Moromeții

Relația dintre 2 personaje

Introducere

Marin Preda este considerat de critica literară cel mai important

romancier postbelic. Acesta se remarcă datorită prozelor sale, cea mai
importantă fiind chiar „Moromeții”. El ilustrează o nouă latură a
realismului, căci pune accentul asupra problematicii țăranului și a
pământului, dar într-un mod autentic.
Romanul „Moromeţii" este alcătuit din două volume, apărute la
distanţă de 12 ani unul de altul: volumul I în 1955, iar al doilea în 1967.
Este un roman realist-obiectiv apărut în perioada postbelică, dar și un
roman social rural pe tema pământului, timpului și comunicării, ce
ilustrează viziunea despre lume a lui Marin Preda. Autorul impresionează
prin scrierea sa realistă, dar, totuși, tradițională, prin temă, și modernă,
prin abordare.

Romanul este o specie a genului epic, în proză, de mare întindere,

cu o acțiune complexă desfășurată pe mai multe planuri narative, care
dezvoltă conflicte puternice.

Reperul 1: prezentarea statutului social, psihologic, moral etc. al

fiecăruia dintre cele două personaje
Eroul romanului este Ilie Moromete, o figură umană și estetică
exemplară, model pentru țăranul român de după al Doilea Război
Mondial. Din punct de vedere social, este soțul Catrinei, dar și tatăl a
șase copii: Tita, Ilinca și Niculae, pe care îi are alături de Catrina, dar și
a lui Paraschiv, Nilă și Achim, din prima sa căsătorie. El reușește să
ilustreze și să se încadreze în mai multe tipologii, precum: tatăl
autoritar, reprezentantul țărănimii patriarhale, dar și ”cel din urmă
țăran”, după cum afirmă Nicolae Manolescu.
Din punct de vedere moral, Moromete se bucura de o stimă reală,
deoarece este sociabil, ironic, amuzant, dar are și un simț observator și
moralizator. Statutul psihologic al protagonistului este marcat de
conflictul său interior și stă la baza dramei lui Moromete. Prin
perspectiva modului său de a gândi, Moromete crede în libertatea
individului, principiu de viață pe care și-l expune la sfârșitul volumului al
II-lea în fața medicului „Eu, domnule, am dus o viață independentă”.
[Complexitatea psihică a personajului este conturată prin situațiile
existențiale în care este surprins, și anume, viața satului românesc
într-un moment de răscruce, angrenat într-un proces de destrămare a
civilizației tradiţionale, a familiei, respectiv a sistemului de valori al
colectivității. ]
Niculae Moromete este fiul cel mai mic, din a doua căsătorie a lui
Ilie Moromete. Statutul său este reliefat din prima scenă, cea a cinei,
locul său în familie este evidenţiat prin poziţia lui la masă, lângă Catrina,
şi prin faptul că nu are nici măcar scaun, stând pe jos. Pe parcursul celor
două volume, statutul său se schimbă. Astfel, în primul volum, Niculae
este un copil care doreşte înveţe, fiind ironizat din această cauză de
tatăl său. În ciuda încăpăţânării tatălui de a nu lua în seamă ceea ce el
consideră un moft, copilul perseverează în a merge la şcoală, în puţinul
timp pe care i-l lasă îndatoririle din cadrul familiei: mersul pe câmp cu
oile şi ajutorul pe care trebuie să i-l dea mamei în treburile
gospodăreşti, adică tot ceea ce face un copil obişnuit al unui ţăran din
Siliştea – Gumeşti. In volumul al doilea, dupa ce Ilie Moromete il
retrage de la scoala, sub pretextul ca invatatura nu aduce niciun
,,beneficiu’’, Niculae începe să-și caute sensul existentei si devine ,,
adeptul unei noi religii a binelui și a răului’’, cum crede ca este noua
dogma socialista.
Reperul 3: analiza a minim două elemente de structură reprezentative
Elementele de structură și compoziție sunt reprezentative pentru
evoluția relației celor două personaje.

Titlul ilustrează numele unei familii, care provine dintr-un sat, ce va

fi supusă schimbării. Acesta așează tema familiei în centrul romanului,
însă evoluția și criza familiei sunt simbolice pentru transformările din
satul românesc al vremii. „Moromeții” devine romanul unei familii și o
frescă a vieții rurale, roman monografic, întrucât surprinde scene
semnificative din lumea satului, relațiile familiale și sociale, cina
tradițională, secerișul, școala, premilitara. Astfel, tatăl este considerat
„fanaticul clasei țărănești”, iar fiii sunt considerați ”declasații”, care își
doresc să evolueze.
Conflictul este reliefat prin intermediul personajelor și prezintă
schimbările din societatea rurală, drama țăranului român surprins într-o
perioadă istorică dificilă. Conflictul exterior este unul amplu, elementul
central rămânând Ilie Moromete, căci acesta nu gestionează conflictele,
ducând în final la destrămarea familiei. În interiorul familei se observă
trei tipuri de conflicte majore. Acesta se stabilește între fiii cei mari și
familie: ei își disprețuiesc tatăl pentru că nu are spirit de afaceri și pentru
că s-a recăsătorit, își urăsc mama vitregă, deși îi crescuse de mici și își
dușmănesc frații vitregi, crezând că toată muncă lor se duce în lăzile de
zestre ale fetelor și pe școala lui Niculae. Conflictul interior surprinde
drama paternității, dar și imposibilitatea eroului de a se adapta noilor
realități. El nu acceptă că este "ultimul țăran din lume", iar în ceasul
morții își reafirmă libertatea interioară, spunându-i doctorului cu
mândrie că toată viața a trăit independent.
Reperul 2: evidențierea evoluției relației dintre cele două personaje,
prin două episoade/secvențe comentate
Relația dintre tată și fiu ilustrează evoluția conflictului inițial,
secundar, dintre dorinta copilului de a merge la scoala și lipsa de
intelegere din partea tatalui, cu mentalitate traditionala de țăran. În al
doilea volum, conflictul dintre generatii ia forma unei confruntări dintre
doua generatii si doua mentalitati: cea traditionala si cea colectivista.
Primul conflict apare chiar din lipsa sprijinului material, în
momentul în care Niculae dorește să meargă la școală, idealul său fiind
de a deveni învățător. Acesta este susținut doar de mama sa și este
tratat cu superficialitate, chiar cu ironie, de către tatăl său, Ilie
Moromete(”altă treabă n-avem noi acuma, ne apucăm să studiem! ”).
O primă scenă semnificativă este cea de la serbare școlară a lui
Niculae. Tatăl acestuia se emoționează, este profund impresionat de
performanțele școlare ale fiului său. Însă, momentul în care Niculai este
cuprins de o criză de friguri, nu îl înduioșează pe Ilie, care reușește să
își ascundă orice sentiment.
Relația dintre cele două personaje se destramă treptat, din cauza
evenimentelor, dar și a lipsei de comunicare dintre aceștia. După cei trei
ani de la școală, copilul este retras, din cauza faptuui că Ilie considera că
școala nu aducea niciun ”beneficiu”. Cu toate acestea, Niculai a învățat
să se descurce singur, a părăsit satul țărănesc, deoarece se simțea
constrâns. El a ajuns activist în cadrul noului partid, fiind atras de nouă
ideologie, iar mai apoi, și-a continuat studiile în horticultură. Existența
lui Ilie Moromete s-a diminuat treptat, lent, din cauza neînțelegerii vieții.
Singurul regret al acestuia este faptul că nu s-a împăcat cu fiul său.
A doua scenă semnificativă este cea finală, când Niculai își visează
tatăl, care nu îi mai vorbește. Singurul gest pe care îl realizează este
semnificativ, deoarece se ridică de pe stâncă, semn că îi cedează locul
fiului său.
 În concluzie, relația dintre cele două personaje, Ilie Moromete și
Niculai, din opera lui Marin Preda este semnificativă, deoarece ilustrează
diferența dintre etape și mentalități. Prăpastia care se produce între cei
doi este ireversibilă, tatăl păstrând însă regretul că nu s-a împăcat cu
fiul său și că nu l-a înțeles pe acesta. De aceea, despărțirea dintre cei doi
se produce încă din copilăria lui Niculai, care nu-și poate urma visurile,
și persistă pe toată viața acestuia.
Notă:

1) Ceea ce este scris între [...] este pentru cei ce vor un eseu mai complex

2) V-am lăsat comentarea scenelor semnificative pe baza rezumatului, cum era și

înainte. Însă, puteți lua doar cele două scene semnificative. IMPORTANT este să
prezentați că sunt semnificative pentru relație. ( O primă scenă semnificativă/O altă
scenă semnificativă……..)