UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚELE VIEȚII

“ION IONESCU DE LA BRAD” DIN IAȘI

FACULTATEA DE AGRICULTURĂ

AGROTEHNICA TERENURILOR SLAB

PRODUCTIVE

Student, Vătavu Robert

2023
 EROZIUNEA SOLULUI

Eroziunea este procesul natural de desprindere, trensport și depunere a particulelor de sol

datorită agenților dinamici externi, în special apa și vântul. Acestora li se alătură, de cele mai
multe ori, omul. În procesul de producție materială, omul intervine activ în natură și grăbește, de
cele mai multe ori, involuntar, distrugerea solului.
În afară de aspectul neplăcut pe care eroziunea îl imprimă mediului înconjurător, ea este
considerată ca un factor poluant de prim ordin.
“Eroziunea accelerată poate avea cauze naturale. Totuși, în majoritatea cazurilor, ea are la
origine o proastă gospodărie a solului, fapt pentru care singurul răspunzător este omul”.
(Edouard Bonnefous)
Eroziunea are aceeași vechime ca și litosfera și atmosfeara și își exercită acțiunea sa pe
toată suprafața uscatului. Apa sub formă de ghețari , din regiunile polare, sau apa de scurgere din
regiunile ecuatoriale și temperate, contribuie la dislocarea, transportul și depunerea particulelor
de sol.
CLASIFICAREA PROCESELOR DE EROZIUNE

În acest subcapitol este prezentată clasificarea propusă de NEDELCU (2001), ca apoi să fie
prezentate din literatura de specialitate alte aspecte referitoare la descrierea şi clasificarea
proceselor de eroziune, după cum urmează:
A. În funcţie de perioada de manifestare :
- eroziune geologică veche;
- eroziune geologică actuală.
B. În funcţie de natura agentului exterior:
- eroziune produsă de apă – eroziune hidrică ;
- eroziune produsă de vânt – eroziune eoliană ;
- eroziune produsă de om – eroziune antropică .
C. După intensitatea proceselor de eroziune se disting:
- eroziune normală ;
- eroziune accelerată .
D. După urmele procesului de eroziune asupra scoarţei terestre:
- eroziune în suprafaţă ;
- eroziune în adâncime .
 Eroziunea hidrică
Unul din procesele care contribuie la degradarea solului și a mediului este eroziunea
solului produsă de apă, cu consecințe negative asupra producției de biomasă utilă a culturilor
agricole din zona afectată.
La nivel mondial, eroziunea solului provocată de apă este cea mai extinsă, afectând
aproape 1100 milioane de hectare, ceea ce reprezintră 56 % din toatlul suprafeței cu soluri
degradate antropic .
Pentru eroziunea prin apă, energia aceasta o posedă picăturile de ploaie când lovesc solul,
sau apa care se scurge de pe plante în timpul ploilor torențiale, ori în urma topirii zăpezii.
Astfel, dacă particulele de sol sunt desprinse, transportate și depuse de picăturile de ploaie
sau de apă de scurgere, fenomenul poartă denumirea de eroziune prin picături sau eroziune prin
scurgere. Separarea lor, din punct de vedere cantitativ este greu de făcut, nu se poate știi precis
cu cât contribuie fiecare. Totuși, se consideră că la începutul ploii predomină eroziunea prin
picături, iar apoi, cănd suprafața solului se acoperă cu un strat subțire de apă, predominantă este
eroziunea prin scurgere.
Eroziunea prin picături cuprinde desprinderea particulelor de sol, transportul lor prin aer
și depunere. Acest fenomen, așa cum s-a arătat, are loc datorită energiei cinetice ce o posedă o
picătură de ploaie când atinge surafața solului.
Eroziunea prin scurgere dispersată are loc în timpul ploilor sau topirii zăpezilor, când apa
ce nu s-a infiltrat în sol se scurge la suprafață. Ca și la eroziunea prin picături, procesul se petrece
tot în trei faze. Iată cum are loc acest proces: precipitațiile ce cad sub formă de ploaie sunt
interceptate, când solul este acoperit de o parte aeriană a vegetației, frunze și tulpini. O parte din
prencipitații este reținută de plante, iar restul, sub formă de picături de dimensiuni diferite cade
pe sol, unde începe să fie absorbită, să se infiltreze cu o viteză ce depinde de proprietățile fizice
și starea de umiditate a solului. În acest timp, din cauza acțiunii mecanice a picăturilor de ploaie
și tensinunii capilare, agregatele de sol sunt dispersate în agregate mai mici. După o perioadă de
timp, viteza de infiltrare a apei se micșorează și astfel o parte din apă rămâne la suprafața solului.
Aceasta umple microdepresiunile ce se întâlnesc pe teren. Dispersarea continuă a materialului,
particulele fine se concentrează în cantități mari în microdepresiuni, unde infiltrația începe să
scadă, datorită astupării spațiului lacunar. Urmează un moment când microdepresiunile sunt
pline cu apă și surplusul ce depășește capacitatea lor începe să se scurgă sub formă de șuvoaie
subțiri, apoi sub formă de șuvoaie mai mari sau chiar poate să acopere tot versantul cu o pânză
uniformă.
Dacă intesitatea sau durata ploii cresc, șuvoaiele mici se unesc în șuvoaie mari, puternice,
ce posedă un dibit și o viteză mult sporită. Aceste șuvoaie își concentrează apele și puterea de
distrugere nu pe toată suprafața versantului, ci în anumite puncte depresinare: văi, drumuri,
cărări, etc. În aces caz eroziunea este foarte puternică, dând naștere la rigole, ogașe și ravene,
adică la formațiuni caracteristice eroziunii prin scurgere concentrată.
Cele mai mari pierderi le produce ultima formă, sau acținea combinată a acestor trei forme.
Ploile torențiale sunt cele mai periculoase, pentru că având o intensitate mai mare decât ploile de
lungă durată, pot să producă pierderi mari în sol. Când ploile torențiale au durată scurtă, domină
eroziunea prin picături sau cea de suprafață; când ploile torențiale au o durată mai mare,
intervine și scurgerea concentrată.
Formele erozinuii hidrice sunt două: eroziunea în suprafață și eroziunea în adâncime.
Eroziunea în suprafațăare loc în urma acțiunii picăturilor de ploie sau scurgerii dispersate
de suprafață și duce la îndepărtarea relativ uniformă a materialului dislocat. Aceasta este
transportată în stare dispersă prin aer și la suprafața solului prin firișoare de apă ce formează șiroi
sau rigole mici.
Eroziunea de suprafață este cea mai răspândită formă de eroziune hidrică, fiind înregistrată
pe 920 milioane hectare, în timp ce eroziunea de adâncime apare pe 174 milioane de hectare.
Eroziunea prin apă se constată pe toate continentele fiind cea mai extinsă în zonele cu climat
umed. America Centrală este cea mai puternic afectată (43 %), iar America de Nord este cea mai
puțin afectată (3,0 %). Aproape 80 % din terenurile erodate sunt afectate slab sau moderat cu
restul (224 milioane hectare) sunt atât de degradate încât nu mai pot fi utilizate agricol.
Șiroiul reprezintă prima formă a eroziunii în suprafață ce are loc după ploile torențiale ce
cad pe terenurile proaspăt lucrate. Ele au adâncime mică, 1 – 5 cm, și sunt repartizate foarte
uniform pe toată suprafața versantului.
Rigolele mici sunt o formă mai avansată a eraziunii în suprafață și apar în urma ploilor
torențiale sau a topirii rapide a zăpezii. Caracteristica lor principală este că nu sunt repartizate așa
de uniform ca șiroaiele, iar adâncimea lor este mult mai mare: 5 – 20 cm.
Dacă solul este prospăt lucrat și intervine o ploaie torențială puternică, se poate întampla ca
eroziunea să se producă până la talpa plugului, deci o adăncime de 20 – 25 cm și o lățime de 1 –
3 m. Aceată este o formă foarte periculoasă a eroziunii în suprafață și poartă denumirea d
eroziune hardpan.
Aceste trei forme de eroziune afectează solul la o adâncime redusă și nu reprezintă
formațiuni permanente deoarece dispar în urma lucrărilor de întreținere ce se execută pe pajiști.
Fenomele de drgradare superficială mai cuprin:
a. degradarea prin compresie;
b. degradare prin incizie(tăiere).
Mecanismul degradării prin compresie a fost descris de F. Fournier și se referă la
“detașarea și dispersia particulelor de sol, urmate de o segregare și de o triere pe loc a acestora ”.
Compresia provoacă o opturare a porozității solului ce favorizează formarea unei pânze de apă
continue. Degradarea prin incizie duce la formarea “mici lentile de alunecare” și “rigole”.
Se poate afirma deci că eroziunea în suprafață este o formă înșelătoare a eroziunii, mai
puțin eficientă pentru un ochi neexperimentat și care produce pagube foarte mari agriculturii.
Eroziunea în adâncime are loc în urma scurgerii concentrate a apelor de pe versanți și
duce la îndepărtarea neuniformă a unei cantități foarte mari de material dislocate. Formele
erozinuii în adâncime au un caracter permanent, se dezvolă progresiv în lungime și lățime și duc
la executarea anevoioasă a lucrărilor agricole sau la scoaaterea terenului din circuitul agricol.
Înafară de formele eroziunii normale, care au dat naștere la rețeaua hidrografică actuală,
eroziunea accelerate poate să ducă la crearea de rigile propriu-zise, ogașe și ravene.
Rigola propriu-zisă prima formă a eroziunii în adâncime se formează după ploile torențiale
pe locuri denivelate unde se adună o cantitate mai mare de apă. Au adâncimea de 20 – 25 cm,
lungime variabilă și fundul paralel cu suprafața versantului.
Ogașul este o formă avansată a rigolei propriu-zise, caracterizat prin dimensiuni mai mari.
Astfel adâncimea este de 0,5 – 3 m și lățimea de 0,5 – 8 m; fundul ogașului este paralel cu
suprafața versantului.
Ravena, la rândul său, reprezintă o formă avansată a ogașului, având o adâncime de 3 – 30
m sau chiar mai mult și o lățime de 8 – 50 m. caracteristica unei ravene este colectarea unei
cantități foarte mari de apă și sol și afectarea unei suprafețe întinse de teren.
Pagubele produse de ravenele sunt imense, căci ele afectează nu numai terenurile agricole,
ci pun în pericol așezările omenești, căile de comunicație, diverse lucrări de hidroameliorări, etc.
PAGUBE PRODUSE DE EROZIUNEA HIDRICĂ

La faţa locului produse În exterior

• Pierderea materiei organice • Poluarea apei
• Degradarea structurii solului • Eutrofizarea apei
• Compactarea suprafeţei solului • Inundaţii
• Infiltrarea redusă a apei • Îngroparea infrastructurii
• Alimentarea redusă cu apă a pânzei freatice • Blocarea reţelelor de drenaj
• Pierderea de sol la suprafaţă • Modificarea formei cursurilor de apă
• Îndepărtarea substanţelor nutritive • Colmatarea căilor navigabile şi a porturilor
• Creşterea procentului de materiale grosiere din
soluri
• Șiroire şi formare de rigole
• Dezrădăcinarea plantelor
• Scăderea productivităţii solului

COMBATEREA ŞI PREVENIREA EROZIUNII HIDRICE

Solul este îndepărtat prin eroziune mult mai rapid decât poate fi înlocuit prin procesul de
formare a solurilor. Pierderea stratului de suprafaţă are drept rezultat o fertilitate redusă,
determinând productivitatea mai scăzută. Solul transportat contribuie, de asemenea, la
contaminarea şi la colmatarea căilor navigabile.
Se apreciază că împădurirea terenurilor expuse fenomenului de secetă şi aridizare,
constituie un mijloc deosebit de eficace în combaterea proceselor de degradare, dar prezintă
numeroase particularități şi îmbracă o serie de forme, în raport cu condițiile de lucru, în special
ridică o serie de probleme referitoare la alegerea speciilor, stabilirea asortimentelor, proporțiilor
şi schemelor (CONSTANDACHE şi NISTOR, 2008; CONSTANDACHE et al., 2010).
Pentru prevenirea eroziunii hidrice a solului se pot folosii următoarele măsuri agrotehnice
şi fitotehnice:
- lucrarea solului pe versanţi pe direcţia curbelor de nivel;
- arătura adâncă de toamnă este foarte importantă deoarece asigură infiltrarea apei în sol
şi reducerea scurgerii; se recomandă ca arătura să nu fie mărunţită, iar brazdele să nu fie nivelate,
contribuind la reţinerea zăpezii şi diminuarea scurgerii;
- pe pante mari răsturnarea brazdei se face numai spre amonte;
- subsolajul (scormonirea şi afânarea solului sub fundul brazdei fără aducerea
materialului la suprafaţă) măreşte infiltraţia apei în sol, diminuând scurgerea la suprafaţă;
 - amplasarea pe terenurile înclinate a culturilor în fâşii alternative (păioase, prăşitoare
etc.), eventual intercalate cu benzi-tampon (fâşii de 15-60 m lăţime cultivate cu ierburi perene
sau leguminoase perene) dispuse între culturi la distanţe de 20-150 m (în funcţie de pantă);
benzile-tampon se mentin 2-4 ani, apoi se desţelenesc şi se refac mai sus sau mai jos;
- drumurile de exploatare dintre parcelele plantate cu vii şi livezi să fie orientate pe
direcţia curbelor de nivel, iar de-a lungul drumurilor să fie lăsate benzi înierbate;
- pe pajiştile de pe versanţi trebuie evitat păşunatul în perioada când solul este prea umed
şi suprapăşunatul.
Principalii factori care favorizează eroziunea solurilor sunt defrișările abuzive de păduri
(43,6 %), pășunatul excesiv (29 %), aplicarea unei agrotehnici neadecvate (24 %).
A pleca, fie numai de la aceste trei lemente, panta terenurilor, categoria de folosință și
procesele de eroziune care au sau pot avea loc pe aceste terenuri, rezultă după cum este astfel
cunoscut, că valorificarea mai bună a terenurilor în pantă presupune odată cu obținerea unor
producții satisfăcătoare, să se realizeze și o protecție împotriva oricăror forme de degradare,
respectiv de pierdere a potențialului productiv, de poluare a mediului ambiant de producere a
altor pagube agriculturii sau altor sectoare economice.

Combaterea eroziunii în suprafaţă

a) Lucrări hidroameliorative speciale:
• Valuri de pământ
• Canale de coastă
• Agroterase
• Terase
• Debuşee
b) Plantaţii forestiere

Combaterea eroziunii în adâncime

- pentru protecţia terenurilor agricole / căilor de comunicaţie şi aşezărilor umane;
- în general sunt lucrări complexe şi costisitoare;
- au ca scop reducerea afluxului de apă din bazinul formaţiunii de eroziune în adâncime,
reducerea pantei de scurgere pe firul principal şi protejarea malurilor;
- versanţii se taluzează şi se consolidează prin înierbare;
- pe firul formaţiunilor de eroziune liniară (ogaşe, ravene, torenţi) se practică:
 cleionaje;
 praguri;
 gabioane;
 baraje.
- solurile din terenurile amenajate cu lucrări de combatere a eroziunii, pot fi folosite ca
terenuri arabile/pajişti, saupot fi împădurite (cele puternic degradate);
- pe terenurile ce vor fi folosite ca arabil/pajişti este necesară fertilizarea şi cultivarea de
plante amelioratoare şi bune protectoare contra eroziunii.
 Bibliografie
1. https://esdac.jrc.ec.europa.eu/projects/SOCO/FactSheets/RO%20Fact%20Sheet.pdf

2. suport de curs agrotehnică

3. https://www.scritub.com/geografie/ecologie/Eroziunea-solului83725.php