Recepția la încheierea lucrărilor

Se încheie practic perioada de construire a contractului, perioada în care societatea de proiect

partenerul privat realizează construcția și practic singurile venitul care trec prin conturile societății
de proiect sunt tragerile din creditul de la finanțator / sumele puse la dispoziție de către partenerul
privat sau în măsura în care există acea finanțare publică din fonduri publice de până la 25% din
valoarea construcției. Prin urmare perioada de construire se încheie prin recepția lucrărilor, unde am
văzut în mod normal, în mod obligatoriu trebuie să participe și partenerul public chiar dacă el nu
este parte la contractul de antrepriză și bineînțeles toate efectele care rezultă din efectele juridice ale
recepției.
Perioada de operare este perioada care începe practic la recepția lucrărilor și se termină odată cu
încetarea contractului. Această perioadă practic comportă două mari categorii de analize.
 Prima categorie este dată de analize la care privesc funcționarea firească fără accidente
funcționarea normală operarea normală.
 A doua categorie este dată de cea a apariției unor accidente unor situații, nu neapărat
neprevăzute de părți, accidente care scot contractul de pe modalitatea / linia lui firească de
funcționare. Îl scot de pe traseul normal și practic obligă părțile să găsească o soluție pentru
al readuce la loc.

Operarea normală
În această perioadă bunul a fost creat, lucrarea a fost realizat și acum partenerul privat societatea de
proiect în special care nu a fost plătită pentru realizarea lucrărilor începe să exploreze bunul sau
serviciul respectiv pentru a produce acele venituri care se acopere toate costurile, adică:
- Costurile de construcție
- Costurile de finanțare (cât costă un iprumut o care la luat dobânzi comisioane toate celelalte
costuri)
- Costurile de operare (care se acopere și un profit rezonabil)
Această perioadă care ar trebui să se întindă până la expirarea termenului contractului. Data
contractului se calculează de la momentul intrări in efectivitate a contractului de la data indeplinirii
conditiilor suspensive și de acolo se calculează acel termen convenit de părți. Termeni care dacă ne
întoarcem la reglementarea duratei în directivă în lege ce vedem ce spune și directiva 23, ce spune
și directiv 69 și legea 100, spune că in toate aceste contracte durată trebuie gândită în funcție de
perioada de operare. Adică numărul de ani necesare privatului de a exploata a bunului pentru a
recupera aceste cheltuieli nici mai multe dar nici mai puțin.
Asta este reglementarea maximală a durat pentru că de la ea poate exista o singură categorie de
excepții de exemplu există niște formule matematice prin care se poate calcula în funcție de costuri
care ar trebui să fie gata formule care iau în considerare ce? venitul estimate pe perioada operarii.
Cât estimează că va încasa pe durata operarii, pentru a ta exploatării partenerul privat de la
beneficiari în bunuri. Aceste formule îmi dau o durată X, el are nevoie de cei puțini 23,5 pentru
recuperarea acestor costuri și obținerea un profit rezonabil. Poți să rotunjesc în plus această durată
pot să adaug? Răspunsul pe care ni le dă directiva în cazul unui contract de concesiune când am fost
supus legii 100. Sigur nu, nu pot să adăugăm nimic, eu trebuie să am un studiu de fundamentare, un
calcul și o formulă și dacă din acea formulă îmi iese cu jumătate de lună sau cu fracție de lună eu
atât trebuie să am durata contractului.

Cu alte cuvinte un contract căruia nu i se aplică legea 100 și directiva 23. Am un contract pe termen
lung PPP, dar care este atribuit ca o achiziție publică. Am un text în legea 98 care a guvernat
procedura de atribuire, am un text care să îmi spună ceva de durata contractului similar celui din
legea 100?
Răspunsul este: Cu siguranță nu. Nu am un astfel de text.
Și atunci ce se aplică? Se aplică Ordonanța 39 care vorbește despre parteneriatul public privat care
are un text mult mult mai slab ca forță juridică decât cel din directiva 23 și din legea 100.
Articolul 33 din legea 101 spune așa:
alin 1. Durata contractului de parteneriat public privat se stabilește în principal în funcție de
perioada de amortizare a investițiilor ce urmează să fie realizate de societatea de proiect și în funcție
de modalitatea de finanțare a acestor investiții.
alin. 2 stabilirea duratei se va face astfel încât să se evite restricționarea artificiale a concurenței
să se asigura un profit rezonabil ca urmare a exploatării, să se asigură un nivel rezonabil și
suportabil al prețurilor pentru serviciile ce formează obiectul contractului.

Cu alte cuvinte noi dacă suntem întru în ppp, cu un contract care îndeplinește criteriile pentru a
fi calificat ppp si pentru a fi supuse Ordonanței de Urgență 39. Adică majoritatea veniturilor din
operare provine de la partenerul public, etc., dar care a fost atribuit ca o achiziție publică, care e
nivelul meu si reglementari mi se aplică?
La nivel național am pe durata contractului textul din articolul 33 din OUG 39, pe procedura de
atribuire, am legea 98 care nu spune nimic de durată și la nivel European am directiva care nu spune
nimic dedurata, am directiva 24 care nu pomeneste nimic despre durata, prin urmare singurul text
din cele trei cu care lucrez este cel din OUG 39 și pe el îmi aplic. Ori el imi dă niște repere, dar nu
este atât de strict, îmi spune că se stabilește durată și îmi dă niște repere în funcție de care se
stabileste în principal durata.
Și atunci Eu când calculez durata, pot să țin cont de toate aceste repere și se rotunjesc. Practic dacă
mie din drum calcul de recuperare a costurilor mi-a ieșit eu pot să arăt că totuși ținând cont de
finanțare, ținând cont de nivelul rezonabil și suportabil al prețurilor, adică eu pot să vin și să spun "
da dar dacă eu îi mai dau un an jumate pot să scadă un pic tariful" și îmi scad sub un prag la care ar
fi suportabil - și atunci din moment ce articolul 33 îmi dă cinci criterii fără ierarhie între ele, îmi dă
atât de multe criterii care sunt atât de diferite eu pot să le combin cumva și să îmi dea cu o durată
care să fie una relativ rotunjită.
Dar dacă mă întorc la primul exemplu? Sunt intr-o ipoteză despre ppp, deci de contract care
definește criteriile pentru a fi supus Ordonanței 39, dar care a fost atribuit și este atribuit ca o
concesiune, pentru că riscul de operare va aparține societății de proiect partenerului privat. Fac
același raționament. Mi se aplică ce legi?

- la nivel național - mi se aplică pentru că este PPP OUG 39, dar mai se aplică și legea 100(pentru
partea de procedură) și mi se aplică și directiva 23, de la care Ordonanța 39 nu poate deroga.
Ordonanța 39 reglementează de fapt aspecte care nu intră sub incidența directivei ca acolo unde se
apropie Ordonanța 39 de domeniul directivei la atribuire, la modificare mă trimite la lege - acestea
se fac conform legii care guvernează atribuirea contractului, deci conform directivei. Ori aici, spre
deosebire de cazul cu achiziții care poate fi atribuit ca o achiziție cu excepția contractului cu
achiziții care poate fi atribuit ca o achiziție. Toate trei reglementări să vorbesc despre durată, și iată
vorbesc diferit. OUG 39 are acest text diferit - articolul 33, legea 100 copiază directiv, directiva care
spune clar - durata se calculează ca perioada necesară recuperării costurilor investiției costuri de
finanțare costului de operare și a unui profit rezonant.
Deci practic directiva și pe urmele ei legea 100, dacă ar fi să comparăm între ele să comparăm cu
articolul 33 treia cel mult alineatul 1, prima parte a alimentului. Și acum este perioada de amortizare
a investițiilor care nu este întotdeauna determinată ca atare (pentru că amortizarea până la urmă se
calculează contabil există norme se calculau amortizări). OUG 39 nu folosește amortizarea ca unic
criteriu și nu mai impreună cu modalitatea de finanțare. Deci ai putea spune că adaugă în ecuație
(amortizarea ce înseamnă? ea se calculează contabil la valoarea bunului prins în contabilitate inițial.
Ori la momentul recepției la terminarea lucrărilor care este valoarea bunului în contabilitate e
valoarea construcției valoarea din contractul de antrepriză, la cât a fost construită) Deci recunosc
aici elementul din directivă și din legea 100 care se numește cost de construcții. Când spun mai
departe 33 alin. 1 în funcție de modalitatea de finanțare ma trimite cumva și la costurile de
finanțare. Iar alineatul 2 litera b), mă trimite la profitul rezonabil. Dar nici unul dintre ele nu îmi dă
costul de operare. De asta spun că între cele două modalități de determinare a duratei iată sunt
diferențe semnificative. Și atunci îmi ipotezat PPP-ului care este atribuit ca o concesiune este vre-un
un dubiu cum se calculează durata? Care dintre cele două reglementări este reglementarea care va
prevala? Ele nu sunt la fel. Deci am pe de o parte directiva cu legea 100 care spun " durata se
calculează în așa fel încât să permită recuperarea investiției (cost de construcție plus cost de
finanțare), recuperarea costurilor de operare alte investiții realizate pe durata contractului și
obținerea unui profit rezonabil. De ce îmi dă niște elemente limitate ale determinării duratei.
Care repetă formulă s-ar putea cu venitul estimat cu tot să îmi dea 23,5 ani. Păi când Ordonanța de
urgență 39, pentru că contractul nostru este un PPP care a fost atribuit ca o concesiune că de aia i s-a
aplicat 100 și cu directiva, dacă OUG 39 care este legea care reglementează PPP, durata se
calculează pe niște elemente mult mai vagi, mai multe care nu contrazic directiva, dar care cred eu
că pot să mă ducă într-o aproximare la un moment dat, de la 23,5 să mă duc la 25. Acolo unde nu
am Lege nu am directivă care să care să spună durata ca la achiziții, nu e o problemă, dar aici care
dintre ele va avea prioritate? Legea 100 + directiva sau Ordonanța 39. Nu cred că e dubios, cu
siguranță se va aplica directiva deci legea 100 care are același text cu directiva. Atenție noi nu
putem judeca aici în logica OUG 39 de lege ulteioară care modifică o lege anterioară, care modifică
pe 100. OUG 39 nu poate modifica 100 decât ar putea să o modifice numai prin acele aspecte care
nu sunt reglementate de directiva. Adică dacă ar exista în 100 prevederi care nu transpun directiva
sau cu privire la a căror transpunere directiva de libertate autorităților naționale, dar noi nu suntem
în asemenea situații. OUG 39 reglementează exclusiv în domeniile excluse în care nu se aplică
directiva. Dacă noi vom găsi în orice prevedere de aici aplicând-o în practică că ea se contrazice la
un moment dat cu directiva și cu legea națională care reglementează procedura de atribuire, ele vor
avea întotdeauna prioritate.
Dacă calculând durata conform directivei, adică pe acele tipuri de costuri îmi dă o durată fixă
oricare ar fi ea, eu nu pot să o modific adică să îi dau nici măcar o zi îmi plac acelei durate folosind
criteriile din OUG 39. Și criteriul care se pretează cel mai bine în practică pentru prelungirea
duratei, este al treilea criteriu de la alineatul 2, art 33, și anume adică asigurarea unui nivel
rezonabil și suportabil al prețurilor.
Ultimul criteriu " acela de a se asigura un nivel suportabil și rezonabil al tarifelor" tradus în practică
înseamnă așa:
- calculez cât îi trebuie să își recupereze investițiile și îmi dă 23,5 de ani
- și eu vin și spun am calculat acești 23,5 de ani, luând în considerare un venit în valoare de.... Și
împărțind cheltuielile la venituri ne-a dat numărul de ani de care am nevoie pentru a recupera,
obținând acele venituri pe an numărul de ani de care am nevoie pentru a acoperi cheltuielile.

Exemplu: De exemplu pentru o autostradă dacă tariful este 10 RON pentru suta de km sau cât este
înmulțit cu un nr. estimat de atâția plătitor pe lună, înmulțit cu 12, îmi dă atâtea venit pe an. Cu câți
ani trebuie să înmulțesc eu acest venit ca să recuperezi cheltuiala totală de ... și sa obțin un profit
rezonabil. Cam acesta este tipul de calcul după ce îl faci, tu vii și spui: Da dar dacă am face acest
tarif și mai mic și la în coborî la 8,5 si am mai câștigat un număr de ani. Matematic as scădea
veniturile pe an ... deci prin urmare aș avea nevoie de un număr de ani mai mare. Ori genul ăsta de
calcul îl poți face pe acest tip de definiție a duratei de care vorbește OUG 39, cu alte cuvinte de
regula acest al treilea criteriu poate fi folosit pentru o a lungi durata contractului. Schimb dacă
suntem sub regimul directivei de concesiuni nu îl putem folosi pentru că tu încă de la început cel
mult poți să faci niște scenarii, dar dacă tu determi că și 10 RON este suportabil și 7 RON este
suportabil, adică trebuie să vezi să iei o decizie și să alegi o durată care este rezultă pe acel calcul,
dar nu poti să ajustezi după aceea sau să rotunjești durata contractului. Asta este semnificație sau
mai bine zis efectul juridic al priorității pe care o are aplicarea normei de durată din directiva și
lege. Odată ce pun o durată nu o mai pot lungi cu asta dispune de fapt directiv numai paturi lungii
decât dacă ajung la concluzia că acel tarif nu este suportabil el nu poate fi plătit. Dacă țin tariful
acolo riscuri este prea mare și nu voi avea utilizatori și atunci Eu pot să refac calculul și să lungesc
durata doar argumentând de același sens. Dacă nu scad tariful riscul este prea mare de aia nu pierd
de utilizator cu alte cuvinte tariful inițial era aproape insuportabil sau nesuportabil și pentru al face
suportabil îl scad. Pentru că între adevăr directiva nu menționează aceste element pe care iată că
Ordonanța 39 ia în considerare. Ca să închid discuția această diferență între ipoteza în care
contractul nostru de PPP a fost atribuit ca o achiziție când voi aplica integrala articolul 33, respectiv
ipoteza în care contractul meu de PPP a fost atribuit ca o concesiune cazul în care acest text privind
durata din 33 va fi depășit va fi dat la o parte de prevederile privind durata din directivă și din legea
100. Mergând însă mai departe ne punem o a doua întrebare bun nu pot mări durata pe care o
calculez conform directivei 23 pentru un contract atribuit ca o concesiune. Dar aș putea sa o reduc
adică directiva imi stabilește o limită fixă? Adica atat trebuie să fie durata? Sau am maxim atât
trebuie să fie durata aceasta este o durată maximă. Si aici lucrurile nu sunt neapărat foarte simple
pentru că pe de o parte ai fi tentat să spui că "da" durata din directivă este o durată maximă, dar ai
putea să o reduci. Pe de altă parte tu nu poti să impui sau dacă tu vei construi un contract în care
partenerul privat nu va vedea o șansă de a de azi recupera investițiile în durata respectivă în acel
moment el poate probabil că tu nu vei avea ofertanți în acea procedură. Practic cumva trebuie să îi
dai cumva o garanție că reducând durata totuși îi dai posibilitatea să își recupereze investițiile. În
România ne putem trezi cu următoarea situație: În care durata contractului este stabilită de o
manieră nedefinită în contract sau este stabilită o durată dar care nu este suficienta în opinia
concesionarului și poți să ai un litigiu în care la moment dat pe durata contractului concesionarul
partenerul privat cere in instanta obligarea autorității contractante la prelungirea duratei invocând
textul din directivă sau din legea 100 dacă a fost atribuit ca o concesiune clar că la achiziții nu are
text Dar dacă este PPP are acest articol. Întrebarea este dacă aceste prevederi care limitează durata
și o limitează în dublu sens care pe de o parte spun că tu nu poți să dai mai mult dar Pe de altă parte
spun că acest partenere privat nu poate primi mai puțin decât este nevoie pentru a-și recupera
investiția, Și atunci este posibilă varianta în care el la un moment dat ar porni o acțiune în care cere
prelungirea arătând că nu poate să își recupereze în timpul dat și că cumva directiva consacră un
drept al concesionarului la o durată care se asigură recuperarea, nu sa garanteze dar să îi permită o
derulare normală. În acel moment care e argumentul autorității contractante? Ai semnat un contract,
contractul are forță de lege pentru parțile contractului ti-ai asumat o durată, ai acceptat. Pe de altă
parte argumentul iarăși documentat formal va fi recursul la studiu de fundamentare de centru nas fel
de dosar Eu văd o probă esențială care poate fi cerută de o orice parte mai ales de concedent, mă rog
de partenerul privat, care știind că în studiu de fundamentare este obligat partenerul public se
determine durata, va cere să se depune studiu de fundamentare. Unde surpriză ce sar putea să
constatăm, că durata E scoasă din burtă că studiul de fundamentare nu detaliază suficient de bine
modul de calculare a duratei? Și atunci asta va juca în favoarea partenerului privat care va
spun ...vedeti când a pus cifra aia în contract nici ei nu au știu de ce au pus atatia ani. Nu este bine
argumentat, nu este bine fundamentat. Iar dreptul încât nu este plătit cu bani dar este plătit cu
dreptul de exploatare, asta presupune că el are acest drept de exploatare pentru care trebuie acordata
o durată suficientă pentru a-si recupera investiția. Contractul nu este cu titlu gratuit, contractul este
cu titlu oneros. Dreptul de exploatare trebuie să fie egal cu valoarea acelor costuri, e un preț practic
prețul de explorare, noi așa trebuie să îmi vedem ca pe un preț.
Cu alte cuvinte în acest moment în care privim dreptul de exploatare ca pe un preț și așa îl privește
și directiva, că dacă ne ducem la definiții chiar la definiția contractului de concesiune se spune clar
ca contractul de concesiune este acel contract prin care primește execută lucrarea sau serviciul în
schimbul dreptului de a exploata sau a dreptului de a exploata plus o plată realizată. Cu alte cuvinte
dreptul de a exploata este contraprestatie, este prețul executării lucrarii sau prestări servicii. Ori în
momentul în care îl privim așa, durata devină o componentă a prețului, pentru că dreptul de
exploatare Nu are sens fără durată. Dacă eu îți spun: îți dau dreptul de exploatare si nu precizez
durata, am o problemă el nu mai poate funcționa ca preț. De aceea în această logică a directivei pe
concesiune și automat alege 100 durata Este o componentă a prețului. De aceea durata trebuie
stabilită astfel încât exploatarea se poata produce, să fie apta de a produce valoarea necesară
acoperirii costurilor. Asta spune de fapt directiva, iată durata nu mai este doar așa un element al
contractului. Și atunci devine un element care ține de obiectul principal al contractului este una
dintre obligațiile principale ale părților, de aceea spun că până la urmă clauza legate de durată
trebuie să fie foarte clar scris, și întotdeauna chiar dacă micșorez durata și nu pot să măresc durata
dacă sunt pe concesiune față de ce da din calcul potrivit directivei, dar o pot micșora și răspunsul
este DA cu conditia condiția să asigure completitudinea prețului adică să mă asigur că și în cazul în
care micșorez durata structura de plată, adică durata plus dreptul de exploatare îi dau posibilitatea
partenerului privat să își recupereze investiția, adică funcționează ca preț în continuare.
Dacă de exemplu mie din calcule imi iese că pentru a-si recumpera la nivelul respectiv de tarif ii
trebuie 23,5 ani să își recupereze investiția. Eu partener public ajung la concluzia că este o durată
foarte lungă și spun domnule eu nu sunt dispus să dau contractul pe o durată atât de lungă să am un
singur prestator cineva care să rămână. De ce? Pentru că el neavând concurența uitandu-se că 23 de
ani este contractul lui, el nu are un imbold, nici un motiv de a deveni mai eficient. In schimb dacă
eu după 10 ani scot acest serviciu la licitație din nou ar putea să obțin un tarif mai bun pentru ca
acela care vine nu trebuie să mai construiască nimic, nu trebuie să mai facă nimic și atunci pot eu să
spun reduc plata la 10 ani? Și răspunsul din perspectiva asta a directivei este POT, cu condiția ca eu
sa ma asigur în acești 10 ani sau cât spun eu acolo el își poate recupera acele costuri pe care le
enumeră directiva. Si concret cum pot face asta? Dacă aș mari tariful aș merge împotriva
raționamentului meu că eu tocmai vreau să iau contractul mai repede ca să determină o scădere a
tarifului Si atunci ce fac îi măresc tariful? absurd, și atunci de regulă soluția practică prin care ii
asigur că după 10 ani el are șansa să primească cât ar fi primit și dacă ar fi continuat să exploateze
este să mă oblig eu ca la sfârșitul perioadei de concesiune adică a celor zece ani, a acelei perioade
mult reduse față de cât ar fi trebuit, eu să îi fac o plată eu Autoritatea contractantă. O plată care să
nu fie neapărat fixă, pe care să o vedem în funcție de variabile astfel încât el să rămână cu riscul de
operare, adică să nu știe sigur că peste 10 ani primește suma de..., o suna pe care sa o stabilim în
funcție de anumite variabile, dar care la momentul în care încetează contractul, lui sa ii asigure:
practic ce?pentru cei zece ani în care a operat contractor a încasat niste venitul dacă ar mai fi
continuat încă 13 ani jumate cât ar fi trebuit să fie durata ar mai fi continuat să încaseze dar pentru
ca eu ii iau contractul după 10 ani, la sfârșitul acestor 10 ani eu Autoritatea contractantă îi fac o
plată. O plată care nu este egală evident cu cât ar mai fi trebuit de plătit, dar care cumva face ca el la
acel moment să își fii recuperat la data încetării contractului după zece ani să își fi recuperat tot ce
avea de recuperat. Singurul impediment pe care îl am la o astfel de reducere a duratei este unul de
redactare pentru că Articolul 38 alineatul 2 care vorbește de încetare efectele încetării spune că la
încetarea la expirarea pentru care a fost încheiat la expirarea termenului bunurile se transmit
întotdeauna cu titlu gratuit. Aici mie mi-ar fi fost ușor să scriu că la momentul acela este prețul
pentru transferul bunului care este neamortizat în termenii contabil ai articolului 33, privind durata
din OUG 39. Dar așa e clar că eu nu o să mai pot să leg acea plantă de bun, voi scrie că transferul
bunului se face cu titlu gratuit iar acea plată va fi o compensație datorată conform contractului, nu
ar putea să fiu o plată pentru bun.
In bunele practici internaționale o astfel de reducere drastică a duratei contractului e posibilă, dar
atenție cu o plată pe care si-o asumă autoritatea contractantă pentru a îndeplini acel deziderat de a
avea, de a asigura prin contract un preț partenerului privat, concesionarului pentru lucrările sau
serviciile pentru care a primit exploatarea.
După recepție la terminarea lucrărilor începe operare. Operarea în condiții normale se va realiza de
regulă dacă nu se întâmplă nimic și va rămâne în condiții normale se va realiza până la durata
expirării acestui contract.
Ce înseamnă operarea în condiții normale?
Operarea în condiții normale înseamnă că partenerul sau mai bine zis societatea de proiect va
asigura întreținerea și exploatarea bunului sau operarea serviciului care face obiectul contractului și
nu o va face cu forțe proprii ci o va face subcontractând aceste operațiuni, de regulă încheiem
contracte cu membrii ai consorțiului care au câștigat contracte. Adică, ofertanții care sunt acționarii
societății de proiect, partenerul privat acționarilor societății de proiect iar societatea de proiect la
încheiat contract de regulă cu unul dintre membrii consorțiului care este operator Indică cineva care
știe să o opereze acel tip de activ.
47:12