Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Articol - Croiova - Revista Dreptul - Subliniat
Articol - Croiova - Revista Dreptul - Subliniat
11/2022
transport ale personalului militar şi civil participant la misiuni şi operaţii în afara teritoriului statului român1.
Prima menţionare a acestui act normativ cu caracter public a fost făcută în cuprinsul Hotărârii Guvernului nr.
582/2015, pentru modificarea şi completarea Hotărârii Guvernului nr. 518/1995 privind unele drepturi şi obligaţii
ale personalului român trimis în străinătate pentru îndeplinirea unor misiuni cu caracter temporar2.
La nivel naţional, litigiile privind aplicarea acestui act normativ sunt numeroase şi au generat o practică
neunitară considerabilă. Două sunt problemele de drept care au generat această practică neunitară:
soluţionarea excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune în contextul caracterului nepublic al Hotărârii
Guvernului nr. 1086/2004 şi posibilitatea ca diurnele să fie plătite de partenerul extern al statului român.
Obiectivul nostru este să surprindem această practică şi consecinţele pe care le poate avea din perspectiva
Convenţiei (europene) pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
2. Tratarea problemei de drept de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a
pronunţat Decizia nr. 18/2021 (Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept)3 şi Decizia nr. 10/2022
dreptului trebuia să cunoască faptul că dreptul său la acţiune a luat naştere5. Legiuitorul a lăsat judecătorului
deplina putere de a aprecia dacă părţile interesate au manifestat o conduită rezonabil de diligentă spre a
cunoaşte existenţa dreptului subiectiv, în coordonate adecvate pentru a fi exercitată o acţiune în justiţie validă6.
Această evaluare presupune administrarea şi analiza probatoriului şi constituie o chestiune de fapt.
Nepublicarea Hotărârii Guvernului nr. 1086/2004 în Monitorul Oficial al României nu creează o prezumţie
generală de necunoaştere a sa, ci se impune a se verifica în concret dacă destinatarii acestui act au avut acces
la informaţii suficiente spre a lua cunoştinţă de conţinutul actului ce li se adresează. Înalta Curte de Casaţie şi
Justiţie a recomandat instanţei care a sesizat-o să verifice dacă reclamantul a făcut demersuri utile şi adecvate
pentru a cunoaşte dreptul conferit de Hotărârea Guvernului nr. 1086/2004, cunoaştere care să fi fost îndeajuns
de cuprinzătoare pentru a formula o acţiune în pretenţii al cărei obiect să fie pentru instanţă determinat ori
determinabil. Relevante în această analiză sunt şi clauzele din contractele pe care părţile reclamante le-au
încheiat premergător plecării lor în misiuni.
Aceeaşi problemă juridică a fost adresată Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, un an mai târziu, pe calea unui
recurs în interesul legii. Colegiul de conducere al Curţii de Apel Braşov a întrebat instanţa supremă dacă, în
interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 2523 din Codul civil, beneficiarul drepturilor financiare conferite de
Hotărârea Guvernului nr. 1086/2004 trebuia să le cunoască, cu consecinţa curgerii termenului de prescripţie, în
condiţiile în care acesta nu a efectuat demersuri în vederea aflării conţinutului Hotărârii Guvernului nr.
1086/2004, act normativ nepublicat şi necomunicat pe nicio altă cale beneficiarilor drepturilor, dar la a cărui
existenţă s-a făcut trimitere în anumite acte normative publicate în Monitorul Oficial al României, fără ca în
CONT/22.09.20217, Curtea de Apel Piteşti a menţinut soluţia instanţei de fond, care a respins acţiunea în
temeiul efectului prescripţiei. Judecătorul fondului reţinuse că reclamantul, în calitatea acestuia de militar, avea
obligaţia de a cunoaşte întreaga legislaţie specială care reglementa activitatea sa profesională şi drepturile
băneşti care i se cuveneau. Faptul că Hotărârea Guvernului nr. 1086/2004 nu a fost publicată în Monitorul
Oficial nu constituia un impediment în cunoaşterea conţinutului său, iar reclamantul, fiind destinatar al actului,
avea acces la conţinutul acestuia şi posibilitatea de a solicita accesul. Hotărârea Guvernului nr. 1064/2004 şi
drepturile reglementate de aceasta erau menţionate în cuprinsul Manualului de proceduri scrise (formalizate) de
operare/intervenţie şi control, pentru structurile Jandarmeriei Române, aprobat prin Ordinul inspectorului
general al Jandarmeriei Române nr. 17 din 29 iunie 2007. La momentul la care recurentul-reclamant şi-a
exprimat acordul pentru a participa la misiunea respectivă, acesta a completat un raport, declarând că i-au fost
aduse la cunoştinţă normele de mai sus, în care se face vorbire şi de drepturile băneşti cuvenite.
Curtea de Apel Piteşti a avut în vedere şi faptul că Hotărârea Guvernului nr. 582/2015 a făcut trimitere la
Hotărârea Guvernului nr. 1964/2004, apreciind că reclamantul avea posibilitatea să cunoască existenţa sa cel
mai târziu începând cu data publicării în Monitorul Oficial al României a Hotărârii Guvernului nr. 582/2015 (27
iunie 2015). Tot de la această dată, recurentul-reclamant avea posibilitatea să efectueze toate demersurile utile
şi adecvate pentru a cunoaşte drepturile pretinse.
În opoziţie cu decizia Curţii de Apel Piteşti, Curtea de Apel Cluj, Secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări
sociale, hotărârea intermediară din 28 iunie 20218, a reţinut că reclamantul nu a putut să acţioneze atât timp
Decizia nr. 1360 din 19 noiembrie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 872/117/20209 s-a reţinut că prin publicarea
în Monitorul Oficial al României a Hotărârii Guvernului nr. 582/2015, s-a făcut publică şi opozabilă tuturor
subiecţilor de drept existenţa Hotărârii Guvernului nr. 1064/2004 şi a devenit posibilă cunoaşterea efectivă a
drepturilor salariale acordate.
Curtea de Apel Târgu-Mureş, Secţia contencios administrativ şi fiscal, prin opinia majoritară care a stat la baza
Deciziei nr. 628/R din 1 noiembrie 202110 a apreciat că prescripţia nu poate opera în aceleaşi circumstanţe.
Textul de la art. I pct. 11 din Hotărârea Guvernului nr. 582/2015 se referă doar la poliţiştii care participă în
misiuni cu caracter temporar, iar jandarmii şi militarii au statute legale separate de aceştia. Instanţa a invocat
Hotărârea Lelas împotriva Croaţiei din 20 mai 2010, pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului11.
Printr-o interpretare analogică a art. 17 din Codul muncii, angajatorul are obligaţia de a informa
salariatul/angajatul cu privire la drepturile salariale de care beneficiază. Prin urmare, recurentului-reclamant nu i
se putea imputa lipsa de diligenţă în formularea unei cereri referitoare la drepturile băneşti care i se cuveneau,
cu ignorarea obligaţiilor intimaţilor-pârâţi de aducere la cunoştinţă a conţinutului actului normativ nepublic.
Curtea a subliniat importanţa principiului cunoaşterii efective de către titular a naşterii dreptului său subiectiv
civil.
La polul opus, se situează Decizia nr. 2776 din 9 decembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti12.
Curtea a reţinut că temeiul legal al plăţilor în valută aferente misiunii internaţionale la care a participat
reclamantul era, la acel moment, Legea nr. 42/2004. Nepublicarea Hotărârii Guvernului nr. 1086/2004 nu a
constituit o piedică insurmontabilă, deoarece reclamantul a avut posibilitatea de a afla despre existenţa ei, de a
Prin Decizia nr. 177/202213, Curtea de Apel Craiova a infirmat raţionamentul instanţei de fond, care respinsese
acţiunea prin admiterea excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune. Curtea a reţinut că publicarea în
Monitorul Oficial al României, Partea I, a Hotărârii Guvernului nr. 582/2015, în care este menţionată Hotărârea
Guvernului nr. 1086/2004, nu determina momentul obiectiv de la care recurentul- reclamant ar fi trebuit să
cunoască existenţa drepturilor pretinse în temeiul celui din urmă act normativ. A cunoaşte existenţa unui drept
subiectiv înseamnă a cunoaşte elementele structurale ale dreptului respectiv, astfel încât să poată fi exercitat
de către titularul său. Or, Hotărârea Guvernului nr. 582/2015 nu conţine suficiente informaţii care să permită
identificarea cu precizie a titularului şi a conţinutului dreptului subiectiv. În aceste condiţii, destinatarul normei
juridice nu are cum să ştie ce intră în sfera de aplicare a actului normativ anterior evocat. Intimatele-pârâte nu
au dovedit faptul că recurentul-reclamant a avut cunoştinţă de Hotărârea Guvernului nr. 1086/2004 anterior
momentului la care acesta susţine că a luat cunoştinţă, respectiv luna februarie 2020, dată indicată de
reclamant.
4. Soluţii cu privire la fondul cauzelor. Prin Decizia nr. 536/2022 a Curţii de Apel Craiova14 cererea de chemare
în judecată a fost respinsă pe fond, motivat de faptul că intimatul a făcut dovada plăţii drepturilor băneşti pentru
misiunea la care reclamantul participase în 2007-2008, iar pentru misiunea la care participase în 2010, suma a
fost plătită direct în contul reclamantului de către EULEX. Instanţa a invocat considerentele Deciziei Înaltei Curţi
de Casaţie şi Justiţie nr. 38 din 7 iunie 2021 referitoare la interpretarea şi aplicarea prevederilor art. 1 alin. (1) şi
art. 3 din Hotărârea Guvernului nr. 1086/2004: "argumentul potrivit căruia dacă un drept de natură salarială este
prevăzut de legislaţia naţională el trebuie acordat de statul român în mod necondiţionat este vădit eronat. (...).
Dacă, potrivit acestor reglementări, o anumită cheltuială este preluată de organizaţia internaţională sau de
statul partener, se creează un cadru legal derogator de la norma naţională, poliţistul aflat în misiune nefiind
îndreptăţit să solicite acelaşi beneficiu atât de la partenerul extern, în baza reglementărilor internaţionale sau
europene, cât şi de la autorităţile naţionale, în temeiul legislaţiei interne. Acest raţionament rămâne pe deplin
valabil şi atunci când drepturile băneşti acordate de către partenerul extern conform acordurilor/înţelegerilor
tehnice europene sau internaţionale sunt structurate în mod diferit faţă de reglementarea naţională. Important
este ca, în esenţă, plăţile efectuate de partener să fi avut în vedere, în ansamblu, aspectele la care s-a raportat
şi legiuitorul intern atunci când a reglementat drepturile poliţistului aflat în misiune".
Prin Decizia Curţii de Apel Piteşti nr. 550/R-CONT din 21 mai 202115, pronunţată în Dosarul nr. 1453/109/2020,
instanţa a respins cererea de chemare în judecată, motivat de faptul că Hotărârea Guvernului nr. 1064/2004 nu
se aplica în situaţia intimatei-reclamante. Aceasta din urmă solicitase plata drepturilor băneşti pentru
participarea, în calitate de subofiţer, în perioada 1 martie 2016-31 iulie 2018 la Misiunea EUROGENDFOR
Vicenza, Italia. Instanţa de recurs a stabilit că intimatei i se aplicau prevederile Legii-cadru nr. 284/2010 privind
salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice şi Hotărârii Guvernului nr. 837/1995 cu privire la
criteriile de salarizare în valută şi celelalte drepturi în valută şi în lei ale personalului trimis în misiune
permanentă în străinătate, aşa cum rezulta expres din art. 4 alin. (5) din Legea nr. 148/2014 (potrivit căruia
personalul trimis la Comandamentul permanent al FJE beneficiază de drepturile prevăzute de lege pentru
personalul trimis în misiune permanentă în străinătate). Aşadar, intimatei-reclamante nu i se aplicau prevederile
Hotărârii Guvernului nr. 1086/2004.
5. Protecţia proprietăţii şi dreptul la un proces echitabil. Dreptul la diurnă al personalului participant la misiuni de
Tipărit de Militaru Ion la 25.02.2023. 8/12
Document Lege5 - Copyright © 2023 Indaco Systems.
menţinere a păcii în afara teritoriului statului român reprezintă, mai presus de orice dubiu, un "bun" în
accepţiunea art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia (europeană) pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale16. Conceptul de "bunuri" cuprins în art. 1 din Protocolul nr. 1 este unul autonom, care
include atât "bunurile actuale", cât şi activele, inclusiv creanţele, despre care reclamantul poate susţine că are
cel puţin o "aşteptare legitimă"17. În anumite circumstanţe, o "aşteptare legitimă" de a obţine un activ poate
beneficia, de asemenea, de protecţia oferită de art. 1 din Protocolul nr. 1. Pentru ca o "aşteptare" să fie
"legitimă", aceasta trebuie să aibă o natură mai concretă decât o simplă speranţă şi să se bazeze pe o
prevedere legală sau pe un act juridic18. În speţă, dreptul la diurnă era reglementat de un act normativ, aşadar
avea la bază o prevedere legală.
Pentru a fi considerată compatibilă cu art. 1 din Protocolul nr. 1, orice ingerinţă în drepturile protejate de art. 1
din Protocolul nr. 1 trebuie să îndeplinească anumite criterii: trebuie să respecte principiul legalităţii şi să
urmărească un obiectiv legitim prin mijloace proporţionale cu obiectivul urmărit. O ingerinţă în dreptul la
respectarea "bunurilor", în afară de faptul că trebuie să fie prevăzută de lege şi în interesul public, trebuie să
asigure un "just echilibru" între cerinţele de interes general ale comunităţii şi cerinţele privind protecţia
Rusiei20, instanţa naţională nu poate avea o interpretare rigidă a dreptului intern care ar avea drept consecinţă
să i se impună justiţiabilului o sarcină pe care să nu fie capabil să o respecte. Caracterul nepublic al actului
normativ va avea o greutate uriaşă în soluţionarea unei cauze de acest gen, ajunse pe rolul Curţii Europene a
Drepturilor Omului. Apreciem că instanţele trebuie să analizeze cu precauţie lipsa diligenţei în efectuarea
demersurilor de studiere a actului normativ secret, atât timp cât beneficiarii actului nu cunoşteau existenţa şi
domeniul său de reglementare. Pe de altă parte, împrejurarea că Hotărârea Guvernului nr. 1086/2004 putea fi
studiată la cerere nu echivalează cu dovedirea faptului că reclamantul a cunoscut la o anumită dată certă
existenţa acesteia. Admiterea excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune ar trebui să se bazeze pe probe
certe ale cunoaşterii existenţei şi conţinutului actului normativ, iar nu într-atât pe obligaţia de diligenţă care, la
rândul său, este variabilă în practica instanţelor.
Pe fond, fiecare cauză trebuie analizată în lumina probatoriului administrat şi în datele sale concrete. În anumite
cazuri, diurna a fost plătită de statul român, în alte cazuri punctuale, aceasta s-a regăsit în diurna pe care
partenerul extern s-a angajat explicit să o plătească şi a plătit-o, iar în alte cazuri, nu a fost plătită. Partenerul
extern îşi putea asuma obligaţia de plată corespunzătoare diurnei în valută, însă acest angajament trebuia să
fie explicit. Dubiul trebuie să profite reclamantului, deoarece o interpretare contrară ar conduce la pierderea
unui bun în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la C.E.D.O., fie şi sub forma speranţei legitime.
În al doilea rând, procedurile interne în ceea ce priveşte ingerinţele în dreptul de proprietate sau cu privire la
protecţia acestuia se pot intersecta cu exigenţele dreptului la un proces echitabil, reglementat de art. 6 alin. (1)
din Convenţie. Apreciem că în cazul dreptului la diurnă al personalului participant la misiuni de menţinere a
păcii în afara teritoriului statului român, astfel cum se reflectă în jurisprudenţa prezentată anterior, practica
judiciară neunitară restrânge accesul la instanţă.
pot restricţiona accesul liber până la un punct astfel încât dreptul să fie afectat în însăşi esenţa sa21. Limitările
sunt compatibile cu art. 6 alin. (1) din Convenţie doar dacă urmăresc un scop legitim şi dacă există un raport
rezonabil de proporţionalitate între mijloacele folosite şi scopul vizat. Dreptul de acces la o instanţă poate fi
astfel supus, în anumite circumstanţe, unor restricţii legitime, cum ar fi termenele legale pentru prescripţie22.
Însă instanţele trebuie, în aplicarea normelor de procedură, să evite un formalism excesiv care ar aduce
atingere caracterului echitabil al procedurilor şi o flexibilitate excesivă care ar conduce la eliminarea condiţiilor
procedurale stabilite de lege23. O interpretare deosebit de riguroasă dată de instanţele interne unei norme de
procedură (formalism excesiv) îi poate priva pe reclamanţi de dreptul de acces la o instanţă24. În cazul unei
indicări inexacte sau incorecte a termenelor care trebuie respectate de autorităţi, instanţele naţionale trebuie să
ţină cont suficient de circumstanţele specifice ale cauzei şi să nu aplice normele şi jurisprudenţa relevante într-
solicite avizul Curţii de Casaţie"27. Cea mai importantă diferenţă între cele două reglementări pare să fie
caracterul facultativ al avizului Curţii de Casaţie din Franţa, pentru instanţa care a efectuat sesizarea, având
mai curând o "autoritate de ordin doctrinar". În condiţiile în care nici hotărârea prealabilă şi nici recursul în
interesul legii nu au servit practicii unitare în chestiunea diurnei prevăzute de Hotărârea Guvernului nr.
1086/2004, ne întrebăm dacă nu ar trebui analizată reformarea mecanismelor existente sau introducerea unui
nou mecanism, chiar şi de tipul avizului consultativ specific Curţii de Casaţie din Franţa.
* e-mail: anamariagroza80@gmail.com
Tipărit de Militaru Ion la 25.02.2023. 10/12
Document Lege5 - Copyright © 2023 Indaco Systems.
1
Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 51 din 27 ianuarie 2020.
2 Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 558 din 27 iulie 2015.
3 Pronunţată în Dosarul nr. 3449/1/2020 şi publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 531 din 21 mai
2021.
4
Decizia nr. 10/2022 pronunţată în Dosarul nr. 159/1/2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 497 din 19 mai 2022.
5 Parag. 79 din Decizia nr. 18/2021.
6 Parag. 80 din Decizia nr. 18/2021.
7
Nepublicată.
8 Publicată în Buletinul Curţilor de Apel nr. 11/2021.
9 Nepublicată.
10
Nepublicată.
11 Hotărârea din 20 mai 2010, disponibilă la adresa https://www.legal-tools.org/doc/f22a99/pdf/, consultată la
data de 7 august 2022.
12 Nepublicată.
13
Nepublicată.
14 Nepublicată.
15 Nepublicată.
16
În realizarea acestei secţiuni, au fost folosite informaţii cuprinse în Ghidul privind art. 1 din Protocolul nr. 1 la
Convenţia (europeană) pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, disponibil la adresa
https://www.echr.coe.int/Documents/Guide_Art_1_Protocol_1_ RON.pdf (data ultimei consultări 14 iulie 2022).
17 Pressos Compania Naviera S.A. şi alţii împotriva Belgiei, pct. 31; J.A. Pye (Oxford) Ltd şi J.A. Pye (Oxford)
Land Ltd împotriva Regatului Unit (MC), pct. 61; Von Maltzan şi alţii împotriva Germaniei (dec.) (MC), pct. 74 lit.
c); Kopecký împotriva Slovaciei (MC), pct. 35 lit. c).
18 Kopecký împotriva Slovaciei (MC), pct. 49-50; Centro Europa 7 S.R.L. şi di Stefano împotriva Italiei (MC),
pct. 173; Saghinadze şi alţii împotriva Georgiei, pct. 103; Ceni împotriva Italiei, pct. 39; Béláné Nagy împotriva
Hungary (MC), pct. 75.
19
Beyeler împotriva Italiei (MC), pct. 107; Ališić şi alţii împotriva Bosniei şi Herţegovinei, Croaţiei, Serbiei,
Sloveniei şi Fostei Republici Iugoslave a Macedoniei (MC), pct. 108.
20 Ivanova şi Ivashova împotriva Rusiei, 797/14 şi 67755/14, hotărârea din 26 ianuarie 2017.
21 Philis împotriva Greciei (nr. 1), pct. 59; De Geouffre de la Pradelle împotriva Franţei, pct. 28; Stanev
împotriva Bulgariei (MC), pct. 229; Baka împotriva Ungariei (MC), pct. 120; Naït- Liman împotriva Elveţiei (MC),
pct. 114)1. Parohia Greco-Catolică Lupeni şi alţii împotriva României (MC), pct. 89; Naït-Liman împotriva
Elveţiei (MC), pct. 115.
22
Stubbings şi alţii împotriva Regatului Unit, pct. 51-52.
23 Hasan Tunç şi alţii împotriva Turciei, pct. 32-33
24
Pérez de Rada Cavanilles împotriva Spaniei, pct. 49; Miragall Escolano şi alţii împotriva Spaniei, pct. 38;
Sotiris şi Nikos Koutras ATTEE împotriva Greciei, pct. 20; Běleš şi alţii împotriva Republicii Cehe, pct. 50; RTBF
împotriva Belgiei, pct. 71-72 şi 74; Miessen împotriva Belgiei, pct. 72-74; Zubac împotriva Croaţiei (MC), pct. 97