Medii de dezvoltare a programelor

Vei afla:
 Care sunt etapele creării unui program
 Ce este un mediu de dezvoltare a programelor
 Cum se scrie și se corectează un program în mediul de dezvoltare a programelor

Care sunt etapele creării unui program

La lecția precedentă ai aflat ce este un program. Mai mult, ai aflat că programul trebuie mai
întâi scris folosind un limbaj de programare, apoi tradus în limbajul calculatorului, folosind un
compilator. Abia mai apoi programul poate și lansat în execuție, iar în final se obține rezultatul
așteptat. (figura 2.1)

Corectare
Problemă program
Compilare Rezultat

Scriere Lansare în
Algoritm Testare
program execuție

Figura 2.1 etapele elaborării programului pentru rezolvarea unei probleme

Problemă – chestiune (exercițiu, situație) de rezolvat a cărei soluție, dezlegare se pot afla sau trebuie
căutate prin calcul

Algoritm - schemă de rezolvare a unui tip de probleme, care descrie toate acțiunile necesare pentru a
obține rezultatul (instrucțiunile) și ordinea îndeplinirii lor.

Scriere program – procesul de descriere a instrucțiunilor algoritmului într-un limbaj de programare

Corectare program – procesul de eliminare a erorilor de sintaxă din textul programului

Compilare - procesul de conversie a programului din limbajul de nivel înalt în limbajul calculatorului.

Lansare în execuție – activarea programului pentru îndeplinirea lui de către dispozitivul digital

Testare – lansarea în execuție a programului pentru situații cu rezultat cunoscut în scopul determinării
prezenței erorilor în program sau pentru verificarea absenței unei erori concrete.
 Rezultat – soluția produsă de program pentru problema inițială

Pentru a realiza toate aceste etape sunt necesare mai multe programe utilitare pentru
editarea textelor, verificarea corectitudinii instrucțiunilor, compilare, facilitarea comunicării
între om și calculator. Fiind integrate într-un sistem unic, ele formează un mediu de dezvoltare.
Mediu de dezvoltare (din engleză: integrated development environment (IDE) este
o aplicație care oferă programatorului facilități extinse pentru dezvoltarea
propriilor programe și aplicații.

Ce este un mediu de dezvoltare a programelor

Un mediu de dezvoltare trebuie să ofere pozibilitatea de a scrie codul sursă al programului,

instrumente pentru eliminarea erorilor, compilare și lansare în execuție, toate integrate într-o
interfață a utilizatorului.
Există mai multe medii de dezvoltare pentru elaborarea programelor în C / C++. Ele pot fi
instalate pe calculatorul local sau accesate din rețea. Evident, în cel de al doilea caz o conexiune
Internet este necesară.
Dacă vorbim despre mediile de dezvoltare care se instalează pe calculator, trebuie să
cunoaștem că acestea pot fi în distribuție liberă (gratuite) și comerciale (pentru utilizarea cărora
trebuie achitată o taxă lunară sau cumpărată o licență de utilizare pe termen lung). Printre cele
mai populare dintre mediile în distribuție liberă se numără CodeBlocks și Dev C / C++, acestea
fiind cel mai puțin pretențioase față de resursele calculatoarelor și cele mai prietenoase pentru
utilizatori.
Cum arată fereastra de lucru a unui mediu de dezvoltare? În calitate de exemplu va fi
prezentat mediul CodeBlocks (figura 2)

Figura 2: elementele principale ale mediului de dezvoltare a programelor: 1 – fereastra pentru

scrierea programului; 2 – butoanele pentru compilare și lansare în execuție; 3 – fereastra mesajelor de
compilare; 4 – meniuri pentru gestionarea programelor

Instalarea unui mediu de dezvoltare pe calculatorul local poate fi însoțită de diverse conflicte
între aplicații, iar funcționarea lui să fie instabilă. Din acest motiv se recomandă în cadrul acestul
curs utilizarea mediilor de dezvoltare online.
Mediile de dezvoltare online au o interfață mai simplă, mai puține instrumente pentru
programare, dar pot fi folosite foarte eficient, deoarece permit formarea propriilor colecții de
programe și accesul la ele de la orice dispozitiv pe care rulează un program de navigare.
Mediul OnlineGDB este unul dintre cele mai populare printre programatorii începători și
poate fi folosit fără restricții de oricine are acces la resursele Internet. Adresa de accesare este
www.onlinegdb.com . Designul curent al interfeței OnlineGDB este prezentat în figura 3:

Figura 3: elementele mediului online de dezvoltare a programelor: 1 – fereastra pentru scrierea

programului; 2 – butoanele de control a interfeței mediului; 3 – fereastra pentru mesajele compilatorului
și rezultate; 4 – butoanele de control a contului personal și colecția de programe

Cum se scrie și se corectează un program în mediul de dezvoltare a programelor

Odată ce mediul de dezvoltare este lansat pe calculator sau pe alt dispozitiv digital, se poate
începe procesul de elaborare a unui program. Se trece la această etapă doar după ce este
pregătită schema (descrisă pe pași / operații) de rezolvare a problemei.
Exemplu: Programul ”Hello, World!”.
Tradițional, primul program scris de cei care încep să studieze limbajele C / C++ este
programul ”Hello, World!”. Este un program foarte simplu, care doar produce mesajul Hello,
World! pe ecranul calculatorului.
Vom încerca să scriem textul (codul) programului și să-l lansăm mai apoi în execuție, pentru
a învăța cum se folosește un mediu de dezvoltare a programelor. Explicațiile vor însoți fiecare
din instrucțiunile programului – pentru că limbajul de programare încă nu îți este cunoscut.
Studierea ”în forță” a limbajului de programare va începe abia la lecția următoare!
Exemplul 2.1
Problema: afișarea unui mesaj pe ecranul calculatorului.
Problema este atât de simplă încât toată schema ei de rezolvare se reduce la o singură
înstrucțiune: afișează mesajul Hello, World!
Programul. Va conține nu doar instrucțiunea de afișare a mesajului, dar și câteva instrucțiuni
suplimentare, care vor asigura îndeplinerea lui corectă:
Linia 2
#include <stdio.h> - directiva #include indică
compilatorului că la programul dat se adaugă o
librărie cu numele stdio. O librărie conține
descrieri a mai multe funcții, care execută
diferite operații. De exemplu librăria stdio
conține principalele funcții cu ajutorul cărora se
afișează mesaje sau se introduc date în
program. Tradițional în C numele librăriilor au
extensia h, dar aceasta nu mai este o condiție
obligatorie pentru librăriile care apar în continuare. Numele librăriei incluse în program apare în
paranteze unghiulare <>!
Linia 4
int main() – instrucțiunile unui program C sunt plasate în funcții. Programul poate să conțină
mai multe funcții, dar una dintre ele este principală. Această funcție are denumirea predefinită
main.
Liniile 5 și 9
{ } – acoladele indică începutul și sfârșitul oricărei funcții sau a unui grup ordonat de
instrucțiuni. În exemplu acoladele marchează începutul și sfârșitul funcției main.
Linia 6
printf("Hello World"); - aceasta este instrucțiunea de afișare. printf este una din funcțiile
librăriei <stdio.h>. Ea permite să fie afișate diferite mesaje sau valori. În cazul cel mai simplu,
când se afișează mesajul cu un conținut prestabilit, este suficient ca acesta să fie plasat între
ghilimele duble ("") în paranteze, după numele funcției.
Linia 8
return 0; - instrucțiunea care indică sfârșitul funcției. Se folosește pentru a returna o
valoare, în exemplu – 0.

Eliminarea erorilor, lansarea în execuție a

programului și rezultatul:
În mediul de dezvoltare online este acționat butonul
Run. Dacă programul nu conține erori, în fereastra de
rezultate va apare rezultatul: mesajul produs de program,
figura 5.
Dacă însă în timpul scrierii programului au fost comise
erori, acestea vor fi depistate de compilator și în caseta
pentru rezultate va fi afișată informația despre ele.
 Fie că a fost omisă o literă în numele funcției main, figura 6: mediul afișează mesajele de
eroare emise de către compilator. Aceste mesaje conțin de obicei indicații pentru corectare.
După corectarea erorilor compilarea și lansarea în
execuție se repetă. Dacă alte erori nu mai sunt, se va
obține rezultatul descris anterior în figura 5. În caz contrar
corectarea trebuie repetată până la eliminarea ultimei
erori.
Testarea
Pentru acest tip de program testarea nu este necesară.
Deoarece mesajul este unic și prestabilit, afișarea lui în
timpul execuției programului este și indicatorul de
corectitudine a acestuia.

Alfabetul limbajelor de programare C / C++

Ai observat că la scrierea unui program se folosesc mai multe tipuri de simboluri: litere,
semne speciale, cifre. Toate împreună formează alfabetul limbajului de programare. Alfabetele
limbajelor de programare diferă de la un limbaj la altul. Dar, orice limbaj de conține în alfabetul
său următoarele grupuri de simboluri:
 Litere minuscule și majuscule ale alfabetului latin: de la a la z, de la A la Z;
 Simboluri ale cifrelor zecimale: de la 0 la 9;
 Alte simboluri din setul de caractere ASCII 1 a căror destinație este definită nemijlocit
în limbajul de programare. De exemplu: @ # $ % ^ & * ( ) { } [ ] | \ , : ; etc.
Ce facem cu alfabetul?
La fel ca în limbajele umane, alfabetul limbajului de programare servește pentru a forma
cuvinte. În programare cuvintele sunt numite identificatori.
Identificator – o secvență de litere ale alfabetului latin, cifre zecimale și simboluri
de subliniere _ (underscore), primul simbol fiind neapărat o literă
Exemple de identificatori: num1, num_2, a2b, cub, CUB
Identificatorii au rolul de a identifica acțiuni și date în program. Există două tipuri de
identificatori:
 cuvinte cheie / keywords - identificatori definiți de limbaj (de exemplu return, for,
if default, int, etc.) Folosim o mulțime de cuvinte în limbajul uman, de regulă mai
mult de câteva mii. În limbajele de programare numărul de cuvinte definite este
mult mai mic – de obicei nu mai mult de 100. În C, de exemplu, sunt doar 44, în C++ -
75. Cuvintele cheie se mai numesc și cuvinte rezervate.

1
ASCII - American Standard Code for Information Interchange – cod binar pentru reprezentarea unui set de
caractere, selectate de ANSI (American National Standard Institute). Inițial setul de caractere era format din 128 de
simboluri – 95 afișabile și 32 caractere de control, apoi a fost extins la 256 de caractere.
  cuvintele definite de programator – identificatori definiți de autorul programului.
De obicei se folosesc pentru a identifica în program datele folosite sau rezultatele
obținute. (dacă, trebuie să scriem un progam, care va aduna două numere, vom
defini trei identificatori: doi pentru termini și unul pentru rezultat. Aceștia pot fi
oricare, dar se recomandă ca numele să reflecte destinația identificatorului: de
exemplu term_1, term_2, suma)
Limbajele C și C++ sunt limbaje de programare care diferențiază literele minuscule și
majuscule. Din acest motiv de exemplu, identificatorii num_1 și Num_1 vor fi diferiți! Acest fapt
este extrem de important, în special atunci când sunt scrise numele funcțiilor sau cuvintelor
rezervate. Scrierea #Include <stdio.h> în loc de #include <stdio.h> va generea un mesaj de
eroare din partea compilatorului, la fel ca oricarea altă înlocuire a unei minuscule din cuvintele
cheie cu o majusculă sau invers!

Cod program hello world

#include <stdio.h>

int main()
{
printf("Hello World");

return 0;
}