DE LA ALFA LA OMEGA

Cine oare s-ar gandi

Ca din litere-ncurcate,
Cum e theta si cu psi
Ies povesti preaminunate..

Asadar am inceput
Cartea mare si albastra
Dupa cum ne-am priceput
Pentru nevointa noastra.

Doua mii de ani , ca-n vis

I-am cuprins intr-o clipire
Vazand limba-n care-au scris
Sfintii despre mantuire.

Noi cu greu o invatam

Greaca veche de demult
Ca dulceata s-o aflam
In hrisoavele de cult.

Am aflat precum am zis

Cum ca x-ul cel falos
Nu-i mai semn de interzis
Ci e H de la Hristos

Doamne,Doamne Te rugam
De la A cum am pornit
Pan’ la O sa asudam
Fara a ne fi oprit.

Si atunci cu bucurie
Noi vom spune intr-un glas:
Doamne da-ne-ntelepciune
Si ELEISON IMAS!
PRIETENIA
Ca niste carti cu copertile ferecate
Mergem unul pe langa altul
Tacuti….
In cautarea noastra asteptam intalnirea
Cu cartea de aceasi culoare
Sau cu acelasi scris.
Cand o gasim alergam unul catre altul
Cu copertile desferecate
Si paginile fluturand.
Ne oprim una in fata alteia,
Incrucisandu-ne privirile,
Si citind cu nesat printre randuri
Fara a da pagina.
GEBRA LUI AL
Alfabetul ne ajuta,
Dupa cum am priceput,
Sa alegem dintr-o suta
Termenul necunoscut.
Din gandire sau din pix,
Facem acest gest ciudat
Ca notand cu a sau x
Mergem drept la rezultat.
Vezi micuto ce chichita
Ii, ca scrisul de scolari
Baga-n cercul cu codita
Numere oricat de mari?
Caci de spunem 8 + a
Are rezultat o mie,
Ne despartim asteptand revederea
Peste o zi, peste doua,
Sau chiar peste o saptamana.
Nu putem citi pagina urmatoare.
In singuratatea noastra o vom scrie,
Pana data viitoare.
Cand ne revedem, ne zarim de departe
Si alergam cu nerabdare sa citim
Pagina urmatoare.
Prietenul este acela care are cheia
Pentru ferecatura copertilor tale,
si cerneala
Pentru…
Orice numar ar putea
In locul lui a sa fie.
De pui 8 in loc de a,
Rezultatul e gresit.
Si cu 5 de-l vei schimba,
Este tot nepotrivit.
Frica ma cuprinde parca,
Daca stau sa ma gandesc
Cate numere se-ncearca
Pe cel bun pana-l gasesc.
Din o mie, 8 de ai luat,
Termenul necunoscut
Repede tu l-ai aflat
Si algebra ti-a plac!
Timpul

Cand era rai pe pamant

Timpul inca nu fugea
Ca avea ca juramant
Pe oameni ai asculta.

Dupa ce maru-a muscat

Veacuri 70 sa fie
Mos Adam s-a cainat
Ani aproape de 1000

Raiul daca s-a-ncuiat

Ferecat cu chibzuinta
Timpul n-a mai ascultat
De a lui Adam vointa.

De pacat s-a stapanit

Cel facut sa stapaneasca
Si –a ajuns nefericit
Timpului sa ii slujeasca

Daca-n timp s-a intrupat

Din fecioara preacurata
Cel din vrci a vindecat
Omenirea blestemata.

Astfel cei ce prin credinta

Sau luptat cu-nflacarare,
Au ajuns la biruinta
Moaste neputrezitoare.
ANA SI GHEORGHITA
Intr-o zi de dimineata
Ana se spala pe fata,
Iar grabita cum era
Nu mai bau si cafea.
Si pe drumul spre servici
Se-ntalni cu un arici.
-Stai! - ii zise el tepos,
Uite! Am sa-ti dau ceva.
Si-i intinse tacticos
Biletelul pentru ea.
“Draga, ne-am putea vedea,
Mai pe seara, pe la Mall?
Te invit de ziua mea
Sa mancam profiterol.”
Biletelul sigilat
Si legat cu o fundita
Intr-un colt era semnat
Scurt si apasat: “Gheorghita”
Cu paharul decorat
Si-ndesat cu inghetata
Gheorghita imbujorat
Se apropie de fata.
Si-avantandu-se zglobiu,
Indraznet el o intreba
Vrei tu oare,sot sa-ti fiu
Si tu sa fii sotia mea?
- De acord! raspunse ea
Indragostita cum era,
Ca de mult timp isi dorea
Sa devina soata sa.
Si privind-o fericit
O a-nbratisat
Si strangand-o-ndragostit
Mult s-au sarutat…
Si-ndelung ei s-au privit
Cu iubire multa
Iar apoi s-au pregatit
Pentru a lor nunta.
 ANA SI GHEORGHITA (2)
- DUPA UN AN

Bine te-ai gandit sotie

Fiind Ana-nsarcinata, Acest nume sa ii pui,
Gheorghita se tot gandea Dar va trebui sa fie
Ce nume sa-i dea la fata Sfanta precum alta nu-i!
Cand Ana o va nastea?

Caci noi punem s-o pazeasca

Dupa cum voi stiti deja, Pe pruncut-o sfanta mare,
Doamnele insarcinate Trebui viata sa-si sfinteasca
Au gusturi ca nimenea Ceea ce sfanta nu are!
Si-si doresc lucruri ciudate!

Bine te-ai gandit barbate!

Iar cand ei doi se plimbau, Dar bag seama ca-s neghioaba
In oras pe langa piata, Caci cu gandul la bucate
Ochii ei tot cautau Am rostit o vorba slaba!
O lamaie lunguiata.

Astfel ca la afundare
Poftele ne-mai rabdand Intreita, dupa crez,
Ea trecu direct la fapte, Prunca lua numele mare
Si-o vedem infulecand De Catrina, la botez.
Doua lamai mari si coapte.

- Ce nume sa-i pui ai vrea?

Zise cand intra in ograda.
Ana, fara ca sa stea,
Iute-i spuse: “ Limonada”

O poveste adevarata
Asta noapte pe zapada
Spre padurea-ntunecata
Am urcat mare corvoada
Cu fatuca-mi bosumflata.
Sub covorul alb de nea
Frunze vestede ascunse
Lunecau sub talpa grea
Rasturnanduse ca unse.
Geaba trag de haina tatei
Cand ma duc in jos ca vantul
Pana sa vedem ceva
Suntem una cu pamantul.
Aoleu ce lovitura
Am luat cu fundul meu
Si-n ce hal de udatura
M-am trezit ca-not din greu!
Capul cand mi-l ridicam
Ca sa plang pe saturate
Drept in fata ce vedeam?
Tata era-ntins pe spate!
Plini de tina si de nea
Imbufnati nevoie mare
Ne silim deabea-deabea
Sa ne punem pe picioare…
Greu ajungem in padure
Greu innaintam prin ea
Pana-n locu-acela-n care
Tata lemne aduna.
-Draga mea,daca se poate
Langa tufa de alun,
Trage-mi sarcina pe spate
Ca mi-i tare greu s-o pun.
Cad si eu,cade si tata
Cu povara lui cea mare
Dar nu ne lasam si gata!
Iarasi suntem in picioare…
-Draga tatei,poti tu oare,
Sa duci creanga asta grea?
-Eu am tras ori cat de tare,
Creanga insa,neam sa vrea!
Tine tata de povara
Si o trage-n jos grabit
Si apoi a doua oara
Tragem lemnu-ntepenit.
Iar apoi,cand neaua cerne,
Dup-o masa-nbelsugata
Langa soba se asterne
O poveste minunata!...
POEZIA
In ajun de sarbatoare Ascultandu-i pe copii
In biserica cea mare Cum isi canta melodia
Multi copii s-au adunat Spectacolul se sfarsi
Si-ndelung au colindat. Fara sa-mi spun poezia.

Au mai spus si poezii Preoteasa i-a amintit

Cu multe intamplari hazlii Doamnei Ioana profesoara
Si cu pilde de folos Ca si eu m-am pregatit
Cum ca s-a nascut Hristos. Ca sa-mi spun poezioara.

Iar in timp ce colindau Asa dar m-am ridicat

Si spuneau poezioare, In aplauze fierbinti
Parintii se tot gandeau Si cu drag am recitat
Ce cadou sa le dea oare? Poezia despre sfinti.

DOMNUL DIRIJOR

In desaga lui Craciun -Eu cred ca-i un diapazon

Am gasit si ceva bun Sau o fi un metronom.
Acadele si-un topor Hai deschide-l sa vedem
Pentru domnul dirijor Poate ca ne si speriem!

-Domnule-nalt dirijor Valeleu, ce ne-am speriat!

V-am adus ceva-n pridvor Ghiciti ce ne-a-ntampinat?
E surpriza, e secret, Acadele si-un topor
Cred ca e “pentru balet” Pentru domnul dirijor.

Vine domnul dirijor

Si citeste pe cotor (cotorul cadoului)
“Pentru Domnul Dirijor, de la Mos
Craciun cu spor”.

-Sa vedem ce-o fi aici,

Acadele, licurici
Sau poate niste lipici,
Sotioara, tu ce zici?