GRĂDINIŢĂ – FAMILIE,UN PARTENERIAT EDUCAŢIONAL ÎN FAVOAREA

OPTIMIZĂRII DEZVOLTĂRII COPILULUI

Prof.înv.preşc.TODOCA ANA
Grădinița nr.50 -
Structură G.P.P Nr.44 – Oradea

Între factorii educaţiei, familia a fost şi este considerată ca factor activ prioritar, întrucât
educaţia începe în familie, aici copilul primind modelul pe care-l imită şi-l urmează,de aici
decurgând dimensiunea morală a funcţiei sale.
În familie, copilul îşi face pregătirea pentru viaţă.Contribuţia familiei e cu atât mai mare cu
cât copilul e mai mic şi scade pe măsura înaintării copilului pe treptele superioare ale ontogenezei,
când intervin şi alţi factori educativi.La vârsta preşcolară, un factor educativ important e grădiniţa,
care desfăşoară un amplu proces instructiv – educativ şi are cadre didactice cu o pregătire
profesională corespunzătoare, care aplică metode şi procedee didactice specifice.
Pentru obţinerea unor rezultate deosebite e necesar ca noi educatoarele să dovedim
competenţă profesională, tact şi multă răbdare cu copiii, dar să-i antrenăm alături de noi şi pe
părinţi ori de câte ori este necesar. În acest mod îi apropiem de viaţa grădiniţei făcându-i cei mai
fideli colaboratori ai noştri.
Implicarea părinţilor în acţiunile grădiniţei, îi determină pe aceştia să înţeleagă că
responsabilitatea grădiniţei şi cea a familiei converg spre un scop comun, iar pe de altă parte le dă
posibilitatea să aprecieze în mod real activitatea educatoarei. Când copilul vine pentru prima dată la
grădiniţă, apar multe necunoscute atât pentru el cât şi pentru părinţii săi. Dacă nu au mai avut
înainte un alt copil în grădiniţă, părinţii pot avea multe întrebări de pus. Pentru a le putea da
răspunsurile pe care le aşteaptă, trebuie să-i încurajăm să viziteze grădiniţa şi să-i facem să se simtă
bineveniţi.Sentimentele părinţilor încurajează sentimentele copiilor.Dacă un copil îi vede pe părinţi
bucuroşi că el merge la grădiniţă , acesta va fi bucuros să o frecventeze. În cele din urmă, cel care
va beneficia cel mai mult de pe urma unei relaţii srânse între părinte şi educator,va fi copilul.
Părinţii se vor simţi mult mai implicaţi dacă sunt făcuţi să înţeleagă programul grădiniţei,
modul şi raţiunile după care este el alcătuit, dacă îi facem să se simtă parte importantă în activităţile
ce au loc.
De aceea am organizat întâlniri cu părinţii în cadrul Proiectului de parteneriat cu
familia,,Împreună vom clădi viitorul’’,întâlniri în cadrul cărora s-a prezentat şi un mic program –
casete video cu diverse activităţi instructiv-educative desfăşurate cu copiii,serbări,lecţii deschise.
De asemenea am realizat lectorate pentru părinţi despre disciplinarea pozitivă, nutriţie,
dezvoltarea copilului,probleme speciale ale copilăriei(suptului degetului, anxietatea de separare,
tulburări de atenţie şi hiperactivitate, tulburări alimentare etc).Discuţiile au avut o mare eficienţă,
părinţii simţind că nu sunt singuri într-o situaţie dificilă.Pe măsură ce s-a discutat despre ideile şi
sentimentele lor, am aflat mai multe despre atmosfera familială a copiilor.
Comunicând cu părinţii despre problemele apărute în dezvoltarea şi comportamentul
copiilor, am găsit soluţii pentru rezolvarea acestora.
Nu toate contactele cu părinţii au avut loc în contextul întâlnirilor de grup.S-au purtat
discuţii private cu unul sau ambii părinţi.Acestea au constituit un bun prilej pentru a afla mai multe
amănunte despre ceea ce cred şi vor părinţii în legătură cu copilul lor.Părinţii au fost suficient de
deschişi pentru a ne împărtăşi problemele,iar noi i-am ascultat cu respect şi înţelegere.Colaborarea
cu părinţii este menţinută permanent,pe tot cuprinsul anului.
 La o întâlnire desfăşurată cu părinţii în cadrul parteneriatului ,,Împreună vom clădi
viitorul’’s-a aplicat un chestionar din care să rezulte ce probleme îi interesează pe părinţi în legătură
cu dezvoltarea şi comportamentul copiilor.
Astfel, s-au solicitat informaţii despre semnele stresului la copii,despre tulburările
alimentare, igiena individuală a copilului preşcolar, planificarea timpului liber, impactul stărilor de
boală asupra copiilor, despre folosirea pedepsei şi a recompensei în educaţia copilului, problemele
emoţionale apărute în urma divorţului părinţilor,rolul psihologului,logopedului şi psihiatrului,
tulburări de atenţie, hiperactivitatea copilului etc.Educatoarele au răspuns unor astfel de
întrebări,confecţionând pliante şi fluturaşi pe care le-au aşezat într-un loc special, unde părinţii feriţi
de priviri indiscrete să poată să se informeze despre ceea ce îi interesează.
O altă modalitate de implicare a părinţilor în activitatea copiilor este aceea de a organiza
serbări cu preşcolarii la care , părinţii din spectatori devin actori alături de copiii lor.În acest caz am
pornit de la serbarea de Crăciun,când Moş Crăciun a fost interpretat de unul dintre părinţi iar
gazdele care au primit colindătorii în casă au fost tot părinţii..Colaborarea cu părinţii a mai constat
şi în participarea lor alături de copii la o vizită la Grădina Zoologică din Oradea ,vizită realizată în
cadrul Proiectului tematic ,,Animale sălbatice’’.La această activitate copiii s-au simţit minunat,au
fost încântaţi de contactul cu animalele,de posibilitatea de a petrece o bună parte din zi,alături de
părinţii lor,într-un loc drag copiilor,loc în care trăiesc animalele sălbatice.
Contactul cu părinţii l-am menţinut şi prin organizarea de diferite vizite şi excursii cum ar
fi: la Biblioteca Judeţeană Gheorghe Şincai,la Muzeul Militar, la Imprimeria de Vest,la Căminul de
bătrâni Consistoria etc –vizite realizate cu sprijinul părinţilor,excursie la Grădina Botanică Jibou.
Din toate aceste activităţi care au presupus o implicare activă a părinţilor alături de copii şi
de educatoare, cei care au avut de câştigat au fost atât copiii, cât şi părinţii precum şi noi
educatoarele.

Avantajele copiilor:

 Copiii simt dragostea şi apropierea părinţilor, nu numai prin bunăvoinţa ce li se

oferă acasă, ci şi prin interesul pe care părinţii îl acordă în realizarea activităţilor şi
acţiunilor din grădiniţă;
 Copiii sunt mai siguri pe ei, sentimentul de siguranţă fiindu-le necesar dezvoltării şi
echilibrului interior, totodată ei trăiesc mândria de a-şi vedea părinţii în situaţii
apropiate lor şi de a-i aprecia şi mai mult.

Avantajele familiei:

 Părinţii au şansa de a deveni participanţi la educaţie, prin implicarea afectivă

şi prin emoţiile trăite alături de copii lor;
 Părinţii au prilejul de a sta alături de copii, de a-i înţelege mai bine, au
posibilitatea să-i observe, să vadă cum se comportă aceştia în colectiv;
 Părinţii se cunosc mai bine între ei şi pot colabora mai uşor atunci când sunt
solicitaţi, ori de câte ori se iveşte o problemă.

Avantajele educatoarelor:

 Apropiindu-ne de părinţi, colaborând cu ei, putem cunoaşte relaţiile părinte-

copil,psihologia părinţilor şi mai ales pe cea a copiilor,
 Participând activ şi efectiv la viaţa grădiniţei, părinţii nu vor mai vedea doar
funcţia socială a acesteia, de supraveghere a copiilor atunci când ei lipsesc de
 acasă, ci vor conştientiza că ea desfăşoară un proces instructiv-educativ, bine
fundamentat şi organizat.

EXEMPLE DE MATERIALE INFORMATIVE PENTRU PĂRINŢI

MĂSURI DISCIPLINARE PENTRU COPILUL HIPERACTIV

1. Fiţi consecvenţi în stabilirea şi aplicarea regulilor de disciplină.

2. Păstraţi-vă vocea liniştită şi nu strigaţi.Mânia este un lucru normal dar poate fi
controlată.
3. Încercaţi să vă ţineţi în frâu emoţiile prevăzând, pe cât posibil dificultăţile care vă
aşteaptă.
4. Evitaţi abordarea permanentă negativă:,,Opreşte-te!’’,,,Încetează!’’, ,,Nu mai face!’’.
5. Separaţi comportarea copilului pe care o agreaţi, de persoana copilului pe care o iubiţi,de
exemplu.,,Te iubesc, dar nu îmi place noroiul de pe hainele tale’’.
6. Stabiliţi pentru copil un program zilnic foarte clar.Alcătuiţi un program de trezire,
plimbare, joacă, mâncare şi culcare.
7. Orice sarcină nouă dificilă, demonstraţi-o practic copilului, însoţind faptele cu
instrucţiuni clare, scurte şi liniştite. Repetaţi demonstraţia practică până când copilul o însuşeşte.
8. Încercaţi să oferiţi copilului o cameră sau măcar o parte dintr-o cameră,ca fiind
proprietatea lui.Evitaţi decorarea camerei în culori vii sau modele complicate.Un copil hiperactiv
încă nu este capabil să filtreze factorii de mediu care-i pot distrage atenţia.
9. Obişnuiţi copilul să facă un singur lucru deodată, daţi-i o singură jucărie dintr-o cutie de
jucării, când colorează îndepărtaţi orice alt obiect de pe masă deoarece stimulii multipli îl împiedică
să se concentreze asupra sarcinii principale pe care o are de îndeplinit.
10. Încredinţaţi copilului anumite responsabilităţi, lucru necesar creşterii sale.Exprimarea
acceptării şi recunoaşterii eforturilor depuse de copil nu vor fi uşor uitate.
11. Restrângeţi numărul prietenilor de joacă la cel mult unul sau doi deodată, datorită
iritabilităţii copilului.
12. Nu arătaţi o compasiune exagerată, nu-l ridiculizaţi, nu vă lăsaţi înspăimântaţi de el şi
nu fiţi prea indulgent cu el.Condiţia mai deosebită a sistemului lui nervos este totuşi controlabilă.

Dragoste

Copiii au nevoie de dragoste – şi atunci când au dreptate şi când nu au dreptate,şi atunci

când sunt fericiţi şi când sunt trişti.Ei au nevoie să fie iubiţi aşa cum sunt, tot timpul.
Dragostea nu este acelaşi lucru cu sentimentul de iubire.Un părinte poate simţi că îşi
iubeşte copilul,fără ca acesta să afle acest lucru vreodată sau fără să îl simtă.Aceasta se poate
întâmpla atunci când dragostea nu este manifestată la nivelul comportamentului.
O faţetă a dragostei este disciplinarea.Dragostea mai include şi ascultarea copilului când îşi
exprimă gândurile şi sentimentele, acordarea atenţiei când are nevoie de aceasta şi presupune
atingerea adecvată(mângâieri,îmbrăţişări, săruturi), însoţită de ceea ce numim de obicei
afecţiune(zâmbet, cuvinte de încurajare, apreciere, exprimarea încrederii în el ca persoană etc.).
Chiar şi atunci când toate astea sunt prezente, dacă părintele alternează manifestarea
dragostei cu unele comportamente abuzive sau prin care îşi neglijează copilul(fizic sau emoţional),
atunci dragostea nu mai este percepută ca atare, fiind ştirbită de neîncrederea copilului în părinte şi
în sentimentul de respingere.
Bibliografie:

Botiş,A.,Tărău,a., (2004), Disciplinarea pozitivă, Ed.ASCR, Cluj-Napoca

Schulman,E., (1998), Didactica preşcolară, Ed. V& I INTEGRAL, Bucureşti
Dobson, J., (1993), Creşterea copiilor, Ed. Noua Speranţă, Timişoara
REZUMAT

Adevărații beneficiari ai acestui parteneriat au fost copiii,ei au simțit dragostea și

apropierea părinților,nu numai prin bunăvoința și bucuriile ce li se oferă acasă,ci și prin
interesul pe care părinții îl acordă în realizarea activităților din grădiniță,copiii sunt mai
siguri pe ei,totodată ei trăiesc mândria de a-și vedea părinții în situații apropiate lor și de a-i
aprecia și mai mult.Părinții au șansa de a devein participanți la educație,prin implicarea
afectivă și prin emoțiile trăite alături de copii lor,au prilejul de a sta alături de copii,de a-i
observa cum se comportă în colectiv.Participând afectiv și efectiv la viața grădiniței,părinții
nu vor mai vedea doar funcția socială a acesteia,ci vor conștientiza că ea desfășoară un
proces instructive-educativ bine fundamentat și organizat.
În concluzie,dezvoltarea psihică și fizică a copilului la aceastră vârstă depinde în mare
măsură și de cadrele didactice,dar și de părinți și de aceea e nevoie stringentă de un
parteneriat educațional în favoarea creșterii adecvate a copiilor.