Comentariu Eu nu strivesc corola

Lucian Blaga este un reprezentant de seamă al perioadei

interbelice, fiind un poet modernist care a avut o contribuție
importantă atât în domeniul literaturii, cât și în cel al filosofiei. Poezia
modernistă blagiană ilustrează principiile modernismului interbelic și
propune o viziune nouă, inedită asupra creației și a lumii. Astfel, putem
spune că viziunea despre lume, dar și tematica poeziilor blagiene pot fi
analizate prin raportare permanentă la orientarea modernistă a
poetului și la sistemul filosofic blagian.

Poezia „Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” a lui Lucian Blaga,

deschide volumul de debut al poetului, volum intitulat „Poemele luminii” și
este o artă poetică filosofică modernă, întrucât prezintă viziunea
despre lume și viață în manieră modernă, caracterizată de emoție,
sensibilitate, mister. În fond, Lucian Blaga evidenția cele două tipuri de
cunoaștere: paradisiacă și luciferică, scopul poetului fiind acela de a spori
misterul: „Datoria noastră în fața unui adevărat mister nu este să-l
lămurim, ci să-l adâncim așa de mult încât să-l prefacem într-un mister și
mai mare”. Așa cum însuși titlul volumului sugerează, temele poeziilor
sunt natura și iubirea, însă sunt implicate și meditațiile lirico-filosofice,
precum condiția omului în univers și misiunea sa, „lumina” fiind o
metaforă pentru cunoaștere.

„Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” este și ea o meditație asupra

destinului creatorului în univers. Așadar, tema poeziei evidențiază o
confesiune, mai exact, părerea poetului cu privire la marile taine ale lumii,
iubirea fiind unul dintre pilonii principali în cunoașterea poetică. Această
temă pune în lumină viziunea modernistă – într-un limbaj
particularizat – pe care eul liric o are asupra lumii care îl înconjoară.

Titlul poeziei este și el o ilustrare a viziunii poetice și a temei care

sugerează ideea cunoașterii luciferice. Alcătuit dintr-o metaforă revelatorie,
titlul conține pronumele personal „eu”, verbul la forma negativă, persoana
întâi „nu strivesc” și metafora „corola de minuni a lumii”, simbol pentru
ideea de perfecțiune, prin imaginea cercului, semnificând tainele
universului.

Din punctul de vedere al compoziției, textul poetic este constituit din

trei secvențe lirice, fiecare secvență fiind o oglindire a temei
poeziei într-o manieră subiectivă. Incipitul reia asocierea inedită din titlu
și detaliază ideea dezvoltată, îmbogățind-o prin seria de imagini motorii și
verbe la formă negativă: „nu strivesc”, „nu ucid”, „nu sugrum”. Cunoașterea
în plan poetic este diferită de cunoașterea în plan rațional, în care
omul de știință nu ar fi atent să „nu ucidă” frumusețea tainelor
lumii. Viziunea modernistă a lui Blaga provoacă cititorul la descifrarea
limbajului său metaforic, dintre figurile de stil evidențiindu-se enumerația:
„în flori, în ochi, pe buze ori morminte” și metafora „corola de minuni a
lumii”. Caracterul confesiv și implicarea afectivă a eului liric
sunt elemente specifice lirismului subiectiv și, deci, modernismului,
acestea fiind observabile la nivelul poeziei prin intermediul formelor
pronominale de persoana I: „mea”, „eu”, „mei”, dar și prin intermediul
verbelor folosite la persoana I: „strivesc”, „ucid”, „sporesc”, „îmbogățesc”,
„iubesc”.

În cea de-a doua secvență, putem observa cum seria de antiteze

îmbogățește ideea exprimată în versurile de început. De fapt, lumina
„altora” este cea care „sugrumă”, „strivește”, oamenii de știință prin
gândirea lor rațională fiind cei care modifică universul și contribuie la
reducerea misterelor, încercând să descifreze „vraja nepătrunsului ascuns”.
Conjuncția coordonatoare adversativă „dar” din versul „dar eu” reflectă
modalitatea poetului de a potența misterele lumii prin cunoașterea
luciferică. Comparația cu luna care „nu micșorează”, ci „mărește și mai tare
taina nopții” este menită să clarifice filosofia acțiunii poetice blagiene.

A treia secvență a poeziei este concepută sub forma unei concluzii

introduse prin conjuncția „căci”. Elementele enumerate „flori”, „ochi”,
„buze”, „morminte” sunt simboluri pentru etapele vieții, misterele
universului fiind intuite doar cu ajutorul iubirii: „și tot ce-i neînțeles/ se
schimbă-n neînțelesuri și mai mari/ sub ochii mei-/ căci eu iubesc/ și flori
și ochi și buze și morminte.”.

Finalul marchează existența unei relații de simetrie în raport cu incipitul

prin reluarea unor versuri cheie din poezie: „căci eu iubesc/ și flori și ochi și
buze și morminte”, figura de stil predominantă fiind metafora:
„nepătrunsul ascuns”, „taina nopții”. De asemenea, remarcabil este și
câmpul lexical al tainelor: „nepătrunsul ascuns”, ne-înțeles”, „taina nopții”,
„zare”, „a lumii taină”.

În plus, putem spune că viziunea despre lume a lui Blaga poate fi

analizată nu doar apelând la semnificațiile ascunse în cuvinte, ci și
observând textul poetic la nivel formal. Tendințele de a inova, de a sparge
tiparele, de a ambiguiza sunt vizibile prin nerespectarea normelor prozodiei
clasice. Poetul sfidează nu doar firescul semnificațiilor, ci și pe cel al formei,
alegând pentru textul său ceea ce e neobișnuit.

Astfel, Blaga, în aceeași manieră modernistă, ignoră orice regulă în

sfera elementelor de versificație, utilizând măsura inegală, versurile fără
rimă, dispuse într-un ritm interior. Toate aceste elemente subliniază
caracterul confesiv al textului și facilitează transmiterea mesajului și a
emoției.

Poezia „Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” este ea însăși o metaforă,

sistemul filosofic blagian fiind evidențiat prin viziunea pe care poetul o
adoptă, preocuparea pentru potențarea misterelor guvernând întregul text
poetic. Mai mult, consider că poezia mai sus discutată este o oglindire a
viziunii blagiene despre lume, ea având drept coordonate esențiale
principii ale liricii moderniste.

Concluzionând, putem spune că atât tematica poeziei „Eu nu strivesc

corola de minuni a lumii”, cât și modul de percepere a lumii înconjurătoare
de către eul liric au la bază ideea că, spre deosebire de omul cu gândire
rațională, poetul poate pătrunde mai ușor în mijlocul tainelor, cu ajutorul
podoabelor stilistice, sporind misterul.