Glosar

~termeni pedagogici~

Pedagogie: ştiinţa fundamentală a educaţiei ce are ca obiect de studiu educaţia privită

ca structură şi fenomen social complex cu determinări profunde la nivelul tuturor acţiunilor şi
modurilor de organizare a vieţii umane. Este o disciplină descriptivă, prescriptivă şi
normativă prin natura obiectului său de studiu şi al interacţiunilor cu alte domenii şi o
disciplină prospectivă prin intenţie şi strategii.
Educaţie: sistemul şi procesul acţiunilor şi influenţelor de (auto)formare,
(auto)dezvoltare permanentă a personalităţii umane, proiectate, realizate şi evaluate formal,
nonformal şi informal, într-un context global şi deschis.
Anturaj : mediu socio-uman constând din persoanele cu care copilul, adolescentul, se
află în relaţii apropiate şi frecvente şi care îl influenţează în formarea gusturilor, dorinţelor,
intereselor, aspiraţiilor, idealurilor şi opţiunilor şcolare sau profesionale. În funcţie de
calitatea sa, anturajul poate avea influenţe pozitive sau negative
Aptitudine: însuşire psihică individuală care condiţionează îndeplinirea în bune
condiţii a unei anumite activităţi, a unei acţiuni. Reuşita oricărei activităţi, fie ea sarcină
izolată conduită complexă, învăţare sau exercitare a unei profesiuni, necesită din partea
subiectului capacităţi şi motivaţii adecvate.
Abordare interdisciplinară: presupune transferul metodelor dintr-o disciplină în
alta, căutandu-se teme comune mai multor discipline, care pot conduce la realizarea
obiectivelor de învaţare de nivel înalt, a competenţelor transversale (luarea de decizii,
rezolvarea de probleme, insuşirea tehnicilor si metodelor de învaţare eficientă), care,
indiferent de disciplină, implică aceleaşi principii, prin utilizarea unor strategii de predare –
învăţare bazate pe probleme.
Competenţă didactică: Capacitatea cadrului didactic de a soluţiona o problemă, de
a interpreta un fenomen, de a lua o decizie sau de a efectua o acţiune...rezultantă a
cunoştinţelor, deprinderilor, priceperilor, aptitudinilor şi trăsăturilor temperamental-
caracteriologice de care individul dispune.
Interdisciplinaritate: Un anumit grad de integrare între diferite domenii ale
cunoaşterii şi între diferite abordări, precum si utilizarea unui limbaj comun, permiţând
schimbari de ordin conceptual si metodologic; relaţii ce se stabilesc între două sau mai multe
discipline din aceeaşi arie curriculară sau la acelaşi nivel de învaţământ
Arie curriculară: Modalitatea prin care se stabileşte o viziune multi şi/sau
interdisciplinară asupra obiectelor de studiu; reprezintă un grupaj de discipline, care au în
comun anumite obiective de formare.
Didactică: ştiinta sau teoria predarii ( de către profesor) şi învăţării ( de catre elev) în
toate formele şi pe toate nivelurile învăţământului; teoria generală a instruirii; teoria
conducerii procesului de predare şi de învăţare.
Obiectivele cadru: sunt obiective cu un grad ridicat de generalitate si complexitate.
Ele se refera la formarea unor capacităţi şi atitudini generate de specificul disciplinei şi sunt
urmărite de-a lungul mai multor ani de studiu. Obiectivele cadru au o structură comună
pentru toate disciplinele aparţinând unei arii curriculare, şi au rolul de a asigura coerenţă în
cadrul acesteia.
Educabilitatea: Caracteristică esentială a fiinţei umane şi categorie pedagogică
distinctă, educabilitatea s-a bucurat de atenţia majoritătii cercetătorilor din domeniul ştiinţelor
educaţiei, fiind definită drept : „capacitatea omului de a fi receptiv la influenţe educative şi de
a realiza, pe această cale, acumulari progresive concretizate in diferite structuri de
personalitate".
Accesibilitatea instruirii: reprezintă o calitate fundamentală a procesului de
învăţământ cu valoare de principiu didactic angajat strategic în condiţiile asigurării
repertoriului comun între subiectul educaţiei şi obiectul educaţiei, la nivelul unui proiect
pedagogic de tip curricular.
Conducerea şcolii: reprezintă activitatea angajată la nivelul sistemului şi al
procesului de învăţământ învederea realizării funcţiilor manageriale (planificare-organi-zare;
orientare-îndrumare metodologică; reglare-autoreglare) ale instituţiilor specializate în
formarea-dezvoltarea permanentă a personalităţii elevului, studentuluietc, prin intermediul
unor structuri manageriale corespunzătoare, angajate în plan central
(Ministerulînvăţământului), teritorial (inspectoratele şcolare) şi local (unităţile şcolare de
bază: grădiniţa, şcoala, liceul,colegiul, universitatea etc)

Bibliografie:
 https://pedagogie101.wordpress.com/dictionar-pedagogic/
 https://pedagogie101.wordpress.com/dictionar-pedagogic/
 https://vignette.wikia.nocookie.net/nccmn/images/c/c9/Dictionar-de-Termeni-
Pedagogici.pdf/revision/latest?cb=20150309083004&path-prefix=ro
 https://documente.net/document/sorin-cristea-dictionar-de-termeni-pedagogici-
55b07deeb5da1.html