Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
08 - Ro - Exemple de Buna Practica
08 - Ro - Exemple de Buna Practica
01
Învăţământul incluziv: O şansă pentru toţi elevii !!
Cunoaştere şi învăţare
SINDROM DOWN
DISLEXIA
Comunicare şi interacţiune
Călin este elev absolvent al unei şcoli speciale pentru copii cu dizabilităţi mintale.
Având performanţe şcolare medii şi o preocupare deosebită pentru tot ce e legat de
bucătărie a fost repartizat la o şcoala de arte şi meserii cu domeniul Alimentaţie Publică,
specializarea bucătar. Călin are o abilitate deosebită în a prepara cu precizie diverse reţete,
iar familia lui îl solicită des în aceste activităţi. De asemenea, petrece mult timp în atelierul
de bucătărie al elevilor.
În schimb, comunică foarte greu verbal şi are des momente de pierdere a
contactului cu realitatea, mai ales la activităţile de tip teoretic. Scrierea lui este deficitară,
dezlânată, cu multe greşeli gramaticale şi ortografice. Ritmul scrierii este foarte lent şi de
cele mai multe ori nu reuşeşte să facă faţă sarcinilor de tip teoretic.
Lucrează foarte mult prin imitaţie, reproducând practic foarte exact etapele
pregătirii unui fel de mâncare sau aşezării unei mese festive. Atunci când nu înţelege
sarcina se enervează şi se agită.
Profesorii clasei au fost îndrumaţi să comunice cu el cât mai mult, insistând pe
comunicarea verbală. Totuşi, pentru a-l ajuta să înţeleagă cerinţe de ordin practic şi să le
îndeplinească cu succes, au folosit comunicarea pe bază de imagini şi simboluri
(comunicarea alternativă / augmentativă). De exemplu, când a fost învăţat să prepare
spaghete (reţetă nouă pentru el) s-au folosit cartonaşe cu ordinea efectuării operaţiilor:
aprins focul, aşezarea cratiţei pe foc, despachetat spaghetele, introdus spaghete în cratiţă
etc. Pentru că în imaginea despre strecurarea spaghetelor era omisă prezenţa chiuvetei,
Călin le-a strecurat deasupra mesei. Descrierea precisă, în imagini, fără a omite etape în
ordinea efectuării operaţiilor, este de cel mai mare folos în comunicarea cu Călin. Astfel de
greşeli, precum cea menţionată mai sus, nu s-au mai întâmplat după ce profesorii au înteles
cu modul de lucru al lui Călin.
SINDROM ASPERGER
Florin este elev în clasa a IX-a la Şcoala de Arte şi Meserii, domeniul Igienă şi
Estetică, specializarea frizerie-coafură. Este un copil cu performanţe şcolare bune, dar
cu dizabilităţi sociale: răspunde relativ uşor, dar întârziat la interacţiune, iniţiază greu
relaţii cu ceilalţi, evită contactul social cu necunoscuţii. Se întâmplă să vorbească singur,
foarte mult şi depărtându-se de subiect. Nu ştie să-şi ajusteze comunicarea în funcţie de
interlocutor. Dacă totuşi începe să vorbească cu cineva nu ştie când să se oprească.
Comportamentul repetitiv îi este de folos în însuşirea meseriei, reuşeşte să execute
corect operaţiile necesare. Florin consultă des reviste de specialitate şi este capabil să
realizeze bine tunsorile.
În activităţile practice, maistrul a încercat să-l stimuleze în comunicare,
preluând rolul de client şi întrebându-l ce stil de tunsoare i s-ar potrivi; i-a dirijat
răspunsurile şi intervenţiile astfel încât acestea să fie coerente şi la obiect. În colaborare
cu toţi profesorii clasei, dirigintele a conceput un ghid de conversaţie cu formule de
adresare potrivite pentru fiecare tip de client: femei, copii, bărbaţi, tineri, vârstnici şi alţii.
I-au lăudat performanţele practice şi l-au antrenat în activităţi de petrecere a
timpului liber alături de colegi: în echipa de fotbal, excursii, plimbări. Este un demers mai
greu pentru profesori, dar rezultatele au început să apară. Florin a învăţat să-şi salute
din proprie iniţiativă colegii şi să adreseze întrebări simple: Cât e ceasul? Ce mai faci?
Unde mergem? Ce citeşti? Cum vreţi să vă tund?
În continuare se lucrează pe autocontrol verbal prin schimbarea centrului de
interes: comenzi scurte şi ferme sau întrebări care să-l orienteze spre alt subiect şi să-i
canalizeze fluenţa verbală într-o singură direcţie.
Radu este elev în clasa a X-a la Şcoala de Arte şi Meserii, domeniul Materiale
de Construcţie, specializarea lucrător în industria sticlei. Profesorii au remarcat
dificultăţile lui legate de limbaj şi comunicare: îi este greu să se exprime cu cuvinte
proprii, are un vocabular sărac şi inadecvat, se foloseşte mai mult de gesturi decât de
cuvinte. Când îşi face temele are foarte multe greşeli şi redă greu conţinuturile predate.
Nu reuşeşte să înveţe după manual şi după notiţe, ci mai mult din ceea ce i se
povesteşte schematic sau i se arată practic.
În schimb este un băiat robust, sănătos fizic, rezistent la efort şi harnic, foarte
cuminte şi ascultător.
La început profesorii au crezut că are dificultăţi de auz pentru că răspundea
foarte greu şi inadecvat când i se adresau. Au solicitat părinţilor să-i facă un control
medical auditiv şi au constatat că nu are probleme cu auzul. Tot de la părinţi au aflat
însă că de mic a avut dificultăţi de limbaj.
Au observat că există subiecte de conversaţie şi activităţi care îl interesează
(maşini, filme de acţiune) şi astfel au început un program de stimulare a comunicării şi
de asigurare a succesului şcolar.
Profesorii au apelat la învăţarea practică (prin acţiune), i-au pus întrebări
ajutătoare pentru a-l evalua, i-au dat sarcini uşoare, simplificate, i-au oferit sprijin
suplimentar şi l-au inclus în grupuri de lucru. Acest mod de lucru în echipă, în care el are
un rol şi o sarcină bine precizate, evaluarea bazată pe probe practice şi explicaţiile
suplimentare cu un limbaj simplificat oferite de profesori constituie cheia succesului
integrării lui Radu. El foloseşte, de asemenea, un mic dicţionar cu imagini şi scheme
pentru termenii tehnici folosiţi în meserie.
Este un elev foarte mult apreciat pentru progresele pe care le-a făcut în
însuşirea meseriei şi pentru comportamentul său model.
Deficienţe fizice
Victor este elev în clasa a IX-a la Şcoala de Arte şi Meserii, domeniul turism şi
alimentaţie, specializarea lucrător hotelier. Performanţele şcolare anterioare sunt de nivel
mediu. Admiterea lui în această şcoală este rezultatul repartizării pe calculator, Victor optând
iniţial pentru un liceu cu profil sportiv. La început refuza toată oferta instructiv-educativă a
şcolii (disciplinele de cultură generală şi de specialitate). Nu-i plăcea absolut nici o materie.
Profesorii se plângeau că elevul refuză orice sarcină de tip şcolar. Colegii nu-l agreau şi nici
el nu era prea entuziasmat de ei.
Profesorul de IT a observat că îi place să deseneze, că este la curent cu topurile din
muzică şi competiţiile din fotbal şi că reuşeşte să lucreze pe calculator.
Ca urmare, conform curriculumului, profesorul de IT l-a antrenat în realizarea:
unei prezentări Power-Point;
unui document Word conţinând imagini, desene şi texte în Word Art;
unei baze de date cu informaţii referitoare la echipele de fotbal preferate.
Victor a acceptat sarcina fără nici un fel de rezistenţă, s-a mobilizat şi astfel
încrederea în sine a crescut, iar atitudinea lui faţă de şcoală s-a schimbat în bine. I-a plăcut
mult ceea ce face, iar acum profesorii s-au hotărât să extindă şi asupra altor materii
modalitatea de lucru. Astfel, dirigintele i-a propus să facă un afiş şi o prezentare Power Point
pentru o lecţie demonstrativă de dirigenţie, iar profesorul de economie, o prezentare tip
reclamă a unui hotel din localitate.
Colegii au început să-l agreeze pe Victor şi şi-au schimbat atitudinea faţă de el,
apreciindu-l şi susţinându-l.
Acum este un elev integrat în colectivitate şi acceptă activitatea şcolară fără rezerve.
MUTISM SELECTIV