bărbaţi şi 31 la femei), de la
competiţiile de sală (23 la bărbaţi şi 23 la femei) şi de la competiţiile în aer liber
ale juniorilor, la 46 de probe (23 la bărbaţi şi 23 la femei). E.A.A. ţine evidenţa

4
şi omologhează recordurile europene realizate la competiţiile în aer liber şi la
competiţiile de sală, precum şi la competiţiile în aer liber ale juniorilor, la
acelaşi număr de probe şi la aceleaşi probe menţionate la I.A.A.F. La
competiţiile de mare anvergură în aer liber (J.O., C.M., C.E.) numărul probelor
este de 48 (24 pentru bărbaţi şi 24 pentru femei).

Competiţiile I.A.A.F.

Seniori :

-C.M. în aer liber (în anii impari);

-C.M. de cros (anual);

-C.M. de alergare pe şosea,

- C.M. ekiden (în anii pari);

-C.M. de sală (în anii impari);

-C.M. de alergare pe şosea (anual);

-Cupa Mondială de Marş (în anii impari),

-Finala de Grand Prix (anual),

-Cupa Mondială (în anii pari dintre J.O.)

Juniori:

-C.M. în aer liber (în anii pari);

-C.M. în aer liber - pentru cadeţi sub 23 ani (din 1999);

-C.M. de cros (anual);

Competiţiile E.A.A.

-C.E. în aer liber (în anii pari dintre J.O.);

-C.E. de sală (în anii pari);

-C.E. de cros (anual);

5
 -C.E. de marş (anual);

-C.E. de tineret în aer liber (în anii impari);

-C.E. de juniori în aer liber (în anii impari);

-Cupa Europei, pe echipe (anual).

ORGANIZAREA ATLETISMULUI ÎN ROMÂNIA

Scurt istoric

În România, atletismul apare ca sport la sfârşitul secolului XIX, în acest

sens un rol însemnat revenind studenţilor români care studiau în special în
Germania, Franţa şi Austria şi care în timpul vacanţelor, răspândeau ideile
atletismului şi contribuiau la organizarea de întreceri sub forma alergărilor,
săriturilor şi aruncărilor. Un rol important în începuturile atletismului, ca de
altfel şi al altor sporturi, la avut Legea instrucţiei din 1864, urmată de cea din
1879, ambele cu referiri anume la introducerea obligatorie a gimnasticii
(educaţia fizică) în şcoli şi în armată. Adevăratul organizator şi reformator al
educaţiei fizice şcolare a fost omul de ştiinţă, ministrul Instrucţiei, Spiru Haret.

-Primul concurs organizat se desfăşoară în Bucureşti, pe velodromul de

la şosea, în 1882, la care participă elevi de la liceele "Sf. Sava" şi "Matei
Basarab".

-In 1882 ia fiinţă " Societatea romănă de alergări pe jos", care însă,
numai după 3 ani, se desfiinţează. In acelaşi an (1882) se organizează o
cursă, Bucureşti - Piteşti - Bucureşti (cca 220 km), care atrage la start un
număr mare de concurenţi, cei mai mulţi abandonând. In această perioadă L.
Molnar publică la Miercurea Ciuc o carte intitulată "Atletismul" (1875), iar la
Cluj, în 1879, lucrarea "Exerciţii atletice".

6
 -In 1893 se organizează concursul de alergări din Cişmigiu, apoi în
1896, pe velodromul de la şosea din Capitală elevii de la liceul "Gh. Lazăr" se
întrec la alergări, săritura în înălţime şi aruncări.

-In 1905 are loc prima competiţie pe criterii de vârstă, tineri până la 16
ani şi peste 16 ani.

-In perioada 1906-1912, cu prilejul sărbătorilor şcolare, se organizează

întreceri la alergări şi sărituri la mai multe licee din Bucureşti, Ploieşti, Craiova
şi Galaţi.

-In 1912, în cadrul Federaţiei Române a Societăţilor Sportive (F.R.S.S.)

se înfiinţează "Comisia de atletism, alergări pe jos si concursuri". în fapt,
F.R.A. a 19-a federaţie pe lista mondială, care în 1923 se afiliază la I.A.A.F.

-Tot în 1912 se înfiinţează la Bucureşti mai multe societăţi sportive

şcolare pe lângă liceele în care se practică atletismul (Sf. Sava, Gh. Lazăr, M.
Viteazul ş.a.), precum şi cluburile "Atheos" şi "Maraton" pentru alergările de
fond. In vara acelui an, în incinta hipodromului de la Băneasa, se organizează
prima ediţie a Campionatului interşcolar.

-Primele Campionate Naţionale ale României se organizează în 1914, la

16 probe, numai pentru bărbaţi.

-Primul teren de atletism se inaugurează la Bucureşti în 1915, pe locul

care ulterior devine "Stadionul Tineretului".

-In 1919, un grup restrâns de atleţi romăni a participat la Paris la o

serbare internaţională sportivă, singurul rezultat notabil, fiind locul VI la ştafeta
200+400+800+1600 m.

-In 1922, la Braşov şi la Cluj se organizează primele concursuri

feminine, la probele de 60 m, lungime, înălţime, greutate, disc, suliţă şi săritura
cu prăjina.

7
 -În 1925, la Braşov, primele Campionate naţionale feminine la 7 probe
şi, în acelaşi an, primele Campionate ale juniorilor.

-La Belgrad, în 1922, discobolul romăn Rudolf Uitz, cu o aruncare de

44,38 m obţine un rezultat de valoare internaţională (recordul mondial era de
47,85 m), în cadrul primului meci internaţional Iugoslavia - România. In anul
următor, la Timişoara, se organizează primul triunghiular internaţional
România - Cehoslovacia - Jugoslavia, câştigat de atleţii români.

-In 1926 se inaugurează "Stadionul ANEF", care va deveni "Stadionul

Republicii", gazda de mai târziu, începănd cu 1948, a celor mai importante
concursuri internaţionale de atletism din România. Tot în 1926 este semnalată
performanţa remarcabilă de 46,46 m, obţinută la Viena de discobolul Ion
David.
-In 1927 se stabileşte primul record mondial pentru România de către
Ana Cicanici, la 3ooo m , care însă nu a putut fi omologat deoarece, la acea
dată, proba nu era oficializată la I..A.A.F.

-In 1928, la J.O. (Amsterdam), o delegaţie a României formată din 10

atleţi şi 2 atlete participă pentru prima dată la o astfel de competiţie. Tot în
acest an se inaugurează prima ediţie a Campionatelor Universitare în
România.

-În 1930, la Atena, la prima ediţie oficială a Jocurilor Balcanice (J.B.),

atleţii români se clasează pe locul II, după Grecia. In 1934, la ediţia inaugurală
a C.E., participă 4 atleţi români.

-În 1937, F.R.A. organizează la Bucureşti, pentru prima dată, Jocurile

Balcanice.

-In 1948 se deschide la Bucureşti seria Campionatelor Internaţionale ale

României, care au devenit tradiţionale şi nelipsite din Calendarele anuale ale
F.R.A..

8
 Atleţi cu rezultate remarcabile (după numărul recordurilor naţionale de
seniori obţinute) în perioada premergătoare celui de-al doilea război mondial şi
imediat după acesta : sprinterul Ion Moina (15), fondistul Dinu Cristea (13),
sprinterul Ludovic Peter (12), semifondistul Ştefan Kabat (12), ciocănarii Lazăr
Badea (10) şi Dumitru Constantin (7), triplusaltistul Ferdinand Calistrat (8),
prăjinistul Zeno Dragomir (6), semifondiştii Dumitru Tălmaciu (6) şi Victor Firea
(6), mărşăluitorul Dumitru Paraschivescu (6), sprinter-lungimistul Ion
Wiesenmayer (6), semifondista Edith Treybal (18), sprinterele Luiza Ernst (11)
şi Claudia Ruse (5).

Incepând cu anul 1951 se acordă titluri de "Maestru al Sportului",

"Maestru Emerit al Sportului" şi "Antrenor Emerit".
Incepând cu anul 1952 atleţii români participă cu regularitate la toate
marile competiţii mondiale şi europene.
-Primii medaliaţi ai C.E. în aer liber : Iolanda Balaş înălţime - loc II
(Berna 1954), loc I (Stockholm 1958 şi Belgrad 1962) ; Maria Diţi-Diaconescu -
suliţă - şi Zoltan Vamoş - 3ooo m obstacole - loc II (Belgrad 1962) ; Mihaela
Peneş - suliţă - loc II (Budapesta 1966). Primii finalişti olimpici la Helsinki
1952: Lia Manoliu (disc), Ion Soter (înălţime), Dumitru Paraschivescu şi Ion
Baboie (marş) s-u clasat pe locurile VII şi VIII.Primele medalii olimpice: Lia
Manoliu (bronz) şi Iolanda Balaş (aur), la Roma 1960.

FEDERAŢIA ROMÂNĂ DE ATLETISM Fondată în 1912 şi afiliată la I.A.A.F.

în 1923, Federaţia Română de Atletism (F.R.A.) este organul reprezentativ al
tuturor secţiilor de atletism din Cluburile şi Asociaţiile sportive din România,
este persoană juridică, care îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu
Statutul şi Regulamentele proprii.

Ea urmăreşte: organizarea, îndrumarea şi conducerea activităţii de atletism din

Romănia, afilierea tuturor secţiilor de atletism din Cluburi şi Asociaţii sportive,
promovarea atletismului românesc în competiţiile internaţionale sub egida
I.A.A.F. şi A.E.A..

9
 F.R.A. are atribuţii în strategia participării atleţilor români la competiţii
internaţionale oficiale (J.O., C.M., C.E. etc), sprijină buna organizare şi
dezvoltare a Centrelor olimpice, elaborează calendarele competiţionale şi
regulamentele concursurilor naţionale, alcătuieşte loturile naţionale la toate
categoriile de vărstă, îndrumă, controlează şi acordă sprijin metodic, tehnic,
organizatoric şi material secţiilor din Cluburi şi Asociaţii sportive, precum şi
Comisiilor judeţene de atletism, stabileşte şi întreţine relaţii cu Federaţii de
atletism din alte ţări, cu I.A.A.F., A.E.A., Asociaţia Balcanică de Atletism,
participă la Conferinţe şi Congrese organizate de acestea etc.
Organele F.R.A. sunt: Adunarea Generală, Consiliul Federal, Comitetul
Executiv şi Comisia de Cenzori.
Adunarea Generală este organul legislativ, autoritatea, care îşi alege
organele de lucru, se convoacă anual în şedinţă ordinară, de lucru, sau în
şedinţă extreordinară, conform statutului. Adunarea Generală de alegeri,
conform statutului în vigoare, se convoacă odată la patru ani de către Consiliul
Federal cu 45 de zile înainte de data alegerilor.
În intervalul dintre Adunările Generale, activitatea F.R.A. este condusă
de către Consiliul Federal, compus din: 1 preşedinte, 4 vicepreşedinţi, 1
secretar federal, 1 director tehnic, 1 trezorier şi 13 membrii.
În cadrul F.R.A. funcţionează următoarele comisii:
-comisia tehnico-metodică,
-comisia de arbitri,
-comisia de competiţii, legitimări, transferări, clasificări şi statistică,
-comisia de marş, cros şi alergare pe şosea,
-comisia de femei,
-comisia medicală şi antidoping,
-comisia pentru mass-media,
-comisia de veterani,
-comisia de apel,
-comisia atleţilor,
-comisia de marketing şi dezvoltare,

10
-comisia de buget-finanţe.

11