Austria a falsificat alegerile din Moldova, în

1857, pentru a bloca unirea principatelor

românești
ALINA MARIA BOGDAN ACTUALITATE POLITIC 24 IANUARIE 2023

Unirea de la 24 ianuarie 1859, înfăptuită prin alegerea lui Alexandru Ioan

Cuza ca domn comun al celor două principate româneşti, a fost premeditată
de domnii pământeni ai Moldovei şi ai Ţării Româneşti, încă din 1848, când
revoluţia românilor a fost parte a mişcărilor europene, moment de afirmare a
identităţii naţionale.

La 1 ianuarie 1848 a intrat în vigoare uniunea vamală moldavo-muntenească.

Domnitorul Moldovei Mihail Sturdza a aranjat încă din septembrie 1845
căsătoria lui Gheorghe Bibescu, domnitorul Ţării Româneşti cu Maria,
contesă de Montesquiou-Fézensac la Focşani, în Biserica Sfântul Ioan, aflată
în centrul oraşului.
După pierderea Războiului Crimeii, în martie 1856, de către Imperiul ţarist,
război considerat ultimul religios între o Franţă secularizată şi o Mare
Britanie ieşită din cutumele protestante şi o Rusie retrogradă, ultra-ortodoxă,
intelectualii tineri din ambele principate au găsit un sprijin la Napoleon al lll-
lea, interesat de limitarea puterii Rusiei la Marea Neagră.
Dacă în Ţara Românească exista o unanimitate a boierilor şi a întregii clase
politice pentru unire, în Moldova, Partida Unioniştilor, formată de Alexandru
Ioan Cuza, Mihail Kogălniceanu, Costache Epureanu, a pierdut alegerile din
iulie 1857 pentru Divanul ad-hoc.

Scandalul din „L’Etoile d’Orient”

“Separatiştii” Costache Negruzzi, Gheorghe Asachi, Nicolae Istrati, sprijiniţi
de caimacamul Nicolae Vogoride (locţiitor domnesc), susţinuţi de Austria şi
Imperiul Otoman, au falsificat alegerile. Lui Vogoride Înalta Poartă i-a
promis tronul. Soţia sa, Ecaterina Vogoride, zisă Cocuța, a sustras o parte din
corespondenţa secretă purtată de soţul ei cu rudele din Constantinopol şi le-a
înmânat lui Costache Negri care le-a publicat în „L’Etoile d’Orient”, ziarul
unionist din Bruxelles, fiind traduse imediat şi în Moldova. Tensiunea era
maximă. Poarta nu a anulat alegerile falsificate. Asta îi convenea şi Austriei,
ce se vede o putere tampon în zonă, invadând de altfel graniţele Moldovei.
„Estract de scrisori secrete trimise caimacamului Moldovei de deosebite feţe
politice,” așa s-a numit serialul publicației (un fel de wikileaks al zilelor
noastre), publicat și în Moldova, despre blocarea candidaturii lui Cuza.

Reuniunea înaltă de la Osborne din 9 august 1857, dintre Regina Victoria şi

Napoleon al lll-lea, a dus la anularea scrutinului, dar cu condiţia impusă de
Franţa de recunoaştere parţială a unirii prin existenţa a două divane, a doi
principi, a două armate.
La Conferinţa de Pace de la Paris din 1858, marile puteri au stabilit pe lângă
recunoaşterea parţială a unirii, înfiinţarea Comisiei Centrală cu sediul la
Focşani, la graniţa între Moldova şi Ţara Românească, ce avea să se ocupe cu
elaborarea legilor de interes comun pentru ambele Principate. Doar şeful
armatei era comun.

Au avut loc noi alegeri, astfel încât la 22 septembrie 1857 s-a întrunit Divanul
Ad-hoc al Moldovei care era favorabil unirii, iar la 30 septembrie cel al
Valahiei, şi prin documentele redactate, au fost puse bazele fuzionării celor
două principate.

Alianța franco-engleză ne-a dat Constituția în

plic
În 7 şi 9 octombrie 1857 sunt elaborate Rezoluţiile prin care se cerea marilor
puteri recunoaşterea unirii. La Convenţia de la Paris din 10/22 mai – 7/19
august 1858, cele mai importante puteri au emis un document care s-a
constituit în prima Constituţie a celor două Principate care recunoştea
separaţia puterilor în stat: puterea domnească şi cea a adunării elective,
separate în Moldova de cele ale Ţării Româneşti. Titulatura noului stat a
purtat numele de „Principatele Unite ale Moldovei şi Valahiei”, care
rămâneau sub suzeranitatea „Maiestăţii Sale Sultanul”.

Prin acelaşi document al Convenţiei de la Paris, la Focşani s-a înfiinţat pentru

prima oară Înalta Curte de Justiţie şi de Casaţie. De asemenea, urma să
stabilească tot la Foşcani “Comisia centrală,” formată de opt reprezentanţi ai
fiecărui principat, cu rolul de a armoniza legislaţiile celor două Principate.

În Moldova a fost ales în unanimitate Alexandru Ioan Cuza, în ziua de 5/17

ianuarie 1859, ca domnitor. El era susţinut de Partida Naţională. Decizia nu a
fost uşoară. Rusia îl susţinea pe adversarul său.

Numele lui Cuza s-a pronunțat cu glonțul la tâmplă

„Deputatii s-au adunat în seară de 3 ianuarie în casa lui Constantin Rolla.
Discuțiile au fost furtunoase. Nici partizanii țăranilor și nici ai proprietarilor
nu cedau. Mihail Kogălniceanu a încercat să obțină o soluție tranzacțională
(…), sforțările sale au fost zadarnice. Furios, Kogălniceanu a părăsit
reuniunea, care a determinat și pe alții să plece. În acel moment s-a produs un
gest patetic: deputatul Nicolae Pisoski s-a așezat în față ușii, a scos un pistol
și-a declarat cu o hotărâre în glas, care nu îngăduia nici o îndoială, că se va
sinucide dacă deputații unioniști pleacă fără să fi desemnat candidatul pentru
tron. Cel care rostea această amenințare, mărturisirea unei fanatice credințe în
necesitatea imperioasă a Unirii, era un om de 47 de ani. A urmat un moment
de intensă emoție, determinată de o unanimă reculegere, fiecare dându-și
seamă că vrajbă dintre ei zădărnicea Unirea. Pisoski se așezase pe un jilț în
față sobei; pe față lui era zugrăvita o nesfârșită tristețe; privea flăcările
jucăușe care mistuiau lemnele din sobă, în mână dreaptă ținea pistolul, părând
că așteaptă sentința. În salon domnea o tăcere grea. Nimeni nu avea curajul să
rupă tăcerea. Deodată, Pisoski rosti numele lui Alexandru Ioan Cuza”.

Focșaniul rămâne în istoria României ca orașul unde a funcționat Comisia

Centrală, primul parlament al celor două Principate după Mica Unire de la
1859. În orașul de pe Milcov a fost prima adunare legislativă care avea ca
scop unificarea legislației celor două Principate, elaborarea legilor de care
avea nevoie noul stat astfel încât Mica Unire să fie consolidată. Comisia
Centrală a funcționat în perioada 1859 – februarie 1862 când s-a considerat că
și-a atins scopul.
Istoria acestei instituții, modul în care au fost elaborate proiectele de legi sunt
prezentate în lucrarea Comisia Centrală de la Focșani.