Probele - scurte însemnări și spețe

mardi 29 mars 2016 05:26

1. Sensuri
a. mijloc de convingere (sensul la care se referă materia de
anul 1)
○ admis de lege
○ poate servi la a demonstra în fața unei instanțe de judecată sau
a altui organ jurisdicțional
§ existența sau inexistența unui fapt juridic lato sensu
§ oricăror alte situații sau împrejurări referitoare la
raporturile juridice dintre părți
○ Enumerare: 250 ș.urm. C.P.Civ.: înscrisuri, martori, prezumții,
mărturisirea, expertiza, cercetarea la fața locului, faptele
materiale)
b. operațiunea de prezentare în justiție a mijloacelor de probă
c. rezultatul administrării diferitelor mijloace de dovadă
2. Obiectul probei
- elemente
○ de fapt,
○ de drept - (în mod excepțional)
- care trebuie dovedite în instanță pentru a demonstra existența unui
drept subiectiv și a obligației corelative
○ În concret:
§ ansamblul faptelor care formează situația juridică
litigioasă
○ Ce se probează?
§ fapte pozitive
§ fapte negative
□ Cum?
® prin fapte pozitive contrare
® prin prezumții
§ Fapte pozitive și fapte negative nedeterminate
(nedefinite) nu pot constitui obiect al probei fiind
imposibil de probat.
§ faptele notorii - art. 255 C.P.Civ.
□ dacă legea solicită ca un anumit fapt să fie notoriu:
® partea trebuie să demonstreze doar
 (nedefinite) nu pot constitui obiect al probei fiind
imposibil de probat.
§ faptele notorii - art. 255 C.P.Civ.
□ dacă legea solicită ca un anumit fapt să fie notoriu:
® partea trebuie să demonstreze doar
notorietatea
○ Ce nu se probează?
i. Faptele cu privire la care părțile sunt de acord, faptele
necontestate
□ nu mai trebuie dovedite
□ dar judecătorul nu este obligat să le accepte ca atare
putând solicita proba acestora!
® manual: doar în ipoteza în care hot.
pronunțată pe baza realității juridice a acelui
fapt ar putea afecta interesele publice sau pe
cele ale altor particulari.
EXEMPLU:
Speța 1:
Între A și B are loc o înțelegere verbală, la data de 1.03.2012 prin
care primul vinde lui B niște piese de mobilier. Ulterior, ivindu-se
un litigiu între părți cu privire la calitatea bunurilor vândute, B
solicită, în baza contractului, despăgubiri. Pârâtul arată în
instanță că a avut loc înțelegerea la 1.03.2012, dar că actul nu
este valabil, deoarece nu a fost redactat în scris, și prin urmare
nu se pot cere despăgubiri în baza sa.
Rezolvare:
Problema juridică:
B solicită despăgubiri în fața instanței împotriva lui A ⇒
raportul juridic dintre aceștia va trebui probat.
Cine este obligat să facă proba?
B va fi obligat cf. art. 249 C.P.Civ. să facă proba.
Ce va trebui să probeze?
ansamblului de fapte care formează situația juridică
litigioasă.
existența dreptului subiectiv și a obligației
corelative (a raportului juridic în baza căruia A ar fi
ținut să îi predea ceva)
În concret, aceasta reiese dintr-un act
juridic
Actul juridic, pentru a genera efecte
juridice, trebuie să fie valabil
încheiat
Contractul de vânzare a
bunurilor mobile este
valabil?
dpdv. al formei -
contract consensual,
deci putea fi încheiat
în orice formă, chiar
verbală
Înscrisul trebuie să fie probat de către B
Dar A recunoaște existența actului juridic ⇒ existența
acestuia nu mai trebuie dovedită de către B.
 contract consensual,
deci putea fi încheiat
în orice formă, chiar
verbală
Înscrisul trebuie să fie probat de către B
Dar A recunoaște existența actului juridic ⇒ existența
acestuia nu mai trebuie dovedită de către B.
Calitatea bunurilor vândute se va raporta la calitatea medie a
bunurilor comercializate pe piață
Acesta este un element conex actului juridic, fiind un fapt
ce va putea fi dovedit prin orice mijloc de probă.
ii. reguli de drept
® excepții
◊ cutume, obiceiuri 255 (3) C.P.Civ., 1(5)
C.Civ.
◊ conținutul legii străine - 2562 C.Civ.
} existența legii
} conținutul ei
iii. Ceea ce instanța este ținută să ia cunoștință din oficiu -
art. 251 C.P.Civ.
□ când instanța are o obligație legală expresă sau
implicită de a cunoaște.
3. Clasificarea mijloacelor de convingere (probelor):
○ în funcție de caracterul lor original sau derivat
○ primare
○ secundare
○ în f. de legătura dintre probe și faptul generator de drepturi în
litigiu:
○ directe
□ se tinde să se dovedească faptul principal, raportul
juridic dedus judecății
○ indirecte
□ se tinde să se dovedească un fapt conex, ca ulterior,
prin inducție să se dovedească faptul principal.
® probele indirecte se acceptă doar în cazurile
prevăzute de lege.
○ în f. de modul de efectuare a probelor în fața sau în afara i.
○ judiciare
□ dacă sunt administrate în fața instanței care
soluționează litigiul
○ extrajudiciare
○ în f. de natura lor
○ materiale
□ lucruri
○ personale
□ fapte ale omului
 ○ extrajudiciare
○ în f. de natura lor
○ materiale
□ lucruri
○ personale
□ fapte ale omului
4. Condiții de admisibilitate
a. legală
b. verosimilă
c. pertinentă
d. concludentă
5. Sarcina probei
a. 249 C.p.civ.
i. Revine celui care face o susținere în cursul procesului
1) dar
a) în cursul procesului, sarcina se deplasează de la o
parte la alta
b) părțile nu sunt obligate să probeze că situația
invocată este una normală
ii. excepții
1) legea scutește uneori pe una dintre părți de sarcina
probei
a) 328 C.P.Civ. - prezumția legală
2) legea trece sarcina probei la pârât chiar dacă acesta
nu a susținut nicio alegație în fața instanței.
a) manual: de fiecare dată când cealaltă parte
deține înscrisurile necesare faptelor juridice
relevante în speță când reclamantului îi este
foarte greu sau imposibil să le procure și sunt
deținute de pârât.
3) proba aparține cauzei, nu părții care a propus-o sau
care are sarcina de a o proba, astfel, probele la care o
parte a renunțat, pot fi însușite de partea adversă cf.
257 C.P.Civ.
6. Convențiile asupra probelor:
a. Reglementare: art. 256 C.P.Civ.
b. acorduri de voință
valabilitat respectarea condiții art. 256 C.P.Civ.
e:
Nevalabile - cele asupra drepturilor de care părțile nu pot
: dispune
c. - cele ce fac imposibilă ori dificilă dovada actelor ori
faptelor juridice
 e:
Nevalabile - cele asupra drepturilor de care părțile nu pot
: dispune
c. - cele ce fac imposibilă ori dificilă dovada actelor ori
faptelor juridice
- limitează rolul judecătorului în probațiune
- cele care contravin ordinii publice și bunelor
moravuri
d. Încheiere
i. expresă
ii. tacită
e. Categorii în f. de obiectul lor:
i. privitoare la sarcina probei
ii. la obiectul probei
1) ex: deplasarea sarcinii către un fapt vecin și conex
iii. la admisibilitatea probelor
1) pot extinde peste limitele legale admisibilitatea unui
mijloc de dovadă
iv. la forța doveditoare a probelor
v. prin care părțile consideră unele fapte ca fiind necontestate
vi. la administrarea probelor
1) dacă normele procedurale sunt dispozitive
7. Mijloacele de probă
a. înscrisurile 265 C.P.Civ.
i. Definiție
1) orice scriere sau altă consemnare care cuprinde date
despre un act sau fapt juridic
a) indiferent de suport
b) de material
c) modalitatea de conservare și stocare.
ii. clasificare
1) după ?
a) preconstituite
i) Exemple:
} înscrisul autentic
} înscrisul sub semnătură privată
} înscrisul electronic
} bilete, tichete
ii) originare
iii) recognitive
Unu. pentru a înlocui un act original distrus
sau pierdut
iv) confirmative
 } bilete, tichete
ii) originare
iii) recognitive
Unu. pentru a înlocui un act original distrus
sau pierdut
iv) confirmative
Unu. pentru a ratifica un act juridic anulabil
b) nepreconstituite
i) Exemplu:
} începutul de dovadâ scrisă
2) după raportul dintre ele
a) originale
i) același regim juridic îl au și duplicatele
b) copii
iii. Tipuri
1) înscrisurile autentice 269 , 270, 271 .C.P.Civ.
a) ce face ca un înscris să dobândească caracterul
de autentic?
i) respectarea formalităților cerute de lege
ii) de către un funcționar public ori de o pers.
investită cu autoritate publică
iii) care să fie competent material pentru
respectivul act
b) autentificarea se referă la:
i) stabilirea identității părților
ii) exprimarea consimțământului acestora cu
privire la conținut
iii) semnătura acestora
iv) data înscrisului
c) prezumția de autenticitate
i) între părți și față de terți cu privire la
elementele asupra cărora poartă
autenticitatea.
d) Nu toate elementele dintr-un înscris autentic au
aceiași forță probantă!
i) cele la care se referă autenticitatea:
fac dovada până la constatarea falsului
Unu. data certă
Doi. constatările făcute personal de
agentul instrumentator la momentul
confecționării actului
ii) cele ce privesc conținutul declarației
părților - până la proba contrară
 Doi. constatările făcute personal de
agentul instrumentator la momentul
confecționării actului
ii) cele ce privesc conținutul declarației
părților - până la proba contrară
iii) mențiunile care sunt în directă legătură cu
raportul juridic al părților - până la proba
contrară
iv) celelalte mențiuni - valoare de început de
dovadă scrisă.
e) Nulitatea și conversiunea înscrisului autentic
i) nulitatea instrumentului vs. nulitatea
negotiumului și a intrumentului dacă forma
autentică era cerută ad validitatem,
ii) înscrisul autentic nul ca instrumentum va fi
valabil ca înscris sub semnătură privată
dacă îndeplinește condiția semnăturii de
către părți.
Unu. (nu și celelalte condiții - a multiplului
exemplar ori formula bun și aprobat)
Doi. dacă este doar un angajament
unilateral - suficientă semnătura
părții care se obligă
iii) dacă nu este semnat de părți - început de
dovadă scrisă.
2) Înscrisul sub semnătură privată - 272 C.P.Civ.
a) poartă semnătura părților indiferent de suportul
material
◊ Se cere expres pentru forma Ad validitatem
} testament olograf
} arendă
} actul constitutiv al unei societăți
} ipoteca mobiliară - în f. autentică sau
sub semnătură privată
◊ Se cere expres forma Ad probationem
} acte jur. cu valoare de peste 250 de
lei cf 309 C.pr.civ.
– cu excepții.
} indiferent de valoarea lor
– ct de asigurare
– de agenție
b) fiecare parte care se obligă trebuie să semneze
i) dacă doar o parte se obligă, este suficientă
 } indiferent de valoarea lor
– ct de asigurare
– de agenție
b) fiecare parte care se obligă trebuie să semneze
i) dacă doar o parte se obligă, este suficientă
semnătura acestuia
} în acest context, este suficient și un
singur exemplar
c) Cerințe suplimentare:
i) ct sinalagmatice
} multiple exemplare originale (cu un
conținut identic, nu copii xerox după
original) (pentru fiecare parte cu
interese contrarii)
– existența mențiunii nr. de
exemplare pe fiecare dintre ele
w lipsa mențiunii se acoperă
însă prin prezentarea
acestora (în fața instanței).
} Excepții de la regula multiplului
exemplar: art. 274 (2) și (4) C.P.Civ.
w lăsarea înscrisului, de
comun acord de către
părți, în păstrare unui terț.
w EXEMPLU: Părțile
încheie un contract
sinalagmatic în fața
învățătorului satului,
încheind și un înscris
sub semnătură
privată. Acestea
convin că singurul
exemplar va fi
păstrat de către terț,
ce va trebui să îl
procure instanței
dacă între părți se va
ivi vreun litigiu cu
privire la respectivul
act juridic.
w îndeplinirea obligațiilor
anterior sau concomitent
de către una dintre părți
 ivi vreun litigiu cu
privire la respectivul
act juridic.
w îndeplinirea obligațiilor
anterior sau concomitent
de către una dintre părți
w EXEMPLU: A și B
încheie un înscris sub
semnătură privată ce
constată un contract
de vânzare. A a
predat bunul, B nu a
plătit încă prețul.
Înscrisul se poate
încheia într-un singur
exemplar. Înscrisul,
purtând chiar și
numai semnătura lui
B, face dovada
existenței actului
juridic, a faptului că B
trebuie să plătească
prețul, și va rămâne
la A. B nu are nevoie
de un înscris întrucât
A și-a executat deja
obligația față de B,
predând bunul.
w între profesioniști (art. 277
(1) C.P.Civ.)
w nu este necesar multiplul
exemplar pentru:
w ct. încheiate prin
corespondență
w convenție
sinalagmatică
constatată prin hot
jud.
w recunoscut de către
ambele părți sau
când partea nu se
opune administrării
de către partea
 w recunoscut de către
ambele părți sau
când partea nu se
opune administrării
de către partea
adversă a
exemplarului unic.
w în ipoteza unui act
autentic reconvertit
în înscris sub
semnătură privată.
– sancțiune
w instrumentul nu va mai
putea fi considerat înscris
sub semnătură privată,
putând fi valorificat doar
ca început de dovadă
scrisă.
} Formula „bun și aprobat pentru...”
– alternativă la scrierea integrală
de mână a celui ce se obligă.
– pentru actele juridice în care o
singură parte se obligă față de
alta:
w să îi dea o sumă de bani
w să îi predea o cantitate de
bunuri fungibile
EXEMPLU: A se obligă să doneze lui B 1000
lei, B arată că acceptă. Dacă actul e scris de
mâna lui A în întregime, nu mai trebuie să
poarte formula. Dacă e imprimat ori scris
de către B, formula „bun și aprobat
pentru...” trebuie să fie scrisă de către A cu
indicarea sumei pentru care se obligă.
– discrepanța între suma indicată
în cuprinsul înscrisului și cea
indicată de cel ce se obligă se
rezolvă în favoarea sumei celei
mai mici.
EXEMPLU: înscrisul face mențiunea unei
sume de 100 lei, partea care se obligă
scrie: Bun și aprobat pentru 300 de lei, apoi
semnează. Aceasta va putea fi obligată,
dacă se va aduce în probațiune înscrisul, cf.
art. 275 (2) C.P.Civ., doar la plata sumei de
100 de lei.
– se poate redacta un singur
 sume de 100 lei, partea care se obligă
scrie: Bun și aprobat pentru 300 de lei, apoi
semnează. Aceasta va putea fi obligată,
dacă se va aduce în probațiune înscrisul, cf.
art. 275 (2) C.P.Civ., doar la plata sumei de
100 de lei.
– se poate redacta un singur
înscris (nefiind în prezența unor
contracte sinalagmatice) care se
va înmâna creditorului.
– Nu este solicitată:
w între profesioniști cf. 277
(1) C.P.Civ.
w în ipoteza unui act
autentic reconvertit în
înscris sub semnătură
privată.
– SANCȚIUNE:
w lipsa scrierii integrale ori a
formulei, în cazurile
indicate, va duce la
pierderea calității
probatoriii a înscrisului,
acesta putând fi invocat
doar ca început de dovadă
scrisă
ii) Data certă
Unu. interesează doar terții și
opozabilitatea înscrisului față de
aceștia
Doi. între părți această formalitate nu
este necesară, data fiind o mențiune
ca oricare alta.
– Mai mult, menționarea datei nu
este necesară pentru validitatea
înscrisului sub semnătură
privată decât atunci când legea
o solicită în mod expres
(testament olograf, cec,
scrisoare de schimb, bilet la
ordin). Cu toate acestea
menționarea ei va facilita și
între părți, probațiunea.
Trei. nu este un mijloc de publicitate
 scrisoare de schimb, bilet la
ordin). Cu toate acestea
menționarea ei va facilita și
între părți, probațiunea.
Trei. nu este un mijloc de publicitate
Patru. caracter subsidiar față de CF și alte
sisteme de publicitate
d) Puterea doveditoare a înscrisului sub semnătură
privată - art. 277 C.P.Civ.
◊ dacă este recunoscut de cel căruia i se
opune (de cel de la care emană) sau
socotit de lege ca recunoscut.
– Recunoașterea poate fi expresă
sau tacită (partea nu se opune
admiterii acestuia).
– partea poate contesta scrierea
sau semnătura. Aceasta se va
soluționa cf. 301-303 C.P.Civ.
– partea poate și denunța
înscrisul ca fals cf. 304-305
C.P.Civ.
w falsul poate viza scrierea
sau semnătura.
– cele două proceduri sunt
distincte dar conduc la concluzii
cu aceiași valoare.
} face dovada între părți până la proba
contrară
– Înscrisul trebuie recunoscut de
partea căreia i se opune, sau
considerat de lege ca
recunoscut, altfel nu are putere
doveditoare!
} față de terți:
– opozabilitate datei față de terți,
trebuie să îndeplinească
cerințele datei certe.
– se admite din partea acestora,
pentu dovedirea conținutului
actului juridic, orice mijloc de
probă.
3) Alte înscrisuri
a) registre și înscrisuri domestice
 pentu dovedirea conținutului
actului juridic, orice mijloc de
probă.
3) Alte înscrisuri
a) registre și înscrisuri domestice
b) mențiunea făcută de creditor pe titlul de creanță
c) registrele profesioniștilor
4) Începutul de dovadă scrisă - 310 C.P.Civ.
a) probă literală imperfectă
i) orice scriere, chiar nedatată sau nesemnată
ii) provine de la cel căruia i se opune ori de la
cel al cărui succesori în drepturi este acea
persoană
iii) scrierea trebuie să facă credibil faptul
pretins
b) completarea se face prin administrarea altor
probe:
i) testimonială
ii) prezumții
Exemplu:
Speța 5: A şi B, fraţi după tată, încheie între ei un contract de v. – c.
Înscrisul constatator se încheie în două exemplare şi în prezenţa a doi
martori, unul dintre aceştia redactând şi înscrisul. Ivindu-se un litigiu
între părţi cu privire la derularea contractului, A doreşte să-şi
dovedească pretenţiile cu înscrisul şi cu cei doi martori. Instanţa observă
că înscrisul nu este semnat de către părţi şi că valoarea contractului este
peste 250 lei, şi pune în discuţia părţilor admisibilitatea acestor probe.
Pronunţaţi-vă motivat cu privire la admisibilitatea probelor.
Rezolvare:
Problema juridică: un contract de peste 250 de lei consemnat
într-un înscris care nu poartă semnătura părților, poate fi probat
cu martori?
Regula:
Nici un act juridic nu poate fi probat prin martori dacă valoarea
acestuia este de peste 250 de lei.
Deține reclamantul un înscris probator?
Reclamantul deține un înscris dar, fără semnătura părților, acesta
nu are valoarea de înscris sub semnătură privată.
Suntem în prezența vreunei excepții de la excepția privind
admisibilitatea probei cu martori?
Excepțiile permise sunt reglementate de art. 309 (4) C.P.Civ.
Dintre acestea, imposibilitatea morală a preconstituirii unui
înscris și existența unui început de dovadă scrisă pot fi invocate în
cauză
Se pot reține excepțiile?
Imposibilitatea morală de constituire a unui înscris nu se poate
reține de vreme ce părțile au dorit încheierea unui înscris
doveditor al contractului dintre ele.
Suntem în prezența unui început de dovadă scrisă?
Trebuie să verificăm dacă:
suntem în prezența unei scrieri
 Se pot reține excepțiile?
Imposibilitatea morală de constituire a unui înscris nu se poate
reține de vreme ce părțile au dorit încheierea unui înscris
doveditor al contractului dintre ele.
Suntem în prezența unui început de dovadă scrisă?
Trebuie să verificăm dacă:
suntem în prezența unei scrieri
aceasta provine de la partea adversă
face credibil existența faptului pretins.
Deși există o scriere și aceasta face credibilă existența
faptului pretins, ea nu provine direct de la partea adversă,
ci a fost scrisă de un terț.
Jurisprudențial s-a admis că va avea valoarea unui
început de dovadă scrisă înscrisurile nesemnate,
chiar dacă nu au fost scrise de mână, dacă originea
lor a fost stabilită.
Concluzia:
Întrucât înscrisul constată voința părții, iar nu a terțului,
acesta ar trebui admis în principiu ca început de dovadă
scrisă. Aceasta se va putea completa cu orice mijloc de
probă în dovedirea existenței și întinderii obligațiilor
contractuale.
b. Proba testimonială
i. 309 C.P.Civ.
1) al. 2 și 4 sunt norme de la care părțile se pot abate
ii. Regula: proba cu martori este admisibilă în toate cazurile în
care legea nu dispune altfel.
iii. Excepții:
1) valoarea actului juridic de peste 250 de lei
a) excepție contra unui profesionist
i) care a încheiat actul în exercițiul activ.
profesionale
ii) dacă legea specială nu cere proba scrisă
iii) dacă nu s-a încheiat în concret un înscris!
(art. 309 (5) C.P.Civ.
2) forma scrisă cerută ad validitatem
a) nu comportă excepții! proba cu martori
neputând fi admisă.
3) forma scrisă cerută ad probationem
a) excepții:
i) imposibilitatea de preconstituire a unui
înscris
} materială
– criterii subiective.
} morală
– criterii obiective.
ii) există un început de dovadă scrisă cf. 310
C.civ.
 – criterii subiective.
} morală
– criterii obiective.
ii) există un început de dovadă scrisă cf. 310
C.civ.
iii) partea a pierdut înscrisul doveditor - caz
fortuit sau f. majoră
iv) părțile convin expres sau tacit să folosească
proba cu martori
} doar pentru drepturile de care pot
dispune
EXEMPLU:
Speța 2:
Într-un proces în care se solicită restituirea unui îîmprumut în
cuantum de 5000 lei, A solicită în Instanța să dovedească
pretențiile cu doi martori P şi Q, care au fost de față la predarea
sumei îîmprumutate. Pârâtul B se opune admiterii acțiunii, nu se
opune audierii martorilor, şi propune la rândul său un martor, R
cu care să dovedească că nu a luat bani împrumut de la A. În
calitate de judecător pronunțați-vă motivat asupra probelor.
Rezolvare:
Problema juridică:
Într-un proces cu privire la un act juridic cu valoare
de peste 250 de lei, părțile doresc să facă proba cu
martori.
Este permisă proba cu martori în dovedirea unuia ct
juridic cu valoare de peste 250 de lei?
Cf. art. 309 (2) C.P.Civ. proba cu martori nu este
admisă într-o asemenea ipoteză decât dacă ar fi
vorba de una dintre excepțiile menționate la al. (4)
al aceluiași articol.
Suntem în prezența unei excepții?
Prin faptul că B nu se opune administrării probei
cu martori, putem considera că acesta a admis
proba, operând între părți o convenție asupra
admisibilității probei permise de art. 309 (4) pct. 4
C.P.Civ.
Concluzia:
Martorii vor fi audiați în dovedirea existenței și
întinderii actului juridicc.

i) actul juridic ca negotium este atacat pentru

fraudă, vicii de consimțământ, ori pentru
imoralitatea ori ilicitul cauzei
ii) se cere lămurirea clauzelor actului juridic.
4) împotriva unui înscris
a) niciodată, cu excepția cazurilor de la art. 309 (4)
C.P.Civ.
EXEMPLU:
Speța 4:
A societate care exploatează o întreprindere, prestează un serviciu în favoarea
lui B, persoană fizică. Acesta nemulţumit de rezultatlul lucrării solicită instanţei
 4) împotriva unui înscris
a) niciodată, cu excepția cazurilor de la art. 309 (4)
C.P.Civ.
EXEMPLU:
Speța 4:
A societate care exploatează o întreprindere, prestează un serviciu în favoarea
lui B, persoană fizică. Acesta nemulţumit de rezultatlul lucrării solicită instanţei
desfinţarea contractului şi restituirea sumelor plătite. El propune, în dovedirea
pretenţiilor sale, audierea a doi martori, care au fost de faţă la încheierea
contractului, pentru a arăta exact condiţiile pe care lucrarea trebuia să le
îndeplinească. Pârâtul A se apără arătând că prin contract nu s-a obligat la aşa
ceva, înscrisul semnat de către părţi, formular pretipizat al lui A, nefăcând
referire la condiţiile invocate de către B. Acesta din urmă invocă imposibilitatea
de a menţiona în înscris toate condiţiile particulare ale contractului, datorită
formularului pretipizat propus de A. Instanţa pune în discuţie admisibilitatea
probei cu martori subliniind că valoarea contractului este peste 250 lei.
Rezolvare:
Problema juridică:
B dorește să dovedească cu martori că, la încheierea unui
contract care a fost redactat pe un formular pretipizat provenind
de la cealaltă parte, părțile au convenit alte clauze decât cele din
formularul provenind de la A.
Care este natura juridică a unui formular pretipizat?
Cf. art. 289 C.P.Civ. contractele încheiate pe formulare
pretipizate au valoarea unui înscris sub semnătură privată
Contractul trebuie să cuprindă alte elemente?
Da, ca instrumentum, toate elementele unui înscris sub
semnătură privată anume semnătura părților care se obligă,
formalitatea multiplului exemplar.
De asemenea, partea trebuie să îl recunoască și să nu îl declare
ca fiind fals.
Se poate admite proba cu martori contra unui înscris?
Regula în materie este că nu, cf. art. 309 (5) C.P.Civ. excepțiile
fiind doar cele consemnate în al. (4) al art. 309. C.P.Civ.
Suntem în prezența unei excepții de la regulă?
Din datele speței nu.
Concluzia:
Chiar dacă suntem într-un proces în care o parte are calitatea de
profesionist și indiferent de valoarea actului juridic, împotriva
unui înscris nu se admite, într-un litigiu dintre un profesionist și
un particular (ori dintre doi particulari), proba testimonială.
Aceasta va fi însă admisibilă dacă se urmărește dovedirea unor
împrejurări care nu vin în contradicție cu acesta ori care nu aduc
modificări cuprinsului acestuia.
Partea dorește să probeze cu martori împrejurări care vin în
contradicție cu înscrisul, așadar proba testimonială nu îi va fi
admisă.
c. Prezumțiile
§ art. 327-329 C.P.Civ.
□ legale
□ judiciare
® dacă au greutatea și probabilitatea de a naște
faptul pretins
® pot fi primite numai dacă legea admite dovada
 □ legale
□ judiciare
® dacă au greutatea și probabilitatea de a naște
faptul pretins
® pot fi primite numai dacă legea admite dovada
cu martori.
d. Expertiza
i. art. 330 ș.urm C.P.civ.
1) când pentru lămurirea unor împrejurări de fapt,
instanța consideră necesar să cunoască părerea unor
specialiști
e. Mărturisirea
i. art. 348 C.P.Civ.
1) recunoașterea de către una dintre părți
a) din proprie inițiativă sau în cadrul procedurii
interogatoriului
b) a unui fapt pe care partea adversă își întemeiază
pretențiile sau apărarea
ii. act juridic unilateral
iii. nu este admisă pentru drepturi de care partea nu poate
dispune sau cu privire la care îi este interzisă renunțarea sau
tranzacția
iv. pentru judecător, mărturisirea nu poate fi singura probă.
v. forme
1) verbală sau în scris
2) judiciară, extrajudiciară
a) cea extrajudiciară verbală nu poate invocată în
cazurile în care proba cu martori nu poate fi
admisă.
b) mărturisirea extrajudiciară este un fapt supus el
însuși probei
vi. Interogatoriul
f. Alte mijloace de probă
i. Mijloace materiale de probă
1) art. 341 C.P.Civ.
a) lucrurile care prin însușiri, semne, urme servesc
la stabilirea unui fapt care poate duce la
soluționarea procesului.
b) fotografii, fotocopii, discuri, benzi de înregistrare
a sunetului, ș.a. asemenea mijloace tehnice
i) dacă nu au fost obținute prin încălcarea
legii ori a bunelor moravuri
ii. Constatarea la fața locului
 b) fotografii, fotocopii, discuri, benzi de înregistrare
a sunetului, ș.a. asemenea mijloace tehnice
i) dacă nu au fost obținute prin încălcarea
legii ori a bunelor moravuri
ii. Constatarea la fața locului

8. Proba actelor juridice

a. Actul juridic nu permite orice mijloc de probă:
i. înscris autentic; sub semnătură privată pentru
1) acte peste 250 de lei
a) valoarea se verifică la mom. întocmirii actului
2) ct având ca obiect drepturi reale
3) împotriva unui înscris 309 (5) C.P.Civ.
a) se va proba cu martori și prezumții
i) împrejurările care nu vin în contradicție cu
înscrisul
ii) nu aduc modificări cuprinsului acestuia
ii. Alte Excepții de la 309 (2) și (4) C.P.Civ. (a se vedea supra,
Proba cu martori).
1) Terții față de un act juridic
2) raporturile juridice dintre profesioniști
3) bunuri proprii are soților
Exemplu:
Speța 3:
A introduce o acţiune prin care solicită obligarea lui B la despăgubiri în cuantum de
25.000 lei, ca urmare a săvârşirii de către acesa a unei fapte juridice ilicite. În
probaţiune A solicită audierea a doi martori cu care doreşte să arate împrejurările în
care s-a produs acel fapt juridic ilicit. B solicită respingerea probelor pe motiv că
raporturile juridice în valoare de peste 250 lei pot fi dovedite doar cu înscrisuri.
Pronunţaţi-vă motivat asupra probelor solicitate.
Rezolvare:
Problema juridică:
Ce mijloace de probă va putea invoca A pentru dovedirea dreptului său?
Care este sursa dreptului lui A?
Izvorul raportului juridic dintre A și B este un fapt juridic ilicit
Este admisibilă proba cu martori?
Art. 309 (1) C.P.Civ. este o normă juridică generală prin raportare la art.
309 (2) C.P.Civ. Aceasta arată că proba cu martori este admisibilă ori de
câte ori legea nu o interzice.
Se va aplica norma juridică cuprinsă în Art. 309 (2) C.P.Civ. faptelor juridice?
Datorită caracterului special, aceasta se va aplica doar actelor juridice.
Concluzia:
Dovada unui fapt juridic ilicit va accepta orice mijloc de probă, indiferent
de valoarea prejudiciului creat.