PARAMETRII DE STARE

Starea aerului este definită de urmatorii parametri fizici: presiune, temperatura,

umiditate si continut de caldura.

1. Presiunea

Presiunea aerului este presiunea exercitata la suprafata Pamantului de greutatea invelisului

atmosferic.
Presiunea atmosferica variaza cu altitudinea si cu temperatura. La nivelul marii si la
temperatura de OoC, presiunea atmosferica exercitata asupra suprafetei libere a mercurului
dintr-o cuva echilibreaza presiunea hidrostatica a unei coloane de mercur cu inaltimea de
760,, (experienta lui Toricelli). Aceasta presiune atmosferica, numita normala, a fost admisa
ca unitate de masura cu denumirea de atmosfera fizica (1atm=760mmHg). Unitatea de
masura mm Hg este utilizata in special in metrologie. In tehnica se foloseste ca unitate de
masura pentru presiune Newtonul pe mm2 (1mm Hg = 133,322N/m2, rezulta ca presiunea
atmosferica normala are valoarea
B= 760x133,322 =101325N/m2105N/m2.
Presiunea atmosferica scade cu altitudinea, datorita faptului ca greutatea atmosferei
diminueaza pe masura ce creste inaltimea.

2. Umiditatea

Umiditatea aerului este determinata de cantitatea de apa pe care o contine sub forma de
vapori.
Masa vaporilor de apa continuti intr-un metru cub de aer este denumita umiditate absoluta.
Pentru usurinta calculelor, in tehnica conditionarii aerului se foloseste mai frecvent marimea
denumita continut de umiditate, notata cu x, care este masa vaporilor de apa raportata la 1kg
de aer uscat din amestec.
In mod obisnuit, aerul ambiant este un aer umed nesaturat.
Starea in care se gaseste aerul umed care contine cantitatea maxima de vapori invizibili se
numeste saturatie.
Cantitatea de vapori de apa care satureaza aerul depinde de temperatura acestuia si anume
este cu atat mai mare cu cât temperatura aerului este mai ridicata.
Astfel, de exemplu, aerul la 20oC se satureaza cu o masa de 14,7g vapori de apa/kg aer uscat,
iar aerul la 25oC, cu o masa de vapori de 20g vapori/kg aer uscat.
Raportul dintre masa vaporilor continuti intr-un metru cub de aer umed la o temperatura
oarecare si masa vaporilor care satureaza aerul umed la aceeasi temperatura se numeste
umiditate relativa si este criteriul cel mai larg utilizat pentru evaluarea umiditatii aerului.
Deci, umiditatea relativa (exprimata in procente) este:
v
 100[%] [1]
s

unde: - rv - umiditatea masurata;

rs - umiditatea de saturatie
si se defineste prin raportul dintre umiditatea absoluta a aerului intr-o stare oarecare si
umiditatea absoluta a aerului saturat, la aceeasi temperatura si presiune atmosferica.

3. Temperatura
Temperatura defineste gradul de incalzire a unui corp sau mediu.
In realitate, termometrul indica temperatura mercurului sau alcoolului din rezervor, dar daca
se acorda masuratorii un interval de timp sificient de mare pentru ca fluidul din interior sa
capete aceeasi temperatura cu cea a aerului, se admite ca valoarea masurata este temperatura
aerului. Pentru a nu influenta citirea, rezervorul termometrului se protejeaza impotriva
radiatiilor termice, care ar putea sa-l incalzeasca.
Temperatura aerului se noteaza cu t si se masoara in sistemul international de unitati de
masura in grade Kelvin (K). Pana la noi reglementari se admite masurarea temperaturii si in
grade Celsius, intre cele doua schimbari existand relatia:

t [K] = t [oC] + 273,16. [2]

4. Entalpia

Entalpia aerului umed este suma cantitatilor de caldura continute in aerul uscat si in vaporii
de apa.
Se cunosc din fizica:
- caldura specifica la presiune constanta (10N/m2) a aerului uscat c pa = 1kj/kg.K si a
vaporilor de apa cpv=1,84kj/kg.K;
- caldura latenta de vaporizare a apei ro =2500kj/kg.
Se considera un volum de aer umed in care masa aerului uscat este de 1kg, iar masa
vaporilor de apa este egala cu x kg. Masa totala a volumului considerat va fi m=(1+x)kg, iar
entalpia sa:
I = ia+ xiv [kj/kg]
La temperatura t,
ia = cpat = t [kj/kg]; iv = cpvt + ro = 1,84t + 2500 [kj/kg] [3]

iar I = t + x(1,84t = 2500) [kj/kg]. [4]

Aceasta este ecuatia entalpiei aerului umed care serveste la solutionarea tuturor problemelor
de conditionare a aerului.

RELATIILE DINTRE PARAMETRII DE STARE A AERULUI UMED

Starea aerului este complet definita de urmatorii cinci parametri:

 temperatura aerului [oC];
 umiditatea relativa a aerului,  [%];
 continutul de umiditate, x [kg vapori/ kg aer uscat];
 entalpia, I [kj/kg aer uscat];
 presiunea partiala a vaporilor de apa pv [N/m2].
Relatiile dintre umiditatea relativa si umiditatea absoluta, precum si dintre umiditatea
relativa si presiunile partiale ale vaporilor de apa, sunt urmatoarele:

v 
 sau  v 100[%];
s s
[5]
p p
  v sau  v 100[%]
ps ps
in care indicele s se refera la starea de saturatie, iar simbolul fara indice sau cel cu indicele v
se refera la o stare oarecare a aerului umed.
Deci, daca intr-o incapere oarecare se produc degajari de umiditate, aerul umed se va ridica
spre partea superioara si daca se doreste evacuarea sa , va trebui aspirat din aceasta zona.
Din ultima relatie se deduce ca:
2
p v  p s [ N / m ] [6]
care precizeaza ca presiunea partiala a vaporilor de apa corespunzatoare unei stari oarecare a
aerului umed, se poate obtine din produsul dintre umiditatea relativa a aerului si presiunea
partiala a vaporilor la saturatie.

NATURA SI PROPRIETATILE POLUANTILOR DIN AER

Cei mai importanti poluanti ai aerului sunt urmatorii:
Monoxidul de carbon (CO) - cel mai raspandit si comun poluant al aerului. Emisiile totale
depasesc suma tuturor celorlalti poluanti. Este un gaz incolor, inodor, insipid si mai usor
decat aerul. Se prezinta in stare gazoasa la orice temperatura mai mica de 192 oC. Arde usor
cu o flacara albastra-stralucitoare insa nu intretine arderea. Este putin solubil in apa. A fost
identificat pe cai optice in 1949. Concentratiile maxime de CO in aer se inregistreaza in
emisfera N>0,2p.p.m.; in zona ecuatorului:0,1-0,16p.p.m. Principalele surse
producatoare de CO sunt:
 sursele umane (antropogenice);
 emisia de CO din ocean;
 arderea tufisurilor si padurilor;
 oxidarea hidrocarburilor nemetalice;
 produs direct de catre plante.
Gazele de esapament ale automobilelor contin 64 -80% din totalul CO emis in atmosfera.
Monoxidul de carbon (CO) este rezultatul unuia din cele trei procese chimice;
 combustia incompleta a compusilor de C;
 reactii la temperaturi inalte intre CO2 si materialele ce contin carbon;
 la temperaturi inalte, CO2 disociaza in CO si CO2.
Combustia C are loc in urmatoarele doua trepte;
2C + O2 = 2CO ` [7]
CO + 1/2O2 = CO2 [8]
Prima reactie decurge de 10 ori mai repede decat a-II-a , asa incat CO este un intermediar in
toate reactiile de ardere si poate apare ca produs final numai daca oxigenul este insuficient.
La temperaturi inalte:
CO2 + 2C = 2CO in surplus de carbon [9]
(in multe instalatii industriale o parte din acest CO scapa in aer si actioneaza c0a solvent),
sau se descompune conform reactiei:
CO2CO + O [10]
S-a constatat ca suprafata Pamantului adsoarbe aprox. 460mil.t/an.

Compusii cu sulf
Originea sulfului in atmosfera - sulful este constituent foarte important al atmosferei,
deoarece in aerul curat al troposferei si stratosferei majoritatea particulelor de aerosoli au la
baza NH3SO4 si H2SO4. Cu exceptia sarurilor marine de S, emisia de S in atmosfera este
gazoasa. Sulful exista in aer, in general, sub forma de oxizi dar si sub forme de: H 2S, SO3,
H2SO4 si sulfati ca saruri ale H2SO4: dimetil sulfurat, dimetil disulfurat.
SO - este un gaz incolor si stabil. Reprezinta 95% din sulful datorat surselor poluante.
SO3 - se prezinta sub mai multe modificatii care se deosebesc prin proprietatile fizice si
cristalografice. In stare gazoasa este foarte putin asociat. Tendinta de asociere creste odata
cu cresterea temperaturii. In stare lichida are o temperatura de fierbere scazuta, o presiune de
vapori mare si formeaza vapori chiar la temperaturi obisnuite.
H2S - este un gaz care la temperatura obisnuita are r = 1,18 si un miros neplacut. Este produs
prin descompunerea materiei proteice sub actiunea bacteriilor. Se dezvolta in apa neaerata a
baltilor sau a apelor poluate. Se mai gaseste in gazele naturale, in depozitele de sulf, in gaze
vulcanice si izvoare sulfuroase.
Compusii sulfului, cu exceptia sulfatului, sunt emisi in atmosfera in stare gazoasa.
Mecanismul prin care se indeparteaza compusii cu sulf din aer pot produce precipitatii acide
sau modificari ale pH-ului local.

Compusii cu azot
Oxizii azotului cei mai des intalniti sunt:
 - N2O -protoxid de azot;
 - NO - monoxid de azot (oxid azotos);
 - NO2 - dioxid de azot;
 - N2O3 - trioxid de azot;
 - N2O4 - tetraoxid de azot;
 - N2O5 - pentaoxid de azot.
In practica se pot identifica numai N 2O si NOx, (x = 1,2). La compusii anteriori se adauga si
amoniacul (NH3), important poluant al atmosferei. O proprietate importanta a NH 3 si a NOx
este acea ca caeste gaze se transforma in aer in particule de aerosoli care contin NH 4NO3
(azotat de amoniu).
N2O - prezenta lui in aer a fost identificata pentru prima dat prin metode optice.
Concentratia de N2O scade cu cresterea inaltimii. Este un gaz incolor, cu miros placut si gust
dulceag. Protoxidul de azot existent in aer este de natura biologica. Este eliberat de sol prin
procese de devitrificare bacteriana. Se indeparteaza chimic prin mai multe reactii, dintre
care:
N2O + h  NO+ N
O mare parte din N2O se intoarce in pamant. Timpul de stationare a N 2O este de aprox.
20ani. N2O joaca un rol important in chimia formarii ozonului cand se descompune in NO:
N2O + O*  2NO
O* - oxigen activat

NH3 - a fost identificat pentru prima data in precipitatiile atmosferice. Moleculele de

amoniac NH4+ sunt existente in apa precipitatiilor datorita amoniacului gazos si datorita
aerosolilor care contin amoniu din aer. NH3 este un gaz fara culoare, cu gust arzator si miros
caracteristic. Este de doua ori mai usor decat aerul. In aerul nepoluat se gaseste aprox. 4 -
20g/m3.
NOx - unele proprietati ale NO determina aparitia uneor efecte asupra transmisiei luminii.
NO - este un gaz incolor, mirositor si putin solubil in apa, iar NO 2 - este un gaz brun cu
miros caracteristic, este iritant si caustic. Provin in natura prin arderea carbunelui, si
produselor petroliere. Motoarele auto degaja 90% din cantitatea totala existenta in natura.
Oxizii de N sunt implicati in bugetul de ozon din stratosfera in modul urmator: NO
reactioneaza cu O3 pentru a forma NO2 si O2
NO + O3 NO2 + O2
NO2 + O NO + O2
 Total O3 + O 2O2
Aceste reactii dovedesc ca scaderea concentratiei O 3 si oxigenului atomic este proportionala
cu concentratia NOx. In realitate, NOx distruge O3 la altitudini mari dar, il formeaza la joasa
altitudine. Rezultatul depinde de inaltimea la care a fost injectat. Aupra bilantului de oxigen
influenteaza si hidrocarburile halogenate. Astfel clorflormetanii sunt distrusi fotochimic in
stratosfera prin actiunea radiatiilor solare cand elibereaza atomi de clor.
CCl2F2 + h Cl . + CClF2
Astfel, aceste substante care in conditiile troposferei sunt neactive, in stratosfera dau Cl. care
actioneaza asupra ozonului;
Cl. + O3 ClO. + O2
ClO. + O3Cl. + 2O2
Hidrocarburile halogenate care influenteaza in stratosfera bugetul de O 3 sunt: CH3Cl, CCl4,
CFCl3 (monoflortriclorcarbonul), CF2Cl2 (diflordiclorcarbonul). In timp ce CH3Cl (clorura
de metil) este de origine naturala, ceilalti produsi sunt rezultati din activitatile omenesti.

POLUANTI PARTICULATI
Definitii si clasificari ale pulberilor industriale
Pulberile, sunt suspensii de particule fine in aer cu risc asupra sanatatii umane si constitue
principalele noxe industriale.
In tehnica, prin pulberi se inteleg materialele solide sub forma de particule cu una din
dimensiuni mai mica de m , produse prin dezagregare totala sau macinare fina.
Atmosferele cu pulberi pot contine: aerosoli, dispersoizi, ceata, condensoizi, fum, etc.
 aerosolii (coloizi aerieni, materiale in suspensie) sunt dispersii sau suspensii
in aer sau gaze purtatoare de particule solide sau lichide suficient de fine pentru a
poseda o mare stabilitate. Dimensiunile acestor particule sunt cuprinse intre 0,01 –
10m;
 praful este un dispersoid format din suspensii in faza solida. Se formeaza prin
reducerea dimensiunilor materialelor solide prin: perforare, macinare, zdrobire,
explozie. Se caracterizeza prin faptul ca ramane temporar in suspensie;
 condensoizii rezulta din condensarea gazelor si a vaporilor din atmosfera.
Dimensiunile particulelor sunt mai mici de 1m. Se deosebesc de pulberi deoarece
floculeaza rapid, ex: fumurile, ceata, smogul (fum rezultat din gazele de ardere si
din arderea incompleta a tutunului, lemnului, carbunelui.
Praful poate fi clasificat dupa numeroase criterii:
 dupa origine;
 dupa mecanismul de formare;
 dupa natura substantelor care intra in compozitia lui;
 dupa actiunea asupra materiei vii.
Dupa origine pot fi:
- pulberi anorganice - metalice(Zn, Pb, Mn, Fe);
- minerale (SiO2 );
- sintetice(colorantii);
- pulberi organice - vegetale(lemn, in, faina, bumbac);
- animale(par, lana, os);
 sintetice(coloranti sintetici si organici).
Dupa mecanismul de formare, pulberile pot fi obtinute prin: - dezintegrare si prin
condensare.
Dupa actiunea asupra organismului, pulberile se clasifica in:
 - pulberi ce produc leziuni in plamani (plumb, vanadiu, arseniu);
- pulberi iritante sau corozive (var, bicromati, arseniu);
- pulberi care produc reactii alergice ca: astm, rinite, urticarie(ex: bumbac, in,
canepe, plop, bicromati);
 - pulberi cancerigene (materialele radioactive, compusii cu clor);
 - pulberi anorganice netoxice (carbune, SiO2, azbest,beriliu).
Intr-o atmosfera industriala pulberile pot arde cu violenta (pulb. de Al combinate cu O 2),
exploda, adsorbi, sedimenta, etc.

SURSELE DE POLUARE
Clasificarea surselor de poluare este necesara inventarierii surselor, deoarece fisierul de date
din inventar este structurat dupa urmatoarele categorii de surse:
 surse stationare de combustie;
 surse mobile;
 procese industriale.
Sursele stationare de combustie cuprind instalatiile in care se ard combustibili, fie pentru
incalzire, fie in legatura cu unele procese industriale. Un loc important il ocupa centralele
termoelectrice. Cosurile CET-urilor sunt mai inalte decat toate celelalte cosuri industriale si
ating 250-300m. Ele emit in principal SO2 datorita sulfului din combustibil, NOx dintre care
NO2 -cca 60%, funingine, cenusa.
Sursele mobile cuprind vehiculele rutiere, feroviare, maritime. Transportului auto i se
datoresc importante emisii de CO, NOx, hidrocarburi. Se apreciaza ca cca 80%din CO este
imputabil emisiei vehiculelor rutiere (97% Tokyo, 50%Paris). Motoarele cu ardere interna
mai emit: plumb, hidrocarburi aromatice policiclice, produse secundare oxidante
(peroxiacetonitratul sau PAN).
Aviatia introduce in atmosfera o cantitate de poluanti comparabila cu transporturile auto. Un
avion supersonic de mare tonaj consuma 30tpetrol/ora de zbor. Dispersia poluantilor are loc
la inaltime mare si efectul poluantilor se limiteaza la zona aeroporturilor.
Procesele industriale - industria chimica si petrochimica se caracterizeaza prin emisii de
hidrocarburi, CO, SO2, NOx, H2S, amoniac, clor, fluor, gaze explozibile (butan, propan). In
industria materialelor de constructii se emit pulberi de SO 2, CO, fenol, s.a. iar in industria
metalurgica se apreciaza ca pentru 1 milion de tone otel se elimina in atmosfera 350t pulberi,
200tSO2, 400tCO.

EFECTELE NOCIVE ALE AGENTILOR POLUANTI

Efectele nocive asupra omului
Agentii poluanti din atmosfera care determina efecte nocive asupra omului sunt un complex
de substante in compozitia carora intra atat particule solide cat si gaze de diferite origini.
Exista si cazuri cand actiunea nociva se exercita ca urmare a impurificarii numai cu particule
solide sau numai cu amestecuri de gaze.
Efectele nocive ale poluarii aerului cu aerosoli netoxici
Actiunea pulberilor asupra organismului depinde de: natura pulberilor, compozitia chimica,
solubilitate, concentratie, dimensiunea lor, dar si de factori fiziologici ce tin de organismul
uman. Actiunea acestora este complexa; iritanta, toxica, cancerigena, alergica, etc. Din punct
de vedere toxicologic aerosolii se impart in doua categorii:
 netoxici;
 toxici.
Aerosolii netoxici - au importanta prin extinderea fenomenelor de poluare pe care le produc
si prin proportia mare a populatiei expusa efectelor acestora. Prin prezenta particulelor
solide in aparatul respirator acestea constitue corpi straini iritanti, care nu sunt tolerati de
organism si determina reactia diverselor mecanisme de aparare.
Aerosolii toxici - sunt mai putin raspanditi dar foarte agresivi. Actioneaza asupra
organismului direct la locul de contact prin proprietatile lor chimice.
Plumbul - se gaseste in corpul uman cca 200-400mg ca urmare a prezentei sale in natura.
Patrunde in organism pe cale digestiva (10-20m g/zi) si 4 -10% se absoarbe in oase. Semnele
de intoxicare cu Pb sunt: tuilburarile nervoase, sanguine, digestive ce apar de la 80 -
100mg/100ml sange.In cazuri extreme apare encefalopatia saturniana si decesul.
Fluorul - actioneaza puternic asupra mucoaselor si face ca mirosul sa devina putin sensibil
asa incat se respira in cantitati neobservate. Ataca puternic traheea si determina o senzatie de
sufocare. Asupra pielii, fluorul produce arsuri iar ochii sunt iritati puternic. Acidul
fluorhidric (HF) actioneaza iritant asupra mucoaselor, cu intepaturi si arsuri, voma,
simptome cerebrale, tulburari de vedere. Este o otrava caustica mai puternica decat acidul
clorhidric (HCl), introdus in stomac produce moartea.
Arseniul - desi putin toxic sub forma pura, combinatiile sale oxigenate (As 2O3) sunt deosebit
de toxice si se folosesc la distrugerea buruienilor, rozatoarelor, conservarea pielii.

BAZELE FIZICE ALE VENTILARII SI CONDITIONARII AERULUI

CALITATEA AERULUI AMBIANT

Tehnica ventilarii si conditionării aerului are ca obiect crearea si mentinerea in
interiorul incaperilor a unor conditii de calitate a aerului favorabile unui anumit scop. Daca
incaperile sunt ocupate numai de oameni, fara procese industriale (sali de spectacole,
magazine, etc.), instalatiile de ventilare si conditionare urmaresc sa creeze o calitate a
aerului cat mai apropiata de cea a aerului exterior, curat. Daca in interiorul incaperilor se
desfasoara procese de lucru insotite de degajari de caldura sau de substante nocive,
instalatiile de ventilare au ca obiect principal mentinerea unei calitati igienico-sanitare a
aerului, care sa previna imbolnavirea oamenilor.
In incaperile ventilate , calitatea aerului se obtine prin tratarea, transportul si
distributia unui agent care este, fie aerul exterior, fie cel antrenat din spatiile ventilate, fie un
amestec.
Proprietatile aerului influenteaza in mod direct fenomenele care participa la aceste
procese. Cunoasterea acestor proprietati, precum si a modului de comportare a aerului in
diferite procese termice si mecanice, sta la baza tehnicii ventilarii si conditionarii aerului.
Calitatea aerului este data de compozitia si de conditiile sale de stare. Aerul
ambiant este un amestec de aer atmosferic , pur si uscat, cu vapori de apa si cu componenti
de impurificare , cum sunt: gaze si vapori ai unor substante straine, praf organic si
anorganic, microorganisme.
Aerul atmosferic pur si uscat are compozitia chimica indicata in tabelul 2.1.

Tabelul 2.1. - Compozitia aerului pur si uscat.

Gazele componente Concentratia procentuala in volume (%)
Azot 78,09
Oxigen 20,95
Argon 0,93
Bioxid de carbon 0,03
Hidrogen 0,00005
Ozon 0,000001
Neon, heliu, cripton, xenon, radon restul
 O modificare in concentratia unui component, cu influenta defavorabila asupra
confortului sau sanatatii oamenilor, constitue o actiune de impurificare.
In natura, aerul uscat este intotdeauna amestecat cu o cantitate mai mare sau mai
mica de vapori de apa. Acest amestec, denumit aer umed, este cel considerat in procesele de
ventilare si conditionare.
Continutul de substante straine de compozitia normala a aerului atmosferic umed
determina calitatea igienico-sanitara a acestuia. Aerul isi mentine calitati igienice superioare,
chiar in amestec cu substante straine de compozitia sa normala, daca concentratia acestora
este nevatamatoare pentru organismul uman.
In scopul asigurarii unei calitati igienico-sanitare a aerului, instalatia de ventilare nu
trebuie sa elimine absolut complet substantele straine din aerul incaperilor, ci sa reduca
numai concentratiile lor pana la valori admisibile pentru sanatatea oamenilor.
Tinand seama de faptul ca un om, in timpul unei zile de lucru, inspira o cantitate
medie de aer de 10m3 si cunoscand, pentru o substanta oarecare, doza zilnica nepericuloasa
ce poate fi inhalata, concentratia limita admisibila s-a calculat din raportul acestor doua
valori. Astfel, daca doza zilnica permisa este de 10mg, concentratia limita admisibila pentru
substanta respectiva este:
10mg / zi
3
 1mg / m 3 aer 2.1.
10m aer / zi

Valorile concentratiilor limita admisibile, continute in normele republicane de

protectie a muncii, au o importanta deosebita in tehnica ventilarii, deoarece pe baza lor se
dimensioneaza instalatiile si se stabilesc caracteristicile tehnice ale aparatelor.

PRINCIPII DE CONFORT
Influenţa mediului ambiant asupra organismului uman
Mediul are asupra omului o influenţă hotărâtoare în ceea ce priveşte senzaţia lui de confort,
condiţiile de igienă în care îşi desfăşoară activitatea, precum şi felul cum îşi duce munca.
Cercetările recente au dovedit că accidentele de muncă cresc la temperaturi mai coborâte sau
mai ridicate faţă de o anumită valoare optimă corespunzătoare condiţiilor muncii respective.
Influenţa hotărâtoare a mediului asupra omului se manifestă însă în ceea ce priveşte
senzaţia de confort. Temperatura aerului şi a obiectelor înconjurătoare, umiditatea şi viteza
de mişcare a aerului sunt factori determinaţi pentru confortul urmărit de instalaţiile de
condiţionare a aerului.

Schimbul de căldură dintre om şi mediu

Prin arderea alimentelor, în corpul omenesc se produce o cantitate de căldură care
serveşte la menţinerea coonstantă a temperaturii interne a corpului. Valoarea acestei cantităţi
de căldură depinde în mod esenţial de intensitatea efortului desfăşurat de om şi de
temperatura mediului care îl înconjoară.
În ceea ce priveşte variaţia cantităţii de căldură produse de organism cu temperatura
mediului, s-a constatat că corpul omenesc produce mai multă căldură într-un mediu rece
decât într-unul cald, ca urmare a tensiunii şi activităţii musculare crescute de tremurat.
Cantitatea de căldură pierdută de corp dă senzaţia de căldură sau frig, astfel: dacă
pierderea de căldură este mai mică decât cantitatea de căldură produsă de organism, omul
are senzaţia de căldură şi invers. Corpul omenesc pierde căldură pe două căi şi anume:
căldura sensibilă, prin convecţie şi radiaţie şi căldură latentă, prin evaporarea apei.
 Factorii de mediu care influenţează cantitatea de căldură pierdută de corp sunt:
temperatura, umiditatea, viteza de mişcare a aerului precum şi temperatura pereţilor şi a
obiectelor înconjurătoare. La temperaturi coborâte, corpul pierde mai multă căldură sensibilă
şi mai puţină căldură latentă, care se limitează aproape numai la cea pierdută prin respiraţie.
La temperatura de aproximativ 20oC, cei mai mulţi oameni pierd căldură sensibilă
într-o astfel de măsură, încât realizează senzaţia de confort. Temperatura de confort se
realizează atunci când corpul omenesc se găseşte, fără nici un efort, în echilibru termic cu
mediul ambiant
Cu cât umiditatea relativă este mai mică, evaporarea transpiraţiei de la suprafaţa
pielii este mai activă şi ca atare, pierderea de căldură latentă mai mare.
Viteza curenţilor de aer care scaldă corpul omenesc are o influenţă substanţială atât
asupra pierderii de căldură sensibile cât şi a celei latente. Instalaţiile de ventilare şi de
condiţionare a aerului trebuie astfel proiectate încât producerea curenţilor de aer să fie mai
redusă în zona pardoselilor, deoarece aceştia sunt mai supărători la nivelul picioarelor.
La temperatura aerului de 18oC, dacă viteza aerului este mai mică de aprox.
0,075m/s, atmosfera pare înnăbuşitoare, îmbâcsită, iar la viteze ale aerului mai mari de
0,2m/s, pot avea loc curenţi supărători de aer.

METODE ŞI APARATE PENTRU DETERMINAREA CONCENTRAŢIEI PULBERILOR

DIN ÎNTREPRINDERILE INDUSTRIALE
1.Analiza metodelor pentru determinarea gradului de prăfuire

În cadrul determinărilor pulberilor, pentru aprecierea gradului de prăfuire de la locurile de

muncă se efectuează următoarele analize:
a.- Analiza gravimetrică, care indică gradul de prăfuire la un loc de muncă, în mg/m3 aer.
b.- Analiza coniometrică, care indică gradul de prăfuire la un loc de muncă, în număr de
particule /m3 aer.
c.- Determinarea gradului de dispersie a pulberilor, dispersometria, punând în evidenţă
mărimea particulelor de pulbere, ştiind că în alveolele pulmonare pot pătrunde particule mai
mici de 5m şi în special sub 3m.
d.- Determinarea compoziţiei chimice a pulberilor şi a conţinutului de SiO2 liber cristalin,
aceasta indicând gradul de agresivitate a pulberilor.
Pentru aprecierea cât mai exactă a gradului de expunere la pulberi silicogene la locul de
muncă, este necesară o cunoaştere cât mai exactă a procesului tehnologic, pentru stabilirea
momentelor de maximă şi minimă prăfuire şi întocmirea unui plan de recoltări, astfel încât
probele să fie căt mai concludente. Rezultatele controlului asupra expunerii la pulberi se vor
exprima sub forma unor conioprofesiograme pe locuri de muncă, care permite să se
stabilească printre altele şi periodicitatea recoltării probelor.
Principiile de funcţionare ale majorităţii aparatelor de recoltare sunt bazate pe filtrare,
sedimentare, centrifugare, barbotare, precipitare prin impact, precipitare termică sau
electrostatică.
 1.1. - Determinarea gravimetrică a concentraţiei de praf prin metoda alonjei
Metoda alonjei este una dintre cele mai precise metode de determinare gravimetrică a
gradului de prăfuire. Principiul de funcţionare se bazează pe trecerea unui volum determinat
de aer printr-un filtru de bumbac sau de sticlă, aşezat într-un tub de sticlă (alonja) şi
determinarea cantităţii de praf reţinută în filtru prin cântăriri făcute înainte şi după recoltare.
Alonjele se spală înainte de întrebuinţare cu alcool etilic sau dacă este nevoie cu amestec
sulfocromic. Alonjele se usucă şi apoi se introduce în fiecare alonjă o rondelă de plasă de
sârmă inoxidabilă foarte subţire, sau de teflon, pentru a preveni aspirarea unor firişoare de
vată din interiorul acestora. Se încarcă alonja cu vată şi se aspiră 2-3 min. un curent de aer
curat pentru îndepărtarea particulelor mici de vată.
Înainte şi după recoltare alonjele vor fi aduse la greutate constantă prin menţinerea lor la
temperatura de 105oC, răcire în exicator şi cântărire imediată, repetându-se aceste operaţii
până când diferenţa celor două cântăriri este de cel mult 0,2 mg. Rezultatele cele mai bune
se obţin cu filtre cu vată de sticlă.
Recoltarea probei: înainte de recoltare elementele instalaţiei se unesc între ele printr-un tub
de cauciuc (fig.
Recoltarea se face simultan pe o pereche de alonje absolut paralele cu distanţa dintre
orificiile de aspirare mai mică de 5mm şi care se montează direct la rheometru.
Calcularea rezultatelor: din greutatea alonjei după recoltare se se scade greutatea
determinată înainte de recoltare (G1-G2). Se calculează volumul de aer aspirat, înmulţind
debitul de aspirare cu timpul de recoltare.
Calcularea cantităţii de praf aflată în suspensie în aer se face cu formula:

G = (dx100)/n (mg/m3)

unde: d - media diferenţelor de greutate a celor două alonje;

n - numărul de litri de aer aspirat.

Metoda gravimetrică prin alonjă dă rezultate comparabile în timp, permiţând aprecierea

eficienţei măsurilor de combatere. Totuşi, metoda nu permite selectarea particulelor sub
5m şi nu este o metodă rapidă, deoarece pregătirea şi recoltarea probelor necesită destul de
mult timp.

1.2. Determinarea gravimetrică prin metoda filtrelor nehigroscopice

Principiul metodei constă în reţinerea prin aspirare pe filtre a unei cantităţi de pulberi,
cântărirea şi raportarea ei la volumul de aer aspirat. Rezultatele se exprimă tot în mg/m 3.
Există trei feluri de filtre nehigroscopice;
 filtre analitice de microfibre organice;
 filtre de membrană din esteri celulozici;
 filtre din fibre de sticlă.
Aparate şi materiale necesare pentru determinarea gravimetrică:
 sistem de aspirare a aerului (aspirator electric, ejector cu aer comprimat, pompă
aspiratoare de mână);
 sistem de măsurare a volumului de aer aspirat (gazometru);
 pâlnie de recoltare;
 filtre de reţinere;
 exicator de CCl2;
 balanţă analitică cu precizie de 0,1 - 0,05mg;
 trusă de transport a filtrelor în teren.
Înainte şi după recoltare filtrele se cântăresc după păstrarea lor în exicator. Diferenţa de
greutate exprimă gravimetric pulberea recoltată care se va raăporta la cantitatea de aer
aspirat.

Metode chimice gravimetrice pentru determinarea SiO2

Principiul comun al metodelor chimice pentru determinarea SiO 2 se bazează pe atacul
pulberii cu un anumit reactiv chimic care dizolvă silicaţii, lăsând neatacat SiO 2. Acesta se
separă prin filtrare şi se determină gravimetric sau spectroscopic.
1. Metoda Blanzat şi Bouche cu acid pirofosforic pentru cantităţi de 10mg.
Ca toate metodele gravimetrice, metoda Blanzat şi Bouche se bazează pe separarea SiO 2,
tratarea lui cu acid fluorhidric şi îndepărtarea lui ca tetrafluorură de siliciu. Prin diferenţa
celor două cântăriri şi raportarea ei la cantitatea de pulbere analizată se determină procentual
cantitatea de SiO2.
Modul de lucru este următorul: se cântăresc pe o sticlă de ceas 10mg din praful recoltat.
Pentru obţinerea prafului se va lua în prealabil hârtia de filtru cu materialul de recoltat şi se
va arde la 450oC timp de 24 ore. Se dimensionează praful pentru a ne plasa în limitele
curbei de etalonare. Se pun într-un pahar Berzelius 10ml acid fosforic. Paharul se aşează pe
reşoul cu pânză de azbest, iar în pahar, în stratul de acid se introduce un termometru. Se lasă
să fiarbă acidul până la 250-260oC, când se transformă în acid pirofosforic; se urmăreşte să
nu mai apară bule de aer în timpul fierberii; se reduce temperatura acidului pirofosforic la
250oC şi se introduce proba de 10 mg praf, menţinându-se temperatura de 25 oC timp de 10
min; se scoate proba de pe reşou, se răceşte, se amestecă cu 100 ml apă distilată şi se trece
într-un balon Erlenmayer. Suspensia se filtrează şi se trece de atâtea ori până ce filtratul
devine clar; se spală filtratul cu cu acid clorhidric diluat până la eliminarea ionului fosforic.
Filtratul este incinerat, calcinat şi cântărit. Aceasta reprezintă prima cântărire m 1.
Se reia creuzetul, se adaugă o picătură de acid sulfuric concentrat şi 2-3 ml acid fluorhidric.
Se evaporă la sec pe baia de nisip, se pune în cuptor şi se calcinează la 950 oC timp de 25
min. Se face o nouă cântărire m2.
Determinarea cantităţii de SiO2 se face cu formula:

SiO2 = 100x(m1- m2)/M (%)

unde: m1 - greutatea precipitatului după tratamentul cu acid pirofosforic;

m2 - greutatea reziduului după tratamentul cu acid fluorhidric şi acid sulfuric;
M - masa probei.

Metoda N.A. Talvitie cu acid pirofosforic

Principiul metodei : atât silicea, cât şi silicaţii, sunt solubili în acid fluorhidric, silicaţii fiind
solubili în diverse proporţii, iar în condiţii speciale şi în acizi tari ca acidul ortofosforic,
sulfuric, acid fluoroboric şi fluorosilicic la temperatura camerei. Acidul fosforic are
proprietatea de a forma compuşi solubili în apă cu ambii acizi silicici şi acizi metalici. Prin
încălzirea unui silicat mineral cu H 3PO4 85% are loc fierbere violentă însoţită de creşterea
temperaturii. La 220oC concentraţia este aprox. 100%. La o încălzire ulterioară, între 220 şi
150oC, acidul fosforic trece în acid pirofosforic şi simultan se dizovă silicaţii minerali.
Modul de lucru: proba este uscată în prealabil la 105oC. Se cântăreşte o probă de 0,2-0,5 g
care se tratează cu 10 ml HCl concentrat pentru extragerea compuşilor uşor solubili; se agită
şi se aşează pe o baie de nisip pentru descompunere timp de 1 h. Se adaugă 25 ml apă, se
fierbe 2-3 min. şi se lasă paharul în poziţie înclinată peste noapte, pentru sedimentarea
reziduului.
Se decantează supernatantul printr-o hârtie cu bandă albastră. Peste reziduul din pahar se
adaugă 10-15 ml H3PO4 85% şi se încălzeşte pe baia de nisip până la 240 oC după care se
continuă încălzirea 12-15 min. Se răceşte paharul, se adaugă 5 ml acid clorhidric concentrat
şi 20 ml apă. Se filtrează prin aceeaşi hârtie de filtru utilizată anterior şi se spală filtratul cu
acid clorhidric 1:9. Se pune hârtia de filtru în acelaşi pahar, se adaugă 5 ml acid clorhidric
concentrat şi 35 ml apă distilată, se mărunţeşte hârtia şi se fierbe pe baie timp de 30 min. Se
filtrează din nou soluţia, se spală de 5-6 ori cu HCl 1:9 şi apoi cu apă până la dispariţia
ionului clorură. Se transferă hârtia într-un creuzet şi se calcinează la 600 oC, până la greutate
constantă g1. Peste reziduul din creuzet se adaugă 1 ml H 2SO4 concentrat apoi10 ml acid
fluorhidric. Se evaporă pe baia de apă până la eliminarea completă a siliciului sub formă de
tetrafluorură de siliciu. Se calcineazăpe flacără până la eliminarea vaporilor de trioxid de
sulf şi pe bec suflător timp de 20 min. Se răceşte şi se cântăreşte, repetând calcinarea până
la greutatea constantă g2.
Determinarea cantităţii de SiO2:

SiO2 = 100(g1-g2)/100 %

unde: g - greutatea probei de lucru;

g1 - greutatea probei după prima calcinare;
g2 - greutatea probei după a doua calcinare.

Metoda este limitată în aplicare prin prezenţa unor minerale cum ar fi topazul, turmalina şi
andalusitul, cât şi în cazul pulberilor foarte fine, când erorile sunt destul de mari.
Metode spectrofotometrice pentru determinarea SiO2
Metoda spectrofotometrică în infraroşu - este un test de rutină foarte precis şi foarte rapid.
Metoda necesită câteva mg de praf pentru analiză, iar rezultatele obţinute concordă cu cele
obţinute prin difracţia cu raze X.
Principiul se bazează pe faptul că atomii moleculelor oscilează constant în jurul poziţiei de
echilibru, frecvenţa acestor oscilaţii situându-se în domeniul radiaţiilor infraroşii.
Studiul la spectrofotometrul în infraroşu a acestor substanţe furnizează un spectru ale cărui
maxime de absorbţie sunt caracteristice naturii lor chimice. SiO 2 absoarbe în domeniul
spectral cuprins între 2,5 şi 25 m, iar pentru determinarea cantitativă a SiO2 se foloseşte
banda maximă de absorbţie de 12,5 m. Metoda în infraroşu necesită o cantitate mică de
probă, iar pulberea trebuie să fie foarte fină, obligatoriu  8 m. Ea oferă o sensibilitate
foarte bună, în special pentru particulele cuprinse între 1 şi 5 m, fiind foarte potrivită
pentru analiza fracţiunilor alveolare de praf.
Dezavantajul metodei este acela că SiO2 amorf nu interferă, deci se poate determina numai
SiO2 liber cristalin, fără a diferenţia separat cele trei forme cristaline.

Metoda difracţiei razelor X

Comparativ cu celelalte metode este considerată cea mai utilă în determinarea SiO 2 cristalin,
deoarece utilizează o cantitatea foarte mică de probă şi este cu atât mai precisă, cu cât
pulberile sunt mai fine.
Principiul metodei prin difracţia razelor X constă în interacţiunea fasciculului de raze X cu
electronii atomilor substanţei.
După expunere şi developare, filmul este înregistrat la un microfotometru. Principalele erori
în analiza cantitativă a fazelor cu ajutorul razelor X se pot grupa în erori experimentale şi de
interpretare. Erorile experimentale se referă la alegerea radiaţiei şi pregătirea probelor
(omogenizarea trebuie făcută cu multă atenţie.). În vederea stabilirii liniilor de cuarţ se
folosesc probe din cuarţ pur cristalin.
Considerând vârfurile cele mai semnificative ale curbei înscrise se fixează trei linii de curţ,
iar din aria triunghiului care rezultă prin unirea celor două puncte de bază cu vârful se
calculează procentul de SiO2.
Metoda poate pune în evidenţă toate cele trei forme cristaline ale SiO2, benzile lor de
difracţie fiind situate astfel: cuarţ la 1,33 A, cristobalit la 4,05A şi tridimit la 3,8 A.
Metoda prezintă dezavantajul că poate fi interferată de anumite minerale care produc benzi
de difracţie ce se suprapun peste linia principală a cuarţului. Mineralele care pot interfera
sunt diferite specii de mică ca biolitul, muscovitul, ilitul, unii feldspaţi, grafitul şi carbura de
fier.

-ASPIRATIA SI CURGEREA AERULUI

Distributia aerului in incaperi

Ventilarea si conditionarea aerului se realizeaza prin introducerea si distribuirea

aerului curat, eventual tratat, in interiorul incaperilor si prin evacuarea aerului din aceste
incaperi.
Rezulta deci ca efectul de ventilare sau de conditionare a aerului urmarit depinde de
caracterul miscarii aerului in spatiile servite, adica de forma si amplasarea gurilor de
ventilare, de debitele de aer, vitezele, temperaturile, concentratiile si traiectoriile curentilor
de aer formate de aceste guri. Efectul de ventilare sau de conditionare urmarit depinde, de
asemenea, in mare masura si de felul in care miscarea aerului realizata tine seama de forma
si dimensiunile incaperii servite, de elementele de constructie care o compun, de natura
proceselor care se desfasoara in interior si de pozitia pe care o au oamenii fata de gurile de
ventilare si fata de obiectele din incapere.
In studiul miscarii aerului in interiorul incaperilor servite, se admite ca peretii
acestora nu au nici o influenta asupra curentilor de aer creati de gurile de ventilare.
Aerul care iese printr-un orificiu pratcticat in peretele unei conducte in
suprapresiune, sau prin capatul liber al unei conducte poate fi pus in evidenta prin refularea
unui aer amestecat cu fum. Formele jetului de aer refulat depind de viteza de iesire.
In fig. 2.1. sunt exemplificate schematic, formele pe care le capata jeturile de aer
refulate, cu diferite viteze, printr-o gura rotunda. Jetul din fig. 2.1.a este produs cu o viteza
mica de iesire, are forma neregulata si schimbatoare iar distanta la care curge este redusa.
Asemenea jeturi, cu miscare lenta sunt putin folosite in tehnica ventilarii. In fig. 2.1. b,c, si d
sunt reprezentate jeturi cu viteze din ce in ce mai mari. Se observa ca pe masura ce viteza de
iesire a aerului creste, forma jetului devine mai regulata, mai stabila, iar distanta pe care o
strabate este mai mare.
Vitezele de refulare sunt limitate in practica la valori care sa evite formarea unor
curenti neplacuti in zona ocupata de oameni.

Structura jeturilor de aer

Gurile de refulare folosite in practica au nu numai forme si dimensiuni foarte
variate, dar creeaza si jeturi cu directii diferite de propagare. Astfel, gurile de refulare pot fi
circulare, patrate, dreptunghiulare, fante inguste, trunchiuri de con interpatrunse etc. si pot
crea jeturi axiale, care se propaga de-a lungul unei directii perpendiculare pe planul
deschiderii de refulare, sau jeturi radiale, care se dezvolta dupa directii paralele cu planul
deschiderii de refulare.
Forma jeturilor prezinta importanta practica, deoarece determina in numeroase
cazuri solutia sistemului de distribuire a aerului in spatiile ventilate.
Temperatura aerului primar poate fi egala cu temperatura incaperii, in care caz,
jeturile se numesc izoterme, sau poate diferi de temperatura incaperii, creand jeturi
neizoterme. Un jet izoterm este definit de marimile urmatoare:
 lungimea sectoarelor unui jet depinde de forma si aria gurii de refulare, de viteza
initiala si de dimensiunile spatiului in care se face refularea. In mod aproximativ,
se admit in practica urmatoarele:
 lungimea sectorului initial bi = 4do;
 lungimea saectorului de tranzitie ltr = 8do;
 lungimea sectorului principal lpr = 25do…100do, in care cu do s-a notat
diametrul gurii de refulare rotunde. Daca gura de refulare are o forma
dreptunghiulara, cu laturile ho si bo,
do=(ho +bo)/2 2.2.

 unghiul de divergenta a al jeturilor rotunde este aproximativ egal cu 24 o,

indiferent de marimea gurii si de viteza de refulare. Daca in deschiderile de
refulare se monteaza palete de dirijare, unghiul de divergenta al jeturilor se
modifica, pana la max. 60o, cand unghiul format de paletele extreme este de 90 o.
Acest mijloc este folosit frecvent pentru a da jeturilor de aer o imprastiere mai
mare.
Aria deschiderii de refulare - se noteaza cu At si reprezinta aria totala a gurii,
determinata de dimensiunile de gabarit. Daca deschiderea de refulare este acoperita
cu plasa de sarma, rama cu jaluzele, placa perforata, etc., aria libera A o prin care se
face refularea este mai mica decat A t. Notand cu Ra raportul subunitar dintre aria
libera si aria totala, pentru gurile de refulare cu plasa sau jaluzele se scrie:
Ao = At x Ra [m2] 2.3.
 Fig. 2.1. Jeturi de aer refulate cu diferite viteze.
Plan de
Sectiune de
refulare
tranzitie

Sector initial Sector principal

Limita jetului


do
vo

Curent
primar xo
Curenti
x indusi

Curent principal

Fig. 2.2. - Structura jetului de aer.

24o 90o 60o

Fig. 2.3. - Unghiul de divergenta la gurile de refulare cu palete de dirijare.

 Raportul dintre sectiunea strangulata a jetului de aer si sectiunea totala a gurii de
refulare se noteaza cu Cd si se numeste coeficient de debit. Acest coeficient arata cu cat este
mai mic debitul real de aer care trece prin sectiunea strangulata, fata de debitul teoretic care
ar trece prin sectiunea totala a gurii. Experimental s-a determinat ca coeficientul de debit Cd
este egal cu 0,65 pentru guri de refulare cu margini ascutite si 0,90 pentru guri de refulare cu
margini rotunjite.
Aria efectiva a unei deschideri de refulare in care se formeaza vena contracta este:
Ao = At x Cd [m2] 2.4.

Daca o asemenea deschidere de refulare are si plasa de sarma sau jaluzele, aria
efectiva devine:
Ao = At x Cd x Ra [m2] 2.5.

Debitul primar Do si viteza aerului in deschiderea de refulare sunt legate prin

reatia;
Do = Ao x vo [m3/s] 2.6.

in care Ao este aria efectiva a deschiderii, iar v o viteza aerului in sectiunea efectiva a
gurii (in vena contracta).
Daca in relatia 2.6. se inlocuieste Ao cu expresia 2.5. se obtine:
Do = At x Cd x Ra x vo [m3/s] 2.7.

Produsul Cd x Ra x vo se noteaza vu vt si reprezinta viteza teoretica in gura de refulare,

care s-ar stabili daca vana de aer ar ocupa intreaga deschidere (fara vena contracta si fara
plase, jaluzele, etc.). Scrisa altfel, aceasta egalitate are forma:
vo = vt/Cd x Ra [m/s] 2.8.

Intrucat atat Cd cat si Ra au valori subunitare, se observa ca viteza in sectiunea efectiva v o

este mai mare decat viteza teoretica vt. Aceasta observatie are o mare importanta practica
pentru obtinerea unei distribuiri corecte a aerului in incaperi.
Viteza aerului in jet - scade atat pe lungimea acestuia cat si la axa jetului catre limitele sale.
Variatia vitezei de-a lungul axei se produce diferit in fiecare sector al jetului. Petoata
lungimea sectorului initial, viteza in axa jetului este in acelasi timp si viteza in miez si se
mentine constanta si aproximativ egala cu vo.
In sectorul de tranzitie, viteza aerului intr-un punct oarecare de pe axa jetului, situat
la distanta x de planul de refulare este:
Kho
vx  vo
x
2.9.

in care ho este lăţimea jetului în secţiunea efectivă (pentru gurile rotunde, ho =do).
Pentru sectorul principal, relaţia 2.9. are forma:
Ao
vx  voK 2.10.
x

În relaţiile precedente, coeficientul K este o constanta a gurii de refulare, depinzănd de

forma forma, construcţia şi viteya în gura de refulare şi are valorile din tabelul 2.2.

Tabelul 2.2. - Valori pentru constantele gurilor de refulare (coeficientul

K ).
Tipul gurii de refulare vo =2,5 - 5m/s vo=10-50m/s
Deschideri libere:
 rotunde sau pătrate 5,7 7,0
 dreptunghiulare, valoarea 6,5 6,5
raporturilor laturilor 1-25
 fante inelare, axiale sau 3,9 4,8
radiale.
Deschideri cu jaluzele:
4,7 5,7
 suprafaţa libera minimum
40%
Deschideri cu palete de dirijare:
5,5 5,5
 paralele cu direcţia de
curgere 3,5 3,5
 divergente 40o 2,5 2,5
 divergente 60o 2,0 2,0
 divergente 90o
Panouri perforate 3,0 3,7
 suprafata libera 3-50% 4,0 4,9
 suprafata libera 10-20% 5,0 5,0
 suprafata libera 25-40%

Expresia 2.10 arată modul cum variază viteza aerului de-a lungul axei jetului în sectorul
principal şi stă la baza calculului jeturilor de aer.

SISTEME DE VENTILARE ŞI PURIFICARE A AERULUI

Tipurile sistemelor de ventilare

Pe măsură ce apare sau se perfecţionează un proces tehnologic, ventilarea însoţeşte
realizarea acestuia. Prelucrarea şi depozitarea fiecărui material nou sunt examinate
întotdeauna şi prin prisma condiţiilor de mediu pe care urmează să le creeze instalaţiile de
ventilare. Creşterea nivelului de trai, generând cerinţe de confort din ce în ce mai mari,
extinde continuu domeniul de aplicare al instalaţiilor de ventilare într-un număr crescând de
încăperi.
Spre deodebire, in alte situaţii, cum ar fi sălile de încărcare a acumulatorilor sau de
uscare a obiectelor vopsite cu nitrolacuri, substanţele nocive degajate sunt mai grele decât
aerul, cad spre pardoseală şi eliminarea lor nu poate fi făcută decât prin instalaţii de ventilare
în care vehicularea aerului se realizează cu maşini speciale (ventilatoare).
După forţele care determină vehicularea aerului, se deosebesc sisteme de ventilare
naturală şi sisteme de vehiculare mecanică.
Sistemele de ventilare mecanică folosesc ventilatoare pentru deplasarea aerului şi după
spaţiul din încăpere supus ventilării, sunt de următoarele tipuri: sisteme de ventilare
mecanică generală, parţială, locală sau mixtă.
Sistemele de ventilare mecanică deservesc întreaga încăpere şi determină
deplasarea întregului volum de aer al acesteia. Sistemele de acest tip, se folosesc, în toate
clădirile social-culturale, comerciale, administrative etc.
Sistemele de ventilare mecanică parţială se aplică în halele cu dimensiuni foarte
mari ăn care se găsesc zone viciate şi zone curate şi deservesc numai porţiunile cu degajări
nocive, relizând un tip de ventilare generală a zonei viciate.
 Sistemele de ventilare mecanică locală îşi concentrează acţiunea numai asupra
sursei de degajare. De obicei, acest tip de instalaţii funcţionează prin aspirarea aerului din
jurul sursei, antrenând în interiorul unor dispozitive substanţele nocive degajate, înainte ca
acestea să poată pătrunde în spaţiul general al halei.
Sistemele de ventilare mixtă se realizează prin aplicarea concomitentă, în aceeaşi
încăpere, a ventilării locale şi ventilării generale sau parţiale.
După funcţiunea pe care o îndeplinesc, sistemele de ventilare se clasifică în sisteme
de confort, igienice, tehnologice, de protecţie şi de avarie.

Principiile de funcţionare a instalaţiilor de ventilare

Ventilarea se realizează prin deplasarea aerului. Aerul este agentul care poartă
substanţele nocive, căldura sau umiditatea. În funcţie de obiectivele urmărite, fiecare tip de
instalaţie de ventilare produce un anumit fel de deplasare a aerului, care îi este specifică.
La sistemele de ventilare naturală neorganizată, aerul din exterior pătrunde în
încăpere, iar aerul din interior iese prin deschideri care nu au fost create special pentru o
ventilare continuă, ci există în mod inerent în construcţia oricărei încăperi. Aceste deschideri
sunt uşile, ferestrele şi eventualele neetanşeităţi.
Dacă însă degajările interioare sunt în volum mai mare şi se produc în mod
continuu, ventilarea naturală neorganizată devine insuficientă şi eliminarea substanţelor
nocive trebuie efectuată printr-o deplasare a aerului realizată cu mijloace mecanice.
Pentru a se obţine eficienţă maximă a sistemelor de ventilare mecanică, cu
cheltuieli minime de construcţii-montaj şi cu consum redus de energie, modul de funcţionare
al acestora trebuie să se conformeze următoarelor principii generale.
1. Degajările nocive trebuie reduse la sursă în măsură maximă posibilă.
Prima măsură care trebuie luată într-o încăpere cu degajari nocive nu este
prevederea unei ventilări cât mai puternice ci, dimpotrivă, folosirea
tuturor mijloacelor posibile pentru diminuarea sau anulareanularea
degajărilor, în scopul reducerii ventilării necesare.
2. Construcţia şi tehnologia trebuie corelate în măsură maximă posibilă cu
necesităţile de ventilare. Este greşit să se creada că orice clădire sau utilaj
pot fi ventilate. O încăpere mică cu degajări de substanţe nocive prea mari
faţă de volumul ei nu va putea fi ventilată satisfăcător; debitul mare de aer
necesar pentru eliminarea substanţelor va produce, într-o încăpere cu
dimensiuni reduse, curenţi supărători de aer.
3. La alegerea tipului de ventilare pentru aspirarea substanţelor nocive se va
da preferinţă sistemelor de ventilare locală faţă de sistemele de ventilare
generală. Explicaţia constă în faptul că ventilarea locală necesită debite
de aer mai mici, implică instalaţii mai ieftine şi consumuri reduse.
4. Curenţii de aer creaţi de ventilare trebuie să aibă ă mişcare de acelaşi sens
cu tendinţa naturală de deplasare a degajărilor nocive. Pentru acelaşi
motiv, într-o sală de sport cu gradene pentru public, este mai raţional şi
mai economic să se plaseze gurile de introducere a aerului pe porţiunile
verticale ale gradenelor, lângă picioarele scaunelor şi să se efectueze
evacuarea erului viciat la partea superioară a sălii. Deoarece tendinţa
naturală a aerului cald şi umed care rezultă din prezenţa publicului este să
se ridice către acoperiş.
 5. Într-o încăpere cu surse de viciere, aerul proaspăt trebuie introdus în zona
curată, iar aerul viciat trebuie aspirat din zona impurificată. În acest mod
se asigură o spălare a incăperii cu aer curat şi în acelaşi timp o presiune
mai scăzută în zona viciată, care se opune la răspândirea substanţelor
nocive în toată încăperea.
6. Ventilarea unei încăperi trebuie să creeze în interiorul acesteia un regim
de presiune convenabil. Pentru aceasta se aplică principiul sistemelor în
echilibru - debitul de aer evacuat dintr-o încăpere este înlocuit cu un debit
egal de aer prospăt adus din exterior. Ventilarea cu o instalaţie de
introducere este mai avantajoasă, deoarece suprapresiunea care se crează
înlătură posibilitatea de a se produce infiltraţii; un alt avantaj al acestui
sistem constă în faptul că poate realiza concomitent şi încălzirea cu aer
calitatea a halelor.
7. Toate sistemele de ventilare trebuie realizate astfel încât să comporte un
consum minim de energie. Sistemele de ventilare mecanică consumă două
feluri de energie; energie electrică pentru acţionarea ventilatorului şi
energie termică pentru încălzirea aerului proaspăt introdus în încăperi.
Aceste sisteme pot fi folosite numai dacă aerul recirculat este destul de
curat pentru a nu vicia şi mai mult încăperea.

SISTEME DE DESPRĂFUIRE

Principii de funcţionare. Elemente constructive

Degajările de praf pot avea loc de la surse foarte variate, cum sunt: descărcarea,
manipularea şi transportul materialelor pulverulente, concasarea, măcinarea şi amestecarea
diferitelor materiale. În afară că praful provoacă diferite boli profesionale, el pătrunde între
piesele în mişcare ale maşinilor, contribuind la accelerarea uzurii acestora. Praful,
pătrunzînd între contactele aparaturii de pornire, comandă şi control, împiedică buna
funcţionare, putând provoca scurtcircuite şi avarii.
Pentru ca desprăfuirea să fie eficace, trebuie ca degajarea de praf să se producă în
interiorul unei carcase. Când carcasarea nu este posibilă ca urmare a faptului că împiedică
buna desfăşurare a procesului tehnologic sau folosirea utilajului, se pot folosi dispozitive de
aspiraţie locală semiînchise sau chiar deschise, dar eficacitatea acestora este mai redusă.
Carcasarea sursei de praf este soluţia nu numai cea mai eficace, dar şi cea mai
economică; în anumite cazuri este suficientă numai o bună carcasă fără aspiraţia aerului.
Ventilarea generală nu poate fi niciodată o soluţie de desprăfuire, deoarece
particulele de praf intrate în zona de lucru sunt prea grele pentru a fi antrenate de curenţii de
aer care trebuie să aibă viteză mică impusă de normele de confort. În cele ce urmează se
prezintă câteva soluţii de captare locală a prafului la un număr de procese curente din
industrie.

Particularităţi constructive

Faţă de instalaţiile de ventilare care vehiculează aerul curat sau încărcat cu gaze şi
vapori, la instalaţia de desprăfuire, sunt necesare unele măsuri speciale pentru a se evita
deteriorarea şi înfundarea conductelor. Principalele măsuri sunt:
  tronsoanele drepte de conductă şi în special curbele se execută din tablă cu
grosime mai mare pentru a reziste la efectul de eroziune produs de frecarea
particulelor de pereţii tubulaturii;
 conductele au formă rotundă, cu diametrul de 80mm în cazul aerului încărcat cu
praf granular şi de 100mm, în cazul vehiculării de aşchii, talaş, şpan, fibre sau
alte corpuri similare;
 curbele trebuie să aibă rază mare de curbură, egală cu cel puţin 2-3 diametre;
 toate ramificaţiile trebuie să aibă un unghi de cel mult 15o ;
 pe porţiunile drepte la distanţe de cel mult 5m precum şi în vecinătatea tururo
ramificaţiilor şi curbelor se prevăd la partea inferioră guri de curăţire etanşe şi
uşor manevrabile;
 îmbinările conductelor se execută cu grilă deosebită pentru etanşeitate, deoarece,
depresiunea din interiorul conductelor, fiind deobicei mare, pătrunderile de aer
fals pot fi importante;
 este interzisă montarea oricărui dispozitiv de reglare în conducte deoarece în
dreptul acestuia se produc întotdeauna depuneri de materiale.

SEPARATOARE DE PRAF

Curăţirea de praf a aerului vehiculat de instalaţiile de desprăfuire, înainte de

evacuarea sa în atmosferă se realizează prin aparate denumite separatoare de praf.
Condiţiile de utilizare a acestor aparate variază extrem de mult, în funcţie de natura,
forma şi dimensiunile particulelor de praf, de concentraţia prafului în aer, de gradul de
desprăfuire necesar, de considerente economice şi de instalaţiile auxiliare necesare.
Fiecare metodă de separare se bazează pe acţiunea unei forţe care scoate particulele
de praf din curentul de aer care îl poartă. După natura acestor forţe, separatoarele de praf se
clasifică astfel:
 camere de depunere, în care forţa gravitaţiei determină separarea particulelor
grele dintr-un curent de aer cu viteză redusă;
 separatoare prin inerţie, în care forţa de separare este constituită de inerţia
proprie a particulelor de praf;
 cicloane, în care forţa de separare este dată de forţa centrifugă ce ia naştere la
introducerea tangenţială a unui curent de aer într-un corp cilindric sau conic;
 scrubere, în care la acţiunea forţei de separare se asociază utilizarea unui lichid,
de obicei apa, în scopul umezirii prafului sau a suprafeţelor de colectare;
 filtre industriale în care separarea prafului la trecerea aerului printr-un mediu
filtrant, este determinată de un complex de fenomene (inerţie, şoc, cernere,
difuziune);
 filtre electrice, în care sarcinile electrostatice constituie centrul de separare.
Camerele de depunere - sunt cele mai simple separatoare de praf. Ele se compun
dintr-un compartiment etanş, prevăzut la un capăt cu intrare pentru aerul prăfuit şi la celălalt
capăt cu ieşire pentru aerul curăţat (fig. 13.10). Funcţionarea camerelor de depunere se
bazează pe principiul separării particulelor de praf din aer sub efectul gravitaţiei. Pentru ca
acţiunea acestei forţe să fie cât mai mare, este necesar ca forţa de antrenare a particulelor de
praf în lungul camerei de depunere şi deci viteza de curgere a aerului în cameră să fie cât
mai mică. Camerele de depunere prezintă avantajul că sunt simple şi că pot fi realizate
practic din orice material, dar dimensiunile lor sunt în general foarte mari.

Fig. - Schema unei camere de depunere simplă.

Debitul gazului care trece prin cameră este:
Q = V.H.l
unde: Q - debitul gazului;
l - lăţimea camerei;
H -înălţimea camerei;
V- viteza gazului de purificat, care se ia 0,2 m/s.

Timpul de şedere a aerului cu praf în cameră, pentru depunerea particulelor solide, este dat
de relaţiile:

t = h/Vg şi t = lhL/Q

în care:h- înălţimea camerei, în m;

Vg - viteza limită de cădere a celei mai mici particule, în m/s;
l - lăţimea camerei, în m;
L - lungimea camerei, în m;
Q - debitul de aer desprăfuit, în m3/h;
Din relaţiile de mai sus rezultă:
Vg =Q/l.L
dar: Vg = d p/18
2

iar viteza de traversare a camerei este: va=Q/he

va optim = 0,30 m/s
din care rezultă:
h/L=Vg/va
Pe de altă parte l=Kh
şi L=Q/3600Vgl
în care:  - greutatea specifică a prafului, în kg/m3;
dp - diametrul mediu al particulelor, în m;
 - vâscozitatea cinematică: = 1,85.10-6;
K- raportul dintre lăţimea şi înălţimea camerei.

Randamentul camerei este dat de relaţia:

 = Vg/va
 Utilizarea cea mai curentă a camerelor de depunere este pentru reţinerea
particulelor mari, ca primă treaptă de curăţire. Gradul de separare este redus, cel mult 40-
50%.

Camere de depunere cu deflector sau plăci. - Pentru a se evita inconvenientele arătate în

exemplul de mai sus, camerelor de depunere simple li s-au adus o serie de modificări prin
introducerea unor deflectoare sau plăci orizontale sau înclinate.

Fig. - Schema unei camere de depunere cu deflector,(rafturi).

Distanţa echivalentă dintre plăci (Re) se determină din condiţia:

 Re = va.dechiv/vg 1400

dar: dechiv = 2hb/(n+b)  2nh2/h(n+1)  2

în care:h- distanţa dintre plăci;

b- lăţimea plăcii perpendicularăpe curentul de aer;
n - numărul de plăci.

Separatorul de praf cu inerţie - este cunoscut în practică sub o mare varietate de

modele care au drept caracteristică comună curgerea aerului cu schimbări bruşte de direcţie.
Fiecare dintre acestea constituie un punct de separare a particulelor care, datorită inerţiei nu
pot urmări întoarcerea curentului şi îşi continuă traciectoria părăsind aerul care le-a
vehiculat. Datorită faptului că modificările de direcţie se realizează practic prin şicane, şocul
particulelor de praf pe pereţii acestora constituie o contribuţie importantă la acţiunea de
separare. Unul dintre cele mai simple separatoare de praf cu inerţie este reprezentat în fig.
13.11.
Separatoarele de praf cu inerţie se folosesc la particulele mari şi grele, în
concentraţie mare şi au un grad de separare ce nu depăşeşte 50-60%.

Fig. - Schema unei camere de depunere cu inerţie.

Randamentul de depunere, pentru anumite forme geometrice, este funcţie de relaţia:

dpva(p-)/18DB

în care: dp - diametrul particulei, în cm;

va - viteza fluidului în raport cu obstacolul, în cm/s;
p - masa volumetrică a particulelor, în g/cm3;
 - masa volumetrică a fluidului, în g/cm3;
DB- dimensiunea caracteristică a obstacolului, în cm;
 - vâscozitatea cinematică a fluidului, în poise.

Cicloanele - reprezintă categoria de separatoare de praf cu cea mai largă utilizare

în practică. Specific acestor aparate sunt costul scăzut, necesar construcţiei şi al exploatării,
uşurinţa de-a prevedea spaţiul necesar şi gradul scăzut de separare cu care funcţionează la
particulele fine.
Folosirea pe scară largă a cicloanelor se explică prin randamentele satisfăcătoare
pe care le asigură la funcţionarea individuală cu particule mari, precum şi prin faptul că,
pentru prafurile fine, constituie o primă treaptă de separare deosebit de avantajoasă.
Forma generală cea mai obişnuită a unui ciclon este reprezentată în fig. 13.12.
Aerul cu praf intră printr-o deschidere rectangulară practicată la capătul superior al corpului
cilindric, praful separat părăseşte ciclonul prin orificiul de evacuare situat la vârful corpului
conic, iar aerul curăţat iese prin tubul de evacuare montat concentric la capătul superior al
corpului cilindric. Aerul intră în ciclon fie tangenţial la corpul cilindric (fig. 13.13.a), soluţie
folosită la toate cicloanele care funcţionează individual, fie axial cu corpul ciclonului
(fig.13.13.b), soluţie folosită frecvent pentru cicloanele mici montate în paralel în aceeaşi
carcasă (multicicloane). Aerul cu praf intrat în ciclon capătă de îndată forma unei vâne în
spirală descendentă care se sprijină pe pereţii ciclonului; în dreptul vârfului corpului conic,
sensul de deplasare se inversează şi cu acelaşi sens de rotaţie vâna de aer se ridică către
tubul de evacuare sub forma unei spirale ascendente, care se roteşte independent în interiorul
spiralei de coborâre. Particulele de praf, centrifugate de mişcarea de rotaţie a aerului se
concentrează în vâna spiralată exterioară şi lunecând în spirală pe pereţii ciclonului ajun
până la orificiul de evacuare prin care părăsesc aparatul odată cu mica cantitate de aer.
În general, gradul de separare al cicloanelor creşte cu: mărimea particulelor de
praf, greutatea specifică a particulelor, concentraţia prafului în aer care intră în ciclon, viteza
de intrare a aerului în ciclon, lungimea corpului cilindric sau conic. Deasemenea, gradul de
separare creşte: cu cât deschiderea de intrare în ciclon este mai îngustă, cu cât diametrul
tubului de evacuare este mai mic faţă de diametrul corpului cilindric, cu cât diametrul
corpului cilindric este mai mic, cucât pereţii ciclonului sunt mai netezi. Gradul de separare al
cicloanelor ajunge la valori de 80-95%. Datorită faptului că gradul de separare creşte cu cât
diametrul ciclonului este mai mic, au căpătat o utilizare mare multicicloanele (fig.13.14.),
compuse din elemente de forma celui indicat în fig. 13.13.b.
Dimensionarea cicloanelor - Cunoscând gradul de dispersie a prafului, dimensiunile
ciclonului se determină în funcţie de viteza periferică a gazului în ciclon, care se ia între 12-
14 m/s şi viteza gazului în ţeava de evacuare, care se adoptă 4-8 m/s. Viteza gazului în
racordul de intrare a ciclonului se consideră egală cu 18-80 m/s.
Timpul de staţionare a particulei de gaz în ciclon, în s, se determină cu relaţia:

 =l/ = 2r2/

În intervalul de timp , particula de praf - sub acţiunea forţei centrifuge- parcurge un drum
egal cu r2-r1.
La viteza de sedimentare o, în intervalul de timp necesar pentru sedimentare este:

 = (r2-r1)/o

Egalând cele două relaţii, rezultă:

(r2-r1)/o = 2r2/
de unde:
r2 = r1/1-2o/

în care: - numărul rotaţiilor particulei de gaz în jurul ţevii de evacuare;

 - viteza periferică medie a gazului în ciclon, în m/s;
r1 - raza exterioară a ţevii de evacuare, în m;
r2 - raza părţii cilindrice a ciclonului.
Întrucât  = 1,5 rezultă că 210 şi deci:

r2 = r1/1-10o/

Pornind de la debitul dat al ciclonului Vs, se determină raza interioară a ţevii de evacuare:

Vs = r2inte
de unde:
r int= (Vs/e)1/2
în care: e - viteza gazului în ţeava de evacuare, în m/s.
Dacă grosimea ţevii este , raza r1 se calculează cu relaţia:
 r1 = rint +

Înălţimea părţii cilindrice se determină din relaţia:

Vs = (r2-r1)H

de unde: H = Vs/(r2-r1)
Întrucât partea conică a ciclonului nu poate fi calculată, se recomandă unghiul la vârful
conului de 30- 40o şi diametrul orificiului de evacuare a prafului de 200-250 mm..
Randamentul ciclonului se determină cu relaţia:

c= (Ci-Cf)/Ci
în care:Ci - concentraţia prafului în gazul iniţial, în g/m3;
Cf - concentraţia prafului în gazul purificat, în g/m3;

Pentru separarea aerului de suspensiile solide din lemn, al deşeurilor rezultate la prelucrarea
mecanică a lemnului, cu concentraţii iniţiale de 250-300 g/m3, ciclonul se alege după
diametrul (în m) al conductei de evacuare a aerului în atmosferă, astfel:

D2 = (4Q/.3600.Vc)1/2
în care:Q - debitul de aer al instalaţiei, m3/h (conform tabelului următor);
Vc = 1,0 - 1,5 m/s, viteza în conducta de evacuare a aerului în atmosferă.

Fig. - Ciclon pentru rumeguş şi talaş.

Tabelul - Dimensiunile constructive, în mm, ale cicloanelor, în funcţie de

debitul de aer (fig. 3.15, pag.50)
Q 6000 9500 12000 15000 18500 22500 26500 31000 3500 40500
m3/h
V (m/s) 1,50 1,49 1,46 1,47 1,47 1,50 1,50 1,50 1,47 1,49
D2 1200 1500 1700 1900 2100 2300 2500 2700 2900 3100
D1 1900 2400 2700 3000 3360 3700 4000 4300 4640 4960
hn 1500 1870 2120 2370 2620 2870 3120 3380 3625 3875
 hk 1640 2020 2300 2560 2830 3100 3370 3650 3915 4185
hv 195 330 370 410 460 510 550 590 640 700
ho 300 375 425 475 525 575 625 675 625 775
h3 180 325 255 285 315 345 375 405 435 465
b 250 225 370 420 465 500 550 600 640 490
a1 525 665 750 855 940 1030 1120 1200 1290 1375
hd 60 60 60 75 75 75 75 75 75 75
d1 360 450 510 570 630 690 650 110 870 930
H 3815 4820 5470 6100 6650 7400 8040 8700 9340 10000
hp 1020 1105 1375 1560 1640 1925 2105 2295 2440 2620
hk 1500 1800 2000 2200 2400 2600 2800 3000 3200 3400
x 350 450 500 550 630 700 750 800 870 930
k’p 750 935 1060 1185 1310 1435 1560 1690 1820 1940
l 1280 1620 1820 2060 2270 2500 2700 2900 3100 3300
Qp 200 250 300 300 350 450 600 600 650 650

Scruberele - sunt separatoarele de praf care funcţionează în regim umed. Cel mai
simplu tip de scruber este un ciclon similar ciclonului obişnuit, prevăzut cu duze care,
pulverizând apa tangenţial formează pe suprafaţa interioară a pereţilor o peliculă continuă de
apă. Particulele de praf, separate din curentul de aer prin forţa centrifugă, aderă de pelicula
de apă şi curg odată cu aceasta către orificiul de evacuare din ciclon.
Cel mai răspândit tip de scruber este însă scruberul cu autopulverizare al cărui
principiu constructiv şi de funcţionare este indicat în fig. 13.15. Aerul prăfuit intră lateral
într-o cameră având la fund un bazin cu apă. Pe laturile camerei, paralel cu direcţia de
intrare, sunt prevăzute două fante profilate, înguste, exact la nivelul apei, prin care aerul cu
praf este forţat să treacă cu mare viteză. Curentul de aer rupe o peliculă de la suprafaţa apei
şi la viteza ridicată de curgere o transformă în picături cu care se amestecă. Aerul prăfuit
umed este ciclonat la ieşirea din fante, ca efect al formei acestora, apoi suferă o curgere
şicanată pentru separarea picăturilor de apă şi este, aspirat de un ventilator montat pe camera
de intrare a aerului prăfuit. Separarea prafului de aer se face în câteva etape succesive astfel:
prin decantare în camera imediat după intrare, prin aderare pe suprafaţa apei din bazin, prin
aglomerare în urma umezirii şi centrifugarea particulelor aglomerate în zonele de ciclonare
create de fante, prin şicanare în zona de destindere care urmează fantelor.
Praful separat se colectează pe fundul bazinului cu apă de unde este evacuat periodic de un
transportator de mâl cu racleţi.
Gradul de separare al acestor scrubere este foarte ridicat, de la 97% la 99,5%. Cele
mai cunoscute aplicaţii ale scruberelor cu autopulverizare sunt: la procesele de separare a
materialelor ceramice, plastice, explozive, a produselor chimice, nisipului, cărbunelui etc.

Filtrele industriale - sunt larg utilizate în practică pentru separarea particulelor

fine de praf uscat şi neadeziv. Gradul de separare al acestor filtre este de obicei mai mare de
99%.
 Tipurile cele mai răspândite de filtre sunt cu saci sau cu panouri. Filtrele cu saci
(fig.13.16.) sunt alcătuite dintr-un număr de saci confecţionaţi din postav, pânză sau alt
mediu filtrant ţesut, montaţi în interiorul unei carcase sau liberi într-o încăpere. Aerul cu praf
intră în saci, praful este reţinut pe suprafaţa interioară a acestora iar aerul curat din spaţiul ce
înconjoară sacii este evacuat în atmosferă. În general, aerul cu praf este introdus ca în fig.
13.16. astfel încât particulele mai mari să fie separate prin inerţie şi să cadă în buncăr,
înainte de-a intra în saci. Sacii au de obicei, diametre de 125-500mm şi înălţimi până la 10m.
Filtrele cu panouri sunt alcătuite dintr-un număr de rame cu mediu filtrant
(fig.13.17), montate în paralel în interiorul unei carcase. Laturile panourilor variază între 450
şi 1000mm. Ambele tipuri de filtrare, cu saci şi cu panouri, sunt prevăzute cu dispozitive de
scuturare mecanică acţionate manual, electric sau pneumatic, care au rolul de-a disloca de pe
suprafeţele filtrante straturile de praf depuse. La unele construcţii de filtre cu saci, acţiunea
de curăţire se realizează periodic prin clătirea sacilor cu jeturi de aer, sau prin comprimarea
sacilor obţinută fie prin aplicarea unei presiuni pe suprafaţa lor exterioară fie prin aspirarea
aerului din interiorul lor. În urma scuturării praful depus cade în pâlnii de colectare dispuse
sub saci sau panouri. În mod obişnuit, filtrele sunt compartimentate sau montate în paralel în
grupuri separate, ceea ce face posibil ca, printr-un joc de organe de închidere acţionate
automat, accesul aerului cu praf la compartimentele sau grupurile supuse scuturării să fie
întrerup în perioada curăţirii. În acest mod, praful dislocat de pe suprafeţele filtrante se poate
depune liniştit în pâlniile de colectare.
Materialele filtrante folosite la confecţionarea sacilor sau panourilor sunt, în
marea majoritate a cazurilor, ţesături scămoşate sau lise de bumbac, lână, fibre sintetice sau
minerale. Până la temperaturi de 80 oC fibrele de bumbac sunt aproape în mod universal
utilizate, mai ales dacă aerul nu conţine gaze sdau vapori acizi. Ţesăturile sau pâslele din
lână rezistă în condiţii bune până la temperatura de 110 oC, chiar dacă mediul este puţin acid.
Pentru aer sau gaze, până la 135 oC şi în condiţii de aciditate, sunt folosite fibrele acrilice.
Ţesăturile din fibre de sticlă sau de azbest rezistă până la temperaturi de 260 oC.
La funcţionarea normală a filtrelor cu saci sau cu panouri, mediuzl filtrant este
constituit nu numai de ţesătura propriu-zisă, ci şi de praful care pătrunde în porii ţesăturii şi
care formează un strat subţire pe suprafaţa acesteia. Ţesătura singură are un grad de reţinere
mult mai redul decât mediul ţesătură - strat de praf.
Din cauză că praful joacă un rol atât de important în procesul de filtrare, filtrele
dau rezultate mai bune la concentraţii mari de praf, până la câteva sute de grame pe metrul
cub-

Filtrele electrice - Posibilitatea separării pe cale electrică a particulelor solide sau

lichide din gaze a fost descoperită la începutul secolului trecut (Hohlfeld), dar, din cauza
greutăţii de a realiza maşini producătoare de curent continuu de tensiune înaltă, descoperirea
a putut fi aplicată practic în 1908 (Cotrellşi Moeller). Funcţionarea filtrelor electrice se
bazează pe efectul corona şi constă în preciptarea particulelor de praf în câmp electrostatic.
Un sistem de electrozi sub tensiune înaltă plasat în axa unui turn cu înălţime mare crează un
câmp care încarcă cu sarcini electrice particulele de praf vehiculate de aerul ce curge prin
turn. Pereţii metalici ai turnului sunt legaţi electric la pământ, ceea ce face ca particulele de
praf încărcate electric să fie precipitate către pereţi. În contact cu pereţii, particulele îşi pierd
sarcina electrică şi cad la baza turnului unde sunt colectate într-un buncăr de praf.
Apariţia efectului corona corespunde următoarelor valori pentru câmpul electric şi
tensiune între electrozii coaxiali:
 ko
Ec  Eor (1 
Di

rDi ko Dp
Uc  Eo (1  . ) ln
2
rDi Di
Fig schema filtrului electric

în care: Ec - câmpul electric corespunzător apariţiei coronei între electrozi coaxiali, în

kV/cm;
Eo - constantă, pentru aer Eo = 33kV/cm;
ko - constantă, pentru aer ko = 0,18;
o - densitatea relativă a gazului faţă de densitatea sa în condiţii normale la
o
O C şi 760 Torr;
Uc - tensiunea necesară pentru apariţia coronei între electrozi coaxiali, în kV.

Eficienţa filtrelor electrice

= 100(1-e-ok)

în care:k - constantă a cărei valoare este:

 pentru electrozi coaxiali: k=4L/VDp
 pentru electrozi paraleli: k =L/av

 - eficienţa de colectare;
e - 2,718;
L - lungimea electrozilor, în sensul curentului de gaz;
v - viteza gazului;
a - distanţa dintre electrozi.
După natura gazului şi condiţiile de funcţionare, eficienţa de colectare poate fi între 90 şi
99%.

Tabelul - Date practice pentru filtre electrice.

Câmpul electric (gradientul de tensiune) 1,5 - 6,0 kV/cm
Tensiunea electrică 30 - 100kV
Consum de energie electrică, pentru 1000m3 gaz 0,12 - 0,4 kWh
Intensitatea curentului electric, pentru metrul liniar de electrod
0,1 - 1,0 mA
Densitatea (concentraţia ionilor) în spaţiul dintre electrozi 108 - 109 cm-3
Durata de trecere a gazului prin filtru 2-6s
Viteza gazului prin filtru 0,5 - 5 m/s
Pierderea de presiune la trecerea prin filtru 6 - 25 mm col. apă

CURS 4.
 COMPOZIŢIA APELOR UZATE ŞI DE SUPRAFAŢĂ

Caracteristicile apelor uzate şi de suprafaţă

Calitatea apelor de suprafaţă - a emisarilor- este influenţată de calitatea apelor uzate
ce rezultă din procesele industriale şi din tratarea incompletă în staţiile de epurare. Analizele
de laborator au drept scop:
 să furnizeze informaţii asupra gradului de impurificare al apelor uzate şi de
suprafaţă şi asupra condiţiilor în care trebuie tratate acestea, respectiv folosite;
 să stabilească eficienţa staţiilor de epurare şi condiţiile în care se produce
autoepurarea;
 să determine influenţa pe care o va avea deversarea apelor uzate în emisari.
Determinările se pot grupa în cinci mari categorii;
 care stabilesc cantitatea şi starea materialelor conţinute în ape, precum şi
aspectul acestora: materii solide totale, separabile prin decantare, dizolvate, culoare,
turbitate, etc.;
 care definesc cantitatea, starea şi condiţiile în care se găsesc materialele
organice: materii solide în suspensie separabile prin decantare - organice, materii
dizolvate - organice, azot;
 care stabilesc poziţia materiilor specifice apelor uzate: azotul sub toate
formele sale, O2, grăsimile, clorurile, sulfurile, pH;
 care indică mersul descompunerii apei uzate sau de suprafaţă: O 2, azotul sub
diferite forme, H2S, miros, temperatură;
 care stabilesc prezenţa şi felul organismelor din apă, în scopul cunoaşterii
stadiului epurării în diferite trepte ale staţiei de epurare, necesarul de clor, gradul de
impurificare al emisarului.

Ca şi pentru apele folosite la alimentarea colectivităţilor sau industriei, pentru apele

uzate se deosebesc patru categorii: fizice, chimice, biologice şi bacteriologice.
1. Caracteristicile fizice urmărite sunt: turbiditatea, culoarea, mirosul şi
temperatura.
Turbiditatea - apelor uzate şi a emisarilor indică numai în mod grosier conţinutul de
materii în suspensie. Poate fi măsurată în grade pe scara silicei, mg/l - metoda cu caolin, cm
col.H2O prin care este vizibil un text standard. Această analiză se poate efectua foarte repede
motiv pentru care personalul de exploatare prin urmărirea acesteia poate sesiza cu uşurinţă
schimbarea bruscă a compoziţiei apei uzate.
Culoarea - apelor uzate proaspete este gri deschis; prin fermentarea substanţelor
organice din apă, culoarea apelor uzate devine mai închisă. Apele uzate care au culoare
diferită de cele de mai sus indică evacuarea în reţeaua publică a unor cantităţi importante de
ape uzate industriale, care pot da apei culori diferite în conformitate cu provenienţa şi natura
poluanţilor.
Mirosul - apele uzate proaspete au miros specific greu perceptibil. Cu cât timpul de
transport în sistemul de canalizare este mai mare există posibilitatea ca în apa uzată să apară
procese de fermentare anaerobă, proces caracterizat de un miros specific ce seamănă cu
mirosul de ouă clocite. În cazul în care apele uzate conţin diferiţi poluanţi peste limitele
admise în reţeaua de canalizare publică, aceştia pot produce diferite mirosuri de cele mai
multe ori neplăcute.
Cu ajutorul acestor trei analize, se pot uşor detecta deversări cu poluanţi peste
limitele admisibile, ceea ce permite personalului de exploatare să ia urgen măsurile de
rigoare pentru a preveni deteriorarea proceselor de tratare a apelor uzate.
 Temperatura - apelor uzate orăşeneşti este cu 2-3oC mai ridicată faţă de apele din
reţeaua de alimentare, ea fiind dependentă în special de prezenţa apelor uzate industriale.
Temperatura este un factor ce influenţează procesele de tratare. Astfele ea poate modifica în
mai mică măsură procesul de coagulare şi decantare, dar modifică pregnant procesele de
epurare biologică (prin modificări asupra reacţiilor biochimice şi a celor de dizolvare a
oxigenului în apă.

2. Caracteristicile chimice
Concentraţia de ioni de hidrogen (pH) - este un indicator care influenţează procesele
de tratare biologice şi chimice. În staţiile de tratare a apelor uzate valoarea pH-ului trebuie
să fie cuprinsă între 6-8,5.
Potenţialul de oxidoreducere (potenţial Redox, Rh) - Potenţialul de oxidoreduce
furnizează informaţii asupra puterii de oxidare sau reducere a apei sau nămolului. În scara
Redox, notaţia rH exprimă inversul logaritmului presiunii de oxigen. Rezultatele stabilite în
mV pot fi puse sub forma logaritmică cu ajutorul notaţiei rH. Scara de măsură a potenţialului
redox are ca valori extreme 0 şi 42. Valori sub 15 înseamnă că proba se găseşte în faza de
reducere, corespunzătoare fermentării anaerobe. Valori peste 25 caracterizează o probă în
fază de oxidare anaerobă, de exemplu nămolul activ; testul cu albastru de metilen are valori
ale pH =13,5…15,0.
Oxigenul dizolvat (O2) - este unul din elementele chimice care caracterizează cel mai
bine starea de poluare a unei ape. Oxigenul se găseşte în cantităţi mici în apele uzate (1-
2mg/l), însă numai când sunt proaspete şi după epurarea biologică. Oxigenul dizolvat
reprezintă un parametru ce caracterizează funcţionarea corectă a bazinelor de aerare.
Determinarea oxigenului dizolvat poate fi realizată prin metode Winkler, sau prin metode
electro-chimice.
Materii în suspensie (ms) - reprezintă substanţele insolubile din apă care se pot
separa prin filtrare, centrifugare sau sedimentare. În funcţie de greutatea specifică materiile
în suspensie pot fi sedimentabile, nesedimentabile şi plutitoare. Separarea materiilor în
suspensie se face prin filtrare sau centrifugare urmată de uscare la 105 oC şi cântărirea
reziduului. Rezultatul se exprimă în mg/l. Pentru a determina raportul dintre substanţele
minerale şi cele organice din materiile în suspensie, se recurge la calcinarea acestora la 600-
800oC. Pierderea prin calcinare reprezintă substanţele organice, iar reziduul rezultat la
calcinare reprezintă substanţele minerale.
Materiile solide totale - reprezintă suma materiilor solide în suspensie şi materiile
solide dizolvate. Pentru determinarea materiilor solide totale se recurge la evaporarea probei
de apă naturală, reziduul reprezentând conţinutul total de materii solide. Pentru determinarea
materiilor solide dizolvate se procedează la fel ca mai sus, cu apa rezultată în urma filtrării la
stabilirea materiilor în suspensie. Separarea proporţiilor de substanţe minerale de cele
organice se face prin calcinare folosind aceeaşi metodă ca la materii în suspensie.
Substanţele organice - ca prezenţă în apele uzate reprezintă un indicator foarte
important, deoarece acestea constituie un factor de poluare predominant ce urmează a fi
eliminat în treapta biologică. Tehnologiile de tratare a apelor uzate sunt concepute pentru
eliminarea nu a unor substanţe organice anumite ci a conţinutului global de substanţe
organice. Concentratia substanţelor organice din apele uzate se poate determina prin
consumul de oxigen necesar pentru descompunerea lor. S-a adoptat ca echivalent a
substanţei organice consumul de oxigen deoarece la evacuarea apelor uzate în emisar se
produce o diminuare a oxigenului dizolvat existent în acesta ca urmare a descompunerii lor,
ceea ce poate provoca distrugerea fondului piscicol şi în general a tuturor a tuturor
organismelor acvatice. Pe de altă parte oxigenul este necesar proceselor aerobe de epurare
sau de autoepurare, folosindu-se consumul de oxigen la dimensionarea treptei biologice.
Consumul chimic de oxigen (CCO-Cr) - măsoară conţinutul de carbon din toate
felurile de materii organice prin stabilirea oxigenului consumat de bicromatul de potasiu în
soluţie acidă. Determinarea nu oferă posibilitatea de a diferenţia materia organică stabilă şi
nestabilă din apa uzată.
Azotul total - reprezintă suma amoniacului liber, azotului organic, nitriţilor şi a
nitraţilor. Azotul organic şi amoniacul liber sunt luaţi ca indicatori ai substanţelor organice
azotoase prezente în apa uzată, iar amoniacul proteic drept indicator al azotului organic care
se descompune. Amoniacul liber este rezultatul descompunerii bacteriene a materiilor
organice şi se regăseşte în cantităţi de 15-50mg/l în apa uzată brută (la intrarea în staţia de
epurare). Nitriţii reprezintă faza intermediară între amoniac şi nitraţi iar prezenţa lor se
datoreşte oxidării bacteriene a amoniacului. Nitraţii reprezintă stadiul final de oxidare a
azotului organic şi amoniacal. Prezenţa nitraţilor indică o epurare biologică completă a
apelor uzate şi caracterizează o apă stabilă din punct de vedere a transformărilor.
Substanţele toxice - sunt caracteristice pentru apele uzate industriale, ele având o
limită admisibilă în cazul deversării în reţeaua de canalizare. Principalele substanţe toxice
urmărite în analizele de laborator sunt: crom total, cupru, cadmiu, nichel, zinc, plumb.

3. Caracteristici biologice
Din gama caracteristicilor biologice ne interesează indicatorii bacteriologici care
cuprind numărul total de bacterii ce se dezvoltă: streptococi, salmonella, bacteriofagi,
enterovirusuri, ouă de paraziţi, leptospire, ş.a.

PRINCIPII DE TRATARE A APELOR REZIDUALE

Tratarea apelor are ca scop corectarea unor caracteristici ale apei, aşa fel ca - după tratare-
apa să corespundă din punct de vedere calitativ, cerinţelor care se impun la deversare în râul
receptor.
Pentru a nu influenţa calitatea apelor de suprafaţă condiţiile de deversare a apelor reziduale
în receptorii naturali trebuie să fie cele din tabelul.
Pentru a satisface condiţiile de epurare de mai sus, trebuie ca gradul de epurare a apelor
reziduale să fie:
M . . m
G.  . .100.....(%)
M

în care:G = gradul de epurare, în %;

M - concentraţia apelor reziduale brute, în %;
m - concentraţia apelor uzate epurate, în %.

Tabelul - Condiţiile de deversare a apelor reziduale în receptorii naturali.

Specificaţia Condiţii de admisibilitate
Creşterea conţinutului de substanţe în
suspensie, mg/l:
 pentru ape de categ. I
 pentru ape de categ. a II-a
 pentru ape de categ. a III -a
Culoare
Miros şi gust
pH-ul
Substanţe toxice
Consumul biochimic de oxigen în cinci
zile CBO5 la 20oC, mg/l:
 pentru ape de categ. I
 pentru ape de categ. a II-a
 pentru ape de categ. a III -a
Oxigen dizolvat,mg/min.;
Germeni patogeni în apele reziduale
înainte de evacuare în cursul receptor
Substanţe plutitoare uleioase (uleiuri,Se admit însă fără a forma peliculă compactă
grăsimi, produse petroliere etc.)
max. 0,25
max. 0,75
max. 1,50
Apele reziduale diluate cu apă distilată în proporţie
corespunzătoare diluării apelor din cursul de apă
primitor nu trebuie să aibă o culoare perceptibilă în
coloană cu înălţimea de:
 20 cm pentru ape de categ. I
 10 cm pentru ape de categ. a II-a
 5 cm pentru ape de categ. a III -a
Apele din cursul receptor, după amestecare cu apele
reziduale, precum şi apele reziduale, după diluare cu
apă distilată în proporţie corespunzătoare diluării
apelor din cursul receptor, să nu aibă mirosul şi gustul
apelor reziduale respective.
6,5 - 8,5
Apele din cursurile naturale, după amestecare cu ape
reziduale, să nu aibă acţiune vătămătoare directă sau
indirectă asupra omului, animalelor, peştilor, solului şi
culturilor agricole.
2
4
nu se normează
4
lipsă

Pentru a determina concentraţia admisibilă în suspensii a apelor epurate m, trebuie să se ţină

seama de:
1. - debitul minim al receptorului Q, l/s;
2. - concentraţia în suspensii a emisarului înainte de deversarea apelor uzate b, mg/l;
3. - debitul maxim de ape reziduale,q, l/s;
4. - limita creşterii concentraţiei materiilor în suspensie după vărsarea apelor uzate în
emisar, admisă de norme, p, mg/l;
5. - coeficientul de amestec, a.

Cu ajutorul datelor de mai sus se stabileşte relaţia:

qm =aQp + q(b +p)

din care rezultă că:

m = p(aQ/q + 1) + b
Coeficientul de amestec se determină cu relaţia sau cu nomograma ce urmează:
3L
1. . e 
a. . 3L
Qe 
1. .
q

în care: e = 2,71828;
L - distanţa la care se realizează amestecul total al apelor uzate cu debitul
emisarului Q, care se determină cu relaţia de mai jos sau cu nomograma pentru determinarea
distanţei de amestec:

3
 2 ,3 aQ . q 
L.   lg
 (1. . a )q 
în care: - este coeficientul ce ţine seama de caracteristicile hidraulice ale emisarului şi se
determină cu relaţia de mai jos sau nomograma specifică;

E
 .  . 3 3
q

în care: - coeficientul de sinuozitate al cursului de apă (raportul dintre distanţa reală după
talveg şi distanţa în linie dreaptă între două secţiuni ale emisarului).
talveg - linia care uneşte punctele de cea mai mare adâncime din albia unei
ape curgătoare sau din lungul unei văi uscate;
 - coeficient care se ia:  =1,0 când vărsarea apelor uzate se face concentrat
lângă mal:  = 1,5 când se face în talveg şi  = 3,0 când se face prin dispersie;
q - debitul apelor uzate, în m3/s;
Fig. - Nomogramă pentru determinarea coeficientului de amestec.

Fig. - Nomogramă
pentru determinarea
distanţei de amestec “L”.

Fig. - Nomogramă pentru determinarea coeficientului .

E - coeficientul difuziei turbulente şi se calculează cu relaţia lui V.M.
Makaveiev:
 gVmHm
E . .
2 mc

în care:g - acceleraţia gravitaţională (g = 9,81m/s2)

m - coeficientul lui Doussinesq; pentru apă m = 22,3 sau după A.V. Karanşev
m = 18,5nC, n fiind coeficientul de rugozitate al malurilor şi fundului râului (conf. tab. -)

Tabelul - Valorile coeficientului de rugozitate.

Nr. Caracteristica albiei Valorile
crt.
1. Albii naturale, în condiţii foarte bune (curate , rectilinii, albii curate0,025
de
pământ, cuscurgere liberă).
2. Albii ale cursurilor permanente de câmpie, în special ale râurilor mari 0,033
şi
mijlocii, în condiţii normale ale patului de scurgere.
3. Albii relativ curate ale râurilor de şes, aflate în condiţii normale,0,040 cu
oarecare neregularităţi în scurgerea apei, sau râuri rectilinii având
relieful neregulat (porţiuni puţin adânci, gropi, uneori pietre).
4. Albii ale râurilor mari şi mijlocii, puternic înfundate, sinuoase, parţial0,050
acoperite cu vegetaţie, albii pietroase cu scurgere neregulată. Albii
majore ale râurilor mari şi mijlocii, în bună stare, acoperite cu vegetaţie
(iarbă, tufişuri).
5. Albii sinuoase ale cursurilor de apă periodice, puternic înfundate. Albii 0,067
acoperite cu vegetaţie abundentă.
Albii majore, în stare rea, acoperite cu vegetaţie abundentă şi având mai
multe braţe.
Porţiuni cu praguri ale râurilor de câmpie. Albii cu bolovani ale râurilor
de munte, având suprafaţa liberă a apei neregulată.
6. Albii şi râuri majore, abundent acoperite cu vegetaţie cu scurgere lentă 0,080
şi
cu gropi mari şi adânci. Albii de munte, cu scurgere rapidă, aeraţie şi
oglinda apei neregulată (stropi de apă aruncaţi în sus).
7. Albii majore, la fel cu cele descriseîn categoria precedentă, dar0,100 cu
scurgere neregulată, golfuri etc. Albii de munte, cu cascade, cu patul
sinuos alcătuit din bolovani mari; cascade, aeraţie atât de puternică încât
apă îşi pierde transparenţa şi capătă o culoare albă din cauza spumei;
zgomotul apei domină toate celelalte sunete împiedicând convorbirile.
8. Râuri de tip mlăştinos (vegetaţie, albii din coajă de pământ, crăpat,0,133 în
multe locuri apa aproape stătătoare etc.). Albii majore păduroase cu
spaţii mari fără scurgere adâncituri locale, lacuri etc.
9. Torenţi cu albie mobilă formată din noroi etc. Albii majore 0,200 fără
comunicaţie, în întregime împădurite.
Malurile bazinelor naturale.

c - coeficientul lui Chezy şi se tabileşte cu relaţia:

Vm
C.  .
I . Hm

Vm - viteza medie a cursului de apă pe distanţa considerată;

Hm - adâncimea medie a cursului de apă pe distanţa considerată;
I - panta cursului de apă în secţiunea considerată.

PROCESE ŞI PROCEDEE DE EPURARE A APELOR UZATE.

Procesele epurării apelor uzate - fizice, chimice şi biologice- constituie baza

ştiinţifică a procedeelor de epurare, respectiv a construcţiilor şi instalaţiilor de epurare
corespunzătoare acestora.

Procesele caracteristice epurării apelor uzate şi a nămolurilor

Procesele de natură mecanică sunt unele din cele mai importante procese care
intervin în cadrul epurării apelor uzate; ele îşi găsesc largă aplicaţie în sedimentarea
acestora.
Procesele de natură chimică, ca atare, intervin în timpul clorării apelor uzate sau a
coagulării materialelor solide în suspensie separabile prin decantare.
Procesele de natură chimică intervin de obicei paralel cu cele biologice constituind
aşa numitele procese de natură biochimică (denumite şi procese biologice), în timpul cărora
materiile organice din apele uzate şi din nămoluri sunt descompuse. Cea mai mare parte a
materiilor conţinute în apele uzate şi în nămoluri sunt de natură organică. Materiile organice
(combinaţii ale carbonului cu alte elemente) fiind instabile, sunt uşor de descompus, odată
cu aceasta se produce şi epurarea apei uzate.
Din punct de vedere chimic, toate procesele biologice care intervin în timpul
descompunerii sunt de două categorii şi iau două direcţii opuse: procese aerobe, în cadrul
cărora se produce combinarea materiilor organice cu oxigenul (oxidarea), cu producere de
căldură, şi procese anaerobe caracterizate prin dezintegrarea oxigenului (reducţia), cu
consum de căldură. Oxidarea materiilor organice este specifică proceselor aerobe care au loc
în apa uzată care traversează filtrele biologice, bazinele cu nămol activ sau câmpurile de
irigare şi filtrare etc.; reducţia este specifică proceselor anaerobe ce transformă nămolul în
bazinele de fermentare a nămolului, în fosele septice, în decantoarele cu etaj etc.
Procesele aerobe sunt condiţionate de existenţa bacteriilor aerobe care funcţionează
atât timp cât au oxigen, furnizat de atmosferă sau apă; când aceste surse nu mai pot fi
folosite, intră în acţiune bacteriile anaerobe, care se mulţumesc cu oxigenul din materiile
organice sau din nitraţi, nitriţi şi sulfaţi. Trebuie menţionat că oxigenul este necesar atât apei
uzate cât şi maselor de bacterii.
În timpul fermentării acide materiile solide descompuse în primul rând, necesare
pentru hrana bacteriilor sunt, zahărul, amidonul, celuloza precum şi compuşii solubili ai
azotului (nitriţi, nitraţi); bacteriile anaerobe iau oxigenul necesar procesului din materiile
organice şi din compuşii solubili ai azotului. Produşii descompunerii sunt acizi organici
volatili (acetic şi butric), acidul carbonic şi gaze, în special CO 2 precum şi hidrogenul
sulfurat şi cantităţi limitate de metan. Fermentarea acidă la pH = 5…6, durează cca. 2
săptămâni la temperatura de 15oC; este urmată de o lungă perioada (aprox. 3 luni) de o
uşoară coborâre a acidităţii (creşterea pH-ului). Producţia de gaze (CO 2, H2S), în această
perioadă, coboară şi mirosul din descompunerea nămolului devine extrem de puternic. La
sfârşitul perioadei acide, numite şi de maturizare (cca. 6 luni) la 15 oC, pH-ul atinge valori de
6,8..7,0.
 Dintre bacteriile care intervin în descompunerea materiilor organice trebuie
menţionate cele care acţionează asupra azotului, care se găseşte în cantitate mare sub formă
de compuşi.
În cadrul proceselor aerobe, sub acţiunea bacteriilor de nitrificare (bacterii aerobe) se
produce oxidarea compuşilor azotului (în special a amoniacului) trnsformându-l în nitriţi
(N2O3), care ulterior se transformă în nitraţi (N 205). Compuşii azotului se transformă în
nitraţi prin intermediul bacteriilor nitrosmonae, iar aceştia în nitraţi prin intermediul
bacteriilor numite nitrobacterii. Acest proces se numeşte nitrificare. Atunci când toţi
compuşii azotului sau oxidat, epurarea apelor uzate se consideră completă. La această
descompunere participă şi compuşii azotului din nămol.
În cadrul proceselor anaerobe, oxigenul legat de azot din nitriţi şi nitraţi este
dezintegrat cu bacterii de denitrificare (barterii anaerobe), oxigenul liberat fiind folosit
pentru oxidarea materiilor organice.

Procedeele de epurare.

Apele uzate conţin materii organice şi minerale în suspensie, coloidale şi în soluţie,

de asemenea organisme, în special bacterii şi protozoare, care constituie sursa principală de
energie care este pusă la dispoziţia transformărilor de natură biochimică a materiilor
organice. Unele bacterii însă, prin prezenţa lor în apă uzată, constituie un continuu pericol,
putând provoca îmbolnăviri grave. Îndepărtarea sau stabilizarea materiilor nocive de tot felul
din apa uzată se realizează în instalaţiile staţiei de epurare în care au loc procesele
menţionate. Procedeele de epurare corespunzătoare, precum şi instalaţiile repective sunt
arătate în cele ce urmează.
1. Procedee de epurare mecanică - au ca scop:
 reţinerea corpurilor şi suspensiilor mari, realizată în grătare, site,
cominutoare, dezintegratoare etc.;
 flotarea (separarea) grăsimilor şi uleiurilor, realizată în separatoare de
grăsimi şi în decantoare cu dispozitive de de reţinerea a grăsimilor şi uleiurilor;
 sedimentarea sau decantarea materiilor solide în suspensie separabile prin
decantare, realizată în deznisipatoare, decantoare, fose septice etc.;
 prelucrarea nămolurilor rezultate.

SEDIMENTAREA - Prin sedimentare se înţelege separarea suspensiilor în fazele

lor, prin acţiunea diferenţială a gravitaţiei asupra fazelor de densităţi diferite. După cum faza
dispersă are densitate mai mare sau mai mică decât faza dispersată (continuă), particulele
coboară sau se ridică.

Sedimentarea

Dacă într-un bazin în care se află un lichid ce conţine particule în suspensie

mişcarea lichidului se face cu o viteză redusă, aceste particule, care au o greutate specifică
mai mare decât apa, tind să se sedimenteze, să se aşeze pe fundul bazinului. Acest proces,
numit de sedimentare sau decantare, realizat în bazine de sedimentare sau decantare,
conduce în final la îndepărtarea materiilor în suspensie din apele uzate. Pentru apele uzate,
procesul de sedimentare este aplicat în următoarele construcţii:
* deznisipatoare unde se separă suspensiile granulare (nisip, diferite alte
particule minerale etc.) sub formă de particule discrete, care sedimentează
independent unele de altele şi cu viteză constantă;
* decantoare sau bazine de separare primare unde se reţin materiile solide în
suspensie separabile prin decantare precum şi suspensiile floculente compuse din
particule ce formează aglomeraţii mari sau flocoane provenite de la coagularea
suspensiilor din apă;
* decantoare finale sau secundare, unde se reţin în general, suspensiile care
provin după epurarea biologică.
Studiile de laborator vor trebui să stabilească relaţia dintre cantitatea de suspensii
depuse şi timpul de sedimentare, respectiv dintre cantitatea de suspensii depuse şi viteza
medie de sedimentare. Apa uzată folosită pentru determinări reprezintă o medie a unor probe
de apă luate de obicei din oră în oră, timp de maxim 8 ore (pentru a evita începerii
fermentării materiilor organice).
Cel mai des întâlnite sunt decantoarele orizontale radiale ce se caracterizează prin forma lor
circulară în plan şi prin direcţia orizontală de curgere a apei. Diametrele maxime ale acestor
decantoare sunt de 50m, cele medii de 30m; înălţimile maxime sunt de 4m,iar cele medii de
2,50m. Aceste decantoare sunt cunoscute şi sub numele de decantoare Dorr.

1. Viteza de sedimentare. În vid corpurile cad cu viteză uniform accelerată

w = g +wo
unde: w - viteza finală de cădere;
g - acceleraţia terestră;
 - timpul;
wo - viteza iniţială (la timpul  = 0) a corpului.

Într-un fluid, mişcarea corpului se opune rezistenţei fluidului.

Forţa de rezistenţă se determină cu relaţia:

F = Aw22 / 2

şi are sensul opus sensului mişcării.

în care:F - forţa de rezistenţă;
 - coeficient de rezistenţă;
2 - densitatea fluidului;
A - aria proiecţiei corpului pe un plan perpendicular pe direcţia mişcării.

În cazul particulei sferice intervin următoarele forţe:

G = V(1 - 2)g

înlocuind volumul cu:

V = d3/6
rezultă:
 G = d3(1 - 2)g / 6

în care:G - greutatea particulei;

V - volumul particulei;
d - diametrul particulei;
1 - densitatea particulei

Forţa de rezistenţă conform ecuaţiei anterioare, cu A = d2/4 este:

w2 d2
F .  . 2  4
2

când: G=F
avem de-a face cu viteză de sedimentare, deci v devine vo, de unde rezultă că :
4 gd (  1. . 2 )
vo.  .
3 2

Din determinări experimentale rezultă că coeficientul de rezistenţă este funcţie de numărul

lui Reynolds.
Corelaţia dintre criteriul Reynolds şi coeficientul de rezistenţă este redată de diagrama
logaritmică din fig.

Fig. - Diagrama
Re.

Deoarece curba de mai sus nu poate fi transpusă într-o singură ecuaţie, aceasta se va împărţi
în trei porţiuni:
1. Pentru Re  1

24 
 . . . .24
Re v o d2

 - vâscozitatea dinamică.

2. Pentru 1 Re  103
 . =18,5 /Reo,6

3. Pentru 103  Re  106

 = 0,44

Funcţie de cele trei porţiuni de mai sus, se deduc vitezele de sedimentare în cele trei
domenii, prin înlocuirea valorii coeficientului de rezistenţă în formula vitezei generale de
sedimentare.

Pentru studiul sedimentării şi pentru proiectarea decantoarelor se foloseşte curba de

sedimentare, care arată variaţia concentraţiei suspensiei, funcţie de durata sedimentării
(fig. ).

Fig. - Diagrama simplificată de sedimentare.

Curba de sedimentare se determină în mod practic luând mai mulţi cilindri de sticlă de
1000cm3 în care se pune suspensia de analizat.
La anumite intervale de timp (1 - 2), se măsoară înălţimea stratului decantat (S 1 - Sn) şi se
face şi consistenţa materialului decantat (C1 - Cn).
Cu aceste date se calculează viteze de sedimentare:

W1 = (So - S1)/1; W2 = (So - S2)/2;…. Wn = (So - Sn)/x;

în care: So - înălţimea iniţială a suspensiei în cilindru la timpul  = 0;

S1…Sn - înălţimea stratului decantat la timpii 1…n.
Procentul de decantare (de reţinere) se calculează cu relaţia:

C1 . C2
r1 . . .100
Co .. C

C2 . C
r2 . . .100
Co .. C

în care:Co - concentraţia iniţială a suspensiei;

 C1, C2.-.concentraţia decantatului la timpul 1 - 2;
C - concentraţia materialului filtrantului de la determinarea consistenţei
iniţiale (reziduu).

Calcului decantoarelor dreptunghiulare

Lăţimea decantorului rezultă din formula:

BHm = Q/Vo

în care:B - lăţimea decantorului;

Hm - înălţimea medie a decantorului;
Q - debitul apei;
Vo - viteza orizontală a apei în decantor.

Lungimea decantorului se calculează cu formula:

L = VoHm/wo

în care:L - lungimea decantorului;

wo - viteza de sedimentare, determinată din curba de sedimentare;
 - coeficient, cu valoarea cuprinsă între 1,2 şi 1,5, care ţine seama de
existenţa unor curenţi de convecţie în decantor şi de alte fenomene care scapă unui calcul
precis.

Pentru o bună repartizare a apei în secţiunea verticală a decantorului se recomandă ca:

B  0,1L

Adâncimea totală a decantorului rezultă din suma:

Ht = Hu + Hn + Hg
în care:Ht - înălţimea totală;
Hu - înălţimea utilă;
Hn - înălţimea maximă a stratului de nămol, înainte de curăţire;
Hg - înălţimea rezervată stratului de gheaţă.

Tabelul - Date practice pentru decantoarele dreptunghiulare

1. Lăţimea totală, m Ht
2. Înălţimea utilă, m Hu
3. Înălţimea stratului de gheaţă, m Hg
4. Viteza minimă a apei în camera de distribuţie, m/s -
5. Panta fundului decantorului, % -
6. Viteza orizontală a apei fără adaos de coagulant, mm/s Vo
7. Viteza orizontală maximă a apei cu adaos de coagulant, mm/s Vo
8. Viteza de sedimentare, mm/s wo
9. Lăţimea maximă a decantorului, m B
10. Coeficientul 1,2 - 1,5
11. Înclinaţia pereţilor pâlniei de colectare a nămolului, grade -
12. Procentul de reţinere (a suspensiilor) în decantor, % -

Exemplu: Să se calculeze dimensiunile principale ale unui decantor care funcţionează în

condiţiile arătate la rândurile 1 - 7 din tabelul următor:
1. Debitul apei Q 2000 m3/h dat
2. Concentraţia fazei solide în apa brută M1 150 mg/l dată
3. Concentraţia fazei solide în apa decantată M2 30 mg/l dată
4. Indicele de sedimentare S 39/92 mg/l fig.
5. Viteza orizontală a apei în decantor Vo 8 min/s dată
6. Înălţimea utilă a decantorului Hu 3 m dată
7. Coeficientul 1,2 m tabel
8. Procesul de reţinere în decantor r 80 % 1
9. Viteza de sedimentare wo 0,43 mm/s 2
10. Lungimea decantorulu. Secţiunea transversalăL a 67 m 3
decantoruluii
11. Secţiunea transversală a decantoruluii. HuB 69,5 m2 4
12. Lăţimea totală a decantorului. B 23,2 m 5
13. Numărul decantoarelor 3 - ales
14. Lăţimea fiecărui decantor 7,7 m 7

1. Procentul de reţinere în decantor rezultă din relaţia:

r = 100.(M1 - M2)/M1 = 100. (150 - 30)/150 = 80%

2. Viteza de sedimentare se determină fie din diagrama simplificată de sedimentare

(abscisa pentru care ordonata = 80%), fie din relaţia:

1,2rb ..0,2ra . r 1,2..92  0,2  39  80

wO . . .. . .0,42 mm / s
rb. . ra 92  32

3. L = VoHm/wo = 1,2.18.3/0,42 = 67 m

4. HuB = Q/Vo = 2000/83600 = 69,5 m2

5. HuB/Hu = 69,5/3 = 23,2 m

6. - numărul decantoarelor - se alege

7. (12)/(13) = 23,2/3 = 7,7 m

 2. Procedeee de epurare mecano-chimică - se bazează îndeosebi pe acţiunea
substanţelor chimice asupra materiilor solide în suspensie separabile prin decantare şi au ca
scop:
 coagularea materiilor solide în suspensie, realizată în instalaţii de coagulare
(camere de preparare şi dozare, amestec şi reacţie);
 epurare mecanică, după cum s-a arătat mai înainte;
 clorarea apelor uzate, realizată în staţii de clorare şi bazine de contact.

3. Procedee de epurare mecano-biologică - se bazează pe acţiunea comună a

proceselor mecanice, chimice şi biologice şi au ca scop:
 epurarea naturală a apelor uzate şi nămolurilor, realizate în modul următor:
pentru apele uzate, pe câmpuri de irigare şi filtrare, iazuri biologice, etc.; pentru
nămoluri, în bazine deschise pentru fermentarea nămolurilor;
 epurarea artificială a apelor uzate şi nămolurilor, realizată: pentru apele uzate
în filtre biologice de mare şi mică încărcare, în bazine cu nămol activ, în aerofiltre, filtree
biologice scufundate, filtre biologice turn etc.; pentru nămoluri, în fose septice,
concentratoare de nămol, bazine pentru fermentarea nămolului, platforme pentru uscarea
nămolului, filtre presă, filtre cu vacuum, centrifuge, incineratoare de nămol.
Reţinerea corpurilor şi suspensiilor mari este cunoscută sub numele de epurare
preliminară; îndepărtarea materiilor solide în suspensie separabile prin decantare, cu sau
fără ajutorul substanţelor de coagulare, prin flotare, sedimentare, coagulare, constituie
epuarea primară sau mecanică; îndepărtarea materiilor solide în soluţii şi în special a celor
organice este cunoscută sub numele de epurare secundară sau biologică; combinaţia între
epurarea primară şi secundară este cunoscută sub numele de epurare complexă.
În ceea ce priveşte eficienţa - randamentul - diferitelor instalaţii, el este de obicei
exprimat prin posibilitatea acestora de a reduce materiile organice (exprimate prin CBO 5 -
consumul biochimic de oxigen), materiile în suspensie separabile prin decantare şi
conţinutul de bacterii.

AUTOEPURAREA
Transformările care conduc la autoepurarea apelor de suprafaţă au loc în mod
natural, de exemplu oxigenul necasar autoepurării este luat din apa râului, iar aerarea ajută la
împrospătarea lui; în consecinţă, fenomenul de autoepurare se realizează fără intervenţia
omului, fără cheltuieli de investiţie şi exploatare. În staţiile de epurare, toate aceste
transformări se realizează în mod artificial într-o serie de construcţii în care spre deosebire
de ceea ce se petrece în cursurile de apă, oxigenul necesar este furnizat artificial.
1. Diluţia - în momentul evacuării apelor uzate în emisari se produce o diluare a acestora,
la început parţială şi apoi completă, realizându-se în final un amestec omogen al celor
două feluri de ape.
Gradul de diluţie este reprezentat de raportul dintre debitul emisarului - Q - şi debitul
apelor uzate, - q- , adică:

d=Q/q (1)

În cazul unui amestec incomplet al celor două feluri de apă, diluţia reală,

d’ = aQ/q (2)
 După amestec, cantitatea de substanţe de un anumit tip (în suspensie, minerale, sau
organice) se determină cu relaţia:

Cam = (CQ+cq)/(Q+q) (3)

Cam - cantitatea de substanţă de un anumit fel din amestecul dintre apa uzată şi a
emisarului;
C - idem, în apa emisarului;
c - idem, în apa uzată;
Q - debitul emisarului (debitul mediu lunar minim, cu asigurarea de 95%, determinat
dintr-un şir de date minim pe 20 ani);
q - idem, apelor uzate (Qzimax).

2. Amestecul - Diluţia, în conformitate cu rel. anterioară, poate fi folosită numai

în cazul amestecului complet al celor două feluri de ape. Amestecul complet se realizează
numai după un anumit timp, respectiv, la o distanţă mai mare sau mică în aval de punctul
de evacuare a apei uzate. Amestecul celor două feluri de ape se datorează în principal
regimului de mişcare turbulentă a apei, respectifv fenomenului de pulsaţie a vitezei
locale, cu schimb intens de substanţe între straturi (fenomenul de difuzie turbulentă).
Se constată că, cât diluţia d este mai mare cu atât punctul de amestec complet se
găseşte mai departe de locul de evacuare a apelor uzate. În asemenea cazuri, pentru ca
amestecul complet să se realizeze cât mai repede, se recurge la instalaţii de depresie a apei
uzate, care au drept scop răspândirea cât mai uniformă a apelor uzate în secţiunea
transversală a emisarului. Prin aceste instalaţii se obţine de obicei un amestec aproape
complet după câteva sute de metri de la punctul de evacuare al apelor uzate.
Deoarece între punctul de evacuare al apelor uzate şi cel de amestec complet diluţia
nu poate fi stabilită cu ec. 1, s-a convenit că diluţia reală d în această zonă să fie definită
prin intermediul unui coeficient de amestec a, care indică gradul de amestec şi diluare al
celor două feluri de ape, adică;

d = aQ/q (4)

Coeficientul de amestec este subuniar, crescâd pe măsură ce secţiunea de calcul este

mai aproape de secţiunea de amestec complet, unde a =1.
Distanţa de amestec La, adică distanţa dintre secţiunea de evacuare a apelor uzate şi
o secţiune oarecare, corespunzătoare unui anumit grad de amestec între cele două feluri de
ape, se determină cu relaţia:

 2 ,3  aQ  q
La    lg (5)
   (1  a ) q

3. Aerarea artificială a apelor de suprafaţă

Pentru unele tronsoane ale cursurilor de apă, la care impurificarea atinge un nivel
ridicat şi autoepurarea nu mai poate acţiona, aerarea artificială reprezintă singura soluţie care
poate evita degradarea completă a calităţii apei, în condiţii critice ale regimului de oxigen
dizolvat în apă.

Procedee de aerare artificială

 Toate metodele şi sistemele de aerare au în vedere creşterea conţinutului de oxigen
prin amestecul dintre apă şi aer.
Aerarea prin trecerea apei peste un baraj deversor sau stăvilar se produce prin
diseminarea bulelor sde aer în apă, atunci când vâna de apă a trecut peste un deversor sau
stăvilar şi a ajuns la piciorul barajului, unde formează un vârtej de fund, sub care se poate
vedea un văl de bule de aer, care sunt captate şi difuzate în apă printr-un fenomen
asemănător celui cavitaţional.
Factorii care condiţionează aerarea sunt: conţinutul de oxigen din apă în amonte,
caracteristicile deversării (adâncimea curentului, tipul barajului, căderea, adâncimea şi
lungimea la prag), temperatura apei, caracteristicile calitative ale apei. Barajele cu
parametrul aval perpendicular şi cu înălţime mare, sunt mai eficiente din punct de vedere al
împrospătării apei cu oxigen. Cu cât căderea poate fi mai fragmentată în mai multe trepte, cu
atât aerarea este mai puternică.
Temperatura se manifestă în principal asupra saturaţiei în oxigen şi nu asupra vitezei
de aerare.
Aerarea prin insuflare de aer - se realizează cu ajutorul unei reţele de conducte,
prevăzute cu duze pentru distribuţia aerului, furnizat de obicei de suflante.
Aerarea prin turbine hidroenergetice - amenajările hidroenergetice oferă
posibilitatea cea mai bună de aerare într-un singur loc în special la ape mici. În acest sens, se
realizează o bună aerare dacă în spaţiul de acţionare a turbinei hidroenergetice se introduce
aer comprimat produs de o suflantă.
Aerarea prin aeratoare mecanice cu rotor - aeratoarele utilizate în acest sens sunt
similare celor folosite pentru aerarea apei în bazinele cu nămol activ. Ele sunt aşezate pe
pontoane şi din acest punct de vedere au avantajul faţă de instalaţiile de mai sus că sunt
mobile, putând fi plasate în diferite puncte pe emisar, în raport de necesităţi.
Alegerea procedeului de aerare artificială depinde felul procedeului şi de condiţiile
locale. Procedeul de aerare prin trecerea apei peste un baraj existent pare a fi soluţia cea mai
economică, deoarece necesită, în afara unor amenajări constructive,care să favorizeze
fenomenul de reaerare, cheltuieli minime de investiţie sau de exploatare. Dintre celelate
procedee, ţinând seama de parametrii principali -cost de investiţie, aport de oxigen şi
consum de energie - procedeul cel mai avantajos este cel al aerării prin turbine
hidroenergetice care presupune însă existenţa acestora. Trebuie menţionat că aerarea
artificialăpoate fi folosită şi ca epurare avansată, atunci când între secţiunea de evacuare a
apei uzate şi secţiunea de folosinţă există o distanţă suficientă pentru ca apa emisarului să fie
aerată artificial.

Staţii automate pentru controlul calităţii apei

Staţiile automate dotate cu aparate pentru controlul calităţii apelor sunt în prezent
folosite îndeosebi pentru controlul apei emisarilor. Prima staţie de acest fel a fost instalată pe
fluviul Ohio, în S.U.A. Între timp asemenea aparate, fabricate de diferite firme, au fost
instalate în Germania, Franţa, Polonia, Cehia, Ungaria, România.
Părţile principale ale unei astfel de staţii sunt:
Rezervor de trecere - împărţit într-o serie de celule , în care sunt aşezate diode
(electrozi-senzori) pentru determinarea caracteristicilor apei. Apa de analizat este introdusă
în paralel în toate canalele, iar apoi după contactul cu electrozii este evacuată la canal.
O serie de sisteme electronice de analiză - care servesc la întărirea semnalelor
electronice produse de electrozi; acest set din punct de vedere constructiv se compune dintr-
o serie de elemente electronice. Fiecare sistem este dotat cu indici de măsurare, care arată
valoarea determinată de semnalizator şi care servesc la controlul măsurări şi calibrării
instalaţiei.
Anexă staţiei automate este aparatura de înregistrare, transmitere, prelucrare şi
stocare.
Pe baza datelor obţinute se pot face planuri de protecţia calităţii apelor, se pot lua
măsuri în cazul unor poluări accidentale, etc.
Caracteristicile apei care se pot determina în prezent cu aceste staţii automate sunt:
temperatura, pH-ul, conductivitatea, oxigenul dizolvat, turbiditatea, potenţialul Redox.
Amplasarea acestora trebuie să asigure măsurători pentru orice debit şi nivel de apă,
accesibilitate, recoltare de probe omogene, alimentare cu energie şi apă curentă etc.
La noi în ţară sunt în funcţiune patru staţii automate: una pe râul Dâmboviţa şi alta pe
Argeş, ambele în preajam oraşului Piteşti, şi două pe Dunăre, una la Porţile de Fier şi alta la
Tulcea.

CURS 5
EPURAREA MECANICĂ ŞI BIOLOGICĂ A APELOR UZATE

Retinerea corpurilor si suspensiilor mari; gratare, site, cominutoare;

Epurarea mecanică a apelor uzate constitie prima treaptă de epurare; în această

treaptă sunt îndepărtate în special materiile solide în suspensie separabile prin decantare.
Construcţiile specifice reţinerii corpurilor şi suspensiilor sunt grătarele şi sitele. Prin
intermediul acestora se reţin hârtii, cârpe, materiale plastice, materii în suspensie mari etc.,
care ar putea împiedica buna funcţionare a echipamentului sau desfăşurarea proceselor din
staţia de epurare.
Grătarele sunt alcătuite din bare metalice la distanţe de 1,5 - 2,0cm una de alta şi
pot avea forme plate sau curbe. Înclinarea grătarelor faţă de orizontală depinde de obicei de
modul lor de curăţire: manual - 30-75o sau mecanic - 45 - 90o. Standardul german DIN
19554 indică pentru grătare cu curăţire manuală înclinări faţă de orizontală de aprox. 30 o, iar
pentru cele cu curăţire mecanică înclinări de 60 - 75o.
Grătarele de dimensiuni mici sunt plasate direct în canalul de aducţiune, fără
lărgirea secţiunii canalului iar grătarele mari sunt amplasate în camere special amenajate,
acoperite şi încălzite. Exploatarea grătarelor constă în curăţirea la timp a depunerilor,
respectiv supravegherea şi întreţinerea mecanismelor în cazul grătarelor cu curăţire
mecanică. Asigurarea unei bune ventilaţii a construcţiei care adăposteşte grătarul
îndepărtează umezeala şi preîntâmpină formarea unei atmosfere corozive.
Sitele - sunt formate din discuri perforate sau împletituri din sârmă inoxidabilă cu
deschideri de 1 - 1,5mm. Unul din cele mai răspândite tipuri de sită este cel în formă de
tambur. Sita este un cilindru ce se roteşte cu axa intr-un plan orizontal, perpendicular pe
direcţia de curgere a apei uzate. Apa pătrunde în interiorul cilindrului scufundat 1-2/3 şi iese
pe la un cap al acestuia. Materialul reţinut la exteriorul sitelor este curăţit cu perii sau jeturi
de apă şi apoi ridicat la suprafaţă şi depozitat pe platforme.
Cominutoarele - sunt grătare mecanice prevăzute cu mecanisme de tăiere-
fărâmiţare, care lasă să treacă mai departe, împreună cu apa uzată, numai materii în
suspensie sub o anumită dimensiune. Ajunse în bazinele de fermentare , aceste materii în
suspensie produc o creştere a cantităţii de spumă şi crustă, ceea ce necesită luarea de măsuri
suplimentare în exploatare. Folosirea cominutoarelor evită producerea de mirosuri
neplăcute, rezultate în timpul manevrării reţinerilor de pe grătare.

Flotarea

Flotarea este procesul de epurare a apelor uzate ce are drept scop îndepărtarea din
apele uzate orăşeneşti a uleiurilor, grăsimilor şi în general a tuturor substanţelor mai uşoare
ca apa, care se ridică la suprafaţa cesteia în zonele liniştite şi cu viteze orizontale mici ale
apei. Procesul de flotare depinde de natura particulelor ce trebuie îndepărtate din apă. Pentru
a ajuta procesul de flotare şi în acelaşi timp pentru a împiedica depunerea pe radierul
bazinelor de flotare a substanţelor sedimentabile, se adaugă aer atât în cazul particulelor
grele, cât şi a celor uşoare. Pentru particulele grele, procesul de flotare este ajutat şi de
folosirea unor aşa-numiţi agenţi de flotare şi spumanţi. Aerul comprimat, după cum rezultă
din fig. următoare, este insuflat prin radierul bazinului prin intermediul unor plăci poroase.
Pentru a limita agitarea apei din bazin datorită insuflării aerului, partea centrală este separată
de părţile laterale prin doi pereţi verticali. În compartimentele laterale, unde lichidul este
liniştit, se produce separarea particulelor uşoare. Grăsimile care se acumulează la partea
superioară a compartimentelor laterale, împreună cu o mică cantitate de apă, prin rigola de
grăsime într-un puţ de colectare lateral, de unde sunt pompate periodic pentru fermentare sau
ardere. Exploatarea separatoarelor de grăsimi constă în principal în îndepărtarea grăsimilor
în conformitate cu programul de exploatare, precum şi în supravegherea eventualelor
dispozitive şi instalaţii mecanice de colectare a grăsimilor, de insuflare a aerului sau a
clorului.

Factori care conditioneaza desfasurarea epurarii biologice;

Caracteristicile procesului
În momentul în care apa uzată întâlneşte o suprafaţă de contact, la interfaţa lor se dezvoltă
bacterii şi alte numeroase microorganisme. Acestea dau naştere imediat la membrane sau
pojghiţe (la fitre biologice, la câmpuri de irigare şi filtrare etc.) şi la flocoane biologice, care
abundă în organisme unicelulare sau complexe, constituind aşa-numita biomasă. Biomasa
are mare putere de transformare a materiilor solide din apa uzată, aflate sub diferite forme
(suspensie, coloidale, dizolvate etc.), astfel: iau din materiile solide energia sau hrana
necesară membranei sau flocoanelor, pentru întreţinerea şi dezvoltarea lor: transferă înapoi
în apa uzată produsele finale ale descompunerii lor (nitraţi, sulfaţi, bioxid de carbon).
Deoarece epurarea este un fenomen de suprafaţă, realizarea acesteia este în funcţie de
suprafaţa de contact. În filtrele biologice mărimea suprafeţei pe unitatea de volum variază în
funcţie de mărimea golurilor, a granulelor ce constitie materialul filtrant şi formei acestora.

Factori ce condiţionează desfăşurarea procesului

1. Temperatura apelor uzate care intră în instalaţiile de epurare variază în raport cu
temperatura apei de alimentare, cu sistemul de canalizare, cu debitul de apă
subterană care se infiltrează în reţea, cu debitele de apă rece sau caldă ce sunt
primite în reţea. Temperatura influenţează vâscozitatea şi densitatea fluidului care
intră în epurare, precum şi puterea care trebuie folosită pentru realizarea
procesului. În ceea ce priveşte amorsarea filtrelor biologice, influenţa temperaturii
este mai evidentă: vara sunt suficiente 2-3 săptămâni, în timp ce iarna , câteva luni.
2. Alimentarea cu aer - procesul de epurare biologică avansează în condiţii bune când
oxigenul liber sau dizolvat este furnizat în cantităţi suficiente. Oxigenul este
necesar atât apei uzate cât şi biomasei. La temperatură obişnuită, viteza de
descompunere în condiţii aerobe a materiilor organice este de trei ori mai mare
decât în condiţii anaerobe.
Oxigenul necesar procesului biologic trebuie întotdeauna furnizat în exces deoarece:
 numai 10% din cantitatea de oxigen furnizată pneumatic în bazinele cu nămol activ este
absorbită de apele uzate;
 în filtrele biologice oxigenul absorbit de membrană reprezintă numai 5% din cel care
traversează filtrul biologic împreună cu aerul;
 pe câmpurile de irigare şi filtrare oxigenul adsorbit depăşeşte 505 din oxigenul alimentat
(existent) în momentul în care câmpul nu este irigat.
3. Încărcarea - prin încărcarea unei instalaţii de epurare biologică se înţelege cantitatea de
apă uzată ce poate fi tratată de 1m3 strat filtrat sau de 1m2 suprafaţă de irigare etc. Valorile
acestor încărcări, folosesc la dimensionarea instalaţiilor de epurare. În general există trei
feluri de încărcare: organică, hidraulică şi în echivalent de locuitori.
4. Timpul de traversare a instalaţiei - deoarece procesul de epurare biologică depinde
de timp, acesta poate servi drept unitate de comparaţie a diferitelor instalaţii sau
sisteme de lucru. În cele mai multe instalaţii timpul de traversare rezultă din
împărţirea volumului bazinului la debitul de apă uzată.

Epurarea biologică naturală

Epurarea biologică naturală se realizează îndeosebi pe câmpuri de irigare, filtre de nisip,
câmpuri de infiltrare subterană, iazuri de stabilizare etc. Din punct de vedere al îndepărtării
substanţelor organice, în suspensie, bacteriilor etc. aceste instalaţii au o mare eficacitate (95-
99). Folosirea unor asemenea instalaţii este indicată ori de câte ori este necesar să se
evacueze în emisar o apă cu un grad mare de epurare; necesită însă suprafeţe mari şi de
aceea folosirea lor este din ce în ce mai dificilă. Pe plan mondial se constată tendinţa de a
evita folosirea apelor uzate la irigaţii pe motiv de igienă şi protecţia muncii.
Greutăţile întâmpinate la epurarea biologică naturală sunt:
 suprafaţa mare de teren necesară câmpurilor de irigare şi filtrare, îndeosebi pentru
epurarea debitelor mari de ape uzate;
 dependenţa efectului de epurare de natura solului, climă, etc.;
 greutăţi de exploatare în timpul iernii;
 imposibilitatea reglării procesului de epurare la variaţiile calitative ale apelor uzate,
temperatura exterioară, etc.;necesitatea de amplasare a acestor construcţii la distanţe mari
de centrele aglomerate, deoarece din procesul de epurare rezultă gaze cu miro neplăcut.

Epurarea biologică artificială

Epurarea biologică artificială se realizează în principal în filtre biologice şi în bazine cu
nămol activ. Apariţia acestor instalaţii cu 60-70 de ani în urmă a rezultat din considerente
tehnico-economice şi din greutăţile întâmpinate la epurarea biologică naturală.
Filtrele biologice - sunt construcţii în care apa uzată, traversând de sus în jos materialul
filtrant, este epurată din punct de vedere biologic. În comparaţie cu câmpurile de irigare şi
filtrare, filtrele biologice necesită suprafeţe de construcţii mult mai mici ca primele (50-200
ori) şi au eficienţe mari chiar la variaţii mari de temeperatură şi calitate a apei uzate. Dintre
dezavantaje se menţionează:
 cost mare de investiţii;
 necesitatea existenţei unei diferenţe de nivel între intrarea şi ieşirea apei (3-4m);
 greutăţi de exploatare în timpul iernii.
Stratul de material filtrant se caracterizează prin natura, dimensiunile granulelor şi înălţimea
lui. În ceea ce priveşte natura materialului, se poate folosi zgură provenită de la cazane,
cocs, rocă spartă de natură diferită, cărămidă, etc. Materialul filtrat trebuie să îndeplinească
următoarele condiţii:
 granulele constitutive trebuie să aibă o suprafaţă cât mai poroasă şi rugoasă, ceea ce
conduce la obţinerea unor suprafeţe de contact cât mai mari;
 să fie rezistente la variaţiile de temnperatură şi de compoziţie a apelor uzate;
 să fie rezistente la acţiunea mecanică a stratului superior de deasupra;
 să nu conţină substanţe care ar putea provoca degradarea faunei bacteriene;
 să aibă o constituţie uniformă şi să nu conţină părţi fine;
 să nu fie presat la introducerea lui în filtru.
Detalii despre formele constructive şi ecuaţiile cineticii reacţiilor din filtrele biologice se
găsesc în ”Epurarea apelor uzate orăşeneşti” de M. Negulescu, Ed. Tehnică, Bucureşti, 1978.

Dezinfectarea apelor uzate. Clorurarea

Este bine a preciza de la început că dezinfectarea nu este sinonimă cu sterilizarea. Când în
apă se distruge tot ce este viu, atunci se spune că apa este sterilă; producerea de apă sterilă
este necesară, de exemplu, cercetărilor, fabricării de medicamente, etc. Nici chiar apa de
băut nu trebuie să fie sterilă.
Dezinfectarea apelor uzate se practică îndeosebi după ce acestea au fost epurate, aplicarea
dezinfectantului făcându-se imediat înb amonte de evacuarea apelor uzate în emisari; uneori
dezinfecţia este utilizată şi pentru apele brute.
Dezinfectanţii folosiţi pentru apele uzate, de altfel ca şi pentru apele de alimentare, trebuie
să aibă următoarele proprietăţi:
 să distrugă în orice fel şi în totalitate bacteriile patogene, acţionând eficace la variaţii ale
compoziţiei apei uzate, la temperaturi diferite, etc.;
 să nu fie toxici pentru om sau animale la concentraţiile uzuale;
 să aibă un preţ convenabil, să se înmagazineze şi să se manipuleze uşor;
 concentraţia lor în apa uzată trebuie să se poată determina uşor, rapid şi eventual automat;
 să persiste într-o mică concentraţie, sub formă reziduală, o anumită perioadă de timp,
pentru a preveni o eventuală recontaminare a apei.
Dezinfectanţii chimici sunt cel mai des folosiţi:
 halogenii, clorul, bromul şi iodul pe de o parte precum şi ozonul şi permanganatul de
potasiu pe de altă parte. Clorul, în special, este uşor de manipulat şi are un preţ
convenabil; bromul şi iodul sunt folosite în cazuri cu totul special pentru dezinfectarea
apelor piscinelor; ozonul şi permanganatul de potasiu sunt foarte costisitori;
 ionii de metale, de exemplu cei ai argintului sau cuprului, pot fi folosiţi ca dezinfectanţi,
însă acţionează uneori numai parţial, de exemplu, ionul de cupru distruge complet algele
însă în mică măsură bacteriile;
 acizii şi alcalii puternici (pH  11 şi pH  3) distrug bacteriile patogene, însă în acelaşi
timp pot degrada şi construcţiile sau instalaţiile cu care apa uzată vine în contact;
 detergenţii cationici au o acţiune puternică de dezinfectare, spre deosebire de cei anioni a
căror activitate este redusă.
Dezinfectarea prin căldură, care este luată uneori în consideraţie pentru apa potabilă, nu
poate constitui un procedeu adecvat pentru apele uzate.
Dezinfectarea prin lumină, ca urmare a acţoiunii razelor solare şi a razelor ultraviolete
produse artificial, poate fi folosită numai în cazuri cu totul speciale şi pentru cantităţi mici de
ape uzate (de exemplu pentru apele provenite de la spitale).
Ţinând seama de diferitele posibilităţi de dezinfectare menţionate anterior, de costul
substanţelor folosite, de modul de administrare şi manipulare a acestora, rezultă că în
general numai clorul şi compuşii lui pot filuaţi în consideraţie ca dezinfectanţi pentru apele
uzate.
Natura, distribuţia şi concentraţia dezinfectanţilor în apă sunt parametrii la fel de importanţi
ca şi cei privind organismele ce trebuiesc distruse. Distribuţia uniformă şi concentraţia
corespunzătoare organismelor ce trebuiesc distruse asigură eficienţă maximă dezinfectării.
Este de subliniat că la avantajele menţionate pentru clor şi compuşii săi se mai adaugă şi
acela că în apă se formează o altă serie de compuşi, şi aceştia având proprietăţi de
dezinfectare.
Pentru mărirea eficienţei dezinfectării, următorii factori pot fi reglaţi:
 natura şi concentraţia dezinfectantului;
 gradul de amestec al apei cu dezinfectantul;
 timpul de contac între organisme şi dezinfectant.
Sunt posibile, de asemenea, unele modificări ale calităţii apelor uzate în scopul obţinerii
condiţiilor favorabile pentru dezinfectare, de exemplu schimbarea pH- ului sau a
temperaturii apelor, însă acestea necesită tratări suplimentare, respectiv instalaţii
corespunzătoare care scumpesc procesul de dezinfectare.
Schema unei staţii de clorare cu reglare automată a debitelor de clor este prezentată în figura
din anexă.

STAŢIILE DE TRATARE A APEI POTABILE

Scheme tehnologice de tratare a apei

Alcătuirea staţiei de tratare trebuie astfel realizată încât să asigure:
 circulaţia apei de la o instalaţie la alta;
 corectarea tuturor indicatorilor de calitate ai apei;
 minimum de cheltuieli de exploatare în condiţiile unei maxime siguranţe în potabilizarea
apei livrate;
 o exploatare elastică, care să permită adaptarea instalaţiilor la variaţia calităţii apei din
sursă;
 posibilitatea dezvoltării ulterioare a staţiei de tratare în funcţie de creşterea necesarului de
apă;
 încadrarea staţiei de tratare în ansamblul sistemului de tratare cu apă, în condiţiile unei
fiabilităţi crescute şi a unor posibilităţi de automatizare şi dispecerizare corespunzătoare
nivelului de moment şi în perspectivă.
În fig. sunt prezentate cinci scheme verticale de staţii de tratare.
Primele trei a, b şi c, sunt destinate tratării unor ape de râu, care nu depăşesc însă turbidităţi
prea mari.
Schemele sunt alcătuite pe acelaţi principiu:
 o fază de tratare cu reactivi de coagulare a apei; această fază necesită cameră de amestec,
cameră de reacţie şi o gospodărie de reactivi;
 o fază de depunere masivă a suspensiilor, de limpezire; se realizează în decantoare, care
pot fi verticale, orizontale, suspensionale sau alte tipuri;
 o fază de limpezire finală; se realizează în filtre rapide de nisip;
 o ultimă fază, de dezinfecţie a apei, presupune tratarea cu clor apei într-un bazin ce poate
servi şi ca rezervor de înmagazinare a apei, pentru a asigura o constanţă în livrarea
debitului de apă.

Ultimele două scheme, d şi e, indică alcătuirea unor staţii de tratare destinate tratării unor
ape provenite din lacuri de acumulare. Aceste ape sunt mai limpezi şi în acest caz se renunţă
la faza de decantare. În cazul filtrelor de contact, schema d, coagularea se face direct în
stratul de nisip, la doze de reactivi mult mai mici.
În cazul filtrelor mai lente, schema c, se renunţă complet la coagulare.
În ceea ce priveşte folosirea lacurilor ca sursă de alimentare cu apă, s-a pus în evidenţă
faptul că indicatorii de calitate ai apei lacurilor de acumulare, care influenţează tehnologia
de tratare, cei mai importanţi sunt:
 reducerea temperaturii;
 turbiditate redusă;
 conţinut de suspensii redus;
 dezvoltări masive de alge.
Faţă de cele de mai sus, rezultă că tehnologia care se adoptă ar trebui să asigure, în principal:
 indepărtarea organismelor din apă;
 înlăturarea suspensiilor fine şi a culorii;
 reducerea gustului şi mirosului;
 dezinfecţia.
Similar cu modul de abordare a problemei în cazul râurilor şi în cazul lacurilor s-a
considerat că unul din elementele hotărâtoare pentru alegerea schemei optime de tratare este
calitatea apei din lac, exprimată prin gradul de trofie al lacului şi prin biomasa care îl
caracterizează.
Desigur, în cazul unor surse subterane sau de alte categorii (ape de calitate inferioară,
recirculare) schemele de alimentare cu apă vor avea o altă compunere, dar vor trebui să
respecte principiile de alcătuire enunţate anterior.
Întocmirea judicioasă a schemei staţiei de tratare asigură obţinerea unei ape potabile
conform normelor în vigoare în condiţiile economice şi de exploatare corespunzătoare.

Fig. - Scheme tehnologice de tratare în funcţie de calitatea apei lacului.

Procedee de tratarea apei

Fără a avea pretenţia de a epuiza toate procesele sau procedeele de tratare utilizate în
alimentări cu apă. se poate spune că, în general, în staţiile de tratare se folosesc, într-o
combinaţie sau alta, următoarele procese de tratare:
 sitarea: pentru reţinerea corpurilor şi materialelor plutitoare antrenate în apă;
 presedimentarea: prin simpla staţionare relativă a pei se urmăreşte reţinerea
suspensiilor grosiere şi a particulelor de nisip din apă;
 coagularea şi flocularea: aglomerarea suspensiilor fine, nedecantabile, în flocoane
care să fie uşor sedimentabile;
 decantarea: reţinerea marii majorităţi (90-95%) a suspensiilor din apă, prin acelaşi
procedeu de staţionare relativă, dar după faza de coagulare-floculare;
 filtrarea: pentru finisarea limpezirii, pentru reţinerea particulelor şi flocoanelor fine
şi a microorganismelor;
 dezinfecţia: distrugerea tuturor microorganismelor;
 aerarea: îmbogăţirea apei cu oxigen pentru stimularea reacţiilor de oxidare;
 adsorbţia: reţinerea gustului şi mirosului neplăcut al apei, prin contact cu materiale
cu proprietăţi de suprafaţă adsorbantă;
 precipitarea chimică: eliminarea din apă a unor substanţe dizolvate, ca fierul,
manganul (reducerea durităţii apei);
 schimbul ionic: eliminarea din apă a unor elemente, în vederea preparării unor ape
pure, în special pentru scopuri industriale.

Mai pot interveni şi alte procedee de tratare a apei ca: flotare, degazare, transfer ionic,
ultrafiltrare, dar numai în cazuri speciale de surse de apă sau de calităţi necesare apei
alimentare.

Tehnici curente de tratare a apelor

Sitarea
Această operaţie se realizează prin prevederea la priza staţiei de tratare a unor grătare, site
sau microsite. Diferenţierea acestor instalaţii se face, în special, prin mărimea spaţiilor sau
ochiurilor prin care este lăsată apa să treacă. Astfel se diferenţiază: sitare grosieră - grătare -
cu spaţii între bare de 30-100 mm; sitare medie -site-cu spaţii de 10-25 mm; sitare fină - site
cu spaţii de 3-10 mm; sitare foarte fină - microsite- cu spaţii de 23 -120 m. Pentru
eliminarea materiilor sau corpurilor plutitoare de la suprafaţă sau din masa apei se folosesc
grătare compuse din bare fixe, cu diferite sisteme de curăţire, manuale sau mecanice (cu
raclor sau jet de apă) fig. -

Presedimentarea
Scopul presedimentării este acela de a reţine din apă pietrişul, nisipul sau alte particule
materiale care se pot depune ulterior pe canale şi conducte, pentru a proteja pompele şi restul
aparaturii de acţiunea abrazivă a acestora. Atât deznisipatoarele cât şi predecantoarele au, în
principiu, o alcătuire similară bazinelor decantoare propriu-zise. Diferenţele de esenţăconstă
în viteza de circulaţie a apei în aceste bazine şi, implicit, în timpul de staţionare a apei în
acestea (fig. )

Fig. - Decantor orizontal - curgere longitudinală:

a-decantor fără curăţire mecanică; b-decantor cu curăţire mecanică; c-decantor
compartimentat de mică adâncime.

Coagularea-flocularea
Apele de suprafaţă conţin o mare cantitate de substanţe coloidale. Aceste substanţe au
greutate specifică foarte apropiată de aceea a apei şi, în mod practic, ele rămân în suspensie
timp îndelungat. În practica tratării apei, în vederea accelerării procesului de decantare se
folosesc anumiţi reactivi, care prin dizolvarea lor în apă produc ioni de semn contrar
particulelor coloidale. Neutralizarea parţială a acestor sarcini conduce la aglomerarea
coloizilor în flocoane-agregate mai mari şi mai grele. În acest mod, se reduce considerabil
timpul de depunere al lor.
Prin acest procedeu de coagulare-floculare are loc o reducere considerabilă a turbidităţii,
precum şi o creştere a limpezirii apei. De asemenea, în fazele de aglomerare şi depunere a
flocoanelor are loc şi o antrenare parţială a substanţelor organice şi a bacteriilor conţinute de
apa brută.
Reactivii de coagulare cel mai des folosiţi în practică sunt: sulfatul de aluminiu,
Al2(SO4)3.nH2O; clorura ferică, FeCl3; sulfatul feros, FeSO4.nH2O; sulfatul feric, Fe2(SO4)3.
În anumite cazuri se mai apelează la: aluminatul de sodiu, NaAlO3 şi var, CaO sau Ca(OH)2.
Pentru accelerarea procesului de coagulare în condiţii nefavorabile se introduc în apă
adjuvanţi de coagulare.

Decantarea apei

Decantarea apaei este un proces de separare a particulelor solide din suspensie, prin acţiunea
forţelor de gravitaţie, astfel că amestecul lichid-solid este separat în lichidul limpezit, pe de o
parte şi suspensiile concentrate pe de altă parte. Se mai utilizează şi termeni ca sedimentarea
apei sau limpezirea apei.
Acest proces se realizează în instalaţii speciale, numite decantoare. Indiferent de
tipul decantorului, acesta trebuie să asigure:
 introducerea şi distribuţia apei brute, amestecată în prealabil cu reactivii de coagulare;
 spaţii de decantare, în care apa are o viteză de circulaţie foarte redusă, asigurându-se o
staţionare relativă 1-2 1/2h; aici are loc depunerea suspensiilor;
 colectarea apei limpezite;
 spaţiul pentru suspensiile depuse precum şi pentru concentrarea lor;
 sistemul de curăţire şi evacuare a nămolului din decantor.
Schema de circulaţie a apei în astfel de instalaţii este prezentată în fig. 4.5 -4.6
 Filtrarea apei

Filtrarea este un procedeu de separare a solidelor de lichide, prin care materiile în

suspensie sunt separate de lichid prin trecerea amestecului printr-un material poros-filtrant-
care reţine materiile solide şi lasă să treacă lichidul filtrat.
În cazul filtrării clasice prin medii poroase se acţionează asupra lichidului, supunându-l la un
gradient de presiune care-l obligă să treacă prin materialul poros. Această forţă poate acţiona
pe de o parte sau alta a mediului filtrant, aplicând fie o presiune asupra lichidului de filtrat,
fie o depresiune (vacuum) asupra filtratului (fig. )

Dezinfecţia apei
Apa distribuită pentru nevoile menajere şi potabile ale populaţiei nu trebuie să fie
dăunătoare sănătăţii oamenilor, deci nu trebuie să conţină bacterii patogene.
Decantarea şi filtrarea apei, deşi reduc mult cantitatea de microorganisme conţinute
în ea, nu dau o deplină garanţie a îndepărtării lor definitive.
Dezinfecţia se poate realiza prin diferite procedee, în cadrul cărora apa poate fi supusă
acţiunii: clorului (clorare), ozonului (ozonificare), razelor ultraviolete, sărurilor metalelor
grele (argint, cupru etc.).
Pentru dezinfecţia apei se utilizează fie clorul gazos pur Cl2, fie clorura de var (CaOCl2).
Stabilirea corectă a dozei de clor este foarte importantă. O doză insuficientă de clor poate
face ca el să nu-şi manifeste acţiunea bactericidă; o doză excesivă de clor (de peste 0,3 mg/l)
înrăutăţeşte gustul apei. De aceea, doza de clor trebuie să fie stabilită de proprietăţile
individuale ale apei care se corectează, pe baza experienţelor făcute cu această apă. Ca
dovadă că s-a introdus o doză suficientă de clor, este existenţa în apă a aşa-numitului clor în
exces (care rămâne în apă după oxidarea substanţelor de natură organică).

Tehnici speciale de tratare a apei

Aerarea apei
Aerarea apei se practică pentru:
 eliminarea mirosului şi gustului neplăcut al apei;
 mărirea capacităţii de oxidare a unor substanţe ca fier, mangan, diferite substanţe
organice.
Realizarea acestei operaţii se face prin injectarea de aer în masa apei şi prin mărirea
suprafeţei de contact aer-apă.
Injectarea de aer în masa apei se face prin injectarea propriu-zisă de aer sub presiune (tuburi
sau plăci poroase, diferite dispozitive punctiforme), fie prin dispozitive de agitare mecanică
la suprafaţa apei (turbine, perii, agitatoare).
Mărirea suprafeţei de contact dintre apă şi aer constă, în principiu, în pulverizarea apei la
nivel de picături, care să permită îmbogăţirea conţinutului în oxigen al apei. Această
pulverizare se face prin turnuri cu grătare, filtre cu inele sau materiale de umplutură.

Schimbătorii de ioni
În tratarea apei (dedurizare, eliminarea bicarbonaţilor, deionizare, adsorbţia substanţelor
organice), schimbătorii de ioni pot fi folosiţi la:
 alimentarea cu apă a cazanelor;
 circuitele primare ale reactorilor nucleari;
 apă tehnologică pentru industria chimică, textilă, a hârtiei şi celulozei;
 apă ultrapură, necesară la fabricarea unor piese electronice;
 prepararea băuturilor.
Prin acest proces, ionii din apă vin în contact cu schimbătorii de ioni, fiind preluaţi de
aceştia, în locul lor fiind cedaţi alţi ioni.
Schimbătorii de ioni sunt, în esenţă, polielectroliţi macromoleculari, la care un tip de ioni
(cationul sau anionul) este fixat de polimerul insolubil, iar ionul contrar se poate mişca liber,
putând fi schimbat. La baza schimbătorilor de ioni folosiţi în prezent stau răşinile sintetice
de policondensare sau polimerizare.

Tratarea cu cărbune activ

Cărbunele activ este un material solid, pe bază de carbon amorf, cu porozitate şi suprafaţă
specifică mari, cu o bună “activitate” ca adsorbant (adică reţine relativ repede proporţii mari
de substanţe impurificatoare din apa cu care vine în contact,chiar la concentraţii mici ale
acesteia).
Diverşi cărbuni au în unele cazuri o oarecare activitate, putând fi numiţi “cărbuni activi”; aşa
sunt mangalul, semicocsurile (de turbă, de lignit), turba etc. Totuşi, deoarece această
“activitate” nu este suficientă se procedează la o activare suplimentară, în care se creează noi
pori, se deschid porii închişi preexistenţi sau se lărgesc porii deschişi. Cărbunele activ se
poate utiliza fie sub formă de pulbere, fie sub formă de granule. În primul caz, cărbunele
praf se introduce în apă, împreună cu reactivii de coagulare.
Cu toate că atrage o creştere a costului apei potabile, folosirea cărbunelui activ în practica
tratării apei se impune datorită apariţiei în sursele de alimentare cu apă a unor impurificatori
ca: pesticide, fenoli, detergenţi etc., care nu pot fi eliminaţi din apă prin tehnicile clasice de
tratare.

Osmoza
Osmoza se defineşte ca fiind trecerea spontană a unui lichid dintr-o soluţie diluată în alta
mai puţin concentrată, printr-o membrană semipermeabilă care permite trecerea solvenţilor-
nu însă şi a substanţelor dizolvate. În cazul soluţiilor apoase, apa va trece dintr-o parte a
membranei în cealaltă parte, până când se constituie o diferenţă de presiune care împiedică
trecerea în continuare a apei. În acest fel, se creează un anumit echilibru. Presiunea atinsă
este egală cu presiunea osmotică a soluţiei, corespunzătoare unei anumite concentraţii a
substanţelor dizolvate.
Cu ajutorul osmozei se poate extrage, în mod mecanic, apa curată dintr-o soluţie apoasă de
sare.

CURS 6
MODALITĂŢI DE ABORDARE A FENOMENULUI DE POLUARE
INDUSTRIALĂ

Poluarea industrială şi externalităţile de mediu

Costurile de fabricaţie nu reflectă totalitatea cheltuielilor necesare obţinerii unui
produs: o parte din aceste cheltuieli sunt suportate de societate, mai ales cele ce sunt puse în
legătură cu protecţia mediului înconjurător. Faptul că aceste categorii de cheltuieli nu se
regăsesc în evidenţa contabilă a unităţii industriale este urmare a constatărilor că:
 factorii de mediu (apa, aerul, subsolul) nu au preţ. Acest lucru încurajează
risipa, face dificilă gestiunea factorilor de mediu şi duce la poluarea acestora cu
repercusiuni asupra colectivităţii umane beneficiare a aceloraşi factori de mediu.
 costurile sociale (denumite şi externalităţi) nu sunt complet cunoscute.
Efectele sociale ale poluării au devenit evidente în momentul în care fenomenul de
poluare a ajuns la intensităţi critice. Efectele depăşirii acestor “praguri” ale intensităţii
poluării nu sunt întotdeauna complet cunoscute, cele mai multe dintre acestea
presupunând abordări interdisciplinare minuţioase.
 lipsesc instrumentele care să oblige intreprinderile la internalizarea (preluarea
costurilor sociale) cât mai completă a externalităţilor de mediu;
 interdisciplinaritatea necesară evaluării efectelor fabricaţiei asupra
exteriorului platformei industriale nu a devenit uzuală; mecanismele intituţionale şi
legislative necesare evaluării impactului asupra mediului nu sunt specifice pentru a fi
eficiente;
 internalizarea costurilor sociale presupune pentru fabricant diminuarea
profitului sau preşterea preţulşui produsului - ambele variante dificil de acceptat;
  interese de ordin divers (politice, economice, turistice, etc.), pot determina
înţelegeri între poluatori şi autorităţile locale pentru a nu se preciza efectele fabricaţiei
asupra ecosistemului.
Aceste câteva consideraţii sunt suficiente pentru a contura un domeniu necristalizat:
identificarea, evaluarea externalităţilor şi găsirea instrumentelor care să ducă la internalizare
cât mai deplină a acestora.

Efecte conexe a activităţii industriale care nu se regăsesc în costurile de

fabricaţie.

Cu referire la poluarea mediului înconjurător, externalităţile de mediu cuprind:

 costurile necesare societăţii pentru a aduce la parametri normali calitatea
factorilor de mediu afectaţi în timpul proceselor de extracţie a materiilor prime,
condiţionării, transportului şi prelucrării lor în produse, utilizării produselor şi apoi în
timpul procesului de tratare - netralizare a deşeurilor de fabricaţie şi a produselor finite
uzate. Procesul de refacere a mediului înconjurător afectat de activitatea economică
reprezintă categoria cea mai largă a externalităţilor, cu pondere majoră în totalul
cheltuielilor societăţii pentru menţinerea echilibrului ecologic;
 expresia bănească a efectelor pe termen scurt, mediu şi lung a substanţelor
poluante şi a deşeurilor eliminate în factorii de mediu în timpul unui proces de fabricaţie,
deşeuri regăsite cu influenţe negative asupra sănătăţii oamenilor, anumalelor, plantelor.
Această categorie de efecte nu este întotdeauna uşor de cuantificat, mai ales în cazul unde
poluarea duce la dispariţia unor specii sau la scăderea speranţei de viaţă a oamenilor;
 cheltuielile pe care societatea trebuie să le facă după ce produsul şi-a încheiat
ciclul de viaţă economică sau după ce fabricaţia a fost întreruptă. De exemplu, haldele de
cenuşă, batalurile de fosfogips, “munţii” de steril, etc. “supravieţuiesc” mult timp faţă de
produs sau fabricaţie impunând cheltuieli cu menţinerea deşeurilor depozitate, iar acestea
continuă să modifice calitatea factorilor de mediu. Într-un sens mai larg, emisiile de CO2,
NOx, CO, CFC, hidrocarburi, etc. contribuie la accentuarea efectului de seră al Terrei, la
afectarea stratului de ozon din stratosferă. Unele tipuri de CFC se menţin în atmosfera
terestră peste 100 ani.;
 costul daunelor provocate de ploile acide ca: acidifierea solului, distrugerea
arborilor, diminuarea randamentului pădurilor, corodarea infrastructurii aşezărilor urbane
(inclusiv a operelor de artă sau a partimoniului naţional;
 daunele aduse mediului înconjurător, îndeosebi în mediul urban, prin
utilizarea unor produse cu potenţial ce poluare mare: benzina cu plumb, motorina cu
concentraţie ridicată de sulf, autovehicule cu nivel ridicat de zgomot etc.

1. Evaluarea externalităţilor de mediu

În principiu, cheltuielile necesare aducerii la parametrii normali a factorilor de
mediu afectaţi de activitatea economică redau, în esenţă, externalităţile de mediu. În
realitate, calculul este foarte complicat deoarece:
 unele modificări aduse mediului înconjurător sunt ireversibile (de ex.
“retezarea” munţilor Călimani în vederea unei ipotetice exploatări de sulf, realizarea
lacurilor de acumulare, construcţii industriale şi de drumuri etc.);
 sunt incomplet cunoscute. De ex., din cca. 20.000 substanţe chimice
deversată în factorii de mediu în ţările dezvoltate economic, 3000 - 400 sunt
binecunoscute ca acţiune asupra mediului înconjurător, restul urmează a fi cercetate;
  substanţe sau produse care iniţial sunt considerate inofensive (cazurile DDT,
Hexacloran etc.) se dovedesc, după mulţi ani de utilizare că sunt dăunătoare pentru
sănătatea oamenilor;
 reducerea speranţei de viaţă, afectarea sănătăţii oamenilor sunt greu de
cuantificat.
În acest sens Polonia propune următorul inventar al pierderilor ecologice:
 pierderi ce rezultă din deteriorarea sănătăţii redate populaţiei redate ca
absenţe ale muncitorilor de la lucru, costul îngrijirilor medicale etc.;
 pierderi biologice ale mediului natural: scăderea randamentului recoltelor în
agricultură, reducerea productivităţii pădurilor etc.;
 pierderi ce se datoresc irosirii resurselor naturale ce apar ca deşeuri în factorii
de mediu;
 pierderi cauzate de utilizarea factorilor de mediu poluanţi;
 pierderi la nivelul fondurilor fixe datorate coroziunii.

Metodologia evaluării externalităţilor - cunoaşte patru tehnici de calcul:

 metoda de calcul direct, care exprimă pierderile în unităţi naturale; ecuaţiile şi
factorii de corecţie necesari sunt, în general, cunoscuţi şi unanim acceptaţi de specialişti;
 metoda restrictivă de calcul, în care evaluarea pierderilor constă în
determinarea costurilor investiţiei şi a altor cheltuieli necesare cuantumului pierderilor şi
refacerii calităţii mediului afectat de poluare;
 metoda de substituţie care, în esenţă, duce la determinarea cheltuielilor
necesare recuperării pierderilor datorate poluării;
 metoda indicilor, care se bazează, la estimarea pierderilor, pe indicii stabiliţi
prin metode experimentale.
Ca ordin de mărime, pierderile datorate fenomenului de poluare, în Polonia, în
perioada 1980 - 1983 s-au ridicat la 7-9% din volumul venitului naţional.

Internalizarea externalităţilor
Recurgerea la taxe asupra poluatorului poate duce la două reacţii ale acestuia:
 poluatorul poate să transfere costul suplimentar asupra consumatorului, prin
mărirea preţului produslui;
 guvernul, ca beneficiar al taxelor, poate folosi fondurile astfel colectate
pentru a proteja sau reface anumite componente ale mediului ambiant.
Adoptarea acestei concepţii ar diminua mult preocupările unităţilor economice de a
găsi soluţii viabile pentru diminuarea polării.
Internalizarea externalităţilor prezintă următoarele avantaje:
 stimulează intreprinderile să adopte tehnologii nepoluante, să-şi mobilizeze
potenţialul de cercetare-dezvoltare spre punerea sub contro a fenomenului poluării, spre
perfecţionarea continuă a tehnologiilor, valorificării deşeurilor;
 restructurează economia după criteriul cheltuielilor pentru protecţia mediului,
în favoarea produselor rentabile, deci a celor ce necesită cheltuieli antipoluante reduse;
 facilitează încorporarea în procesul productiv a deşeurilor de fabricaţie atunci
când acestea nu presupun cheltuieli de fabricaţie prea mari, ceea ce duce la recuperarea
unei părţi din cheltuielile antipoluante. Recuperarea cheltuielilor pentru acţiunile
antipoluante se face de la consumatorii acelor produse şi nu de la întreaga societate;
 taxele, ca instrument de internalizare a costurilor poluării se pot constitui în
unul sau mai multe fonduri pentru protecţia şi refacerea mediului înconjurător, permiţând
elaborarea de strategii naţionale în domeniul mediului, conceperea de programe de
 cercetare-dezvoltare abordarea prioritară a unor aspecte de protecţie sau refacere la nivel
macro etc.

Pentru poluator, internalizarea externalităţilor nu este de dorit deoarece:

 apar costuri noi care pun probleme de eficienţă economică şi competivitate în
condiţii de concurenţă;
 face cunoscute societăţii costurile poluării preluate de aceasta, efectele
negative ale calităţii produsului asupra mediului, modificând imaginea de firmă sau de
produs în ochii consumatorului, acţionarilor şi propriilor angajaţi;
 impune orientarea programelor de cercetare-dezvoltare în alte direcţii decât
cele urmărite de conducerea firmei;
 impune gestiunea corectă a deşeurilor de fabricaţie, a substanţelor
periculoase;
 amplifică funcţiile intreprinderii pentru a se putea urmări inventarierea,
evaluare şi internalizarea externalităţilor ce interesează numai propria fabricaţie.
Efectele benefice pentru unităţile poluatoare în cazul internalizării externalităţilor
sunt:
 obţinerea de informaţii asupra produsului pe toată traiectoria acestuia, feed-
back-ul necesar imbunătăţirii performanţelor de calitate a produsului;
 obţinerea de avantaje asupra altor fabricanţi şi creşetrea gradului de
competivitate a produsului;
 stimularea preocupărilor pentru valorificarea, reciclarea deşeurilor de
fabricaţie;
 stimularea interesului pentru tehnologii mai pewrformante, nepoluante.
Normele interne, standardele naţionale pentru calitatea factorilor de mediu,
permisele de poluare, înţelegerile voluntare de tipul eco-labell, înţelegerile şi tratatele
regionale şi internaţionale se înscriu în categoria instrumentelor de protecţie a mediului şi de
control a costurilor sociale.
Perspectiva obligării producătorilor industriali de a-şi organiza reciclarea propriilor
produse uzate, instituirea de taxe, impozite, accize etc. pe produse ce au potenţial poluant,
recunoaşterea principiului de drept “poluatorul plăteşte” pentru daunele aduse mediului
înconjurător sunt instrumente mai noi de internalizare parţială a costurilor sociale.

Evaluarea teoretică a potenţialului poluant al platformelor industriale

Modelul teoretic
Abordarea sistematică a procesului de fabricaţie permite reliefarea următoarelor
consideraţii ce interesează interfaţa fabricaţiei cu ecosistemul în care se desfăşoară:
 intrările în sistem sub forma resurselor materiale şi energetice au format baza
creşterii economice. Această antrenare accelerată a consumului de resurse materiale a
făcut să se descarce în factorii de mediu cantităţi din ce în ce mai mari de deşeuri
materiale şi energetice;
 ieşirile din sistem (în afara deşeurilor) sun formă de produse pot fi, la rândul
lor potenţial poluante: pesticide, îngrăşăminte chimice azotoase, combustibilii petrolieri,
armele şi explozivii. Acţiunea lor poluantă poate apare după utilizare, ca de exemplu,
cazul ambalajelor, detergenţilor nebiodegradabili cu conţinut de fosfor etc.
Elemente metodologice
Corespunzător modelului teoretic, indicatorii ce caracterizează intensitatea
fenomenului de poluare industrială sunt:
 a. cantitatea de resurse naturale introduse în proces ca materii prime, dar
neregăsite în masa produsului finit, sau

 M   Mi   Me

unde:
 M - cantitatea subproduselor de proces (deşeuri) corespunzătoare fabricării
unui produs, într-o unitate de timp arbitrar aleasă;

 Mi - cantitatea totală de resurse materiale introduse în proces;

 Me - cantitatea totală de resurse materiale ce se regăsesc în masa produsului
finit.

b. cantitatea de resurse energetice disipate în factorii de mediu (entropie înaltă)

sau:

 E   Ei   Ee
unde:

 E - pierderea de energie echivalentă totală;

 Ei - totalul cantităţii echivalente de energie introdusă în sistem;
 Ee - cantitatea echivalentă de energie, regăsită în produsul finit pentru facilitarea
reacţiilor chimice, modificarea structurii materiilor prime etc.

Se poate observa că pentru o anumită materie primă şi un anumit produs, Me şi Ee

corespund consumurilor teoretice, Mi şi Ei fiind consumurile efective de resurse. Raportul
lor Me/Mi şi Ee/Ei reprezintă randamentele cu valori specifice nivelului tehnic al procesului
de fabricaţie.
Valorile  M şi  E se identifică cu volumul reziduurilor de fabricaţie
descărcate în mediul înconjurător. În această aproximare, aceste două valori caracterizează
material intensivitatea şi ergointensivitatea procesului tehnologic , dau indicaţii despre
eficienţa cu care societatea reuşeşte să valorifice resursele naturale.

c. se asociază sistemului de cuaţii un vector T, acesta marcând timpul în care

evoluează sistemul. Interesează durata de viaţă a substanţelor poluante în mediul
înconjurător, durată regăsită în literatura de specialitate sub denumiri ca persistenţă în
factorii de mediu sau timpul de înjumătăţire a dozei poluante.
Setul de indicatori de timp se completează cu durata acceptată pentru epuizarea
resurselor naturale proprii (când este cazul). Se convine ca această durată să fie mai mare
decât cea corespunzătoare unei generaţii umane pentru a da răgazul necesar elaborării
tehnologiilor alternative de prelucrare sau substituire a unei resurse convenţionale.
Timpul de persistenţă în factorii de mediu a substanţelor poluante dă o dimensiune
nouă potenţialului poluant al platformelor industriale. El intervine şi în calculele de
stabilitate a C.M.A. (concentraţia maximă admisă) aferentă fiecărui poluant, determinând
timpul necesar biodegradării (metabolizării) poluantului în factorii de mediu.
 d. Al patrulea indicator conturează premisa necesară punerii sub control a
fenomenului de poluare industrială. El se referă la informaţile de proces, exprimate în
formă bănească, sau:

 I   Ie   Ii

unde:  I - informaţiile nou generate în interiorul sistemului;

 Ie - valoarea tuturor informaţiilor comercializate;
 Ii - valoarea tuturor informaţiilor intrate în sistem.

În mod concret, potenţialul poluant al platformei industriale este redat prin:

 cantitatea de deşeuri poluante ce se referă la substanţele chimice, radioactive,
microbiologice sau la apele poluate termic ce rezultă într-o unitate de timp, ca urmare a
unui proces de fabricaţie.
 cantitatea echivalentă de poluanţi. Acesta este un indicator folosit în cazul în
care se urmăreşte dinamica fenomenului de poluare, iar numărul poluanţilor chimică este
foarte mare, făcând dificilă evaluarea în timp a ansamblului fenomenului.

Se calculează în acest caz, o cantitate echivalentă de poluanţi (  Mechiv ) prin

intermediul C.M.A. a fiecăruia dintre ei în raport cu un poluant etalon considerat
reprezentativ pentru fiecare platformă industrială : clorul pentru platformele indusstriale
clorosodice, amoniul pentru uzinele de obţinere a îngrăşămintelor chimice azotoase, cianul
pentru întreprinderile de sinteză şi prelucrare a acrilnitrilului (fibre sintetice) etc.
În acest caz se calculează un coeficient K, a cărui mărime este:

K=C.M.A.i/C.M.A.referinţă
Cantitatea totală echivalentă de poluanţi devine, astfel:
Mi
 Mechiv.   Ki
Durata medie de viaţă a poluanţilor (Tm), determinată ca medie ponderată dintre
cantitatea fiecărui poluant şi durata individuală de persistenţă (Ti), sau

Tm 
 MiTi
 Mi
Jocul indicatorilor nominalizaţi mai sus (  M ,  E ,  Mechiv. , Tm ), privit şi
prin comportamentul sistemelor de fabricaţie (redat ca  I ) duce la concluzia că
fenomenul de poluare industrială poate fi pus sub control numai în sistemele ce evoluează cu
comportament adaptiv sau evolutiv.

Tabelul 6.1. - Fenomenul de poluare şi comportamentul sistemelor industriale de

fabricaţie.
Indicatorii potenţialului poluant Comportamentul Intensitatea fenomen
sistemului de poluare
 M  E T  I
0 0 Tm 0 Static Necontrolabil
0 0 Tm 0 Adaptiv Sub control
0 0 Tm 0 Evolutiv În diminuare
0 0 Tm 0 Caz ideal Echilibu

Performanţele tehnologice şi ecologice ale

întreprinderilor industriale şi comportamentul acestora privite ca sistem

Criza generală prin care trece industria din România este un sumum de crize şi
anume: criza de sistem privită prin comportamentul acestuia, criza de structură, criza
managerială, criza informaţională, criza de proprietate, toate rezonante cu criza economico-
politică a întregii ţări. Efectele cumulate ale acestor crize pot fi redate prin câţiva indicatori
(PIB /locuitor, emisiile de CO2, SO2, gradul de şcolarizare, intensitatea energetică a
industriei etc.)care, folosiţi în calcului Indicatorului Dezvoltării Umane situează România pe
locul 98 în ierarhia mondială, loc neonorabil pentru o ţară europeană, nu lipsită de resurse.
Criza cea mai profundă a industriei (care a început , în România încă din anii 1960)
este criza de sistem şi anume a comportamentului sistemelor de fabricaţie.

Comportamentul sistemelor de fabricaţie

Ca precizări noţionale, procesul de fabricaţie cuprinde ansamblul procedeelor
folosite pentru transformarea materiilor prime şi semifabricatelor în produse finite. În
structura sa , în care subsistemul tehnologic este esenţia, se includ şi sistemele de comandă
şi control care-i conferă o comportare cibernetică. Această comportare asigură corecţia
abaterilor ce apar în funcţionarea normală a sistemului, menţinându-l pe o traiectorie
prestabilită.
1. Sisteme de fabricaţie cu comportamentul static - Acest tip de sisteme de
fabricaţie reprezintă un progres faţă de sistemele artizanale mai vechi. S-a impus masiv
înainte de cel de-al doilea război mondial, fiind foarte eficient economic la producţie de
serie mare şi la producţia la bandă. Sistemele statice asimilează lent noutăţile din
domeniile ştiinţei şi tehnologiei, fiin lipsite de cele mai mulze ori, de aportul sectorului de
cercetare-dezvoltarem (C-D) propriu. Forţa de muncă este strict specializată pe procese şi
operaţii, activitatea fiind cea de rutină. Menţinerea în stare de funcţionare a instalaţiilor se
face prin sistemul reparaţiilor planificate, bazat pe experienţa anterioară, pe normative şi
recomandările furnizorului. În practica mondială performanţele sistemelor de fabricaţie
cu comportament static au început să nu mai fie satisfăcătoare în momentul în care s-a
accentuat necesitatea adaptării acestora la dinamica din ce în ce mai alertă a progresului
ştiinţei şi tehnologiei, la criza energetică şi a unor resurse naturale , la constrângerile
ecologice, la concurenţa acerbă de pe piaţa produselor şi tehnologiei.
Întreprinderile caracterizate prin comportament static, realizează performanţe de
protecţie a mediului în limita tehnologiilor disponibile şi a echipamentelor existente,
ameliorări ulterioare ale nivelului acestor performanţe sunt posibile, dar fără ca acestea să
aibă proporţii de amploare. Cererile de îmbunătăţire a parametrilor ecologici ai produselor şi
tehnologiilor sunt impuse din exteriorul sistemului şi sunt privite de conducerea
întreprinderilor ca fiind consumatoare de fonduri financiare.

2. Sisteme de fabricaţie cu comportament adaptiv

Dacă la sistemele de fabricaţie cu comportament static informaţiile necesare
funcţiei de reglaj erau “alimentate” în proces odată cu proiectarea acestuia (know-how) şi cu
angajarea-formarea personalului de operare şi conducere, în cazul sistemelor cu
comportament adaptiv fluxul informaţiilor este mult mai amplu, mai complex, ele trebuie să
fie “alimentate” continuu în proces.
 Pentru aceasta, sistemul de fabricaţie trebuie să-şi modifice (dezvolte) structura
pentru a putea recepţiona, înmagazina, prelucra şi valorifica informaţiile provenite din
exteriorul sistemului. Urmarea a acestei noi calităţi, sistemul cu comportament adaptiv
funcţionează cu performanţe tehnice şi economice superioare sistemelor cu comportament
static. Această nouă abilitate a sistemului este rezultata activităţii de C-D (cercetare-
dezvoltare) a propriei instalaţii industriale, a grupei de specialişti (în tehnologie, produse,
protecţia mediului, informatică, studiul pieţei etc.), a organizării şi valorificării băncilor de
date.
Deosebit de importantă devine reţeaua de marketing pentru obţinerea informaţiilor
ante şi postproces de fabricaţie.
Transformarea sistemului de fabricaţie static în sistem cu comportament adaptiv
înseamnă, în principal, organizarea fluxurilor informaţionale concretizate în reţele exterioare
sistemului, canale de transmitere în timp util economic, a băncilor de date capabile să le
înmagazineze şi a setului de specialişti care să le prelucreze în interesul:
* prelucrării calităţilor diferite de materii prime şi semifabricate, fără a se înrăutăţi
parametrii de calitate ai produselor finite;
* creşterea valorii adăugate a produselor în funcţie de dinamica progreselor ştiinţei şi
a tehnologiei;
* punerii sub control a fenomenului de uzură morală a instalaţiilor şi procedeelor de
fabricaţie a produselor;
* modelarea sistemului de fabricaţie şi simularea acestuia pentru îmbunătăţirea lui.

În prezent, ca medie, unităţile din România se situează în câmpul comportamentului

static, ceea ce va fi un puternic handicap în procesul dorit de încadrare în parametrii unei
economii de piaţă, în mediul concurenţial modern şi în condiţiile neprotejării de către Stat a
producţiei autohtone.
Modificări profunde au suferit în structura lor, în ultimii 5 ani, sistemele de
fabricaţie: pensionarea prematură a celor mai buni salariaţi, pierderea specialiştilor prin
şomaj, schimbarea întregii echipe manageriale pe motive politice sau simpatie sindicală,
forme de proprietate ambigue, pierderea pieţelor interne şi externe.
Comportamentul adaptiv favorizează înţelegerile voluntare de tipul eco-labelling-
ului produselor , promovează o atitudine “prietenoasă”, responsabilă faţă de societate,
făcând cunoscută starea de fapt şi efortul unităţii de a-şi reduce potenţialul poluant. Auditul
de mediu este folosit în acest scop; dar, nu trebuie uitat că acest instrument managerial pus
în serviciul protecţiei mediului urmăreşte şi scopuri indirecte, de reclamă, de consolidare a
imaginii de firmă.
Întreprinderile adaptive comportamental îşi prelucrează propriile deşeuri de
fabricaţie, îşi valorifică sursele secundare de energie şi poate prelua şi deşeuri provenite din
exteriorul unităţii dacă această practică duce la obţinerea de profit.
Instalaţiile de tartare a emisiilor poluante sunt continuu perfecţionate, înnoite;
grupul de specialişti din domeniul protecţiei mediului asigură formarea şi
menţinerea avantajelor comparative ale unităţii cu rezonanţă pe planul competivităţii
produselor.

3. Sistemele de fabricaţie cu comportament evolutiv

În cadrul sistemelor de fabricaţie cu comportament evolutiv îşi fac apariţia reglajele
prospective (de precesie) care comandă comportarea sistemului pe baza reacţiilor posibile
ale mediului înainte ca perturbaţiile să se producă.
Reglajul prospectiv, cunoscut sub denumirea de feed-before sau feed-forward se
realizează pe baza unui reglaj corectiv, bazat pe scenariile depozitate în memoria
calculatorului. Mecanismul de feed-before devine mai mult un sistem de conducere decât de
reglare prin posibilitatea de alegere a deciziilor bazate pe aceleaşi informaţii ale mediului
extern şi intern ale sistemului.
Reglajele prospective reprezintă o treaptă superioară de evoluţie a organizării
sistemelor de fabricaţie, prefigurând industria după 2000 dar, ale cărei baze se regăsesc în
structura informaţională a sistemelor evolutive actuale.
Prevederile standardelor de calitate a factorilor de mediu sunt minimale pentru
întreprinderea cu comportament evolutiv, ea îşi focalizează eforturile pentru a se situa
deasupra parametrilor prevăzuţi în standarde, caz în care poate să-şi comercializeze
informaţiile de proces ce se referă la protecţia mediului şi care se adaugă la portofoliul de
know-how al unităţii.
Produse cu parametri ecologici performanţi înseamnă mult în procesul concurenţial
actual, la multe produse prevalând caracteristicile de confort (nivel de zgomot, climatizarea
aerului, emisia de noxe etc) faţă de preţ. Exemple precum autovehiculele, alimentele
ecologice “verzi”, dovedesc capacitatea lor de “atractanţi” şi fac ca întreprinderile de profil
să-ţi repartizeze cote mari din fondul propriu de C-D pentru a obţine avantaje ecologice în
favoarea firmei.

Faţă de cele prezentate anterior, pot fi desprinse următoarele consideraţiuni:

* tranziţia sistemelor de fabricaţie de la un comportament static la un
comportament adaptiv şi evolutiv este urmarea legilor de dezvoltare a sistemelor
economice şi consecinţa acţiunilor dirijate prin obiectivele strategice macro şi
microeconomice;
* în spaţiul economic naţional există concomitent sisteme de producţie cu
comportament static, adaptiv şi evolutiv chiar în ţările dezvoltate. Situarea produselor
pe ciclul de viaţă, avantajul comparativ (de firmă, naţional), nivelul general de
dezvoltare economico- socială a unei ţări, stabilesc direcţia de evoluţie medie a
sistemelor de fabricaţie privite după comportamentul lor;
* informatizarea proceselor de fabricaţie se impune cu acuitate în interesul
perfecţionării propriilor procese şi al comercializării, ca output-uri a sistemelor de
fabricaţie;
* pentru România depăşirea comportamentului static al celor mai multe
întreprinderi din ţară presupune un efort imens, mai întâi, de înţelegere a evoluţiei
sistemelor de fabricaţie şi apoi de concepere a ansamblului măsurilor de-a facilita
proiectarea comportamentului adaptiv.
* Noţiuni mult vehiculate în ultimii 4-5 ani (retehnologizare, restructurare,
ajustare, tranziţie, stabilizare, relansare etc.) îşi pierd semnificaţia dacă nu sunt puse în
legătură cu structura sistemelor, cu comportamentul acestora, deci cu calitatea lor de a
reacţiona la semnale exterioare sistemului.

CURS 9.

INTREPRINDEREA SI CERINTELE CALITATII MEDIULUI

MANAGEMENTUL ECOLOGIC INDUSTRIAL

Managementul protecţiei mediului la nivelul întreprinderilor, reprezintă legătura

ideală între politica, obiectivele şi programele unităţii, pe de o parte şi rezultatul activitîţii
acesteia, pe de altă parte. Rolul managementului protecţiei mediului este acela de a realiza
politica şi programele întreprinderii, concentrând atenţia aspectelor organizaţionale,
evaluării efectelor poluării, calităţii sistemelor de monitoring şi suficienţei siistemului
informaţional.

Inovare, protecţia mediului, profit, excelenţă ecologică

Luarea în considerare a reciclării produselor încă din etapa de întocmire a
documentaţiei de vânzare se generalizează, ca acţiune, atât în interesul protecţiei mediului,
cât şi ca sursă de materii prime pentru firma furnizoare care, pentru aceasta, şi-a elaborat
tehnologiile de reciclare a produselor uzate.
Prin valorificarea produselor uzate de câtre firma furnizoare se intră în esenţa
conceptului de “zero impact” al fabricaţiei şi utilizării unui produs cu mediul înconjurător.
În evoluţia industriei în Europa sunt de întrevăzut în anii următori schimbări
calitative, cu repercursiuni la nivelul fioecărei unităţi de producţie, schimbări ce-şi au
sorgintea în factori de tipul următor:
 accentuarea concurenţei pe o piaţă suprasaturată; vor câştiga întreprinderile mai
performante pentru protecţia mediului şi care reuşesc să-şi menţină parametrii financiari
într-un palier acceptabil;
 diminuarea cheltuielilor cu protecţia mediului la beneficiar prin promovarea produselor
mai puţin poluante, prin reciclarea acestora, prin promovarea postutilizării lor, prin
prelungirea service-ului postvânzare;
 valorificarea atuurilor de firmă, a acumulărilor anterioare în dezvoltarea tehnologiilor
nepoluante, a alternativelor la materii prime mai puţin poluante pentru mediu;
 înăsprirea reglementărilor impuse de guverne autorităţile locale, înţelegeri regionale sau
acorduri internaţionale ce privesc protecţia calităţii factorilor de mediu;
 transferul cheltuielilor de securitate din sectorul militar în cel al protecţiei mediului -
urmare a unor politici şi strategii concertate la nivel naţional.

În competiţia pentru ecologizarea fabricaţiei şi consumului vor fi învinşi şi învingători; cor

câştiga cei ce inovează mai mult. Din ce în ce mai mult guvernele vor să facă din legislaţia
protecţiei mediului un instrument esenţial de politică economică. Pieţele pentru
ecotehnologii, de pildă, vor reprezenta oportunităţi de investiţii în ţările ce doresc să
penetreze în noile şi promiţătoarele ramuri şi subramuri industriale.
Forma de management care se referă la inovare, protecţia mediului şi obţinerea de profit se
numeşte excelenţă tehnologică. Excelenţa tehnologică este efectul climatului inovaţional al
întreprinderii, rezultatul dorinţei, dusă până la “luptă”, de a fi lider (leadership) în domeniul
ecologie industriale - componentă a managementului calităţii.

Această “competivitate ecologică” presupune un anumit număr de acţiuni:

1. a prevedea şi a anticipa schimbările prin:
←urmărirea atentă a scenei politice şi a vieţii ştiinţifice cu incidenţe în
domeniul protecţiei mediului:
← integrarea oportunităţilor de mediu în procesul decizional de investiţii la
nivelul întreprinderii:
←dezvoltarea de noi produse în funcţie de oportunităţile pieţei.
2. minimizarea costurilor protecţiei mediului, prin:
←reducerea costurilor cu protecţia mediului la utilizatorul de produs:
←reducerea propriilor costuri cu protecţia mediului şi cu managementul
acestuia;
 ←identificarea unor opţiuni noi, favorabile protecţiei mediului.
3. obţinerea unui “reflex ecologic” prin:
←conceperea unui sistem de management tipic fiecărei întreprinderi:
←integrarea preocupărilor ecologice prin criteriile de performanţă ale
managerilor;
←sensibilizarea personalului întreprinderii la preocupările actuale şi la
tendinţele în domeniu, identificate la firmele concurente;
←includerea în programele de pregătire profesională a elementelor de
protecţie a mediului.

Excelenţa ecologică se măsoară în final, într-o rată mai mare a profitului.

Valorificarea mediului ca factor de performanţă economică

Excelenţa ecologică se poate pregăti prin mai multe etape succesive şi fiecare dintre
ele reprezintă un atuu de firmă, esenţial în lupta pentru o poziţie favorabilă pe piaţa
concurenţială.
Odată “cucerit” un asemenea atuu, firma posedă nu numai un produs sau tehnologie
performantă, dar şi oportunităţi pentru brevete, licenţe în noul domeniu, deci o amplificare a
activităţii economice, fără consum suplimentar de resurse materiale şi energetice, ci numai
pe seama inteligenţei tehnice superior organizate. Aceste atuuri pot fi urmărite în tabelul
2.3 , cum devin obiective strategice pentru unele firme occidentale.

INSTRUMENTE ALE MANAGEMENTULUI ECOLOGIC

Evaluarea impactului ecologic

Studiul de impact ecologic sau evaluare a impactului ecologic îşi propune
următoarele:
* să definească cât mai precis mărimea şi natura perocolelor potenţiale legate de
activitatea desfăşurată;
* să facă propuneri în scopul ameliorării situaţiei existente;
* să identifice măsuri practice de minimizare a daunelor ce pot rezulta din
procesul analizat;
* să informeze publicul asupra efectelor negative ce le poate suporta ca urmare a
activităţii economice viitoare.
Informarea publicului, ca urmare a studiului de impact, se bazează pe dreptul
acestuia de a fi informat asupra pericolelor şi daunelor ce pot fi aduse mediului în care
trăieşte, urmare a activităţii economice a unui generator de poluanţi.

Etapele elaborării studiului de impact sunt:

- definirea problemei;
- analiza sistemului generator de poluanţi;
- identificarea, estimarea şi evaluarea efectelor asupra mediului;
- proiectarea acţiunilor necesare contracarării efectelor negative;
- comunicarea rezultatelor.
Nici un studiu de impact nu poate lua în considerare toate efectele directe şi conexe ale unui
proces economic asupra factorilor de mediu, de aceea, se delimitează după criterii de
prioritate, aria de cuprindere a efectelor asupra mediului. Tabelul următor poate da o idee
asupra diversităţii ariilor de impact şi categoriilor supuse efectelor nocive ale poluanţilor.

Arii de impact ce pot fi luate în considerare la elaborarea studiului

Categoria Conţinut, caracteristică
Valori şi obiective Individuale
Ale grupurilor, comunităţilor
Mediul natural Apă
Linişte, zgomot
Climă
Lumină solară
Demografie Total populaţie
Clase, grupuri
Rată de creştere
Economie Producţie
Venit
Forţă de muncă
Calificare
Resurse naturale
Social Dezvoltare, securitate naţională
Sănătatea populaţiei
Securitatea individuală
Transport
O altă limitare necesară este stabilire gradului de interacţiune agent poluator/mediu
înconjurător; complexitatea fenomenului de poluare presupunând şi alte tipuri de limitări şi
simplificări.

Analiza sistemului generator de poluanţi

În această etapă, stabilirea diagnozei tehnologice este esenţială atunci când se
studiază impactul unui proces tehnologic, sau utilizarea unui produs, asupra mediului
ambiental, preponderent văzut după criterii ecologice şi sociale.
Evaluarea unei diagoze - uzuală în practica economică - are ca cerinţă socială şi
luarea în considerare a variantei “zero” sau descrierea evoluţiei fenomenului în care nu se
vor schimba parametrii de stare ai tehnologiei, calităţii produsului, managementului etc.
Se vor pune în evidenţă atât măsurile de ameliorare a situaţiei existente cât şi
situaţiile critice ce pot apărea în perspectivă.
Varianta “zero” este adresată şi societăţii civile , în cazul popularizării studiului dfe
impact, societatea putând astfel conştientiza modificarea posibilă a calităţii factorilor de
mediu dincolo de limita reversibilităţii.

Identificarea, estimarea şi evaluarea efectelor

Logica elaborării studiului de impact presupune stabilirea unor criterii de evaluare a
afectării calităţii factorilor de mediu, criterii cu care să se opereze unitar în toate fazele
studiului. Un asemenea criteriu poate fi, de exemplu, limita de poluare admisă (CMA)
stabilită în noprmele locale, naţionale sau impuse de normele internaţionale de protecţie a
mediului sau de calitate a produselor.
Una din fazele ce presupune multă atenţie şi cooperare interdisciplinară este cea a
inventarierii potenţialului poluant pe arii de impact stabilite anterior.
 Efectele generatorului de poluanţi asupra mediului trebuie să fie evaluate pentru a
se putea face corelări, comparaţii şi pentru a se verifica eficienţa şi veridicitatea sistemelor
de monitor a calităţii factorilor de mediu, controlul emisiilor şi în general de a da dimensiune
fenomenului de poluare.
În faza de evaluare se recurge la indicatori tipici (vezi tabelul) şi costuri. În acest
ultim caz sunt unele dificultăţi de a transforma în costuri toate daunele aduse mediului
înconjurător.

Indicatori ai mediului natural

Factorul de mediu Indicatori Semnificaţii
Aer Calitate aerului Concentraţia poluantului în atmosferă
Emisia de poluanţi punctul de măsurare care nu trebuie
depăşească CMA.
Cantitatea de particule solide în atmosferă
Apă Poluanţi fizici Coloranţi, căldură, miros
Poluanţi chimici
Poluanţi organici
Poluare sonor Limite acceptabile pentru zgomot Asupra oamenilor
Asupra animalelor
Sol şi peisaj natural Sol acoperit cu: Deşeuri
Construcţii
Degradarea solului Cu mijloace mecanice
Cu poluanţi chimici

Sunt folosite costuri de tipul:

← costul ptejudiciilor directe (maladii profesionale înregistrate în incinta unităţii
poluatoare);
← costul măsurilor de evitare a fenomenului de poluare (inclusiv aspectele
sociale, economice implicate) şi care se concretizează în echipamente pentru evitarea
poluării, precum filtre, cicloane, separatoare, scrubere, incineratoare etc.;
← costul măsurilor de atenuare a fenomenului de poluare şi a încadrării acestuia
în limitele previzibile în standardele de calitate a factorilor de mediu;
← costul resurselor necesare pentru proiectarea, programarea, urmărirea şi
controlul fenomenului de poluare şi reducerea intensităţii acestuia.

Se recomandă ca evaluarea efectelor poluării să se facă cu seturi alternative de

criterii, ceea ce va uşura etapa elaborării deciziilor de răspuns la fenomenul de poluare.

Proiectarea acţiunilor pentru contracararea efectelor negative.

Etapa aceasta presupune parcurgerea următoarelor operaţiuni:
← identificarea cazurilor de impact ecologic negativ;
← propunerea de soluţii (variante) de remediere sau de evitare a impactului;
← ierarhizarea soluţiilor după criterii precum: volumul cheltuielilor necesare
realizării lor, timpul de realizare posibil, eficacitatea pentru factorii de mediu;
← stabilirea de responsabilităţi pentru realizarea măsurilor propuse;
← identificarea măsurilor care să ducă la efecte pozitive pentru mediu
(externalităţi pozitive);
 ← conceperea strategiilor de acţiune.

Când se proiectează variantele de acţiune se va ţine seama ca acestea să poată fi

departajate prin apelarea la metode de evaluare de tip cost-beneficiu. O altă cerinţă este
aceea de a putea separa acţiunile propuse pe priorităţi şi termene.

Comunicarea rezultatelor
Există un beneficier, un titular al studiului de impact care îl suportă financiar. Dar
în afara acestuia şi în interesul lui - pentru crearea unei imagini de firmă - există şi datoria de
a informa segmentul social supus impactului activităţii economice. În acest scop este necesar
să se identifice cât mai mulţi utilizatori potenţiali ai studiului ca: instituţii guvernamentale,
autorităţi locale, organizaţii ale societăţii civile etc.
Aducerea la cunoştinţa publicului a rezultatelor studiului de impact face
întreprinderea credibilă în dovedirea capacităţii ei de a pune sub control fenomenul de
poluare. Societatea civilă informată asupra rezultatelor studiului de impact, poate deveni un
partener, cel puţin neutru, faţă de întreprinderea generatoare de poluanţi; creşte astfel
potenţialul acceptării sociale, se minimizează conflictele posibile etc.

Cine efectuează studiul de impact

Grupul de specialişti acreditaţi de instituţii guvernamentale naţionale şi
internaţionale provenite dintr-un nucleu organizat care se poate extinde numeric în funcţie
de complexitatea studiului. În ţara noastră, pentru moment, studiile de impact sunt elaborate
de instituţii de cercetare - dezvoltare tehnologică; studiul de impact nu a ajuns încă
instrumentul cu care conducerea unităţilor industriale să-ţi poată modela politicile şi
strategiile de protecţie a mediului şi de evoluţie a unităţii.

Studiul de impact ca instrument juridic

Procedura studiului de impact ecologic exprimă, în principiu, cerinţa ca persoana
(fizică sau juridică) care solicită eliberarea unei autorizaţii administrative, să asigure
evaluarea efectelor proiectului asupra mediului şi să pună în evidenţă soluţiile păosibile
pentru a reduce sau elimina aceste efecte.
Sub aspectul conţinutului, în lumina cadrului juridic sunt avute în vedere patru
elemente principale:
← analiza stării iniţiale a locului;
← evaluarea efectelor proiectului asupra mediului;
← justificarea economico-financiară şi socială;
← oportunităţile proiectului şi măsurile menite să compenseze şi să limiteze
daunele aduse mediului.
O altă cerinţă de legalitate a studiului de impact o constituie publicitatea sa,
considerată ca o garanţie asupra conţinutului şi necesităţile acestuia. Controlul studiului de
impact de către instituţiile guvernamentale impune ca acesta să fie realizat de o autoritate
(instituţie, firmă) imparţială de expertiză.
Baza juridică a studiului de impact trebuie mult lărgită în România, în scopul
reevaluării locului şi rolului acestui studiu şi transformarea lui dintr-un simplu element de
documentaţie într-un act complex tehnico-juridic determinat pentru autorizarea
administrativă a activităţii economico-sociale.
 Auditul de mediu

Auditul de mediu este definit ca un instrument de bazăal managementului care

permite o evaluare sistematică, documentată şi obiectivă asupra calităţii managementului, a
echipamentelor, în interesul protecţiei mediului.
Scopul auditului este să înlesnească controlul managerial asupra practicilor de
protecţie a mediului şi să permită companiei să evalueze conformanţa faţă de politicile
acesteia şi cu prevederile reglementărilor în vigoare.

Avantajele auditului de mediu

Primul şi cel mai important avantaj al auditului de mediu este cel de ajutor în
sprijinul protecţiei mediului şi de realizare a conformanţei cu reglementările locale,
regionale şi naţionale, cu normele şi politicile firmei. Alte avantaje sunt:
←reducerea vulnerabilităţii trimiterii în judecată a unităţii industriale din
cauza nerespectării reglementărilor în vigoare;
←conştientizează salariaţii cu politicile de mediu şi cu responsabilităţile în
acest domeniu;
← identifică posibilităţile de reducere a costurilor, inclusiv pe cele ce rezultă din
minimizarea cantităţii de deşeuri;
← dă posibilitatea managerilor să primească credite pentru performanţele lor
obţinute în protejarea calităţii mediului;
← ajută la consolidarea relaţiilor cu autorităţile, convingându-le despre
autenticitatea şi calitatea auditului elaborat în conformitate cu cele mai potrivite procedee.

Consideraţii metodologice
Pentru ca un audit să fie eficient şi să aducă maximum de beneficii, următoarele
elemente trebuie luate în considerare:
* o conducere competentă; nivelele superioare ale managementului unităţii
trebuie să sprijine întreg programul de auditare.
* obiectivitatea echipei de auditare; principalii membri ai echipei de auditare
trebuie să fie suficienţi de detaşaţi faţă de firmă pentru a asigura obiectivitatea
studiului;
* competenţa profesională;
* rapoartele scrise vor fi bine documentate, clare, adresate conducerii unităţii.
Ele trebuie concentrate pe observarea faptelor , pe firul obiectivelor strategice ce
trebuie urmărit;
* asigurarea calităţii; este de dorit să existe un mecanism care să menţină
calitatea sistemului de audit;
* conceperea acţiunilor ulterioare; valorificarea auditului presupune un set de
acţiuni care să aibă asigurată realizarea lor.

Auditul de mediu, de sănătate a populaţiei sau a muncitorilor dintr-o întreprindere

datează de aprox. 25 ani. Există un număr relativ mic de firme ce au lucrat independent şi pe
seama propriei iniţiative, au dezvoltat programe de audit ca instrumente interne de a revizui
şi evalua preocupările şi problemele de protecţie a mediului la nivelul unităţilor de
producţie.

Programele de conformare pentru protecţia mediului

 În legea Protecţie Mediului din România apare noţiunea de conformanţă pusă în
legătură cu:
←elaborarea de norme şi standarde, armonizarea acestora cu reglementările
internaţionale şi introducerea programului pentru conformare (art. 4 f);
←acordul sau autorizaţia de mediu nu se admite în cazul în care nici o
variantă din proiect sau program de conformare nu prevede eliminarea
efectelor negarive asupra mediului, raportate la standardele şi
reglementările în vigoare (art.9);
←pentru activităţile existente care nu întrunesc condiţiile de autorizare,
autoritatea pentru protecţia mediului dispune efectuarea bilanţului de
mediu şi stabileşte programul pentru conformare de comun acord cu
titularul (art.10);
protecţia mediului constituie o obligaţie a persoanelor fizice şi juridice în care scop propun,
la solicitarea autorizaţiei de funcţionare programul pentru conformare în termen de 6 luni de
la intrarea în vigoare a Legii protecţiei mediului.

Stabilirea conformării şi programul de confruntare

În România, organizaţiile pendinte de instituţii guvernamentale (Agenţiile locale de
protecţie a mediului) exercită controlul de conformare, dar nu întocmesc programe de
conformare decât în legătură cu emiterea autorizaţiilor de mediu.
Întreprinderea însăşi poate, din proprie iniţiativă, apela la programele de
conformare în următoarele situaţii:
* s-au modificat standardele şi normele de calitate a factorilor de mediu sau a calităţii
unor produse ce prezintă potenţial poluant;
* ca urmare la cererea expresă a unor beneficiari ce doresc alte performanţe ecologice
ale produselor;
* ca o concluzie în cazul amenzilor primite din partea agenţilor de control.

Din experienţa internaţională, confruntarea şi programele de confruntare sunt

atribute ale întreprinderii ce ies în evidenţă ca urmare a :
←prevenirii unor accidente; în acest caz programele de conformare au rol
preventiv şi sunt derivate ale managementului de risc;
←efectuării studiilor de impact şi punerii în evidenţă a punctelor vulnerabile
ale tehnologiilor şi managementului;
În esenţă, programul de conformare şi planurile de măsuri sunt documente de lucru
ale unităţilor industriale, obligatorii ca execuţie faţă de autorităţile guvernamentale
ce asigură controlul protecţiei mediului. Transparenţa programelor de conformare
poate conferi o imagine de firmă favorabilă în faţa publicului, clienţilor comerciali,
autorităţilor guvernamentale, administraţiei locale.

REACTIA INTREPRINDERILOR

LA RESTRICTIILE IMPUSE DE PROTECTIA MEDIULUI

 Impactul politicilor ecologice din U.E. asupra industriei din România

Unul din obiectivele cheie ale programului de reformă al guvernului este integrarea
României în economia europeană. Pentru aceasta, la 2 februarie 1993, la Bruxelles, a fost
semnat Acordul European de Asociere a României la Comunitatea Europeană. Partea sa
comercială a intrat în vigoare la 1 mai 1993, sub forma unui Acord Interimar, bazat pe
concesii tarifare reciproce. La sfârşitul lunii iulie 1994, procesul de ratificare a acestui acord
s-a realizat la nivelul Parlamentului European şi a opt parlamente din ţările membre ale
Uniunii Europene.
Acordul privind asocierea României la Uniunea Europeană se referă la prevederile
de liberă circulaţie a mărfurilor, cooperarea economică şi financiară, plăţi, concurenţă etc.
Acordul oferă un cadru favorabil de comerţ internaţional pentru producătorii şi exportatorii
români, dar, în acelaşi timp, ar putea apărea şi efecte nedorite asupra economiei româneşti
datorită structurii industriale neadecvate la cerinţele pieţei UE, slabelor performanţe a multor
întreprinderi, distorsiunilor mari din sistemul de preţuri precum şi stabilităţii fragile a pieţei
schimburilor externe.
Această “ecologizare” a activităţii industriale nu este numai urmarea severităţii
normelor comunitare de protecţie a mediului, ci şi rezultatul unor politici şi strategii
naţionale pentru câştigarea de noi nişe pentru piaţa produselor şi tehnologiilor. Este vizibil
acest proces de obţinere de avantaj ecologic în normele germane impuse performanţelor
autovehiculelor, norme cu prevederi mai severe decât a celorlalte ţări din Europa
Occidentală. Normele de calitate pentru produsele performante ecologic, stimulează piaţa
ecoproduselor şi protejează ţările cu norme severe de marcare împotriva poluării.
Ecotehnologiile de pildă vor prezenta oportunităţi de investiţii pentru ţările ce doresc să
penetreze în noile şi promiţătoarele ramuri şi subramuri industriale.
Guvernele vor căuta să determine pe poluatori să plătească pentru efectele
activităţilor lor asupra mediului. Ca urmare, vor creşte costurile de fabricaţie , mai ales, în
subramurile poluante; pot fi astfel scoase din circuitul economic unele unităţi industriale.
Vor supravieţui acelea ce reuşesc să se adapteze, să-şi perfecţioneze tehnologiile, să-şi
îmbunătăţească parametrii economici ai produselor în scopul compensării majorării de
costuri. Prin promovarea de tehnologii nepoluante, prin reciclarea unor subproduse de
proces şi produse uzate pot fi obţinute chiar beneficii.

Obiective, politici şi programe de protecţie a mediului în ţările membre U.E.

Programul comunitar permite să se definească principalele direcţii ale politicii
protecţiei mediului şi dezvoltării economice în domenii cheie precum: industria, energia,
transportul, agricultura şi turismul. Legislaţia ce s-a elaborat şi se va elabora insistă pe o
utilizare mai raţională a resurselor în sensul unei eficienţe mai ridicate în valorificarea
acestora. Reutilizarea produselor uzate, reciclarea lor, devin obiective de importanţă vitală
pentru conservarea resurselor neregenerabile.
Gestiunea deşeurilor se bazează pe două principii: evitarea acumulării deşeurilor şi
recuperarea (reciclarea) celor industriale. Deşeurile rămase nevalorificate trebuie să fie
eliminate de o manieră sigură şi eficace.
Legislaţia comunitară confirmă principiul că în toate situaţiile posibile poluatorii trebuie să
plătească pentru degradarea cauzată mediului.
O prezentare succintă a domeniilor şi măsurilor preconizate în Comunitatea Europeană
pentru a proteja mediul, mai ales împotriva poluării industriale, s-a făcut în tabelul 3.1. ceea
ce permite comparaţii ulterioare cu preocupările din România.
La nivel naţional obiectivele , politicile şi programele de protecţia mediului sunt rezultatul
prevederilor din Constituţiile proprii, ale Tratatelor regionale sau internaţionale la care ţara
noastră a aderat, a strategiilor naţionale proprii. Toate acestea formează cadrul legislativ
intern căruia I se adaugă, în mod necesar, instrumentele şi mecanismul de concretizare în
practica economică a prevederilor legislative. În acelaşi timp, instituţiile guvernamentale
colaborează în sensul respectării legislaţiei cu şcoala, armata, organizaţiile
neguvernamentale, biserica, sindicatele. Germania excelează prin acest sinergism, ce poate
explica, reuşitele în domeniul protecţiei mediului în această ţară.
De exemplu, în Directivele Comunităţii Europene pentru protejarea stratului de ozon se
interzice utilizarea CFCs până în anul 1997 şi gradat şi a halogenilor până în anul 2000.
Germania şi-a propus însă ca din 1995 să nu mai utilizeze nici clorofluorocarboni şi nici
haloni. În domeniul transportului auto - pentru acre guvernul Germaniei a făcut atâtea
eforturi pentru a obţine avantaje ecologice în fabricaţie - benzina cu plumb nu se mai
comercializează din anul 1988, iar din anul 1991, 95,6% din totalul autovehiculelor cu
aprindere prin scânteie, au fost echipate cu convertoare catalitice cu trei căi ce au permis
scăderea concentraţiei emisiilor toxice din gazele de eşapare cu 20% la NOx şi CO şi cu
30% a hidrocarburilor. În acest fel, normele de calitate devin pentru emisiile autovehiculelor
devin similare ce cele din SUA.
În ceea ce priveşte calitatea aerului, Germania şi-a stabilit performanţe mai bune decât cele
ale ansamblului CEE. Astfel, cantitatea de NOx, faţă de o reducere preconizată de 30% în
anul 2000 comparativ cu anul 1990, ajunge la o reducere cu 76% în anul 1996, bază fiind
anul 1982. La SO2, reducerea este de 25 - 30% începând cu 1995, faţă de 35% cât prevede
directiva CEE să se ajungă până în 1999.
Reciclarea materialelor, considerată domeniu strategic în politica Uniunii Europene şi a
fostei CEE a făcut obiectul unor programe naţionale. Conform acestora, în anul 1990, în
U.E. s-au reciclat 23% din produsele polimerice uzate.
Cantităţile de deşeuri reciclabile ce formează obiectul importului-exportului dintre Franţa şi
Germania, în anul 1992, au crescut de aprox. 2 ori faţă de anul 1991 ceea ce dovedeşte
dinamica şi eficienţa acestui comerţ.
Exemplele au încercat să dovedească interesul naţional în protecţia mediului
înconjurător concomitent cu dorinţa de a dezvolta tehnologii, utilaje, aparatură şi servicii
pentru protecţia mediului. Diversitatea domeniului ca şi capacitatea industriei, a sectorului
de cercetare-dezvoltare favorizează specializarea naţională - suport pentru pieţele de import-
export. Legislaţia naţională se transformă în stimulente pentru piaţa ecoindustriilor şi
serviciilor adiacente acesteia.

Industria din România şi cerinţele de mediu tipice reglementărilor din Uniunea

Europeană
Cea mai mare parte a relaţiilor comerciale externe ale României este orientată către
Europa şi în primul rând către U.E. Structura exporturilor României este evident
nefavorabilă: produse cu performanţe tehnice (produse minerale, îmbrăcăminte, metale,
produse prelucrate - mobilă) constituie aproape 2/3 din exporturile totale către U.E. În ceea
ce priveşte importul, cea mai importantă grupă de produse este reprezentată de maşini, a
căror pondere în totalul importurilor din U.E. a crescut de la 20,8% în 1992 la 26,5% în
1993. În continuare sunt prezentate o serie de bariere ecologice puse în faţa produselor
industriale româneşti la intrarea acestora pe piaţa Europei Occidentale.

Performanţele ecologice ale produselor

a. - reducerea zgomotului la funcţionarea utilajelor şi a produselor la
consumator.
La nivelul U.E. până în anul 2000, nici o persoană nu trebuie expusă la un nivel de
zgomot care să-i afecteze sănătatea sau confortul; în timpul nopţii să nu se depăşească
nivelul de 65 dB. Pentru industria de utilaje şi bunuri de consum din România (unde se
proiectează nivele de zgomot de până la 90dB) se impune revizuirea normelor de proiectare,
a standardelor de nivel de zgomot, a materialelor corespunzătoare asigurării acestor
performanţe la nivel european. Îmbunătăţirea performanţelor acustice a produselor industriei
româneşti nu este esenţială numai pentru competitivitatea acestor produse pe pieţele
europene, dar şi pentru îmbunătăţirea ambientului din România, nivelul de zgomot al
traficului auto în marile oraşe fiind în jurul a 75dB faţă de media de 55dB în marile oraşe din
Europa Occidentală.
b. - reducerea emisiilor nocive ale autovehiculelor. În timpul combustiei benzinei sau
motorinei rezultă cca. 300 subproduse , dintre care cele mai multe au acţiune toxică asupra
oamenilor şi a naturii în general. Subproduse precum plumbul, NOx, CO, CO2, SO2,
hidrocarburi nearse, funingine etc., sunt duşmani principali pentru populaţia din oraşe,
împotriva pădurilor, ai stratului de ozon, contribuind şi la formarea efectului de seră, la
corodarea infrastructurii industriale şi urbane etc.
Sensibilizaţi de efectele dezastruoase ale plumbului (afectarea sistemului nervos,
diminuarea eficienţei procesului de învăţare, efecte negative asupra sistemului de
reproducere, a sistemului de formare a sângelui, complicaţii la naştere), decidenţii la nivel
naţional au interzis sau au redus prezenţa plumbului în benzină, tendinţa mondială fiind de
excludere a acestui element din compoziţia combustibililor auto.
c. - alternative la produsele poluante. Legat de transportul auto, nu numai benzina rămâne
în perspectivă, singurul combustibil; programele naţionale se referă şi la promovarea altor
surse precum metanolul, hidrogenul, gazele naturale lichefiate, energia electrică.
Promovarea bicicletelor, în locul deplasărilor auto pe distanţe mici, este o alternativă de
mare anvergură, pentru modelele de transport ale populaţiei, pentru reducerea impactului cu
mediul înconjurător şi pentru reprofilarea industriei constructoare de maşini. Am insistat
asupra bicicletei pentru a pune în evidenţă lipsa de reacţia a industriei româneşti la tendinţele
pieţei mondiale; în timp ce producţia de biciclete cunoaşte la nivel mondial cifre
semnificative, în România aceasta se reduce de 5 ori. În anul 1980 se produceau în lume 60
milioane de biciclete, iar în 1990 aprox. 100 milioane.
d. - proprietăţile intrinseci ale produselor. Se are în vedere proprietatea unui produs de a fi
compatibil cu mediul înconjurător. Multe dintre produsele aflate în comerţ sunt periculoase
pentru om şi mediul înconjurător prin conţinutul de substanţe nocive conţinute în structura
lor sau prin proprietăţile lor intrinseci. Se face referinţă la detergenţii nebiodegradabili, cu
conţinut de fosfor, la pesticidele din generaţiile I şi II, la solvenţii pe bază de hidrocarburi
aromatice, la ambalajele nebiodegradabile, la fluoroclorocarboni etc. Standardele de calitate
ale produselor româneşti nu mai sunt suficiente să asigure pătrunderea sau menţinerea
produselor proprii pe piaţa externă. Înregistrarea produselor după criteriul ecologic adaugă
un parametru nou procesului comercial concurenţial pe care standardele de calitate încă nu-l
prevăd.
 Ecoindustria şi piaţa protecţiei mediului

Ecoindustria cuprinde firmele ce produc bunuri şi servicii capabile să măsoare,

prevină, limiteze sau să corecteze daunele aduse mediului înconjurător. Ea include şi
tehnologiile curate care minimizează, în termeni cantitativi, intensitatea fenomenului de
poluare. În afara efectelor benefice directe pentru mediu (refacerea, protecţia, conservarea
acestuia), piaţa mediului înconjurător facilitează amplificarea potenţialului resurselor
materiale (reciclare), duce la crearea de noi locuri de muncă, valorificând potenţialul de
cercetare-dezvoltare, stimulează progresul ştiinţific şi tehnic. Ecoindustria produce profit,
surplus comercial, avantaje tehnice cu ecou pe piaţa naţională sau mondială. Se consideră că
ecoindustria va fi una din industriile cheie ale secolului XXI.

Piaţa mondială a protecţiei mediului

Experţi din cadrul OECD au estimat că piaţa mondială a protecţiei mediului este de
250 mild dolari, ritmul mediu anual de creştere în viitor se va situa între 5,3 - 8,0%, ritm
foarte ridicat, cunoscut numai de tehnologia informatică şi care va depăşi industriile
aerospaţială şi farmaceutică.

Estimarea cheltuielilor cu protecţia mediului în unele ţări din Europa.

Ţara piaţa ecoindustriei PIB Populaţie
mild ECU % % %
din total CEE din total CEE din total CEE
total CEE 39,8 100,0 100,0 100,0
Germania 14,5 36,2 25,5 18,9
Franţa 7,7 19,3 19,9 17,2
Marea Britanie 6,8 17,1 17,0 17,6
Italia 4,6 11,6 17,5 17,7
Olanda 3,0 5,0 4,8 4,5
Spania 1,2 3,0 7,2 12,0
Belgia 1,2 3,0 3,1 3,0
Danemarca 0,8 2,0 2,3 1,6
Grecia 0,2 0,5 1,1 3,1
Irlanda 0,2 0,5 0,7 1,1
Portugalia 0,1 0,3 0,9 3,2
Luxemburg 0,0 0,0 0,1 0,1
 - structura ofertei.
Aproape 3/4 din ecoindustrie reprezintă echipamente pentru protecţia mediului, în
special pentru tratarea efluenţilor poluanţi la ieşirea din procesele de fabricaţie (“end-of-
pipe”). Diferenţa de 1/3 este rezervată activităţilor de inginerie şi serviciilor de consultanţă
tipice proceselor ecologice. Echipamentele şi serviciile corespunzătoare ecoindustriei pot fi
divizate în următoarele categorii, stabilite după criteriul utilizării finale:
 tratarea apei;
 gestiunea deşeurilor;
 controlul poluării aerului;
 alte utilizări (refacerea solului contaminat cu poluanţi, protecţie împotriva
zgomotului etc.).
Biotehnologia este, de asemenea, o componentă substanţială a ecoindustriei. În
OECD se apreciază că domeniul este “larg” şi se aşteaptă creşterea volumului acestei
industrii de la cca. 40 mild dolari în 1990, la 75 mild dolari în anul 2000.
Dinamica şi importanţa sectorului destinat energiilor neconvenţionale şi
regenerabile, în ansamblul ecoindustriei sunt, de multe ori, neluate în seamă, dar acest sector
va ajunge la 50 mild dolari în 2005. Oportunităţile vor fi marcate noile tehnologii eoliene
(turbine), motoare ce lucrează la temperaturi înalte în incineratoarele de deşeuri.
Studiul pieţei ecoindustriei este şi rezultatul politicii naţionale şi nu numai al
oportunităţilor pieţei mondiale. De pildă, este cunoscut că Germania domină piaţa
ecoindustriei. Această ţară a trecut în faţa celorlalte ţări din U.E. încă din anii “80,
asigurându-şi o reputaţie mondială, mai ales prin rigoarea normelor de calitate a factorilor de
mediu.
Nu este de neglijat nici efectul cel are industria de protecţie a mediului asupra
utilizării forţei de muncă: în SUA se consideră că pentru fiecare miliard de dolari investiţi în
controlul poluării se ivesc 19.000 locuri de muncă. Franţa a realizat în anul 1991, o cifră de
afaceri a ecoindustriei de 86,3 mild FF; în perspectivă se apreciază că numai pentru tratarea
apei vor fi necesare investiţii de 124 mild. FF; o treime din populaţia Franţei urmând a fi
racordată la o staţie de tratare a apei uzate.
O panoramă asemănătoare poate fi prezentată şi pentru materialele şi echipamentele
ce se folosesc la atenuarea intensităţii zgomotului. Populaţia expusă la un nivel de zgomot
mai mare de 65 dB, reprezintă între 7,2 - 30,8% din total; protecţia acestui segment de
populaţie înseamnă un stimulent serios pentru piaţa ecoindustriei. În Germania, piaţa
materialelor fonoabsorbante a fost de 4,57 mild. DM, iar în Franţa, de 2,5 mild FF.

Structura ofertei ecoindustriei (anul 1990) în procente.

N-America Europa Japonia OECD
echipamente şi servicii pentru acestea, total
74 76 79 76
- tratarea apei 24 34 22 29
- gestiunea deşeurilor 25 15 22 21
- controlul calităţii aerului 12 17 25 15
- alte utilizări 13 10 10 11
Servicii generale 26 24 21 24
Total 100 100 100 100

- ecoindustria la nivelul firmelor

Ecoindustria este aprox.. concentrată în proporţie de 50%în întreprinderi de mari

dimensiuni, cea de a doua jumătate fiind acoperită de întreprinderi cu mai puţin de 50
muncitori.

Numărul firmelor şi a personalului ce activează în domeniul

ecoindustriei.
ţara numărul firmelor salariaţi
Germania 4000 250
Franţa 1500 90
Marea Britanie 1500 75
Italia 2300 40
Europa 20.000 600

Comerţul ecoindustriei în OECD, în anul 1990

ţara / zona export
% din total mil.ECU
SUA 10 3120
Europa 20 6240
Germania 40 7800
Marea Britanie 17 390
Franţa 14 390
Japonia 6 2340

- segmente ale pieţei ecoindustriei

Structura ecoindustriei prefigurează tipologia şi segmentele de piaţă pe care se
întâlnesc echipamente, materiale, servicii, tehnologii etc. Spaţiul concurenţial, capacitatea
proprie de cercetare-dezvoltare, reglementările legale de protecţia mediului, dau
dimensiunea segmentelor de piaţă a ecoindustriei. Cu rol informativ, tabelul 3,19
inventariază prezenţa pe piaţa ecoindustriei a unor tehnici, utilaje etc. ceea ce arată
diversitatea pieţei, nişe posibile pentru cei ce activează în domeniul acesta.
 Perspectivele industriei de protecţie a mediului sunt bune: unele surse bibliografice
apreciază că este de aşteptat o creştere cu 50% a necesarului de echipamente pentru tratarea
aerului în perioada 1987-1997 şi cu 80% a necesarului de aparate de măsură şi control în
perioada1987-2000.
Surse OECD prognozează o creştere a volumului produselor şi serviciilor pentru
protecţia mediului cu un ritm mediu anual de 5,5% până în anul 2000; creşterea va fi diferită
de la ţară la ţară (tabelul 3,20), creşteri însemnate cunoscând ţările din Sudul Europei.
- actualitatea ecoindustriei pentru România
Ecoindustria nu este necunoscută economiei româneşti; marea majoritate a
instalaţiilor industriale în funcţiune au fost prevăzute cu instalaţii de tratare a efluenţilor
poluanţi, au existat echipamente şi aparatură pentru măsurarea emisiilor poluante.
Rezultatele practice însă, nu au fost la nivelul aşteptat, deoarece normele de
protecţie a mediului nu erau obligatorii, măsurile coercitive nesemnificative ca efect,
întreţinerea şi funcţionarea instalaţiilor de tratare a emisiilor şi efluenţilor poluanţi erau
defectuoase. De exemplu, staţiile de tratare a apelor reziduale realizate în România nu au
funcţionat niciodată în totalitate.
Mai trebuie cunoscut că unii poluanţi (praful de ciment, oxizii sulfului din gazele de
combustie provenite din energetică, suspensiile cu conţinut de plumb evacuate în atmosferă
de către unităţile industriale din metalurgia neferoasă etc.) nu au format obiceiul unor
preocupări de depoluare specifice.
După anul 1989, România a aderat la unele tratate şi înţelegeri internaţionale de
protecţie a mediului (protecţia stratului de ozon, evitarea poluării transfrontiere cu oxizi de
sulf, protecţia apelor de graniţă etc.); respectarea prevederilor acestor tratate impune măsuri
serioase ca amploare pentru monitorizarea noxelor, controlul calităţii factorilor de mediu şi
de integrare a reţelelor naţionale în cele europene de monitorizare a protecţiei mediului.
Aceste câteva consideraţii fac oportună reconsiderarea locului şi rolului
ecoindustriei în spaţiul economic românesc. Deschiderea economiei româneşti către
colaborarea externă poate genera cooperări în fabricaţia de echipamente, de aparatură,
reactivi chimici, servicii de consultanţă care să facă impactul activităţilor economice mai
suportabile cu calitatea mediului înconjurător. Aceste oportunităţi sunt sunt comune şi
celorlalte ţări foste socialiste din Europa care au reuşit însă să şi le valorifice. Nu este lipsit
de interes a se urmări şi dorinţa ţărilor susmenţionate de a se insera în pieţele Uniunii
Europene de ecoindustrii şi servicii în favoarea protecţiei mediului.
Reactivarea portofoliului propriu de echipamente, de servicii pentru protecţia
mediului, recurgerea la colaborarea externă, aşezarea cercetării-dezvoltării în domeniu pe
bază concurenţială activă - care caracterizează relaţiile comerciale din Europa actuală ar
putea da contur ecoindustriei româneşti.
POLUAREA MEDIULUI DIN INDUSTRIA METALURGICĂ

Siderurgia este una din ramurile industriale a cărei activitate presupune consumuri
importante de materii prime şi energie şi generarea unor cantităţi considerabile de deşeuri,
ape uzate şi poluanţi atmosferici (inclusiv SOx şi NOx) care trebuie evaluate anual.
Lucrările de evaluare a unor cantităţi de efluenţi gazoşi poluanţi (NOx, SOx, dar şi
CO, CO2) utilizează de obicei metode clasice bazate pe date de proiect, măsurători, bilanţuri
de materiale şi calcule statistice în care apar valorile unor factori de emisie exprimaţi în kg/t
de produs.
În metalurgie, următoarele surse sunt generatoare de poluanţi:
* surse pur energetice - instalaţiile care generează emisii de NOx, şi SOx
integral datorită unor procese de ardere a unor combustibili (gazoşi, lichizi, solizi)
într-un focar:

Gaze cocserie Gaze furnal Gaze naturale

SECTOARE ENERGETICE

NOx SOx CO CO2

Fig. 1 - Noxe generate de sectoare energetice din siderurgie

Exemple în siderurgie:
 cuptoare din sectoarele de laminare;
 cuptoare din sectoarele de refractare;
 cazane de abur din sectoarele energetice.

 surse tehnologice - instalaţiile care generează emisii de SOx, şi NOx datorită

transformărilor chimice suferite de materiile prime în timpul proceselor
tehnologice.
Exemple în siderurgie:
 cuptoarele electrice cu arc din oţelării;
 instalaţiile de granulare a zgurii de la furnale.

 surse combinate - instalaţiile care generează emisii de NOx şi SOx, atât datorită unor
procese de ardere a unor combustibili, cât şi datorită transformărilor suferite de materiile
prime în timpul proceselor tehnologice.
Exemple în siderurgie:
 bateriile de cocsificare;
 instalaţiile de aglomerare;
 furnalele.
 Emisiile de NOx
 NO termic, se formează în flacără la o temperatură mai mare de 1200oC;
 NO combustibil, se formează în flacără în cazul unei concentraţii mari de oxigen;
 NO2 instantaneu, apare în cazul unei concentraţii mari de atomi de oxigen şi a excesului
de aer;
 NO2, apare în flacără în cazul unei viteze mari a combustibilului, iar în conducte şi coşuri
de fum în cazul unei temperaturi sub 650 oC şi a unei concentraţii mari de oxigen conform
reacţiei: 2NO + O2 = 2NO2
 N2O se formează în treptele timpurii ale combustiei şi este distrus ulterior în proporţie
ridicată la temperaturi înalte:

Emisiile de SOx
 SO2 şi SO5 apar în urma unor reacţii de oxidare a sulfului prezent în combustibili
sau în materiile prime, SO2 fiind preponderent.

Dacă până în 1990 problema emisiilor de NOx şi SOx era puţin abordată în ţara
noastră, practic numai emisiile de CO şi CO 2 fiind luate în considerare, după 1990, în
contextul Convenţiei Europene privind Poluarea Atmosferică Transfrontalieră, la care
România este parte semnatară, s-a trecut la alinierea legislaţiei româneşti în domeniu.
Limitele impuse emisiilor de NOx şi SOx prin Ordinul 462/1993 sunt prezentate în tabelul 1,
pentru instalaţiile cu putere termică mai mare de 500Mw/t, comparativ cu valorile limită
impuse în Directivele Comunităţii Europene.

Tabelul 1 - Comparaţie între valorile limită pentru SOx şi NOx impuse în

România şi Comunitatea Europeană.
Emisia ROMÂNIA Directive CE
Tip combustibil Limită, mg/Nm Tip combustibil Limită, mg/Nm3
3

SOx gaz gaz 35,O2 3% gaz în general 35, O2 3%

natural
gaz lichefiat 5, O2 3%
gaz de cocs şi800, de O2 35
furnal
lichid 400,O2 3% lichid 400, O2 3%
solid 400, O2 3% solid 400, O2 6%
NOx gaz natural 350, O2 3% gaz 350, O2 3%
lichid 450, O2 3% lichid 450, O2 3%
solid 400, O2 6% solid în general 650, O2 3%
volatile 10% 1300,O2 6%

În strânsă corelaţie cu modul de generare a emisiilor de SOx şi NOx au fost stabiliţi

factorii de emisie pentru fiecare sector de activitate din siderurgie, prezentaţi sintetic în
tabelul 2. Se observă că pentru sectoarele în care aceste emisii sunt generate integral de
arderea unor combustibili într-un focar (surse energetice, laminoare, refractare) factorii de
emisie sunt exprimaţi în g/GJ, iar pentru celelalte sectoare (OE, OLD, cocserii, aglomerare,
furnale) în care, pe lângă procesele de combustie mai sunt şi alte cauze generatoare (surse
combinate) factorii de emisie sunt exprimaţi în kg/t de produs. Aportul indirect al energiei
electrice consumate este exprimat printr-un factor de emisie în g/GJ, deoarece în
termocentrale producerea de SOx şi NOx se datorează arderii unor combustibili într-un
focar.
Astfel stabiliţi factorii de emisie, cunoscând consumurile anuale de combustibili şi
energie, respectiv producţiile anuale, se pot determina cantităţile totale anuale de emisii
pentru cele două tipuri de noxe NOx şi SOx.
Determinarea emisiilor de NOx şi SOx rezultatele din sectoarele primare şi de
prelucrare din siderurgie se poate face conform următorului algoritm:

1. Determinarea individuală a concentraţiei emisiilor de NOx şi SOx, C NOx, respectiv CSOx

(mg/Nm3) pe tipuri de instalţii din fiecare sector energetic, pe bază de:
 măsurători;
 date de proiect;
 bilanţuri energetice şi de materiale;
 relaţii statistice comparative.

2. Determinarea cantităţii anuale totale de emisii de G NOx şi GSOx (tone), care

reprezintă aportul activităţilor din siderurgie la poluarea atmosferică generală a
ţării, astfel:

 pentru surse tehnologice şi combinate:

GNOx = KNOx. Pan

KNOx şi KSOx - factori de emisie medii;
NOx şi SOx, în kg/t de produs;

GSOx = KSOx Pan

Pan - producţia anuală, t de produs;

 pentru surse pur energetice (arderi de combustibili într-un focar):

GNOx = CNOx FBr Ban. Qi

CNOx, CSOx .- concentraţiile emisiilor de NOx şi SOx, determinate la punctul 1 (valori
medii).
GSOx = CSOx FBr Ban Qi
FBr - factor de conversie, mg/Nm 3 g/GJ (determinat funcţie de tipul şi compoziţia
combustibilului), ce reprezintă factorul energetic-ecologic;
Ban - consumul anual de combustibil (UM);
Qi - putere calorifică inferioară a combustibilului (Kj/UM).
UM- este funcţie de tipul de combustibil: kg pentru combustibilii solizi şi lichizi,
Nm3 pentru combustibilii gazoşi.

Cantităţile de emisii SOx şi NOx astfel determinate, ca şi repartiţia acestora pe

sectoare este reprezentată în tabelul 3. Pe baza datelor din acest tabel, în fig. 3 şi 4 sunt
reperezentate repartiţiile caestor emisii pe sectoare de activitate şi pe tipuri de procese care
le generează (arderi de combustibili sau alte cauze). Se observă din aceste figuri că cele mai
mari cantităţi de emisii de NOx se produc în sectoarele: aglomerare, laminoare, furnale şi
cocserie, iar cele mai mari cantităţi de emisii de SOx în sectoarele: cocserie, aglomerare,
laminoare şi sectoare energetice (în ordine descrescătoare). Din aceste histograme se pot
vedea atât sectoarele unde trebuie acţionat pentru reducerea emisiilor de NOX şi SOx, cât şi
tipul de sursă ce generează aceste noxe şi asupra căreia trebuie acţionat pentru controlul şi
reducerea poluării atmosferice.

Principalele căi de reducere a emisiilor de NOx şi SOx pot fi clasificate astfel:

- tehnici primare pentru frânarea producerii de NOx:
 reducerea concentraţiei de azot din combustibili prin:
 epurarea combustibililor în faza de precombustie,
 schimbarea combustibilului şi alegerea unui combustibil cu azot puţin;
 îmbunătăţirea arderii:
 metode de îmbunătăţire prin schimbarea condiţiilor de lucru;
 metode de îmbunătăţire prin modernizarea arzătoarelor.
 reducerea consumului specific de combustibil:
 procedee specifice fiecărei instalaţii.

- tehnici primare pentru frânarea producerii de SOx

 îmbunătăţirea arderii:
 arderea în strat fluidizat.
 reducerea concentraţiei de sulf din combustibil:
 tehnici de îndepărtare a sulfului din combustibil;
 schimbarea combustibilului

- tehnici secundare de epurare a gazelor arse:

pentru NOx
 instalaţii de denoxare: de tip umed şi de tip uscat.
pentru SOx
 instalaţii de desulfurare: de tip umed, semiuscat şi uscat.

În tabelul 4 sunt prezentate tehnicile de îmbunătăţire a arderii cu descrierea lor succintă şi cu

locul de aplicare.

Tabelul 4 - Tehnici de îmbunătăţire a arderii

Tehnici de combustie Linii generale ale tehnicii Aplicaţii
Arzătoare cu emisii reduse
Câteva arzătoare dezvoltate recent prin utilizarea unor tehnici
Cuptoare de încăl
de NOx de combustie speciale ca: arderea nestoechiometrică, cazane
recircularea gazelor arse, arderea în mai multe trepte.
Arderea cu raport Aceste
mic tehnici pentru controlul generării de NOx Toate prin tipurile
aer/combustibil scăderea valorii excesului de aer şi anume prin reglarea echipamente de ardere
automată a raportului aer/combustibil, conduc şi la economie
de energie şi la reducerea noxelor de NOx (o reducere cu 1%
a concentraţiei de oxigen din gazele de ardere conduce la
scăderea cu 10% a emisiilor de NOx).
Arderea nestoechiometrică
Aceste tehnici de redu cere a NOx constau într-o ardere Cuptoare şi cazane
iniţială în condiţii de supraalimentare cu combustibil şi într-o
ardere ulterioară în condiţii de supraalimentare cu aer pentru
ardere completă. Această tehnică se foloseşte când instalaţia
conţine două sau mai multe arzătoare sau zone de încălzire.
NOx este redus cu aprox. 40%
Arderea cu alimentareSeînutilizează la încălzirea lingourilor în cuptoare adânci, Cuptoare adânci
trepte de debit obţinându-se o reducere cu aprox. 20% a emisiilor şi
sectoarele
a de laminare
consumului de combustibil.

debit combustibil
alimentare în trepte
alimentare obişnuită

timp

MICROCLIMATUL DIN TURNĂTORII

1. Consideraţii generale privind microclimatul din turnătorii

De regulă, secţiile de turnătorie sunt amplasate în centre industriale dens populate.

Infrastructura producţiei de piese turnate reprezintă un sistem deschis, bazat pe tehnologii
care utilizează cantităţi mari de materii prime şi materiale, dar în acelaşi timp generează şi
cantităţi mari de deşeuri.
Pe parcursul realizării pieselor prin turnare, se produce o mare diversitate de noxe,
determinate în principal de compoziţia chimică a materialelor folosite şi de reacţiile chimice
ce au loc la aplicarea tehnologiilor specifice turnătoriei.
Aspectele principale ale microclimatului din turnătorii se pot grupa după specific în
trei grupe:
* variaţia temperaturii şi curenţii de aer;
* prezenţa prafului în atmosfera turnătoriei;
* prezenţa gazelor nocive în atmosfera turnătoriei.

Variaţia temperaturii şi curenţii de aer

În majoritatea cazurilor, sistemele de climatizare sunt deficitare încă de la faza de

proiectare. Astfel că în perioadele reci, există o mare variaţie de temperatură pe zone,
începând de la zona cuptoarelor de elaborare şi terminând cu zona de pregătire a şarjei şi
staţia de preparare a amestecului de formare. Acest fapt se datorează concepţiei greşite în
faza de proiectare prin faptul că se consideră că turnătoria este un sector cald şi nu are
nevoie de încălzire. Existenţa unor zone distincte cu temperaturi mult diferite are implicaţii
profunde asupra personalului muncitor.
În ceea ce priveşte curenţii de aer, se remarcă din păcate existenţa la toate
turnătoriile a unor uşi foarte mari destinate intrării autovehiculelor de mare gabarit pentru
transportul materialelor şi a pieselor turnate, în părţi diametral opuse care, în majoritatea
cazurilor nu se pot închide etanş.
Se poate afirma că variaţiile mari de temperatură corelate cu curenţii de aer au o
influenţă dăunătoare asupra organismului, ducând la apariţia bolilor profesionale în rândul
personalului din secţie.
3. Degajări de praf în atmosfera turnătoriei
 În diverse sectoare ale turnătoriei, datorită procesului tehnologic şi unei greşite
proiectări sau funcţionări a sistemului de exhaustare se degajă mult praf. Măsurătorile
efectuate în turnătoriile vechi indică o depăşire 5-30 de ori a nivelului admis al concentraţiei
de praf în atmosfera turnătoriei. Principalele sectoare din turnătorii în care se degajă praf în
cantităţi neadmise sunt:
 sectorul cuptoarelor de elaborare;
 sectorul praparare amestecuri de formare;
 sectorul de formare-miezuire;
 sectorul de zbatere-curăţare.

Spre exemplificare, în tabelul 5, este prezentată centralizat concentraţia şi natura

prafului în diversele sectoare din turnătorii.

Tabelul 5 - Volumul şi caracteristicile degajărilor de praf.

Sectorul din Volumul specific de Caracteristicile prafului degajat
turnătorie aer impurificat mc/tpb,hConcentraţia Compoziţia
mg/mc
Elaborare 4,41 1540 oxizi metalici,
fumigene
Preparare amestec formare3,47 92-1200 silice, bentonită, dextrină
Formare, miezuire 4,2 210-1037 silice, ciment, grafit etc.
Dezbatere, curăţire 10,76 30-360 oxizi metalici, silice, car
de siliciu

În general, particulele de praf cuprind în mare parte oxizi ca: SiO 2, Fe2O3, Al2O3,
CaO, MgO, etc. Dacă aceste particule sunt sub 60 microni, ele plutesc uşor în atmosferă.
Cercetările efectuate au dus la concluzia că proporţia cea mai mare de particule se găseşte în
jurul unor utilaje. În tabelul 6 este prezentat sintetic rezultatul unei cercetări întreprinse într-
o turnătorie clasică, care a urmărit determinarea conţinutului de oxizi şi de praf din jurul
principalelor utilaje de turnătorie.

Tabelul 6 - Conţinutul de oxizi şi de praf din jurul unor utilaje din turnătorie.
Sectorul Conţinutul de oxizi în % Conţinutul de particule, în % având mărime micronică
SiO2 Fe2O3 CaO Alţi 0-5 5-10 10-20 20-40 40-60 60
Al2O3 MgO oxizi
Cuptor electric
9 96 1 - 60 20 15 5 - -
cu arc
Uscător 32de 61,2 2,1 4,7 5 30 35 14 9 7
forme
Grătar 34de 58,5 3 4,5 10 8 43 12,5 4,5 22-
dezbatere
Masă 35de 59,5 1,5 4 11 2,2 1 3,3 3,3 66,9
curăţire
Cameră 27de 63 2,4 7,6 7,5 5,5 8 17,5 21 40,5
sablare
 Într-o turnătorie, cuptoarele de elaborare sunt surse importante de impurificare cu
praf a atmosferei din turnătorii. Dintre cuptoarele de elaborare a aliajelor, cele mai multe
studii s-au efectuat asupra cubilourilor. Şi s-a constatat că, în general, cantitatea de praf este
influenţată de productivitatea cuptorului, dar în acelaşi timp şi de calitatea, compoziţia şi
succesiunea introducerii componentelor încărcăturii.

4. Degajările de gaze

Degajările de gaze nocive în turnătorii se pot grupa în două mari grupe şi anume:
 gaze produse de amestecul de formare;
 gaze produse de aliaj pe parcursul procesului de elaborare, modificare etc.

Gazele produse de materialele de formare pot fi grupate la rândul lor în gaze

degajate în sectoarele de formare-miezuire şi gaze produse la turnarea aliajului în formă.
În ultimele două decenii, îmbunătăţirea tehnologiei de formare-miezuire s-a bazat
pe procese de chimizare, fără să se ţină seama de consecinţele ecologice. Ca urmare, în
aceste sectoare sunt utilizate materiale organice, compuşi ai carbonului, acizi şi alte
substanţe care pe parcursul întăririi lianţilor şi în perioada turnării aliajului, produc gaze
nocive.
Spre exemplu, în cazul unor amestecuri de formare speciale, autoîntăritoare, fluide,
la care se foloseşte ca material de bază trioxidul de crom (soluţia apoasă conţine acid
cromic), acesta, la temperaturi de peste 197 oC, începe să disocieze; pe măsura creşterii
temperaturii, procesul se intensifică iar unii din compuşii cromului sunt foarte nocivi.
Dacă se utilizează amestecuri de formare cu liant din categoria răşinilor
carbamidofuranice sau formaldehidice, se produc substanţe nocive la întărirea liantului şi
turnarea aliajului în cantităţi foarte mari.
În cazul utilizării uleiurilor vegetale la prepararea amestecurilor de miez, în timpul
uscării miezurilor la temperaturi de peste 300oC, se produc unele reacţii de oxidare şi de
descompunere a unor componenţi cu degajare de aldehide, dintre care aldehida acrilică
prezintă o toxicitate deosebită.
Când se utilizează răşini fenolice şi ca întăritor acid benzenosulfonic, în perioada de
întărire a formelor şi miezurilor, precum şi la turnarea aliajului în formă se produc o serie de
reacţii de descompunere a liantului şi întăritorului cu formare de fenoli, monomeri şi
formaldehidă care prezintă o agresivitate faţă de piele şi faţă de aparatul respirator.

5. Concluzii

Datorită existenţei unei poluări în secţiile de turnătorie, se impune luarea de măsuri

pentru reducerea poluării, după cum urmează:
 captarea totală a substanţelor nocive degajate, prin realizarea unui sistem eficient de
exhaustare, filtrare şi neutralizare;
 etanşarea corespunzătoare a sistemelor de transport pneumatic al materialelor
pulverulente;
 compartimentarea sau izolarea, urmată de o bună exhaustare a zonelor de dezbatere a
formelor, a zonei de curăţire a pieselor, precum şi a altor zone în care se produc mari
cantităţi de praf şi gaze nocive;
 înlocuirea tehnologiilor de formare-miezuire ce utilizează materiale poluante cu altele ce
utilizează materiale mai puţin poluante;
 climatizarea secţiilor de turnătorie.

INDUSTRIA METALURGICĂ ŞI ECOLOGIA

Siderurgia este una din ramurile industriale a cărei activitate presupune consumuri
importante de materii prime şi energie şi generarea unor cantităţi considerabile de deşeuri,
ape uzate şi poluanţi atmosferici (inclusiv SOx şi NOx) care trebuie evaluate anual.
Lucrările de evaluare a unor cantităţi de efluenţi gazoşi poluanţi (NOx, SOx, dar şi
CO, CO2) utilizează de obicei metode clasice bazate pe date de proiect, măsurători, bilanţuri
de materiale şi calcule statistice în care apar valorile unor factori de emisie exprimaţi în kg/t
de produs.
În metalurgie, următoarele surse sunt generatoare de poluanţi:
* surse pur energetice - instalaţiile care generează emisii de NOx, şi SOx
integral datorită unor procese de ardere a unor combustibili (gazoşi, lichizi, solizi)
într-un focar:

Gaze cocserie Gaze furnal Gaze naturale

SECTOARE ENERGETICE

NOx SOx CO CO2

Fig. 1 - Noxe generate de sectoare energetice din siderurgie

Exemple în siderurgie:
 cuptoare din sectoarele de laminare;
 cuptoare din sectoarele de refractare;
 cazane de abur din sectoarele energetice.

 surse tehnologice - instalaţiile care generează emisii de SOx, şi NOx datorită

transformărilor chimice suferite de materiile prime în timpul proceselor
tehnologice.
Exemple în siderurgie:
 cuptoarele electrice cu arc din oţelării;
 instalaţiile de granulare a zgurii de la furnale.

 surse combinate - instalaţiile care generează emisii de NOx şi SOx, atât datorită unor
procese de ardere a unor combustibili, cât şi datorită transformărilor suferite de materiile
prime în timpul proceselor tehnologice.
 Exemple în siderurgie:
 bateriile de cocsificare;
 instalaţiile de aglomerare;
 furnalele.

Emisiile de NOx
 NO termic, se formează în flacără la o temperatură mai mare de 1200oC;
 NO combustibil, se formează în flacără în cazul unei concentraţii mari de oxigen;
 NO2 instantaneu, apare în cazul unei concentraţii mari de atomi de oxigen şi a excesului
de aer;
 NO2, apare în flacără în cazul unei viteze mari a combustibilului, iar în conducte şi coşuri
de fum în cazul unei temperaturi sub 650 oC şi a unei concentraţii mari de oxigen conform
reacţiei: 2NO + O2 = 2NO2
 N2O se formează în treptele timpurii ale combustiei şi este distrus ulterior în proporţie
ridicată la temperaturi înalte:

Emisiile de SOx
 SO2 şi SO5 apar în urma unor reacţii de oxidare a sulfului prezent în combustibili
sau în materiile prime, SO2 fiind preponderent.

Dacă până în 1990 problema emisiilor de NOx şi SOx era puţin abordată în ţara
noastră, practic numai emisiile de CO şi CO2 fiind luate în considerare, după 1990, în
contextul Convenţiei Europene privind Poluarea Atmosferică Transfrontalieră, la care
România este parte semnatară, s-a trecut la alinierea legislaţiei româneşti în domeniu.
Limitele impuse emisiilor de NOx şi SOx prin Ordinul 462/1993 sunt prezentate în tabelul 1,
pentru instalaţiile cu putere termică mai mare de 500Mw/t, comparativ cu valorile limită
impuse în Directivele Comunităţii Europene.

Tabelul 1 - Comparaţie între valorile limită pentru SOx şi NOx impuse în România şi
Comunitatea Europeană.

Emisia ROMÂNIA Directive CE

Tip combustibil Limită, mg/Nm3 Tip combustibil Limită, mg/Nm3
SOx gaz gaz 35,O2 3% gaz în general 35, O2 3%
natural
gaz lichefiat 5, O2 3%
gaz de cocs şi800,
de O2 35
furnal
lichid 400,O2 3% lichid 400, O2 3%
solid 400, O2 3% solid 400, O2 6%
NOx gaz natural 350, O2 3% gaz 350, O2 3%
lichid 450, O2 3% lichid 450, O2 3%
solid 400, O2 6% solid în general 650, O2 3%
 volatile 10% 1300,O2 6%

În strânsă corelaţie cu modul de generare a emisiilor de SOx şi NOx au fost stabiliţi

factorii de emisie pentru fiecare sector de activitate din siderurgie, prezentaţi sintetic în
tabelul 2. Se observă că pentru sectoarele în care aceste emisii sunt generate integral de
arderea unor combustibili într-un focar (surse energetice, laminoare, refractare) factorii de
emisie sunt exprimaţi în g/GJ, iar pentru celelalte sectoare (OE, OLD, cocserii, aglomerare,
furnale) în care, pe lângă procesele de combustie mai sunt şi alte cauze generatoare (surse
combinate) factorii de emisie sunt exprimaţi în kg/t de produs. Aportul indirect al energiei
electrice consumate este exprimat printr-un factor de emisie în g/GJ, deoarece în
termocentrale producerea de SOx şi NOx se datorează arderii unor combustibili într-un
focar.
Astfel stabiliţi factorii de emisie, cunoscând consumurile anuale de combustibili şi
energie, respectiv producţiile anuale, se pot determina cantităţile totale anuale de emisii
pentru cele două tipuri de noxe NOx şi SOx.
Determinarea emisiilor de NOx şi SOx rezultatele din sectoarele primare şi de
prelucrare din siderurgie se poate face conform următorului algoritm:

1. Determinarea individuală a concentraţiei emisiilor de NOx şi SOx, C NOx, respectiv CSOx

(mg/Nm3) pe tipuri de instalţii din fiecare sector energetic, pe bază de:
 măsurători;
 date de proiect;
 bilanţuri energetice şi de materiale;
 relaţii statistice comparative.

2. Determinarea cantităţii anuale totale de emisii de G NOx şi GSOx (tone), care

reprezintă aportul activităţilor din siderurgie la poluarea atmosferică generală a
ţării, astfel:

 pentru surse tehnologice şi combinate:

GNOx = KNOx. Pan

KNOx şi KSOx - factori de emisie medii;
NOx şi SOx, în kg/t de produs;

GSOx = KSOx Pan

Pan - producţia anuală, t de produs;

 pentru surse pur energetice (arderi de combustibili într-un focar):

GNOx = CNOx FBr Ban. Qi

CNOx, CSOx .- concentraţiile emisiilor de NOx şi SOx, determinate la punctul 1 (valori
medii).
GSOx = CSOx FBr Ban Qi
FBr - factor de conversie, mg/Nm 3 g/GJ (determinat funcţie de tipul şi compoziţia
combustibilului), ce reprezintă factorul energetic-ecologic;
Ban - consumul anual de combustibil (UM);
Qi - putere calorifică inferioară a combustibilului (Kj/UM).
 UM- este funcţie de tipul de combustibil: kg pentru combustibilii solizi şi lichizi,
Nm3 pentru combustibilii gazoşi.

Cantităţile de emisii SOx şi NOx astfel determinate, ca şi repartiţia acestora pe

sectoare este reprezentată în tabelul 3. Pe baza datelor din acest tabel, în fig. 3 şi 4 sunt
reperezentate repartiţiile caestor emisii pe sectoare de activitate şi pe tipuri de procese care
le generează (arderi de combustibili sau alte cauze). Se observă din aceste figuri că cele mai
mari cantităţi de emisii de NOx se produc în sectoarele: aglomerare, laminoare, furnale şi
cocserie, iar cele mai mari cantităţi de emisii de SOx în sectoarele: cocserie, aglomerare,
laminoare şi sectoare energetice (în ordine descrescătoare). Din aceste histograme se pot
vedea atât sectoarele unde trebuie acţionat pentru reducerea emisiilor de NOX şi SOx, cât şi
tipul de sursă ce generează aceste noxe şi asupra căreia trebuie acţionat pentru controlul şi
reducerea poluării atmosferice.

Principalele căi de reducere a emisiilor de NOx şi SOx pot fi clasificate astfel:

- tehnici primare pentru frânarea producerii de NOx:
 reducerea concentraţiei de azot din combustibili prin:
 epurarea combustibililor în faza de precombustie,
 schimbarea combustibilului şi alegerea unui combustibil cu azot puţin;
 îmbunătăţirea arderii:
 metode de îmbunătăţire prin schimbarea condiţiilor de lucru;
 metode de îmbunătăţire prin modernizarea arzătoarelor.
 reducerea consumului specific de combustibil:
 procedee specifice fiecărei instalaţii.

- tehnici primare pentru frânarea producerii de SOx

 îmbunătăţirea arderii:
 arderea în strat fluidizat.
 reducerea concentraţiei de sulf din combustibil:
 tehnici de îndepărtare a sulfului din combustibil;
 schimbarea combustibilului

- tehnici secundare de epurare a gazelor arse:

pentru NOx
 instalaţii de denoxare: de tip umed şi de tip uscat.
pentru SOx
 instalaţii de desulfurare: de tip umed, semiuscat şi uscat.

În tabelul 4 sunt prezentate tehnicile de îmbunătăţire a arderii cu descrierea lor succintă şi cu

locul de aplicare.

Tabelul 4 - Tehnici de îmbunătăţire a arderii

Tehnici de combustie Linii generale ale tehnicii Aplicaţii
Arzătoare cu emisii reduse
Câteva arzătoare dezvoltate recent prin utilizarea unor tehnici
Cuptoare de încăl
de NOx de combustie speciale ca: arderea nestoechiometrică, cazane
recircularea gazelor arse, arderea în mai multe trepte.
Arderea cu raport Aceste
mic tehnici pentru controlul generării de NOx Toate prin tipurile
aer/combustibil scăderea valorii excesului de aer şi anume prin reglarea echipamente de ardere
 automată a raportului aer/combustibil, conduc şi la economie
de energie şi la reducerea noxelor de NOx (o reducere cu 1%
a concentraţiei de oxigen din gazele de ardere conduce la
scăderea cu 10% a emisiilor de NOx).
Arderea nestoechiometrică
Aceste tehnici de redu cere a NOx constau într-o ardere Cuptoare şi cazane
iniţială în condiţii de supraalimentare cu combustibil şi într-o
ardere ulterioară în condiţii de supraalimentare cu aer pentru
ardere completă. Această tehnică se foloseşte când instalaţia
conţine două sau mai multe arzătoare sau zone de încălzire.
NOx este redus cu aprox. 40%
Arderea cu alimentareSeînutilizează la încălzirea lingourilor în cuptoare adânci,Cuptoare adânci
trepte de debit obţinându-se o reducere cu aprox. 20% a emisiilor şi sectoarele
a de laminare
consumului de combustibil.

debit combustibil
alimentare în trepte
alimentare obişnuită

timp

MICROCLIMATUL DIN TURNĂTORII

1. Consideraţii generale privind microclimatul din turnătorii

De regulă, secţiile de turnătorie sunt amplasate în centre industriale dens populate.

Infrastructura producţiei de piese turnate reprezintă un sistem deschis, bazat pe tehnologii
care utilizează cantităţi mari de materii prime şi materiale, dar în acelaşi timp generează şi
cantităţi mari de deşeuri.
Pe parcursul realizării pieselor prin turnare, se produce o mare diversitate de noxe,
determinate în principal de compoziţia chimică a materialelor folosite şi de reacţiile chimice
ce au loc la aplicarea tehnologiilor specifice turnătoriei.
Aspectele principale ale microclimatului din turnătorii se pot grupa după specific în
trei grupe:
* variaţia temperaturii şi curenţii de aer;
* prezenţa prafului în atmosfera turnătoriei;
* prezenţa gazelor nocive în atmosfera turnătoriei.

Variaţia temperaturii şi curenţii de aer

În majoritatea cazurilor, sistemele de climatizare sunt deficitare încă de la faza de

proiectare. Astfel că în perioadele reci, există o mare variaţie de temperatură pe zone,
începând de la zona cuptoarelor de elaborare şi terminând cu zona de pregătire a şarjei şi
staţia de preparare a amestecului de formare. Acest fapt se datorează concepţiei greşite în
faza de proiectare prin faptul că se consideră că turnătoria este un sector cald şi nu are
nevoie de încălzire. Existenţa unor zone distincte cu temperaturi mult diferite are implicaţii
profunde asupra personalului muncitor.
În ceea ce priveşte curenţii de aer, se remarcă din păcate existenţa la toate
turnătoriile a unor uşi foarte mari destinate intrării autovehiculelor de mare gabarit pentru
transportul materialelor şi a pieselor turnate, în părţi diametral opuse care, în majoritatea
cazurilor nu se pot închide etanş.
Se poate afirma că variaţiile mari de temperatură corelate cu curenţii de aer au o
influenţă dăunătoare asupra organismului, ducând la apariţia bolilor profesionale în rândul
personalului din secţie.
3. Degajări de praf în atmosfera turnătoriei

În diverse sectoare ale turnătoriei, datorită procesului tehnologic şi unei greşite

proiectări sau funcţionări a sistemului de exhaustare se degajă mult praf. Măsurătorile
efectuate în turnătoriile vechi indică o depăşire 5-30 de ori a nivelului admis al concentraţiei
de praf în atmosfera turnătoriei. Principalele sectoare din turnătorii în care se degajă praf în
cantităţi neadmise sunt:
 sectorul cuptoarelor de elaborare;
 sectorul praparare amestecuri de formare;
 sectorul de formare-miezuire;
 sectorul de zbatere-curăţare.

Spre exemplificare, în tabelul 5, este prezentată centralizat concentraţia şi natura

prafului în diversele sectoare din turnătorii.

Tabelul 5 - Volumul şi caracteristicile degajărilor de praf.

Sectorul din Volumul specific de Caracteristicile prafului degajat
turnătorie aer impurificat mc/tpb,hConcentraţia Compoziţia
mg/mc
Elaborare 4,41 1540 oxizi metalici,
fumigene
Preparare amestec formare3,47 92-1200 silice, bentonită, dextrină
Formare, miezuire 4,2 210-1037 silice, ciment, grafit etc.
Dezbatere, curăţire 10,76 30-360 oxizi metalici, silice, car
de siliciu

În general, particulele de praf cuprind în mare parte oxizi ca: SiO 2, Fe2O3, Al2O3,
CaO, MgO, etc. Dacă aceste particule sunt sub 60 microni, ele plutesc uşor în atmosferă.
Cercetările efectuate au dus la concluzia că proporţia cea mai mare de particule se găseşte în
jurul unor utilaje. În tabelul 6 este prezentat sintetic rezultatul unei cercetări întreprinse într-
o turnătorie clasică, care a urmărit determinarea conţinutului de oxizi şi de praf din jurul
principalelor utilaje de turnătorie.

Tabelul 6 - Conţinutul de oxizi şi de praf din jurul unor utilaje din turnătorie.
Sectorul Conţinutul de oxizi în % Conţinutul de particule, în % având mărime
micronică
SiO2 Fe2O3 CaO Alţi 0-5 5-10 10-20 20-40 40-60 60
Al2O3 MgO oxizi
Cuptor electric
9 96 1 - 60 20 15 5 - -
cu arc
Uscător 32de 61,2 2,1 4,7 5 30 35 14 9 7
forme
Grătar 34de 58,5 3 4,5 10 8 43 12,5 4,5 22-
dezbatere
Masă 35de 59,5 1,5 4 11 2,2 1 3,3 3,3 66,9
curăţire
Cameră 27de 63 2,4 7,6 7,5 5,5 8 17,5 21 40,5
sablare

Într-o turnătorie, cuptoarele de elaborare sunt surse importante de impurificare cu

praf a atmosferei din turnătorii. Dintre cuptoarele de elaborare a aliajelor, cele mai multe
studii s-au efectuat asupra cubilourilor. Şi s-a constatat că, în general, cantitatea de praf este
influenţată de productivitatea cuptorului, dar în acelaşi timp şi de calitatea, compoziţia şi
succesiunea introducerii componentelor încărcăturii.

4. Degajările de gaze

Degajările de gaze nocive în turnătorii se pot grupa în două mari grupe şi anume:
 gaze produse de amestecul de formare;
 gaze produse de aliaj pe parcursul procesului de elaborare, modificare etc.

Gazele produse de materialele de formare pot fi grupate la rândul lor în gaze

degajate în sectoarele de formare-miezuire şi gaze produse la turnarea aliajului în formă.
În ultimele două decenii, îmbunătăţirea tehnologiei de formare-miezuire s-a bazat
pe procese de chimizare, fără să se ţină seama de consecinţele ecologice. Ca urmare, în
aceste sectoare sunt utilizate materiale organice, compuşi ai carbonului, acizi şi alte
substanţe care pe parcursul întăririi lianţilor şi în perioada turnării aliajului, produc gaze
nocive.
Spre exemplu, în cazul unor amestecuri de formare speciale, autoîntăritoare, fluide,
la care se foloseşte ca material de bază trioxidul de crom (soluţia apoasă conţine acid
cromic), acesta, la temperaturi de peste 197 oC, începe să disocieze; pe măsura creşterii
temperaturii, procesul se intensifică iar unii din compuşii cromului sunt foarte nocivi.
Dacă se utilizează amestecuri de formare cu liant din categoria răşinilor
carbamidofuranice sau formaldehidice, se produc substanţe nocive la întărirea liantului şi
turnarea aliajului în cantităţi foarte mari.
În cazul utilizării uleiurilor vegetale la prepararea amestecurilor de miez, în timpul
uscării miezurilor la temperaturi de peste 300oC, se produc unele reacţii de oxidare şi de
descompunere a unor componenţi cu degajare de aldehide, dintre care aldehida acrilică
prezintă o toxicitate deosebită.
Când se utilizează răşini fenolice şi ca întăritor acid benzenosulfonic, în perioada de
întărire a formelor şi miezurilor, precum şi la turnarea aliajului în formă se produc o serie de
reacţii de descompunere a liantului şi întăritorului cu formare de fenoli, monomeri şi
formaldehidă care prezintă o agresivitate faţă de piele şi faţă de aparatul respirator.

5. Concluzii

Datorită existenţei unei poluări în secţiile de turnătorie, se impune luarea de măsuri

pentru reducerea poluării, după cum urmează:
 captarea totală a substanţelor nocive degajate, prin realizarea unui sistem eficient de
exhaustare, filtrare şi neutralizare;
 etanşarea corespunzătoare a sistemelor de transport pneumatic al materialelor
pulverulente;
 compartimentarea sau izolarea, urmată de o bună exhaustare a zonelor de dezbatere a
formelor, a zonei de curăţire a pieselor, precum şi a altor zone în care se produc mari
cantităţi de praf şi gaze nocive;
 înlocuirea tehnologiilor de formare-miezuire ce utilizează materiale poluante cu altele ce
utilizează materiale mai puţin poluante;
 climatizarea secţiilor de turnătorie.

IMPACTUL TRANSPORTURILOR ASUPRA MEDIULUI INCONJURĂTOR

1. Efecte directe şi indirecte ale impactului fizic, exercitat de transportul

terestru asupra mediului înconjurător

În general, toate felurile de transport (aerian, terestru, pe apă) au efecte

vătămătoare, uneori destul de greu de surprins, asupra mediului înconjurător. Dar, dintre
toate, datorită ponderii pe care o are transportul terestru, în mod special, este extrem de
perturbator. Desigur că diversele moduri de transport terestru vor cauza forme specifice de
influenţare, de impact asupra mediului.
Dar influenţa generală, care decurge din producerea şi emisia de gaze poluante,
contribuie ulterior la “efectul de seră” sau la “distrugerea stratului de ozon” din jurul
planetei terestre şi ca atare trebuie să ţinem seama de importanţa transportului terestru.
Trebuie arătat însă că influenţa asupra mediului nu este cauzată exclusiv de către
desfăşurarea activităţii de transport propriu-zisă ci şi de infrastructura acestora şi mijloacele
de transport. Astfel, construcţia de drumuri, este o acţiune de perturbare a mediului natural.
Astfel, pentru realizare şi construirea de drumuri sunt necesare mari cantităţi de piatră,
bitum, agregate de construcţii, etc.
Extragerea diverselor materiale de construcţii influenţează negativ asupra mediului
înconjurător, iar ulterior, întreţinerea infrastructurii necesită un mare consum de energie.
Apoi industria constructoare de automobile, atelierele de construire a materialului rulant
pentru căi ferate, şantierele navale şi digurile, toate strică configuraţia naturală a mediului
înconjurător iar pentru realizarea produselor ce se realizează în aceste întreprinderi sunt
necesare cantităţi apreciabile de materii prime şi energie, adică, utilizarea intensivă a
transporturilor implică efecte premergătoare considerabile asupra mediului înconjurător.
Se poate afirma că transporturile exercită simultan efecte directe şi indirecte asupra
mediului înconjurător. Ar trebui totodată, să se deosebească efectele pe termen lung direct
legate de implementarea transportului faţă de cele pe termen scurt, care depind direct de
utilizarea acestor infrastructuri.
 Până acum, a existat tendinţa de a se cunoaşte natura poluării mediului în urma
acţiunii doar a câte unui singur agent dăunător. Dar, în ultimul timp, din ce în ce mai mult se
ţine seama de efectele sinergetice, de impactul dăunător exercitat asupra mediului de diverse
combinaţii ale acţiunilor poluante.
Astfel, se consideră că cele mai grave poluări provin de la poluanţii fotochimici,
care rezultă în urma reacţiilor în lanţ, între hidrocarburile nesaturate şi unii reactivi, NOx,
O2 şi o serie de compuşi organici.
Elementele şi fenomenele, în legătură cu activitatea de transport ce sunt considerate
ca surse importante de degradare a mediului înconjurător sunt prezentate succint în
următoarea enumerare:
←zgomotul provocat de mijloacele de transport este considerat, în zinele urbane ca
neajunsul principal. Raportul O.E.C.D. stabileşte că aceste zgomote, determinate de
mijloacele de transport, produc efecte nefavorabile asupra sănătăţii şi confortului uman, în
primul rând prin faptul că stânjeneşte posibilităţile de comunicare şi de odihnă ale
cetăţenilor şi apoi provoacă unele afecţiuni psihice sau fiziologice, care se manifestă prin
stări de anxietate, oboseală şi insomnii. În alte cazuri, poate provoca unele forme de boli
cardio-vasculare, iar în urma unei perioade mai îndelungate de expunere, se poate ajunge
chiar la pierderea acuităţii auditive.
←riscul de accidente, cauzat de transportul rutier şi de cele mai puţin frecvente , dar mai
grave, care apar în decursul utilizării transportului feroviar sau aerian. Trebuie remarcat că
cifrele accidentelor mortale sunt în continuă scădere în toate ţările, cu toate că intensitatea
traficului se majorează.
Acum, atenţia cea mai mare este acordată însă pericolului reprezentat pentru
sănătatea oamenilor, de către diversele emisii poluante, provenite de pe urma traficului
rutier. Astfel:
 emisiile de aditivi ai combustibililor, cum ar fi plumbul, în cazul traficului intens urban.
S-a constatat că poate avea influenţe nocive asupra dezvoltării generale a copiilor, sau
asupra unor organe, cum ar fi: rinichii, ficatul etc. În general 50% din totalul emisiilor de
plumb se impută transportului , dar în spaţiile urbane, acest procent atinge 100%. Desigur că
utilizarea din ce în ce mai largă a benzinei fără plumb va duce la o ameliorare în această
privinţă.;
 emisiile de diverse particule , atât cele nearse, provenite din eşapamentele motoarelor,
cât şi cele rezultate din uzura pneurilor şi a garniturilor de frână. Aceste particule pot fi
toxice sau pot transporta substanţe toxice (chiar cancerigene), provenite din alte surse;
 emisiile de CO2 sunt considerate nocive, în special datorită influenţei pe care o exercită
indirect asupra modificării climei deoarece CO2 este o componentă majoră a “efectului de
seră2 şi a “încălzirii planetei”. În general, majoritatea emisiilor de CO2 provin în urma
arderii combustibililor folosiţi 15-40%, iar 98% (pentru acest caz) din transporturile rutiere.:
 emisiile de benzen sunt considerate că ar determina unele dereglări olfactive chiar şi
unele forme de cancer. Se apreciază că, 80% din totalul acestor emisii provin de la
vehiculele care folosesc benzina drept combustibil;
 emisiile de NOx sunt foarte poluante, în special dacă se combină cu alţi poluanţi
atmosferici. Transformarea emisiilor de NOx în acid azotic, constituie una din principalele
cauze ale “ploilor acide”, care după cum se ştie au consecinţe grave asupra ecosistemelor. Se
apreciază că 50% din totalul emisiilor de NOx sunt imputabile sectorului de transporturi, iar
restul celorlalte sectoare energetice şi industriale;
 emisiile de CO provin în urma unor arderi incomplete, iar 90% din totalul lor îşi au
originea în sectorul transporturilor;
 emisiile de SO2 reprezintă componenta principală a “ploilor acide”. Provoacă bronşite sau
alte boli ale aparatului respirator. Transportul intervine cu 50% în cadrul emisiilor totale de
SO2.
Alte fenomene negative care decurg din majorarea traficului rutier sunt
următoarele:
- reducerea excesivă a resurselor naturale;
- majorarea suprafeţei infrastructurilor necesare pentru transportul rutier;
- aglomeraţii de vehicule, aflate în circulaţie în zonele urbane.

2. Propuneri de estimare a prejudiciilor aduse mediului înconjurător din cauza

transportului terestru

Este interesant să se poată aprecia importanţa relativă a influenţei cantitative a

multiplilor factori, cauzaţi de transport, pentru a se putea stabili în final, modul optim de
transport. Pentru a se aprecia această evaluare, se ţine seama, pe lângă cheltuielile făcute de
către societate pentru asigurarea procesului de transport şi de toate cheltuielile suplimentare,
care se impun în scopul evitării degradării mediului înconjurător.
Degradarea mediului, în urma poluării sonore, ca o consecinţă a transportului, se
poate aprecia cantitativ, prin aplicarea unor indici “Ledonistici” de preţ, pe piaţa locuinţelor.
Aceşti indici, sunt acum practic generalizaţi. Din datele de care se dispune, în S.U.A., se
acceptă că poluarea sonoră din cauza transportului, influenţează valoarea şi preţul unei
locuinţe în proporţie de 0,08-0,88% din preţul total al acesteia. În cazul oraşelor elveţiene şi
canadiene se acordă procente mult mai mari, pentru a se ţine seama de influenţa nefastă a
zgomotului provocat de transport.
Impactul global al poluării atmosferice, atribuit transporturilor, a fost apreciat între
17% din poluarea atmosferică globală în S.U.A. şi 30% în Germania, în anul 1987.Sau în
valori absolute, în preţurile anului 1989, aceste procente reprezintă anual, 14 milioane de
dolari în S.U.A. şi cca. 10-17,5 miliarde de mărci în Germania.
Accidentele survenite din cauza transportului pot fi corect apreciate prin metode de
calcul destul de bine structurate. În general se folosesc valorile poliţelor de asigurare pe
viaţă în diverse ţări.. Astfel valoarea acestor asigurări, în cazul accidentelor mortale au
următoarele valori (preţuri 1985): Anglia-753.000-1,130.000 dolari/persoană, Germania 1,24
miliarde mărci/persoană, S.U.A - 2.000.000-7.000.000 dolari/persoană.
Dar, desigur că nu toate accidentele de circulaţie sunt neapărat, mortale. Acestea se
pot solda doar cu răniţi, mai mult sau mai puţin grav, sau chiar numai cu deteriorarea
mijloacelor de transport; totalul acestor cheltuieli s-au ridicat la 57,20 miliarde de dolari
(anul 1980) în S.U.A.şi în Franţa la 6,47 miliarde dolari (anul 1986)

SOLUŢII PENTRU SCĂDEREA POLUĂRII MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR.

Automobilul anului 2000

Absolut toate firmele constructoare de automobile au făcut din noţiunea de
“calitate2 noua lor dogmă. În felul acesta întreprinderile se stimulează pentru realizarea unor
perfecţionări continue, menţinând competivitatea la un nivel ridicat.
Calculatoarele electronice folosite curent în industria automobilelor au permis
studiul aprofundat şi detaliat al unor fenomene şi elemente componente, care până acum
erau rezolvate în mod empiric. Astfel s-a îmbunătăţit analiza curgerii fluxurilor gazoase din
motor şi de pe suprafaţa exterioară, aerodinamica automobilului, procesul arderii din motor,
precum şi evaluarea solicitărilor mecanice şi termodinamice a unor elemente , cum ar fi
bloc-carterul, punţile, suspensia etc.
Electronica comandă şi reglează aprinderea şi alimentarea cu combustibil (care a
devenit în majoritatea cazurilor, injecţie), pentru a asigura dozarea perfectă a amestecului
combustibil (“aer-combustibil”). În felul acesta se urmăreşte optimizarea stabilirii
momentului aprinderii, sau injecţiei, precum şi a cantităţii necesare de amestec, în funcţie de
regimul corespunzător de funcţionare.
Introducând mereu, mai multe dispozitive, aparate, sisteme, care să contribuie la
perfecţionarea, automatizarea diverselor agregate şi elemente ale motorului şi
autovehiculului, acestea au devenit în ultimii ani mai grele. Un model care avea înainte o
greutate de cca, 1000kg. A ajuns acum la 1200kg, datorită tolelor mai groase ale caroseriei,
a echipamentelor perfecţionate, a insonorizării mai complete. Desigur că această majorare a
greutăţii cu 20% va pretinde majorarea energiei consumate de motor
De aceea, analizând situaţia existentă acum, se consideră că până la începutul sec
XXI, nu vor putea să apară noutăţi prea spectaculoase. Probabil însă, singura noutate va fi
revenirea la motorul în doi timpi. Se cunosc argumentele acestei reconsiderări: teoretic,
puteri egale pot fi realizate cu jumătate din capacitatea cilindrică a unui motor în patru timpi.
Deci motorul în doi timpi atrage prin dimensiuni şi greutate mai reduse, prin simplitate
mecanică.
În schimb, dezavantajul considerat acum cel mai important, este acela că motorul în
doi timpi aruncă în atmosferă o treime din cantitatea de amestec combustibil proaspăt aspirat
în motor. Această cantitate este evacuată prin sistemul de evacuare, fără a participa la
sistemul funcţional, de producere a energiei mecanice în motor.
Astăzi sunt numeroase cercetări pentru a remedia această deficienţă, cum ar fi:
adoptarea injecţiei directe la presiune ridicată, sau injecţia directă asistată de aer comprimat,
cuplată cu controlul şi optimizarea pe cale electronică
Automobilele cu antrenare electrică sunt de asemenea în actualitate, suscitând
numeroase discuţii. Ele vor rămâne încă mult timp destinate, doar pentru traficul urban; raza
lor de acţiune este limitată la 120 km, fiind nevoite să transporte 300 kg baterii, pentru o
greutate totală a maşinii de 1000 kg. Părerea specialiştilor este, totuşi, că vehiculele
electrice, în stadiul actual, nu pot fi concepute raţional, decât ca un vehicul cu acţionare
hibridă. În acest scop trebuie să posede: - un generator termic de energie, care să asigure
deplasările în trafic interurban şi tracţiune electrică, pentru mediul urban. Dar, deocamdată,
nici această soluţie nu are perspective de realizare practică deoarece costul vehiculului
devine prohibitiv, iar mijloacele de încărcare a bateriilor prin staţii speciale, nu sunt încă
suficiente.
Totuşi, în perspectivă, scopul urmărit de specialişti în domeniul automobilelor se
referă la:
 reducerea rezistenţei aerodinamice;
 reducerea rezistenţei la rulare;
 reducerea greutăţii, prin; miniaturizarea motorului, stabilirea bateriei optime,
utilizarea aliajelor cu titan şi a materialelor compozite;
 securitatea absolută a deplasării vehiculului.

1. Filtru pentru purificarea gazelor de eşapament. Reactorul catalitic

Emisiile, sub forma gazelor de eşapare a automobilelor din traficul urban, constituie
una din numeroasele probleme ce trebuie rezolvate pentru îmbunătăţirea calităţii mediului.
Firma VOLVO, a introdus în Suedia filtre pentru purificarea gazului de eşapare cunoscute
sub numele de City Filter. Aceste dispozitive reduc emisia de particule solide din gazele de
eşapare cu cel puţin 80% şi cea de hidrocarburi cu cel puţin 60%. În consecinţă, gazele de
eşapare nu vor mai conţine funingine şi nici vor mai mirosi urât.
Montarea filtrelor nu afectează puterea motorului sau consumul de combustibil
Cele mai bune rezultate sunt obţinute atunci când autovehiculul funcţionează şi cu motorină
cu conţinut redus de sulf.
Motoarele auto dezvoltate de firma VOLVO, prevăzute cu turbină de
supraalimentare şi alimentare suplimentară cu aer răcit, duc de asemenea, la reducerea
semnificativă a emisiilor poluante. Încă din 1975, emisiile de NOx şi de hidrocarburi s-au
redus cu aprox, 40% pe seama unor combustii mai eficiente.
Capacitatea de funcţionare a filtrelor acoperă rulajul de zgomot al autovehiculelor
timp de o zi. Gazele de eşapare trec prin filtrul ceramic ce este acoperit cu un strat subţire de
catalizator (metal preţios) care favorizează reducerea cantităţii de hidrocarburi şi convertirea
CO în CO2. În construcţia filtrelor este inclusă o rezistenţă electrică alimentată la 220V.
Rolul ei este de a asigura îndepărtarea materialului depus pe filtru în timpul funcţionării
autovehiculului. Acest lucru se face în timpul nopţii, de regulă, rezistenţa fiind în acest timp
cuplată la o priză de curent a garajului sau a locului de parcare

.Reactorul catalitic Convertizorul catalitic cald pentru pornirea curată

Principiul de bază al dezvoltării acestui dispozitiv, derivă din constatarea că, în
cazul pornirii la rece a motorului, convertizorului catalitic îi este necesară o durată de timp
prea mare, pentru a atinge temperatura de regim necesară. În acest sens, s-au utilizat pentru
dispozitivul respectiv , hidruri metalice, care preiau căldura de la motor, pentru a se încălzi,
astfel că apoi reuşesc să asigure intrarea reactorului catalitic în stare de regim, exact în
câteva secunde.
Modelelor actuale de convertizoare catalitice, le trebuie 1-2 min. pentru a atinge
temperatura maximă de regim, de 350oC. Până când reactorul se va încălzi suficient,
elementele poluante din gazele de eşapare vor traversa convertizorul catalitic, trecând direct
în atmosferă. Dispozitivul de încălzire propus, posedă hidrogen solid, absorbit într-o hidrură
metalică. El asigură producerea căldurii degajate, pentru încălzirea instantanee, necesară
declanşării procesului rapid de reacţie catalitică. Reacţia exotermă ce are loc în încălzitor ,
determină majorarea temperaturii acestuia până în jur de 400oC, în interval de 5 secunde.
Desigur, că există şi alte sisteme de încălzire, în cazul pornirii la rece, care ar putea
să-l concureze pe acesta, cum ar fi cele electrice

.3Carburanţi mai puţin poluanţi: experienţa europeană

În Europa, utilizarea carburanţilor “mai curaţi” se limitează încă la ţările scandinave

şi mai ales în Suedia. Introducerea lor a fost motivată de decizia a numeroase autorităţi
locale de utilizare doar a motorinelor de calitate superioară pentru autobuze şi camioane
grele.
La sfârşitul anilor 80, Societatea Suedeză de Transporturi Publice (SLTF), a adoptat
criterii proprii, în materie de motorine îmbunătăţite, oferindu-se să colaboreze pentru
elaborarea unui carburant superior, cu cele două principale societăţi petroliere suedeze
(Neste Oy şi OK Petroleum).
La începutul anilor 90, a fost astfel introdusă, de cele două companii, motorina
denumită “City Diesel”. Linkoping, Goteborg şi Stokholm au fost printre primele oraşe ce
au solicitat acest carburant, urmate rapid de toate societăţile de transport urban din marile
oraşe suedeze.
 Trebuie de asemenea consemnat, că în Suedia companiile au acceptat să suporte
costuri suplimentare legate de utilizarea motorinei îmbunătăţite şi pentru a realiza o mai
bună imagine a companiei, ceea ce nu face obiectul situaţiei din alte ţări.
Guvernele celorlalte ţări preconizează introducerea de măsuri fiscale destinate
încurajării utilizării motorinelor îmbunătăţite. Acest tip de taxare este indispensabil, dacă se
doreşte introducerea carburanţilor îmbunătăţiţi pe un segment de piaţă, cât mai mare. Sub
acţiunea taxării diferenţiate s-au obţinut acorduri între autorităţile locale şi companiile
petroliere, în vederea aprovizionării comunităţilor doar cu carburanţi superiori.
O politică eficientă de protecţie a aerului , pe baza folosirii carburanţilor superiori,
trebuie să respecte câteva criterii, precum:
 stabilirea de planuri de verificare a calităţii aerului;
 stimularea pieţei;
 criteriile de calitate trebuie armonizate la nivel naţional;
 taxe diferenţiate.
Autorităţile locale joacă un rol important în introducerea carburanţilor curaţi. Ele pot:
 să creeze cererea iniţială, utilizând acest tip de carburant pentru autovehiculele
proprii;
 să se alieze cu alte autorităţi locale sau organisme naţionale, pentru a face
presiuni asupra industriei petroliere (rafinării şi staţii de distribuţie), reclamând
producţia unor astfel de carburanţi;
 să facă presiuni asupra guvernelor naţionale pentru introducerea de taxe
diferenţiate pe criterii de protecţie a mediului;
 să aducă la cunoştinţa publicului avantajele carburanţilor îmbunătăţiţi.

4. Drumuri cu taxare
Taxarea în oraş, ca instrument de reducere a traficului, este pentru specialişti un fel
de “fata morgana”: ceva de care a auzit toată lumea, dar puţini au văzut-o cu adevărat.
Printre puţinii care au avut acest privilegiu, se numără locuitorii din Singapore şi câteva
oraşe norvegiene unde taxarea este aplicată şi ca instrument financiar.
În general taxarea este privită ca o măsură de protecţie a mediului: se ştie că folosirea unor
valori ridicate ale taxelor, pentru traficul rutier, conduce la obţinerea de beneficii legate de
protecţia mediului.
- Conceperea sistemului
Când se elaborează un sistem de taxare, trebuie stabilit un echilibru între simplitate
şi motivaţie. Simplitatea este cheia succesului. Dacă utilizatorii drumurilor nu înţeleg cum
sunt calculate taxele, ei nu-şi vor modifica caracterul în direcţia scontată.
Scopul principal al taxării, este cel de a crea o motivaţie. De aceea, este fundamentală
aplicarea unui sistem de taxare variabil. Trebuie evitate abonamentele săptămânale şi cele
lunare şi fiecare traseu suplimentar trebuie taxat. Taxele trebuie să fie variabile, în funcţie de
zone şi timp.
Accidentele, poluarea aerului şi zgomotul, variază în funcţie de tipul autovehiculului şi ca
atare taxele sunt diferenţiate.
- Nivelul traficului
În anumite oraşe. S-a luat în consideraţie posibilitatea interzicerii circulaţiei de-a
lungul orelor pentru care s-a observat un nivel ridicat al poluării aerului. Pentru a se atinge
obiectivele propuse, cea mai bună soluţie pentru conceperea sistemului este analiza fluxului
de circulaţie la nivelul reţelei. Media tarifelor specifice trebuie aproximată densităţii de
circulaţie pe reţeaua rutieră, urmând apoi diferenţieri de taxe, pe anumite trasee.
Modificările ulterioare ale traficului vor deveni obiective variabile.
 - Cerinţe tehnice
Plata nu trebuie să oprească traficul sau să conducă la situaţii periculoase. Pentru a
uşura funcţionarea sistemului, autovehiculele trebuie echipate cu un aparat ce se cuplează
automat cu postul de taxare, în momentul trecerii prin acea “poartă”. Trecând prin acel
punct, conducătorul auto observă pe cadranul aparatului din maşină ce sumă a plătit şi ce
sumă mai are în cont. Contul se poate reâncărca în locuri speciale, în staţii auto-service etc.
Metoda automată garantează anonimatul: postul de control poate reţine suma necesară fără
identificarea automobilului. În mod contrar, automobilele care nu dispun de un sistem
automat, trebuie identificate. Astfel, camere video înregistrează numărul de înmatriculare al
acestora, apoi este identificat proprietarul, trimiţându-i-se la domiciliu factura spre achitare.
Acest sistem “semi-automat” este mai scump, de aceea şi taxele sunt mai mari.

În tabelul următor sunt prezentate valorile sistemului de taxare din Stockholm (în
ECU), la nivelul anului 1994.
TAXA Autoturism/camionetă/motocicletă Camioane grele
Sist. Sist. Carb, cl.1 sist. plată
Alţi carb.sist. plată
Sist. plată
plată. Plată.semiautom.aut
autom semiautom.
autom. om.
Variabilă/trecere 0,45 0,55 1,10 1,30 1,40
Administrativă/zi 0,00 1,65 0,00 0,00 1,65
Maximală/zi 9,00 12,65 22,00 26,00 29,65

- Distribuirea veniturilor
Utilizarea veniturilor este la latitudinea deciziilor politice. Totuşi, pot fi sugerate
trei posibilităţi: finanţarea transporturilor publice, finanţarea măsurilor de protecţie a
mediului sau indemnizaţii pentru locuitorii regiunii. Din experienţa oraşului Stockholm s-a
constatat că o parte din venituri s-au distribuit spre îmbunătăţirea performanţelor
autovehiculelor, finanţări ale infrastructurii, izolaţii fonice pe autostrăzi etc.

5. Preocupările permanente pentru ecologie ale firmei VOLVO

La începutul anilor 1980, în S.U.A. s-a dezlănţuit o aprigă dispută între

reprezentanţii industriei constructoare de automobile şi cei ai organizaţiilor pentru protejarea
“aerului curat”. Discuţia s-a extins şi în Congresul S.U.A. S-a decis atunci, elaborarea unor
standarde federale cu valori limitative pentru elementele poluante ale atmosferei.
În urma concurenţei din sectorul constructorilor de automobile, firma VOLVO
lansează pe piaţă (sonda lambda). Aceasta era destinată să echipeze 240 modele diferite de
automobile, reuşind să depăşească, chiar valorile minime impuse prin reglementări, pentru
California, simultan cu reducerea consumului de combustibil cu 5%. În felul acesta,
VOLVO a emis al doilea patent de importanţă capitală pentru îmbunătăţirea automobilului
în acest final de secol XX.
Acest sistem “revoluţionar” (cum fusese denumit), de control al emisiilor poluante
ale automobilului constă, în principiu, dintr-un convertizor catalitic cu trei căi şi un
traductor, care măsoară oxigenul din gazele de evacuare. Acest traductor face parte dintr-un
circuit închis, cu ajutorul căruia se măsoară proporţia de elemente poluante, din gazele de
evacuare ale motorului. În urma rezultatelor acestor măsurători, tot cu ajutorul traductorului,
se reglează injecţia de combustibil, pentru a se asigura proporţia optimă a elementelor, în
cadrul amestecului “combustibil-aer”, după necesităţile curente de funcţionare a motorului.
Acum, sistemul de control iniţiat de VOLVO, este generalizat aproape pe toate automobilele
moderne.
După elaborarea sondei lambda, firma VOLVO a intensificat şi a lărgit domeniul
cercetărilor în legătură cu protecţia mediului înconjurător. În acest sens, a urmărit cu atenţie
nu numai controlul gazelor, care ies prin ţeava de eşapament, ci mai ales a trecut la analiza
atentă a peste 1000 substanţe, folosite în decursul fabricaţiei automobilelor VOLVO. Astfel,
VOLVO a elaborat o largă bază de date, în care sunt incluse proprietăţile şi caracteristicile a
peste 4500 substanţe.
În colaborare cu firmele furnizoare, începând din anul 1992, VOLVO a trecut la
înlocuirea tuturor materialelor plastice, care folosesc C.F.C.-uri. De asemenea, noul model -
850 GLT - lansat în 1992, este dotat cu sistem de condiţionare a aerului, fără C.F.C.
Specialiştii din compartimentul de proiectare “Arderea în motoarele cu ardere
internă şi schimbarea gazelor în motor” de la firma VOLVO, susţin că arderea reală are loc
totdeauna, cu emisii de substanţe poluante, chiar dacă se va ajunge să se folosească drept
combustibil, hidrogenul pur. De aceea, studiul desfăşurării arderii ocupă un loc central în
toate cercetările referitoare la controlul emisiilor. Cu alte cuvinte, pentru reducerea emisiilor
poluante ale motorului, optimizarea procesului de ardere trebuie să fie corelată cu tratarea
gazelor de evacuare.
Astfel, una din multiplele soluţii de rezolvare, potenţial radicală, ar fi dispunerea
unui încălzitor electric chiar în secţiunea de intrare a gazelor. În acest caz, s-ar putea reduce
masa de hidrocarburi nearse.
Încercările efectuate cu un convertizor catalitic, încălzit pe cale electrică, care ar
funcţiona în coordonare cu catalizatorul principal, au demonstrat că se poate obţine o
reducere cu 80% a emisiilor de hidrocarburi nearse, în perioada primelor 200 secunde
critice, după pornirea motorului.

MANAGEMENTUL DEŞEURILOR

Analiza ciclului de viaţă a produselor (ACV)

ACV este un inventar care permite celui interesat să măsoare câte deşeuri solide,
lichide şi gazoase sunt generate în fiecare etapă a ciclului de viaţă a unui produs.. De
remarcat că inventarul începe cu extracţia materiilor prime şi se termină cu etapa după care
produsul şi-a încheiat ciclul de viaţă. Este, deci o extensie a înţelesului obişnuit al ciclului de
viaţă, fiind investigate etape în amonte şi aval de acestea.
ACV este folosită şi la evaluarea opţiunilor pentru gestionarea deşeurilor la nivel
municipal sau regional. ACV acoperă aspectele Vânzări
de mediu,%impactul resurselor şi evidenţiază
procesele de tratare alternativă a deşeurilor.

I II III IV V VI VII

O Timp (ani )
Fig. 1. - Analiza ciclului de viaţă a unui produs

Etape: I - elaborarea produsului (activitatea de cerecetare-dezvoltare);

II - lansarea pe piaţă a produsului;
III- creşterea volumului vânzărilor;
IV- maturitate
V - saturarea pieţii;
VI - declinul vânzărilor;
VII - produs uzat-deşeu.

Când se apelează la ACV, cea mai complicată prin durată şi atenţie este colectarea
datelor. Odată parcursă această etapă, urmează interpretarea datelor ocazie cu care începe să
se contureze şi impactul utilizării produsului cu mediul înconjurător. Lipsa unor criterii de
integrare a impactului ecologic pe factori de mediu face dificilă comparaţia dintre tehnologii
sau produse cu categorii similare alternative.
În ultimii ani, un număr de mari companii industriale sa-u folosit de ACV în
interesul reclamei comerciale, încercând să convingă publicul că produsele lor respectă
cerinţele protecţiei mediului sau că au performanţe ecologice superioare faţă de cele ale
concurenţei. Multe din aceste revendicări au fost contestate de grupările ecologiste.

Situaţia actuală şi principalele tendinţe în domeniul reciclării şi reutilizării deşeurilor

din industria siderurgică

Poluarea solului cu noxe din deşeuri metalurgice prezintă un interes deosebit

deoarece degradarea acestuia este lentă dar ireversibilă. Deşeurile metalurgice au impact
negativ asupra mediului deoarece depozitele îşi pot pierde stabilitatea., suprafeţele ocupate
sunt mari şi apele de suprafaţă şi subterane pot fi puternic poluate.
În ţări ca Japonia şi S.U.A. legislaţia privind protecţia mediului are la bază două
principii:
 deşeurile să nu circule (tratarea lor cât mai aproape de sursă);
 limitarea la sursă a cantităţii de deşeu generat.
În România vor trebui elaborate reglementări juridice, specifice sectorului
siderurgic privind generarea, reciclarea, reutilizarea, depozitul şi transportul deşeurilor în
spiritul următoarelor idei:
 cel ce poluează trebuie să suporte costul poluării respectiv cel care a generat deşeul
urmăreşte şi răspunde până la neutralizarea finală a acestuia;
 combinatele au obligaţia de a-şi gestiona propriile deşeuri, dar fără a provoca prin
aceasta daune mediului în afara perimetrului lor;
 abordarea, cercetarea şi aplicarea cu precauţie a soluţiilor de valorificare-
depozitare.
De aceea, gestionarea deşeurilor trebuie să reprezinte o problemă de strategie în
politica internă de protecţie a mediului, ţinând cont de următoarele obiective:
 reducerea la sursă a cantităţii şi nocivităţii deşeurilor produse (aceasta reprezentând
conceptul de “tehnologie curată”);
 reciclarea cât mai avansată a deşeurilor rezultate prin reintroducerea lor în diverse
etape ale fluxului tehnologic;
 creşterea gradului de reutilizare-transformare a deşeurilor în subproduse
reprezentând materii prime pentru alte industrii;
 stăpânirea (prin supraveghere şi control) a problemelor cu impact negativ asupra
mediului ce pot apărea în momentul retratării, transportului şi depozitării
deşeurilor.
Deoarece, procesele specifice siderurgiei: cocsificarea, aglomerarea, elaborarea
fontei şi oţelului şi laminarea semifabricatelor din oţel generează o cantitate apreciabilă de
deşeuri, având caracteristici fizico-chimice variate, clasificarea lor poate avea la bază
următoarele criterii:
 gradul de periculozitate în raport cu impactul asupra mediului şi sănătăţii;
 conţinutul purtătorilor de fier din deşeu;
 starea de agregare în momentul generării;
 economic, adică valoarea intrinsecă a deşeurilor şi posibilităţile de
valorificare ale acestora;
 sursa de generare a deşeurilor (figura 1).
Dacă pe plan mondial siderurgia înregistrează în medie 600kg de deşeuri la tona de
oţel produs, din care mai bine 80% sunt în prezent valorificate, siderurgia românească are în
condiţiile unei cantităţi generate de 900kg deşeuri pe tona de oţel un grad de valorificare de
numai 40%. În catalogul european de deşeuri din 1 noiembrie 1992, se face o clasificare a
deşeurilor din siderurgie unde acestora le-au fost asociate trei clase de risc (conf. tabelului
1).

Tabelul - Catalogul european deşeuri din 1 noiembrie 1992.

Cod Tipul deşeului Clasa de risc
II.2.1. Cenuşă zburătoare H13
II.2.2 Zgură de furnal NH
II.2.3. Monoparticule şi prafuri PH13
II.2.4. Şlam de la desulfurare H13
II.2.5. Şlam de la epurarea umedă a unor gaze H13
II.2.6. Praf de la epurarea uscată a gazelor H13
II.2.7. Căptuşeli uzate şi refractare (molozuri) NH
II.2.8. Deşeuri nepecificate din industria siderurgică PH13

NH - nepericulos;
H13 - periculos prin faptul că după depozitare se pot transforma parţial în alte substanţe;
PH13 - potenţial periculos în concordanţă cu clasa de risc H 13; repartiţia pe sectoare de
activitate a acestor deşeuri în stadiul actual de funcţionare al instalaţiilor, este prezentată în
figura 2;

DEŞEURI DIN SECTORUL COCSO-CHIMIC

Principalele soluţii propuse pentru valorificarea deşeurilor din acest sector sunt:
 - reintroducerea fuselor în şarja de cocsificare (acestea nu deranjează procesul de
cocsificare şi nici calitatea cocsului) după ce au fost amestecate în prealabil cu
cărbune (experimentări industriale la SIDERCA Călăraşi - 5% din greutatea şarjei
de cocsificare);
 reintroducerea gudronului acid de la instalaţia de sulfat de amoniu în şarja de
cocsificare după ce a fost în prealabil tratat, prin neutralizare şi oxidare
(experimentări pilot la SIDEX Galaţi);
 neutralizarea gudroanelor acide şi condiţionarea fuselor (tehnologii propuse de uzina
cocsochimică de la SIDERURGICA Hunedoara.
Principalele tendinţe de valorificare prin reutilizarea deşeurilor generate în cocserii,
semnalate de literatura de specialitate şi de interes pentru viitor sunt:
 combustibil greu pentru cazane sau cuptoare siderurgice;
 materie primă pentru cocsificarea în cuptoare circulare cu vatră rotativă;
 producerea de agenţi pentru regenerarea cauciucului;
 dispersanţi pentru industria textilă şi pielărie;
 lianţi rutieri pentru criblură şi construcţiile de căi ferate;
 gudron pentru asfalturi;
 fabricarea superplastifianţilor pentru betoane.

- Deşeuri pulverulente
Principalele probleme privind reciclarea avansată a acestor deşeuri în procesele
metalurgice sunt legate de compoziţia granulometrică necorespunzătoare (prezenţa fracţiei
fin dispersate în cantitate mare), precum şi conţinutul de metale grele din ele (în special Zn
şi Pb).
Pe plan mondial s-au dezvoltat procedee de brichetare şi peletizare pentru corecţia
compoziţiei granulometrice, iar pentru recuperarea sau îndepărtarea metalelor neferoase,
procedee piro şi hidrometalurgice, rezultatul fiind un produs ce poate fi utilizat fie la
aglomerare, fie la furnal.
Pe plan naţional, deşeurile se reintroduc ca atare în şarja de aglomerare, numai dacă
conţinutul în metale grele permite acest lucru. În prezent se fac încercări la ICEM Bucureşti
de micropeletizare şi de prelucrare a ţunderului uleios de la PETROTUB Roman şi TEPRO
Iaşi, pentru obţinerea unui produs (brichete, pelete, aglomerat) ce poate fi utilizat la furnal
sau oţelărie.

- Zguri metalurgice
Zgurile reprezintă 70% din deşeurile generate în sectorul siderurgic, acestea sunt
potenţiale subproduse, principalele domenii de utilizare fiind prezentate în fig. 3.
La SIDEX Galaţi şi SIDERURGICA Hunedoara există instalaţii de granulare umedă a zgurii
de furnal (granulaţie 0-8mm, umiditate 15-30%), de exemplu la SIDEX Galaţi, la nivelul
1989, din cantitatea totală de zgură generată s-a valorificat prin vânzări aproximativ 50%
sub formă de zgură granulată.
Pentru a putea fi reciclate, aceste zguri trebuie supuse unor operaţii de măcinare,
separare magnetică a fracţiei metalice. Absenţa acestor utilaje din uzinele noastre a frânat
extinderea tehnologiei.
Un alt factor limitativ la zgura de convertizor este prezenţa fosforului în cantitate
ridicată (maxim 3%) ce are ca efect creşterea conţinutului de fosfor din fontă prin închiderea
ciclului furnal-convertizor-furnal.
 Ca şi pe plan mondial, tendinţa în siderurgia românească ar trebui să fie de
valorificare totală a acestei categorii de deşeuri, atât din motive economice, cât şi din motive
de protecţie a mediului înconjurător, urmărindu-se renunţarea la formarea de noi halde.
De aceea, pe lângă grija permanentă a producătorilor de oţel de a realiza
recuperarea la maxim a conţinutului de fier din deşeuri este necesară şi cointeresarea
potenţialilor beneficiari (construcţii rutiere, construcţii civile şi industriale, industria
cimentului etc.) de către organele competente în utilizarea produselor rezultate din
prelucrarea deşeurilor prin: scutiri de taxe, impozite şi alte facilităţi. Acest lucru ar deschide
perspectiva exploatării haldelor existente, redarea în circuitul agricol al terenurilor arabile
dezafectate prin desfiinţarea acestora, precum şi limitarea dezvoltării necontrolate a altor
halde.

RECICLAREA POLIMERILOR SECUNDARI

Problematica legată de acumulările de polimeri secundari în mediu nu este rezolvată. şi,

aceasta constituie, alături de efectul de seră, ploile acide şi fisurarea stratului de ozon, una
din cele patru mari crize ecologice cu care se confruntă biosfera.
Pe parcursul anilor s-au înregistrat mai multe încercări de soluţionare a problematicii
polimerilor secundari.

DEŞEURI PLASTICE

Îngropare Recuperare Recuperare Recuperare

polimeri Ardere energetică chimică mecanică
degradabili (incinerare) (piroliză, hidro (regenerare)
liză, chemoliză)

Fig. - Direcţii abordate pentru rezolvarea problematicii materialelor plastice.

 Îngroparea polimerilor degradabili

Îngroparea deşeului plastic, îndeosebi a celui conţinut în deşeul municipal,

constituia în anul 1990, una din cele mai agreate metode, în cadrul ţărilor vest-europene
(tab..).
Cu toate acestea, îngroparea nu poate fi considerată o soluţie pentru deşeul plastic.
Aceasta deoarece, pe de o parte, se îngroapă material cu un deosebit conţinut energetic (care
ar putea constitui o importantă sursă de materii prime), iar pe de altă parte, suprafeţele
utilizate în acest scop rămân blocate perioade lungi de timp, din cauza nedegradării
polimerilor.
S-a considerat de aceea că punerea în circulaţie a polimerilor degradabili, în
condiţii naturale (foto, bio, sau fotobiochimice) ar putea elimina acest ultim dezavantaj.

Tabelul - Destinaţia deşeurilor plastice din deşeuril urban în anul 1990.

Ţara Incinerare Ardere
cu Îngropare Reciclare
recuperarea căldurii
% % mecanică
%
Belgia 45 10 45 1
Danemarca 60 10 29 1
Franţa 30 16 53 1
Germania 32 0 67 1
Grecia 0 0 100 0
Italia 7 6 86 1
Olanda 36 3 60 1
Portugalia 0 0 100 0
Spania 10 8 81 1
Anglia 2 8 89 1
Austria 25 0 75 0
Suedia 56 0 43 1

S-a constatat, de exemplu, că după perioade suficient de lungi de expunere la

acţiunea factorilor de mediu, materialele în astfel de condiţii rămân nemodificate.
În cazul materialelor fotodegradabile, aditivul de fotodegradare iniţiază o reacţie
care se desfăşoară în fază solidă. Întrucât viteza de reacţie este foarte mică şi gradul de
distrucţie reultat va fi extrem de mic.
Dacă sunt supuse distrucţiei compozite biodegradabile, bioatacul are loc numai
asupra materialului de şarjare, în general amidonul, care diminuează drastic proprietăţile
fizico-chimice ale compozitului.
Nici compozitele fotodegradabile nu sunt mult mai avantajoase din punct de vedere
al cantităţii de polimer care rămâne în sol, după atacul factorilor de mediu.
Polimerii degradabili sunt utili doar pentru unele aplicaţii din agricultură, medicină
etc.

- Arderea. Recuperarea energetică (incinerarea)

Arderea este o metodă folosită din ce în ce mai puţin, chiar şi pentru reziduurile
menajere. În anul 1990, unele ţări ale Europei Occidentale nu mai practicau această metodă,
preferând recuperarea energetică. Energia recuperată prin incinerarea deşeurilor plastice
poate fi utilizată pentru producerea aburului, încălzirea apei menajere sau a agentului termic,
uneori chiar pentru generarea energiei electrice.
Din păcate şi incinerarea se confruntă cu probleme dificile, între care cele mai acute
sunt cele de corodare a instalaţiilor şi de poluare a mediului. Astfel, emisiile de dioxine,
acizii şi gazele care generează efectul de seră sunt principalele probleme pe care le ridică
ecologiştii când se discută problema incinerării. În prezent se cunosc opinii care consideră că
dificultăţile legate de incinerare pot fi depăşite doar prin revizuirea tipurilor de polimeri
folosiţi îndeosebi pentru ambalaje sau produse de uz casnic, poate chiar a formulelor lor de
aditivare.

- Recuperarea chimică. Piroliza

Piroliza este procesul de descompunere termică a polimerilor, desfăşurat într-o
atmosferă inertă, la temperaturi de 150-500oC, cu formare de gaze lichide şi reziduuri sub
formă de gudron sau cocs. Descompunerea poate avea la bază diferite mecanisme:
depolimerizare, cracare, eliminare de molecule mici etc. Se cunosc de asemeni şi alte
metode de recuperare chimică a polimerilor secundari ca de exemplu: glicoliza, metanoliza,
hidroliza etc.
Până în prezent, nu s-a dezvoltat o activitate comercială în acest domeniu,
neexistând întreprinderi de mari proporţii, ci doar piloţi de piroliză.
- Recuperarea mecanică (regenerarea)
Procesul constă în supunerea polimerului secundar unui proces de transformare de
fază (topire), în vederea obţinerii aceleiaşi sau a unei valori noi de întrebuinţare. Această
direcţie de valorificare a captat interesul prin aceea că, la scoaterea din uz, materialul mai
are proprietăţi de polimer.
Valorificarea prin regenerare s-a aplicat în principal polimerilor proveniţi din
agricultură şi construcţii. Metoda nu este foarte răspândită, existând ţări ca Japonia, unde nu
este deloc agreată. Cauzele sunt legate pe de o parte de dificultăţi în asigurarea cooperării
populaţiei la colectare, iar pe de altă parte de lipsa pieţei produselor confecţionate din
polimerii secundari şi de rentabilitatea scăzută a fabricaţiei acestora.
Produsele realizabile din polimeri regeneraţi sunt de tipul pereţi groşi, stâlpi, plăci
cu utilizare în construcţii, agricultură, zootehnie etc., unde nu se impun condiţii de rezistenţă
deosebită

Tabelul . - Tipuri de produse confecţionate din polimeri regeneraţi

Tip produs Domenii de utilizare
Bare Proptele pentru grădinărit, răsadniţe.
Marcaje rutiere, traverse de cale ferată.
Plăci Panouri profil pentru ciment, protectoare de cabluri etc.
Produse de ansamblu din bare şi plăci Mobilier pentru locuri de agrement (mese, scaune, bănci), sup
fileuri pentru terenuri sportive etc.
Ţevi Drenaje protecţii cabluri telefonice, electricitate etc.
Corpuri cave Pubele, rezervoare de apă, grupuri sociale etc.
Produse de injecţie medie şi grea Bobine-sârmă, panouri, ventilatoare pentru acoperişuri, ghivece
flori, jardiniere etc.

TRATAREA ŞI VALORIFICAREA REZIDUURILOR MENAJERE

Poluarea mediului ambiant a ajuns în prezent la un punct de la care este atacat omul
şi mediul său de existenţă. Preselectarea reziduurilor menajere din imobilele de locuit sau
cele social-culturale continuă să se facă după metode clasice deşi în alte ţări s-a trecut deja la
metode mult mai eficiente de protecţie a mediului ambiant cum sunt: precolectarea în saci,
compactarea de apartament, transport pneumatic etc.
Problema cea mai importantă, din punct de vedere al neutralizării şi valorificării
reziduurilor menajere, o constituie faptul că în marea majoritate a localităţilor mari din ţară
nu mai sunt terenuri pentru realizarea unor depozite controlate, decât în apropierea unor
râuri şi de regulă la distanţe foarte mari de locul de producere, necesitând consumuri
importante de carburanţi.
Un caz special îl constituie municipiul Bucureşti, care nu mai are practic unde să
depoziteze reziduurile menajere decât pentru câţiva ani. Actualele staţii de incinerare,
Militari şi Pantelimon, tratează cca. 8% din cantitatea produsă în Bucureşti, fiind deci
insuficiente.

- Cantitatea reziduurilor menajere

Reziduurile menajere provin în mod curent din activitatea gospodărească şi publică.
Cantitatea şi calitatea acestor reziduuri diferă de la ţară la ţară, în funcţie de nivelul de
dezvoltare, poziţia geografică, climă etc. Cantitatea reziduurilor menajere ce se va produce
la nivelul anului 2000 în mediul urban în România va fi de cca 11.200 t/zi, respectiv de
4,0mil. t/an din care în Bucureşti se vor produce cca. 2.200t/zi, respectiv 650.00 t/an.
De menţionat că 61% din cantitatea totală de reziduuri menajere se va regăsi la cele
23 de localităţi cu populaţie mai mare de 100.000 locuitori, ceea ce justifică îndreptarea
atenţiei în special către ele în vederea tratării şi valorificării acestor reziduuri.
În mediul rural, neexistând servicii de salubritate, nu există o evidenţă şi nici o
evacuare ritmică a reziduurilor menajere, ele fiind în mod curent valorificate direct în
terenurile de cultură.

- Calitatea reziduurilor menajere

Parametrii de bază care determină calitatea reziduurilor menajere sunt: compoziţia
structurală, puterea calorifică, conţinutul de cenuşă, umiditatea etc. Compoziţia fizică a
reziduurilor menajere din ţara noastră prezintă următoarele limite de variaţie:
 deşeuri uşor fermentabile 40-70%
 maculatură 10-15%
 textile 2-5%
 plastic, cauciuc 1-2%
 oase 1-3%
 sticlă, ceramică 2-4%
 pământ, cenuşă 15-25%
 metale 2-6%
 lemne, frunze 2-5%
Pentru stabilirea modului de valorificare, aceste componente sunt grupate de obicei
după componentele lor principale în următoarele grupe:
 grupa materialelor în special combustibile 16-30%
 grupa materialelor în special fermentabile 40-70%
 grupa materialelor inerte (metale, sticlă, ceramică) 4-10%
 grupa materialelor fine (cenuşă, zgură, pământ) 15-25%

Instalaţii de tratare şi valorificare a reziduurilor menajere practicate la nivel mondial

In prezent, în lume se practică mai multe sisteme de tratare a reziduurilor menajere atât
pentru neutralizarea acestora cât şi pentru recuperarea unor materiale sau produse, astfel:
 incinerarea cu sau fără recuperarea energiei termice şi a fierului;
 compostarea materialelor organice şi transformarea în îngrăşământ agricol;
 depozitarea controlată a reziduurilor menajere şi stradale, cu recuperarea unor terenuri
degradate;
 idem, cu instalaţii de recuperare a biogazului.
În Japonia, reciclării i se acordă interes prioritar în activitatea de salubritate
mergând până acolo încât materialele reciclabile nu sunt incluse în categoria deşeurilor, ci
sunt considerate materie primă.

- Staţii de tratare şi valorificare a reziduurilor menajere în Japonia

În Japonia operează aprox. 1900 de incineratoare care tratează 75% din cantitatea
anuală de deşeuri municipale. Interesul din ultimii ani pentru recuperarea materialelor a dus
la o nouă schemă de tratare a deşeurilor: recuperarea materialelor reciclabile în paralel cu
incinerarea refuzurilor. Toate instalaţiile de incinerare realizează recuperarea căldurii care
este folosită în domeniul public: bazine de înot, case de odihnă etc.,iar în prezent se
construiesc instalaţii mari de incinerare care vor produce în principal energie electrică.
 De asemenea, s-a introdus utilizarea tehnologiei de ardere în pat fluidizat,
funcţionând în prezent cca.100 astfel de instalaţii care ard 100% din deşeul municipal solid.
Sistemul oferă flexibilitate în tratarea deşeurilor, având puteri calorifice variabile, necesită
cheltuieli de întreţinere mai mici, permite un control al poluării mai bun şi are timpi de
pornire şi de oprire mai mici.
În ultima vreme s-a pus accentul şi pe dezvoltarea tehnologiilor de tratare a cenuşii, de
recuperare a materialelor reciclabile şi de tratare a deşeurilor mari.

1. Reciclarea, sortarea şi colectarea deşeurilor în Japonia

Sortarea deşeurilor de către locuitori a fost iniţiată în anii 70. Deşeurile sunt sortate
în trei categorii: combustibile (hârtie, lemn, plastic), necombustibile (metale, sticlă etc.),
articole mari (mobilă, frigidere). În mod obişnuit, deşeurile se colectează în următorul
sistem: odată sau de două ori pe săptămână fracţiunea combustibilă, o dată la două
săptămâni fracţiunea necombustibilă şi o dată pe lună deşeurile cu elemente mari. În zonele
dens populate, ca Tokio, frecvenţa colectării este mai mare, de obicei colectarea are loc în
primele ore ale dimineţii (5.6). Mai recent, unele municipalităţi au sprijinit realizarea de
“pieţe de reciclare” unde sunt aduse şi reparate (recondiţionate) obiecte ca biciclete, fiare de
călcat, televizoare, calculatoare etc., care apoi sunt vândute sau oferite populaţiei la preţuri
foarte mici.

2. Instalaţii de tratare a deşeurilor. Instalaţii de sortare mecanică

In mod obişnuit acestea sunt instalaţii de tratare a deşeeurilor mari, combustibile şi
necombustibile (mobilă, aparate electrocasnice). Există peste 550 astfel de instalaţii în toată
ţara, cu o capacitate totală de 23.000 t/zi.
Asemenea instalaţii au dispozitive de presare şi sfărâmare pentru reducerea
volumului, metalele feroase şi aluminiul fiind recuperate utilizând tehnologii mecanice şi se
practică în paralel şi sortarea manuală pentru elemente ca sticla sau alte materiale
recuperabile.

Compostarea şi incinerarea
Aprox. 0,2% din totalul deşeurilor menajere se compostează în 30 de instalaţii de
compostare. Deoarece în Japonia există o lipsă acută pentru gropile de gunoi, incinerarea
este metoda preferată deoarece reduce volumul şi greutatea deşeurilor. Există în Jaopnia
1900 de staţii de incinerare (peste 100 sunt cu pat fluidizat), 74% din totalul anual de deşeuri
fiind incinerat. Toate incineratoarele sunt cu recuperare de energie şi peste 100 dintre ele
furnizează energie electrică.

Tratarea cenuşii
Reziduurile de cenuşă. De cele mai multe ori , sunt depozitate fără o tratare
suplimentară în depozite controlate. Se fac în continuare eforturi pentru utilizarea cenuşii în
construcţii. Aceeaşi problemă a lipsei acute de spaţii de depozitare, precum şi problema
dizolvării (solubilizării) metalelor grele a condus la aplicarea topirii cenuşii la temperaturi
mari în scopul reducerii şi măririi stabilităţii. Prin acest procedeu se obţine un material dens
(6t/m3 faţă de 1,6t/m3 - cenuşa netratată) vitrificat ale cărui proprietăţi sunt similare sticlei.
Majoritatea incineratoarelor acum în construcţie includ echipament de topire a cenuşii..

Reducerea emisiilor
Pentru a răspunde cerinţelor stricte de curăţare a gazelor s-au adoptat instalaţii de
curăţare (epurare) a gazelor la noile staţii de incinerare care sunt partea cea mai costisitoare
din noile staţii de incinerare. Echipamentul uzual de curăţare a gazelor include electrofiltre,
epuratoare uscate sau umede, echipamente de îndepărtare a NOx cu injecţie de uree şi mai
recent filtre de carbon.

Soluţii de tratare şi valorificare a reziduurilor menajere aplicate în România

În ţara noastră, metoda principală de tratare a reziduurilor menajere este depozitarea
pe terenuri neproductive, iar din anul 1982 au început să fie realizate şi unele instalaţii de
incinerare cu recuperarea energiei. Reziduurile menajere colectate din localităţi sunt
transportate la rampele de depozitare stabilite, de regulă pe terenuri degradate, vechi cariere
de piatră, depresiuni naturale, foste cărămidării etc.
Suprafaţa anuală necesară la nivelul întregii ţări pentru depozitarea reziduurilor menajere
este de cca. 500ha/an din care pentru municipiul Bucureşti cca. 50ha/an.
Depozitarea se face printr-o descărcare directă în gropile respective, cu sau fără acoperire cu
materiale inerte.

Instalaţiile de incinerare a reziduurilor menajere

În ultimii ani s-a acţionat pentru trecerea la realizarea unor sisteme industriale de
tratare a reziduurilor menajere după o tehnologie românească. Astfel în oraşele mari (Iaşi,
Cluj, Timişoara, Bucureşti - Pantelimon şi Militari) s-au realizat staţii de incinerare cu
recuperare a energiei termice.
Staţia de incinerare are două linii paralele cu următoarele componente: buncăr de
deşeuri, cameră de uscare, cuptor vertical, grătare basculante, transportor cu racleţi de zgură
şi cenuşă, separator electromagnetic pentru fier, instalaţii pentru recuperarea energiei
termice, instalaţii de desprăfuire a gazelor cu ardere (cicloane şi hidrocicloane).
Parametrii funcţionali ai staţiei de incinerare sunt:
 reziduuri menajere arse: 3.5 t/h, şi linie;
 energie livrată: 1,0Gcal/h şi linie;
 timp efectiv de lucru: 7000ore/an;
 fier recuperat: 80-88% din cel existent în reziduuri;
 putere calorică a deşeurilor: 550kcal/kg.
Din observaţiile în exploatarea primelor staţii de incinerare rezultă
următoarele aspecte:
 economii mari de teren;
 funcţionarea în autocombustie este posibilă la reziduuri menajere cu putere
calorică mai mare de 550kcal/kg, lucru care la staţiile cu incinerare din alte ţări nu este
posibil decât la putere calorică de peste 1100 kcal/kg;
 datorită variaţiei permanente a compoziţiei reziduurilor menajere, este
necesar ca în exploatare să se dispună şi de reziduuri cu putere calorică ridicată pentru a
compensa pe cele cu putere calorică sub 550 kcal/kg.

Perspective privind valorificarea reziduurilor menajere în România

In ultimul timp, PROED S.A. împreună cu alte institute din ţară a efectuat o serie
de cercetări privind valorificarea reziduurilor menajere şi prin alte sisteme decât incinerare şi
respectiv prin realizarea unor sisteme de selectare a materialelor refolosibile (metale feroase
şi neferoase, hârtie, plastic) şi compostarea materialelor organice pentru a fi utilizate ca
fertilizant agricol.
In baza concluziilor din aceste cercetări şi a observaţiilor din exploatarea primelor
instalaţii de incinerare dinţară, rezultă că în viitor trebuie îndreptată atenţia în direcţia
valorificării integrale a reziduurilor menajere prin realizarea de staţii complexe cu linii de
selectare, compostare şi incinerare dimensionate la cantitatea şi calitatea reziduurilor
produse de localităţile respective. Soluţiile tehnice recomandate, luând în considerare
mărimea localităţilor din România la nivelul anilor 2000 sunt indicate în tab.

Mărimea localităţii
Nr. de localităţi
Populaţie totală
Cantitatea Soluţii
de preconizate
mii loc. mii loc. reziduuri menajere
mii t/an
20 147 1295 380 depozitare, sortare, compostare naturală
20-50 70 2050 600 preselectare, compostare naturală,
incinerare, refuzuri în cantităţi mici
50-100 26 1780 520 preselectare, compostare accelerată,
incinerare în centrale mici sau brichetare
100-200 19 2600 760 preselectare, compostare accelerată,
incinerare
200 14 6280 1534 preselectare, incinerare eventual şi
compostare accelerată

Dacă se au în vedere pe lângă unele avantaje de ordin economic (recuperarea de energie,

recuperarea unor materiale, fabricarea de compost etc.) şi cele de ordin social şi de protecţie
a mediului ambiant, trecerea la realizarea etapizată a staţiilor de incinerare-compostare se
impune cu mare acuitate.

POLUAREA AERULUI ŞI MĂSURI DE COMBATERE ÎN INDUSTRIA DE

PRELUCRARE CHIMICĂ ŞI MECANICĂ A LEMNULUI

1. Consideraţii generale privind poluarea aerului

Principalii poluanţi ce rezultă din procesele de industrializare a lemnului sunt:

 plumbul, sute de milioane de tone pe an;
 hidrogenul sulfurat, 3-106 tone pe an;
 oxidul de sulf, 1,5-108 tone pe an;
 oxidul de carbon, 2-3.108 tone pe an;
Cu toate că nu este o noxă, dioxidul de carbon, prin “efectul de seră” ce-l poate provoca, este
considerat poluantul cel mai periculos al planetei.

2.Poluarea aerului în industria de prelucrare chimică a lemnului

În industria celulozei şi hârtiei, probleme legate de poluarea aerului se pun la fabricarea

celulozei sulfat şi a celulozei sulfit.
1. La fabricarea celulozei sulfat, în timpul degazărilor apar gaze amestecate cu
vapori de apă. Astfel, în timpul degazării continue de la 120 oC la temperatura
finală, gazele conţin vapori de apă, terebentină, alcool metilic etc. Din aceste gaze ,
după răcire, se separă uleiul sulfatic din care se extrage , prin distilare, terebentina
(0,3 kg/tona de celuloză). Vaporii de apă condensaţi, împreună cu alcooli, acetonă
etc.sunt deversaţi în canale de evacuare. În timpul degazării finale şi la golirea
 fierbătorului rezultă un amestec de abur (0,6-1,0 t/tona de celuloză) şi gaze urât
mirositoare (2-3 kg/t de celuloză), formate din metil mercaptan (CH 3SH), sulfură
de metil (CH3)2S şi hidrogen sulfurat.
Din acest amestec de gaze se recuperează căldura, iar gazele sunt trimise la oxidare prin
ardere sau prin spălare cu apă de clor, hipocloriţi şi hidroxid de sodiu. În acest fel, gazele
urât mirpsitoare, oxidate, nu mai poluează mediul înconjurător.
2. La fabricarea celulozei sulfit rezultă gaze care conţin dioxid de sulf. Aceste
gaze se recuperează prin dizolvarea în soluţia brută sulfit acidă sau bisulfitică.
Cantitatea de SO2 ce se dizolvă în soluţia brută depinde de concentraţia iniţială în
SO2, de gazele de fierbere, temperatură, presiune şi modul de amestecare.
În industria prelucrării lemnului , din balanţa consumului de masă lemnoasă (buşteni 38,5%,
cherestea 33,8%, furnire 2,9%, placaje 2,0%, PAL 16,1%, PFL 5,8% şi panel 0,9%) numai
76% este transformată în mobilă. Din diferenţa de 24% praful reprezintă 1,1% iar rumeguş şi
talaş 16%.
Dacă se iau în considerare şi noxele degajate de lacuri şi vopselel, se observă importanţa ce
trebuie acordată captării acestora şi epurării aerului de praf şi noxe.

3. Persistenţa în atmosferă a principalelor substanţe poluante

Importanţa şi gravitatea problemei impurificării mediului nu pot fi reduse numai la

demonstrarea efectelor negative aparente. Efectuele acestor modificări sunt din cele mai
însemnate pentru desfăşurarea normală a proceselor fundamentale de oxido-reducere, a
fotosintezei, a respiraţiei, etc., din diferite sisteme ecologice şi aceasta din cauza cantităţilor
şi a persistenţei în atmosferă a poluanţilor (tab. 1)

Tab. 1. - Evacuările şi persistenţa în atmosferă a principalilor poluanţi (în

tone).
Poluantul Evacuări Persistenţa Mecanisme Observaţii
anuale ani de
tone îndepărtare
10
CO2 1-3.10 4 fotosinteză, absorbţie în concentraţia
apa în atmosferă creşte cu
oceanelor 10.6-8/lună
CO 230.106 3 puţin cunoscute
SO2 146.106 4 zile oxidarea şi transformarea oxidare în fotochimică şi calitativă.
sulfaţi şi absorbţie de aerosoliReacţie cu NOx şi hidrocarburti
NO NO2 53.106 5 zile oxidarea şi transformare în nitraţi
rezultă în mari cantităţi şi din
descompuneri biologice (5.108
N2O 1-3 zile disociere fotochimică rezultăîn din acţiunea biologică în
sol (109
stratosferă şi acţiunea biologică
în sol
NH3 4.106 2 zile oxidare şi transformare în NOrezultă din acţiuni biologice
reacţie în SO2 pentru a forma (59.109)
(NH4)2SO2
H2S 3.106 2 zile oxidare şi transformare în SOrezultă din acţiuni biologice
88.106
Hidrocarburi 16 ani reacţie fotochimică cu NO, NO Rezultă din acţiuni biologice
NO3. 4,8.108. Hidrocarburile care dau
reacţii fotooxidante sunt estimate
la 17.106.
 EPURAREA AERULUI
Epurarea aerului pe cale naturală

Natura dă ea însăşi un ajutor extrem de preţios în combatrea poluării. Reziduurile se

deteriorează în aer, energiile se amortizează până la niveluri uneori fără efect nociv.
Între moleculele de impurităţi şi atmosferă au loc reacţii chimice catalizate de radiaţiile
solare, adeseori cu neutralizarea compuşilor toxici.
Un rol important pentru purificarea aerului îl au formaţiunile vegetale şi în special pădurile.
După cum este cunoscut, prin fotosinteză dioxidul de carbon este absorbit de păduri, din care
este asimilat carbonul şi pus în libertate oxigenul. Pentru a scoate în evidenţă rolul pădurii
vom releva structura chimică a lemnului şi anume:
 - carbon 50%
 - oxigen 43%
 - hidrogen 6%
 - azot + cenuţă 1%
din care rezultă că, pentru formarea unei tone de masă lemnoasă absolut uscată, deci pentru
asimilarea a 500kg carbon, conform reacţiei:
CO2 C+O2
pădurea absoarbe din atmosferă 1833 kg CO2 şi pune în libertate 1333kg O2.
Referitor la rolul purificator al pădurilor, trebuie precizat că:
 pe planeta noastră 2/3 din cantitatea totală de oxigen este produsă de vegetaţia
forestieră;
 un hectar de pădure produce de 3-10 ori mai mult oxigen decât un hectar folosit
agricol;
 un kilometru pătrat de ocean produce zilnic aproximativ 1-3 tone de oxigen,
aceeaşi suprafaţă de prerie 1-3 tone, iar pădurile ecuatorile 11 tone;
 se evaluează că 12 milioane hectare de pădure fixează 100 milioane tone de carbon
şi degajă 200 milioane tone oxigen;
 un metru cub de aer de pădure conţine de 46-70 ori mai puţine organisme
dăunătoare sănătăţii omului decât un metru cub de aer din oraş;
 pădurile de răşinoase au, în general, o capacitate mai mare de asimilare a CO2
decât pădurile de foiase. Astfel un hectar de molid fixează anual 14 tone de carbon
din 51,3 tone CO2, în timp ce un hectar de de fag conţine numai 4,8 tone carbon
din 1,7 tone CO2.
În afara rolului de mare producător de oxigen, de “plămân verde al planetei” pădurile mai
următoarele atribute:
 contribuie la filtrarea aerului;
 un hectar de pădure de fag captează aproximativ 68 tone de praf într-un an, iar un hectar
de pădure de răşinoase reţine 30-35 tone praf pe an;
 un curent de aer încărcat cu dioxid de sulf este complet purificat după trecerea printr-o
pădure de stejar de aprox. Un hectar;
 constituie un filtru biologic al apelor contaminate;
 numărul de bacterii dintr-un centimetru cub de apă filtrată prin solul de pădure se reduce
de 26 ori, prin aceasta pădurea contribuie la protecţia apelor subterane.

Factorii meteorologici şi influenţa lor asupra substanţelor poluante

 Distanţa pe care se pot restabili proprietăţile naturale ale aerului atmosferei depinde de:
 concentraţia elementelor poluante;
 factorii meteorologici;
 factorii topografici.
Factorii meteorologici principali sunt: temperatura, umiditatea, turbulenţa şi prezenţa
vânturilor.
Mişcările de mase mari de aer, urmărite în cadrul observaţiilor sinoptice pentru prevederea
vremii, influenţează difuzia poluanţilor eliminaţi de sursele de pe sol.
Datele meteorologice necesare pentru întocmirea unui studiu de dispersie a substanţelor
poluante, la amplasarea platformelor industriale sunt:
 direcţia vânturilor dominante;
 roza vânturilor, lunară (cu vântul la înălţimea de 10m);
 roza anuală a vânturilor (cu vântul la înălţimea de 10m);
 roza anuală a vânturilor (peste înălţimea de 10m) şi a precipitaţiilor;
 hărţi sau tabele asupra variaţiei zilnice a vitezei vântului pe toate lunile anului;
 variaţia vitezei vântului de la zi la noapte (medii lunare);
 variaţia vetorului vânt (viteză şi direcţie în curs de 24 ore, pe luni şi anotimpuri);
 devierea instantanee a direcţiei vântului, zilnic, lunar;
 date despre turbulenţa din zonă;
 gradientul de temperatură pe verticală în cursul unei zile, lunar şi pe anotimpuri;
 durata existenţei inversiunii pe luni şi anual (valorile extreme ale inversiunii);
 frecvenţa cumulutativă a duratei inversiunilor pe anotimpuri.
Datele meteorologice indicate trebuie să se bazeze pe măsurători microclimatice, pe timp de
cel puţin doi ani.

Calculul dispersiei gazelor la suprafaţa solului

Expresia matematică a difuziunii poluanţilor foloseşte teoria clasică a difuziunii şi teoria lui
G.I. Taylor asupra difuziunii în atmosfera joasă privind corelaţia statistică a turbulenţei.
Pentru aceasta se consideră un sistem de axe de coordonate x, y, z. În originea acestor axe de
coordonate se află sursa de poluare. Direcţia vântului se dă în lungul abscisei x. Ordonata y
este perpendiculară în plan pe direcţia vântului, iar axa z este perpendiculară în spaţiu pe axa
x.
În acest caz, concentraţia c (mg/m3) a unui poluant într-un punct (x, y, z), aflat pe direcţia
vântului a unei surse continue cu un debit de emisiune Q(g/s) într-un punct (0,0,0) este, în
condiţia x0, dată de relaţia:

y2 z2
 
1000Q Cy .x 2  n Cy 2  n
x
C x , y , z   2n
e
voCyCzx

în care: Q- cantitatea de poluanţi emişi de sursă, în g/s;

C- concentraţia poluanţilor în jet, în mg/m3;
vo - viteza medie a vântului, în m/s;
Cy - coeficientul de difuziune turbionar pe orizontală, în m n/2
Cz - idem pe verticală, în m n/2;
n- indice de turbulenţă, care după Sutton are următoarele valori:
 instabilitate .0,20;
 neutru sau stabil 0,25;
 inversiune moderată 0,33;
 inversiune puternică 0,50.
