Doamne, ce dator...

Doamne, ce dator pot fi

harului Tău mare,
mii de vieți dac-aș trăi
și-aș tot vrea să pot plăti
Doamne, știu că nu voi fi
niciodată-n stare.

Doamne, că mi-ai dat și dat

aur ca din soare,
nu-i ca mine de bogat
Doamne, nici un împărat
dar de cît mi-ai dat și dat
ce-Ți voi da eu oare?

Doamne, n-am un nalt cuvînt

nici alt dar mai mare,
doar o lacrimă și-un gând,
și-acel tainic simțămînt
pentru care nu-i cuvînt,
inima mea are.

Doamne, ia-mi-le-ascultînd,
dulcile-mi suspine
și le-așează rând pe rând
lângă dulcele Tău gînd
care-Ți arde așteptînd
numai după mine.