Proiect

Sisteme de Semnalizare Rutiera

Arhitectura de comunicaţii a sistemului de

management al traficului interurban

Masterand : Bugheanu Mihai Marian

Arhitectura de comunicaţii a sistemului
de management al traficului interurban
1.1. Definiţii
Arhitectura de comunicaţii defineşte şi descrie mijloacele prin care se realizează
schimbul de informaţii între diverse părţi ale sistemului. Schimbul de informaţii este
realizat prin transferul fluxurilor de date fizice descrise în arhitectura fizică.
Problemele care trebuie rezolvate pentru definirea unei arhitecturi de comunicaţii
funcţionale sunt, în principiu, următoarele:
 Asigurarea unor canale de transmisie care să poată transmite cantitatea de date
necesare, pe distanţa necesară.
 Certitudinea că informaţia transmisă este descifrată corect la capătul de recepţie.
În cazul sistemului integrat de management al traficului interurban, trebuie asigurate
legăturile de date între subsisteme, precum şi între acestea şi terminalele sistemului.
Problema transferului de date între modulele unui subsistem nu va fi tratată explicit,
întrucât este vorba de entităţi aflate în aceeaşi locaţie, între care comunicaţiile se
realizează intern sau clasic, pe fir.
În consecinţă, o legătură de comunicaţii din cadrul arhitecturii de comunicaţii a
sistemului este definită ca fiind mijlocul de transport al fluxurilor fizice de date dintre
două subsisteme sau dintre un subsistem şi un terminal.
La capetele fiecărei legături de comunicaţii se află transmiţătorul (expeditorul),
respectiv receptorul (destinatarul) fluxului de date fizice respectiv. O legătură de
comunicaţii poate transfera date între unul sau mai multe emiţătoare şi unul sau mai
multe receptoare.
 1.2. Cerinţe de comunicaţii pentru sistemul de
management al traficului interurban
În cazul sistemului integrat de management al traficului interurban studiat se vor analiza
două tipuri de comunicaţii:

 Comunicaţii interne: fluxurile de comunicaţii între subsisteme

 Comunicaţii externe: fluxurile de comunicaţii între subsisteme şi terminale.
Fiecare dintre cele două categorii trebuie analizate în funcţie de locaţiile emiţătorului şi
receptorului, de distanţa între acestea, de tipul de date ce trebuie transmise, intervalul
la care trebuie transmise etc.

1.2.1. Comunicaţii interne

 Un subsistem central de management al traficului interurban, care colectează
informaţii legate de trafic, de starea sistemului, incidente, urgenţe etc.,
asigurând legătura cu subsistemele procesare locală din teren.
 Mai multe subsisteme de procesare locală, amplasate în teren, care pot să
aibă o legătură de comunicaţii directă cu subsistemul central sau pot fi
conectate între ele, creând o reţea. Subsistemele procesare locală colectează
informaţiile la nivel zonal. Informaţiile respective pot fi folosite pentru
stabilirea planurilor de semaforizare locală, în cazul recepţionării unei cereri
de prioritate locală, sau transmise către subsistemul central. De la acest
subsistem primesc comenzile pe care trebuie să le transmită echipamentelor
din teren.
 Mai multe subsisteme infrastructură locală, amplasate în teren, fiecare dintre
ele fiind conectate la câte un subsistem de procesare locală, şi care asigură
transmiterea informaţiei şi indicaţiilor de circulaţie către conducătorii de
vehicule.
 S3 Subsistemul central de management al traficului interurban (SCMTI)

S2.1 Subsistemul de procesare locală (SPL)de procesareS2.n

S2.2 Subsistemul Subsistemul de procesare locală (SPL
locală (SPL)

S2.3 Subsistemul de procesare locală (SPL)de procesare locală (SPL)

S2.4 Subsistemul

S1.1 Subsistemul infrastructură locală (SIL) S1.m Subsistemul infrastructură locală

S1.2 Subsistemul infrastructură locală (SILm)

Figura 6-1 – Diagrama comunicaţiilor interne ale sistemului de management al traficului

interurban
  este prezentată o diagramă a sistemului, fiind schiţate legăturile de
comunicaţii dintre subsistemele menţionate
În consecinţă, tipurile de comunicaţii interne necesare pentru sistem sunt:
-Central – Teren: între subsistemul central şi o parte dintre subsistemele procesare
locală
-Teren – Teren: între subsistemele procesare locală şi alte subsisteme procesare
locală sau cu subsisteme infrastructură locală.

Comunicaţiile central – teren

Legăturile de comunicaţii central – teren sunt răspândite pe întreaga reţea rutieră

interurbană. Subsistemul central este conectat cu o parte dintre subsistemele
procesare locală amplasate în teren.
De la subsistemul central la subsistemele procesare locală (downlink): comenzi
care să fie transmise spre aplicare subsistemului infrastructură locală, numai atunci
când trebuie modificate informaţiile şi indicaţiile afişate, şi anume:
 Planuri semaforizare pentru semafoarele de pe rampele de acces sau din
intersecţia de trecere din mediul urban în mediul interurban: mesajul conţine
codul planului de semaforizare care trebuie aplicat local.
 Informaţii text pentru afişare pe panourile cu mesaje variabile: mesajul
conţine codul mesajului prestabilit care trebuie afişat sau un mesaj prioritar,
nestandard, de la operator, precum şi codul şi locaţia intersecţiei sau a rampei
de acces, pentru verificare.
 Comenzi referitoare la limita variabilă de viteză: mesajul trebuie să conţină
valoarea limitei variabile de viteză şi codul şi locaţia panoului pe care trebuie
afişată, pentru verificare.
 Comenzi referitoare la restricţiile aplicate benzilor de circulaţie: mesajul
trebuie să conţină indicaţia sau mesajul care trebuie afişate, codul şi locaţia
echipamentului care trebuie să le afişeze.
 Informaţii referitoare zonele de serviciu: mesajul trebuie să conţină informaţia
referitoare la distanţa până la zona de serviciu următoare (poate să fie
diferită, în cazul în care o zonă de serviciu este închisă) şi la gradul de ocupare
al zonei de serviciu respective, precum şi locaţia şi codul panoului care trebuie
să afişeze informaţia.
  Raport stare funcţionare echipamente: mesaje transmise doar în cazul
detectării unor defecţiuni; mesajul trebuie să conţină un cod de alarmă,
locaţia şi codul echipamentului defect.
 Date trafic interurban local: fiecare SPL transmite informaţia cel puţin o dată
pe minut, dar este posibil să fie necesar ca intervalul între transmisiuni
succesive să fie mult mai mic.
Din punct de vedere al securităţii şi confidenţialităţii, cum informaţiile sunt destinate
informării conducătorilor de vehicule, nu există condiţii speciale pentru legătura
downlink. Mesajele trebuie transmise aproape în timp real şi au un impact direct
asupra fluxului de trafic
Legătura uplink este utilizată în principal pentru transmiterea de date care să permită
subsistemului central să monitorizeze starea traficului şi a echipamentului din teren.
Acest gen de informaţii trebuie transmise aproximativ la intervale de un minut, chiar
mai des în cazul în care este vorba de un SPL care asigură comunicaţia cu centrul şi
pentru alte SPL-uri învecinate.
În concluzie, există trei tipuri de legături care trebuie stabilite:
 Legături de comunicaţii cu rată mică şi nepermanente: pentru transmiterea
comenzilor pentru echipamente de genul panourilor cu mesaje variabile, ale
căror informaţii nu trebuie modificate foarte des, sau al rapoartelor de
defectare sau informaţie eronată.
 Legături de comunicaţii permanente, cu rată mică: pentru raportarea
permanentă a fluxului de trafic, de exemplu.
 Legături de comunicaţii permanente sau cvasipermanente, cu rată mare:
pentru transmiterea imaginilor video.

Cele trei tipuri de comunicaţii enumerate mai sus au cerinţe diferite, ceea ce presupune
sisteme de comunicaţii diferite. În plus, ele nu sunt localizate în acelaşi loc, aşa încât
este dificil să fie transmise pe acelaşi canal

Comunicaţiile teren – teren

În cazul sistemului integrat de management al traficului interurban propus, pentru
arhitectura logică construită în capitolul anterior, sunt necesare două tipuri de legături
de comunicaţii teren – teren, şi anume:
  Legătura SPL – SPL: pentru transferul de date între mai multe sisteme de
prelucrare locală izolate şi sistemul de procesare locală ce comunică şi cu
subsistemul central; distanţă medie.
 Legătura SPL – SIL: pentru transferul de date între fiecare sistem de procesare
locală şi sistemul infrastructură locală pe care-l deserveşte; distanţă mică.
Pentru legătura de comunicaţii SPL – SPL, fluxurile de date fizice transmise le includ, în
primul rând, pe cele dintre SPL şi SCMTI, deoarece subsistemul procesare locală
principal funcţionează pe post de releu între subsistemul central şi celelalte subsisteme
procesare locală secundare. Cel de-al doilea tip de mesaje comunicate între SPL-uri
reprezintă fluxurile de date prin care se comunică existenţa unei cereri de prioritate
locală şi planul de semaforizare asociat, pentru coordonarea acţiunilor elementelor de
control adiacente. Schimbul de mesaje este foarte rapid, dar cantitatea de informaţii
este mică.

Legătura de comunicaţii SPL – SIL asigură transportul următoarelor fluxuri de date fizice:
 De la subsistemul procesare locală, la subsistemul infrastructură locală
(downlink): unul dintre tipurile de comenzi primite de la subsistemul central,
în funcţie de structura SIL (planuri semaforizare, mesaje pentru PMV, limită
viteză variabilă, restricţii benzi circulaţie, mesaje zone serviciu) sau planul
propriu de semaforizare calculat de SPL, pentru acordarea priorităţii locale,
dacă elementul de control este un semafor.
 De la subsistemul infrastructură locală, la subsistemul procesare locală
(uplink): date de trafic colectate, stare funcţionare elemente infrastructură şi
informaţia afişată de modulul de informare a călătorilor.
Legătura downlink SPL – SIL, se produce numai în momentul în care trebuie schimbată
indicaţia sau informaţia aplicată de modulul informare conducători vehicul, iar
cantitatea de date pentru fiecare SIL este foarte mică pentru fiecare sesiune. Fiind
posibil ca aceeaşi informaţie să fie transmisă către mai multe echipamente (dacă din
modulul controlere fac parte mai multe unităţi), este utilă folosirea protocolului
multipunct. De asemenea, fiind o comunicaţie între entităţi fixe, aflate la distanţă mică.
 Figura 6-2 – Diagrama comunicaţiilor între SPL adiacente, pentru acordarea priorităţii locale

1.2.1. Comunicaţii externe

Aşa cum s-a specificat deja, comunicaţiile externe se referă la comunicaţiile
sistemului cu terminalele. În Figura 6-3 sunt reprezentate schematic aceste legături,
care au fost specificate în cadrul arhitecturilor fizică şi funcţională ale sistemului. După
cum se observă, subsistemul central comunică cu toate terminalele, iar subsistemul
infrastructură locală comunică numai cu CVI, în cazul solicitării de către acesta a unei
cereri de prioritate locală şi cu conducătorul de vehicul, prin intermediul mesajelor
afişate. De asemenea, subsistemul procesare locală poate comunica ocazional cu
terminalul sistem management trafic urban, în cazul necesităţii corelării acţiunilor
pentru acordarea locală a priorităţii pentru un vehicul de intervenţie.

După cum se va specifica în continuare, unele dintre aceste fluxuri de date fizice
nu necesită legături de comunicaţii, fiind vorba de interfeţe om-maşină sau interfeţe
fizice.
 Organizaţii Sisteme externe de
întreţinere management al
infrastructură (II) traficului interurban
(SE)

Sistem management Sursă date

intervenţii urgenţă locaţie vehicule
(SIU) (SDL)

Sistem management
al transportului public Sistem
(MTP) monitorizare
condiţii mediu
S3 monitorizare (CM)
Subsistemul central de management al traficului interurban
Sistem
stare drum (SCMTI)
(SD)
Conducător
vehicul urgenţă
Operator (CVI)
(OP)

Sistem
management
trafic urban
(MTU) Conducător
vehicul
(CV)
S1 Subsistemul infrastructură locală

S2 Subsistemul de procesare locală (SPL)

Trafic

(TRF)
 Figura 6-3 – Diagrama comunicaţiilor externe ale sistemului de management al traficului
interurban

Comunicaţii subsistem central management trafic interurban – terminale

SCMTI – II:
 Subsistemul central monitorizează starea echipamentelor şi infrastructurii din
teren. În momentul detectării unei alarme de echipament defect, transmite
detaliile referitoare la defecţiuni organizaţiei de întreţinere a infrastructurii.
Aceasta răspunde cu planul de lucrări şi cu detalii despre acesta (durată,
locaţie, extindere etc.).
SCMTI – SE:
 Subsistemul central face schimb de informaţii cu alte sisteme de management
al traficului, informaţii ce conţin: date de trafic, date referitoare la urgenţe şi
incidente, date legate de prognoze şi strategii de management al traficului.
Poate fi considerată o comunicaţie pe distanţă mare.

Informaţiile de trafic, incidente sau urgenţe pot fi transmise regulat.

SCMTI – SDL:
 Subsistemul central primeşte de la terminalul SDL informaţii asupra locaţiei
vehiculelor de urgenţă. Vehiculul este echipat cu antenă GPS, pentru a-şi
cunoaşte propria poziţie, care este apoi transmisă prin radio terminalului SDL.
 Comunicaţia SCMTI – SDL este una punct-punct, cu o cantitate mică de
informaţii vehiculată doar într-o direcţie, la cerere.
SCMTI – CM:
 Subsistemul central primeşte informaţii de la agenţiile de monitorizare a
condiţiilor meteorologice, de vizibilitate etc.
Comunicaţie punct-punct. Cantitate de informaţii redusă.
SCMTI – CVI:
 Subsistemul central poate informa direct conducătorului vehiculului de
intervenţie asupra rutei pe care i se acordă prioritate şi poate primi un raport
al acestuia asupra înaintării sale pe rută.
SCMTI – CV:
  Subsistemul central primeşte de la conducătorul de vehicul din sistem
informaţii asupra producerii unui incident sau existenţei unei stări de urgenţă
şi răspunde acestuia confirmând primirea apelului şi declanşarea intervenţiei.
 Comunicaţie vocală între conducătorul de vehicul şi operator
SCMTI – MTU:
 Subsistemul central face schimb de informaţii cu sistemul de management al
traficului urban, informaţii ce conţin: date de trafic, date referitoare la
urgenţe şi incidente, date legate de prognoze şi strategii de management al
traficului.
SCMTI – OP:
 Subsistemul central informează operatorul asupra stării sistemului, a
măsurilor de control implementate, transmite date de trafic în timp real. Este
vorba de o interfaţă om-maşină, care nu necesită o legătură de comunicaţii.
SCMTI – SD:
 Subsistemul central primeşte informaţii de la agenţiile de monitorizare a stării
drumului.
Comunicaţie punct-punct. Cantitate de informaţii redusă.
SCMTI – MTP:
 Subsistemul central are o legătură unidirecţională cu sistemul de
management al transportului public, în scopul informării acestuia asupra
condiţiilor de trafic.
SCMTI – SIU:
 Subsistemul central face schimb de informaţii cu sistemul de intervenţie de
urgenţă, în scopul coordonării acţiunilor pentru rezolvarea cât mai rapidă.
SCMTI informează SIU referitor la existenţa unei situaţii de urgenţă, solicită
intervenţia SIU.

Comunicaţii subsistem procesare locală - terminale

 SPL – MTU:
Subsistemul procesare locală comunică unidirecţional cu sistemul de
management al traficului urban învecinat, pentru coordonarea acordării
priorităţii pentru vehiculele de urgenţă. Comunicaţia trebuie să îndeplinească
aceleaşi condiţii (mărime, rată de transmisie, distanţă)
Comunicaţii subsistem infrastructură locală - terminale

 SIL – CV:
SIL comunică unidirecţional cu conducătorul de vehicul, transmiţând indicaţii
şi informaţii de control al traficului către acesta. În consecinţă, nu este
necesar un sistem de comunicaţii pentru această legătură.
 SIL – CVI:
Legătură unidirecţională: vehiculul de urgenţă transmite către senzori o
cerere de acordare a priorităţii locale. SIL doar detectează prezenţa
vehiculului de urgenţă, fără a cunoaşte alte amănunte.

1.3. Concluzii
În cadrul acestui capitol a fost realizată arhitectura de comunicaţii a sistemului
integrat de management al traficului interurban. Aceasta defineşte şi descrie mijloacele
prin care se realizează schimbul de informaţii între diverse părţi ale sistemului. Schimbul
de informaţii este realizat prin transferul fluxurilor de date fizice descrise în arhitectura
fizică.
În cazul sistemului integrat de management al traficului interurban studiat au fost
analizate două tipuri de comunicaţii:
 Comunicaţii interne: fluxurile de comunicaţii între subsisteme, care pot fi:
-Central – Teren: între subsistemul central şi o parte dintre subsistemele
procesare locală.
-Teren – Teren: între subsistemele procesare locală şi alte subsisteme
procesare locală sau cu subsisteme infrastructură locală.
 Comunicaţii externe: fluxurile de comunicaţii între subsisteme şi terminale.