Acest amalgam de referințe și idei istorice este vizibil mai ales în paleta de materiale a lui Moretti.

Juxtapuneri ciudate de marmură, roci, sticlă, metal, ceramică și lemn apar în întreaga clădire fără
un sistem de ordine aparent, creând un aspect haotic distinct. În hol, un mozaic pare să atârne
suspendat de tavan, sfidând utilizarea convențională a materialelor și logica structurală în același
mod în care rugozitățile grele de pe exteriorul clădirii se sprijină în mod neintuitiv pe materiale cu
aspect mai ușor. Deși ar putea exista un grad de aleatorism în alegerile de materiale ale lui Moretti,
acestea sunt atent orchestrate pentru a fi atât provocatoare, cât și în general plăcute.

Poate că cel mai bun mod de a înțelege "Il Girasole" este de a accepta incapacitatea sa de a fi
caracterizat de un sens sau o identitate singulară. Un articol publicat în 2011 în revista de
arhitectură OASE a rezumat acest aspect al operei lui Moretti în mod emoționant, spunând: "Nici
un factor, nici celălalt nu își asumă o importanță atât de mare încât să traducă moștenirea sa într-o
singură frază". Complexitatea inerentă acestui proiect este esența intrigii sale și reprezintă un tribut
adus arhitectului pentru măiestria sublimă a nuanțelor și ambiguității.