Universitatea Pedagogică de Stat″Ion Creangă″

Facultatea Științe ale Educației

Referat

Educația pentru schimbare și dezvoltare

Evoluator:Ecaterina Țărnă,doctor în pedagogie

Disciplina:Fundamentele științelor educației

Efectuat:Chiperceanu Veronica,studentă

Grupa:105 Pedagogie Preșcolară

Chișinău 2023
″Noile educații″sunt definite în anii 1980,la nivelul programelor și a
recomandărilor UNESCO ,adoptate în ultimele decenii,ca răspunsuri ale
sistemelor educaționale la imperativele lumii contemporane de natură
politică,economică,ecologică demografică,sanitară. Una din noile educații care
a apărut ca răspuns la sfidările PLC este Educația pentru schimbare și
dezvoltare. Educația pentru schimbare și dezvoltare are drept scop formarea și
cultivarea capacităților de adaptare și responsabilă a unei persoane la condițiile
inovațiilor și reformelor sociale din ultimele decenii ale sec.XX,în perspectiva
sec.XXI. Componența principală de bază a educației pentru schimbare și
dezvoltare îl reprezintă procesul de formare a capacităților creative. Educația
creativității ca element esențial al educației pentru schimbare și dezvoltare
reprezintă un factor esențial în pregătirea personalității cât și a societății care
au fost și continuă să fie create de om. O altă componență semnificativă de
valoare a educației pentru schimbare și dezvoltare este reprezentată de
atitudinile cognitive,creative,morale,profesionale,estetice,de autorealizare.
Modelul pedagogiei al educației pentru schimbare și dezvoltare este constituit
din două componente:

1)procesul de formare și dezvoltare a capacităților

creative:fluiditatea,flexibilitatea,originalitatea,elaborarea,rezistența la
închidere prematură.

2) procesul atitudinal constituit din două subcomponente:

a)formarea atitudinilor morale,de autorealizare,estetice ș.a care servesc ca

bază în formarea motivelor superioare către activitatea creativă,tendința de a
ajuta pe cei ce-l înconjoară pe copil,tendința de susținere și ajutor reciproc în
acțiunile comune,încrederea în oameni,disponibilitatea de a aduce bucurie
părinților,rudelor,altor oameni prin rezultate bune la învățătură,tendința de
autorealizare și valorificare a propriului potențial.

b)formarea atitudinilor cognitiv-creative ,care servesc ca bază în crearea

motivelor cognitive către activitatea creativă,tendința de a se încadra în
activități creative,dorința de a rezolva probleme dificile și de a descoperi
noul,trebuința de a rezolva situații și sarcini cu caracter de problemă:atitudinea
critică față de sine,colegi,pedagogi,tendința de a răspunde la întrebările
creative,manifestarea emoțiilor pozitive către activitățile creative,tendința de a
pune întrebări nestandarte,creative,încrederea în posibilitățile proprii,dorința
de a cunoaște noul.

În vederea asigurării eficienței educației pentru schimbare și dezvoltare la

nivelul procesului de învățământ,profesorul școlar trebuie să respecte
următoarele principii:principiul întemeierii activităților creative pe cunoștințele
integratoare;principiul formării integrale a tuturor factorilor intelectuali ai
creativității;principiul raportării sarcinilor cu caracter de problemă la
potențialul de activitate creativă a fiecărui elev sau grup de elevi;principiul
metodic sau disciplinar-metodic;principiul formării și dezvoltării atitudinilor
morale de autorealizare și a altor tipuri de atitudini;principiul formării
atitudinilor de învățare creativă. În acest moment ne aflăm cu toții în fața unei
schimbări ce se întrevede a fi profundă și radicală,de aceea a interveni,pentru
schimbare,înseamnă a planifica schimbarea,iar școala este locul schimbării.
G.Berger cere educatorului un comportament deschis către
schimbare,considerând că educația pentru schimbare ar trebui să fie pivotul în
jurul căruia să se înfăptuiască schimbarea în educație.

Bibliografie

Panico Vasile,conferențiar universitar,doctor Universitatea de Stat din

Tiraspol,Educația pentru schimbare și dezvoltare-componentă a noilor educații.

L.Papuc, M.Cojocaru,L.Sadovei,A.Rurac, Teoria educației, Suport de curs.