Jules Verne

Doctor OX
REGIS GROUP ©
Jules Verne - Le docteur OX
J. Hetzel et Cie, 18, Rue Jacob - Paris
Traducere: Bogdan Z. COSMIN
IlustraŃii: Bertrand, Foelich, Th. Schuler, Bayard şi Mărie
ISBN: 973-
973-8373-
8373-06-
06-9
Printed in Romania
Dp grupul drapo print
fed print sa.
sa. O societate Butan Gas ^7
B-dul Tudor Vladi
Vladimirescu, nr. 31, sector 5, Bucureşti, ROMANIA
Telefon: 335.93.18; 335.97.47
Fax: 337.33.77

I
Pentru ce ar fi zadarnic să căutaŃi orăşelul
Quinquendone chiar pe cele mai bune hărŃi
Dacă veŃi căuta orăşelul Quinquendone pe o hartă a
Flandrei, veche sau nouă, e foarte probabil că nu-l veŃi găsi.
Atunci Quinquendone este un oraş care va fi dispărut?
Nu. Un oraş care se va întemeia în viitor? Deloc. El
există, în ciuda geografiei, de vreo opt sau nouă sute de ani.
Ceva mai mult, are o populaŃie de două mii trei sute
nouăzeci şi trei de suflete, dacă admitem că fiecare locuitor
are câte un suflet. Este situat la treisprezece kilometri şi
jumătate spre nord-vest de Audenarde şi la cincisprezece
kilometri şi un sfert spre sud-est de Bruges, în mijlocul
Flandrei. " ,
Vaarul, un mic afluent al fluviului Escaut, trece pe
sub cele trei poduri acoperite cu acoperişurile vechi din
Evul Mediu ca la Tournay. Este pe acolo un castel vechi, a
cărui temelie a fost pusă în 1197 de către contele Balduin,
care avea să fie împăratul Constantinopolului şi o primărie
cu ferestre gotice, împodobită cu un şir de creneluri şi un
turn înalt de vreo trei sute cincizeci şi şapte de picioare
deasupra pământului. La fiecare ceas se poate auzi glasul
clopotelor în cinci octave, adevărat piano aerian, al cărui
renume îl întrece pe al celui din Bruges. Străinii - dacă a
venit vreunul prin Quinquendone - nu părăsesc acest ciudat
orăşel, fără să fi vizitat sala stathouderilor împodobită cu
portretul în picioare al lui Wilhelm de Nassau executat de
Brandon; amvonul bisericii St. Magloire, capodoperă a
arhitecturii din secolul ăl XVI-l ea; puŃul cu acoperiş de fier
2
din mijlocul pieŃii mari St. Ernuph, a cărui lucrătură
minunată se datorează pictorului fierar Quentin Matzys;
mormântul construit odinioară Măriei de Bourgogne, fiica
lui Carol Temerarul, care se odihneşte acum în biserica
Notre Dame din Bruges etc.
în sfârşit, trebuie să se ştie că cei din Quinquendone
au ca ocupaŃie principală fabricarea pe o scară foarte
întinsă a cremei numită frişca şi a acadelelor. Domeniul
este administrat din tată în fiu de mai multe secole, de
familia van Tricasse. Şi cu toate acestea Quinquendone nu
figurează pe harta Flandrei! L-au uitat geografii? L-au
scăpat anume din vedere? Nici eu nu vă pot răspunde; sigur
e că, cu toate acestea Quinquendone există, cu străzile-i
strâmte, cu întăriturile, cu casele lui în stil spaniol, cu hala
şi primarul lui şi că a fost de curând teatrul unor fenomene
surprinzătoare, extraordinare, de necrezut - deşi adevărate -
şi care vor fi credincios redate în povestirea de faŃă.
Negreşit, nu putem gândi nimic rău despre flamanzii
din Flandra apuseană. Sunt oameni de treabă* cuminŃi,
economicoşi, potrivit de veseli, ospitalieri, poate puŃin cam
greoi la limbă şi la minte, dar toate acestea nu explică deloc
faptul că, unul dintre cele mai interesante oraşe de pe
teritoriul ei, nu e încă trecut în cartografia modernă!
Scăparea aceasta din vedere, desigur, este regretabilă.
Cel puŃin dacă istoria sau în lipsa ei cronicile sau în lipsa
cronicilor tradiŃia Ńării ar pomeni de Quinquendone! Dar
nu, nici atlasele, nici ghidurile, nici intinerariile nu vorbesc
de el. Chiar domnul Jonnes, iscusitul explorator de cătune
nu spune nimic. îşi poate oricine închipui cât de mult ar
putea să vateme această tăcere interesele comerciale şi
3
industriale ale oraşului. Dar ne grăbim să spunem că nu are
nici industrie, nici comerŃ şi că trăieşte foarte bine şi fără
ele.
Acadelele şi frişca nu se exportă, ci se consumă pe
loc. într-un cuvânt, Quinquendone nu are nevoie, de
nimeni. DorinŃele lor sunt restrânse, viaŃa lor e modestă;
sunt liniştiŃi, reci, moderaŃi, nepăsători, adică „flamanzi"
cum încă se mai găsesc uneori între Escaut şi marea
Nordului.

II
Primarul van Tricasse şi ajutorul
de primar Niklausse vorbesc
de nevoile oraşului
- Crezi? întrebă primarul.
- Cred, răspunse ajutorul după câteva minute de
tăcere.
- Nu trebuie să procedăm cu uşurinŃă, reluă primarul.
- Iată, s-au împlinit zece ani de când tot vorbim de
afacerea asta aşa de importantă, zise ajutorul de primar
Niklausse, şi-Ńi mărturisesc, venerabile van Tricasse, că
încă nu mă pot hotărî.
- îŃi înŃeleg şovăiala, zise primarul, care nu deschise
gura decât după vreun sfert de oră de gândire. îŃi înŃeleg
nehotărârea şi Ńi-o împărtăşesc. Am face mai bine dacă n-
am hotărî nimic fără o cercetare mai amănunŃită a
chestiunii.
S
- E sigur răspunse Niklausse, că postul de comisar
este inutil într-un oraş atât de paşnic cum e Quinquendonul.
- Predecesorul nostru, răspunse van Tricasse cu un
ton grav, predecesorul nostru nu zicea niciodată, nu ar fi
îndrăznit niciodată să zică despre ceva că e sigur. Orice
afirmaŃie poate da naştere la contraziceri neplăcute.
Consilierul dădu din cap afirmativ, apoi rămase tăcut
aproape o jumătate de oră. După trecerea acestui timp, în
care consilierul şi primarul nu mişcară nici măcar un deget,
Niklausse îl întrebă pe van Tricasse dacă predecesorul său
- cu douăzeci de ani înainte - nu s-a gândit cumva şi el să
suprime postul de comisar, care în fiecare an împovăra
bugetul oraşului Quinquendone cu suma de o mie trei sute
şaizeci şi cinci de franci şi nu ştiu câte centime.
- într-adevăr, răspunse primarul ducându-şi mâna la
inteligenta-i frunte, cu o încetineală măreaŃă; într-adevăr s-
a gândit, dar demnul bărbat a murit mai înainte de a fi
îndrăznit să ia o hotărâre, nici în privinŃa aceasta, nici în
vreo altă chestiune administrativă. Era un om tare înŃelept!
De ce n-aş face şi eu ca el?
Consilierul Niklausse nu a fost în stare să aducă un
argument, care să contrazică părerea primarului.
- Omul care moare fără să se fi hotărât în nici o
privinŃă în viaŃa lui, aproape că a atins perfecŃiunea în
viaŃă, adăugă van Tricasse, grav.
Zicând aceste cuvinte, primarul apăsă cu vârful
degetului mic pe butonul unei sonerii cu clopoŃelul lui
înăbuşit, care scoase mai mult un suspin decât un sunet.
Aproape îndată se auziră paşi uşori călcând încet pe sală.
Un şoarece mergând pe un covor gros, n-ar fi făcut mai
puŃin zgomot. Uşa odăii se deschise, învârtindu-se în
balamalele unse bine. Apăru o fetiŃă blondă, cu coadiŃe
lungi. Era Suzel van Tricasse, unica fiică a primarului. Ea
dădu tatălui ei, o dată cu o farfurioară cu cărbuni aprinşi,
luleaua îndesată cu vârf, nu zise nimic şi dispăru
numaidecât, fără ca plecarea ei să facă mai mult zgomot
decât intrarea.
Onorabilul primar îşi aprinse pipa uriaşă şi dispăru
curând într-un nor de fum albastru, lăsându-i pe Niklausse
scufundat într-o cugetare adâncă.
Camera în care vorbeau astfel cele două persoane de
seamă, având conducerea era bogat împodobită cu
sculptură în lemn negru. O sobă mare cu o vatră în care ar
fi putut arde un stejar întreg şi s-ar fi putut frige un bou la
frigare, ocupa jumătate din peretele camerei şi avea în faŃă
o fereastră zăbrelită, ale cărei geamuri colorate îndulceau
lumina zilei. Într-o ramă străveche se vedea portretul unui
bărbat oarecare, portret atribuit lui Hemling şi care trebuia
să reprezinte pe vreun strămoş al lui van Tricasse, a cărui
genealogie se urcă cu siguranŃă până în secolul al
paisprezecelea, epocă în care flamanzii şi Guy de
Dampierre au avut de luptat contra împăratului Rudolf de
Habsburg.
Camera asta făcea parte din locuinŃa primarului, una
din cele mai plăcute din Quinquendone. Clădită în stil
flamand şi cu tot capriciul, pitorescul, imaginaŃia pe care o
cere arhitectura ogivală, era citată ca unul dintre Cele mai
curioase monumente ale- oraşului.
Un azil de surdo-muŃi n-ar fi fost mai tăcut decât casa
aceasta. Nu se pomenea zgomot în ea; acolo se aluneca, nu
se mergea; nu se vorbea, se şoptea. Şi cu toate acestea nu
lipseau femeile, căci în afară de primarul van Tricasse, mai
locuia acolo şi soŃia lui, Brigitta van Tricasse, fiica sa Suzel
van Tricasse şi servitoarea Lotchen Lanshen. La acestea
trebuie să o mai adăugăm şi pe sora primarului, tuşa
Hermance, fată bătrână, căreia tot i se mai zicea Tatane
mance, cum o numea nepoata sa Suzel când era mică.
Ei bine, cu toate elementele acestea de discordie, de
6
zgomot, de pălăvrăgeală, casa primarului era liniştită ca un
pustiu.
Primarul era un om de vreo cincizeci de ani, nici
gras nici slab, nici scurt nici înalt, nici tânăr nici bătrân,
nici roşu nici palid, nici vesel nici trist, nici mulŃumit nici
plictisit, nici energic nici moale, nici mândru nici umil,
nici bun nici rău, nici darnic nici zgârcit, nici curajos nici
fricos, nici prea-prea, nici foarte-foarte - ne quidnimis-un
om moderat în toate, dar după încetineala neschimbată a
mişcărilor sale, după falca interioară puŃin cam lăsată în
jos, după ochii veşnic întredeschişi; după fruntea netedă ca
o placă de metal galben fără nici o cută, după muşchii
subŃiri, un fizionomist ar fi recunoscut fără greutate că
primarul van Tricasse era liniştea personificată. Niciodată
bătăile inimii nu i s-au iuŃit nici de mânie, nici de pasiune,
niciodată vreo emoŃie oarecare nu i-a îmbujorat faŃa,
niciodată nu s-a încruntat din cauza vreunei supărări,
oricât de uşoară aŃi vrea s-o presupuneŃi. Era întotdeauna
îmbrăcat în haine bune, nici prea largi, nici prea subŃiri, pe
care nu izbutea să le rupă. Se încălŃa cu nişte pantofi cu trei
tălpi şi cu catarama de argint care prin trăinicia lor, îl
deznădăjduiseră pe cizmar.
Pe cap, purta o pălărie mare, desigur de pe vremea
când Flandra a fost despărŃită de Olanda, ceea ce face să-i
dăm o vârstă de peste patruzeci de ani. Dar ce vreŃi?
Pasiunile sunt acelea ce ne secătuiesc corpul ca şi sufletul,
hainele ca şi corpul şi demnul nostru primar, apatic
nepăsător, nu se pasiona pentru nimic. Nu istovea şi nu se
uza şi tocmai de aceea era omul care trebuia să conducă
cetatea Quinquendonului şi pe liniştiŃii ei locuitori.
Oraşul, într-adevăr, nu era mai puŃin liniştit decât
casa lui van Tricasse. În casa aceea tăcută aştepta primarul
să-l ajungă sfârşitul vieŃii, după ce mai întâi va fi văzut de
doamna Brigitte van Tricasse, soŃia lui, precedându-i în
mormânt, unde desigur nu avea să găsească o linişte mai
adâncă decât aceea pe care o gusta de şaizeci de ani pe
pământ.
Aici este nevoie de o explicaŃie.
Familia van Tricasse ar fi putut să se numească pe
drept cuvânt familia Jeannot. Şi iată de ce:
Oricine ştie că cuŃitul acestui personaj este tot aşa de
celebru ca şi stăpânul lui şi tot aşa de puŃin uzabil, graŃie
îndoitei operaŃii, neîncetat înnoită, care consta în
înlocuirea mânerului când s-a uzat şi a lamei când s-a
tocit.
Aceeaşi era operaŃia absolut identică, practicată din
timpuri imemoriale în familia van Tricasse şi la care natura
se învoise într-un mod cu totul neobişnuit.
De la 1830, se văzuse mereu fără schimbare, un van
Tricasse rămas văduv însurându-se cu o van Tricasse mai
tânără decât el, care rămânând văduvă, se consola cu un
van Tricasse mai tânăr ca ea, care rămânând văduv etc...
la infinit. Fiecare murea la rândul lui cu o regularitate
matematică. Ori venerabila doamnă Brigitta van Tricasse
era măritată a doua oară şi - afară numai dacă ar fi avut de
gând să lipsească de la îndatoririle sale - trebuia să plece
pe lumea cealaltă cu cel puŃin zece ani înaintea soŃului ei
cu zece ani mai tânăr decât ea, ca să facă loc unei noi
doamne van Tricasse. Lucrul acesta era foarte sigur că se
va întâmpla după credinŃa onorabilului primar, căci altfel
7
s-ar fi stricat tradiŃia familiei.
Astfel era casa aceasta ^paşnică şi tăcută; uşile nu-i
scârŃâiau, geamurile nu zăngăneau, coşurile nu trăgeau cu
zgomot, mobilele nu trozneau, cheile nu clănŃăneau la
broască şi musafirii nu făceau mai mult zgomot decât
umbra lor. Hipocrate ar fi ales-o cu siguranŃă ca templu al
tăcerii!
8

III
Comisarul Passauf vine zgomotos şi pe
neaşteptate
La începutul interesantei convorbiri pe care am
redat-o mai sus, era ora două şi trei sferturi după-amiază.
La ora trei şi patruzeci şi cinci de minute, van Tricasse şi-
a aprins pipa lui uriaşă în care putea să încapă cam un sfert
de kilogram de tutun şi abia la cinci treizeci şi cinci de
minute isprăvi de fumat.
în tot timpul acesta, cei doi bărbaŃi nu rostiră nici un
cuvânt.
Pe la ora şase, ajutorul de primar deschise vorba
astfel:
- Aşadar hotărâm...
- ... a nu hotărî nimic, completă primarul.
- Ai dreptate, van Tricasse.
- Cred şi eu, Niklausse. Vom lua o hotărâre în
privinŃa comisarului, atunci când vom fi bine lămuriŃi...
mai târziu... O lună,mai curând, o lună mai târziu, nu are
importanŃă.
- Ba chiar şi un an, zise Niklausse, deznodându-şi
batista de care se servi cu o discreŃie desăvârşită.
începu iar o nouă tăcere, care Ńinu cam un ceas.
Nimic nu tulbură acest nou popas în conversaŃie, nici chiar
apariŃia câinelui casei, a credinciosului Lento, care tot aşa
de liniştit ca şi stăpânul său dădu o raită prin cameră. Bravo
ta
câine! Un model pentru toŃi câinii. Dacă ar fi fost de carton,
cu rotiŃe la labe, nu ar fi făcut mai puŃin zgomot cu vizita
lui.
Pe la opt, după ce Lotchen aduse lampa străveche cu
glob de sticlă mată, primarul întrebă pe ajutorul său:
- Niklausse, nu mai avea altă afacere urgentă de
rezolvat?
- Nu, van Tricasse, nici una, după cât îmi amintesc.
- Dar, nu mi s-a spus oare că tumul porŃii dinspre
Audenarde stă gata să se prăbuşească?
- Adevărat, răspunse autorul şi drept să-Ńi spun, nu m-
aş mira dacă într-o bună zi ar strivi vreun trecător.
- O! continuă primarul, sper că vom lua o hotărâre în
privinŃa turnului ăstuia, mai înainte de a se întâmpla o
asemenea nenorocire.
- Şi eu sper, van Tricasse.
- Sunt alte chestiuni şi mai grabnice de rezolvat.
- Negreşit, răspunse Niklausse, hala de pielărie de
pildă.
- Tot mai arde? întrebă primarul.
- Tot; de trei săptămâni întruna!
- N-am hotărât în consiliu s-o lăsăm să ardă?
- Ba da, van Tricasse, după propunerea dumitale.
- Nu-i acesta mijlocul cel mai sigur să punem capăt
focului?
- Fără îndoială.
- Ei, atunci să aşteptăm. Atâta?
- Atâta, răspunse ajutorul de primar, scărpinându-şi
fruntea ca şi cum ar fi vrut să se asigure că nu uită vreo
chestiune importantă.
9
- Ah! zise primarul, n-ai auzit de revărsarea de apă
care ameninŃă cu înecul mahalaua Sf. Iacob?
- Adevărat! răspunse ajutorul. Şi ce rău este că
revărsarea asta nu se face mai sus de hala de pielărie? Ar fi
stins focul şi ne-ar fi scutit de atâta discuŃie.
- Ei, ce vrei, Niklausse, răspunse înŃeleptul primar,
nimic nu este mai lipsit de logică decât întâmplările. N-au
nici o legătură între ele şi nu poŃi, cum ai vrea, să te
foloseşti de una împotriva celeilalte.
Trebuia să treacă puŃin timp pentru ca observaŃia asta
fină să fie înŃeleasă de toată lumea.
- Ei dar, vorbi peste câteva clipe Niklausse,' nu
vorbim de chestiunea cea mare!
- Ce chestiune mare? Avem şi o chestiune mare?
întrebă primarul.
- Negreşit. Iluminatul oraşului.
- Ah! da, răspunse primarul dacă îmi aduc bine
aminte, vrei să spui de iluminatul doctorului Ox.
- întocmai. • ;
- Merge bine, Niklausse. Acum au început să aşeze
Ńevile, iar uzina e gata în întregime.
- Poatej că ne-am cam grăbit în chestiunea asta, zise
Niklausse clătinând din cap.
- Poate, răspunse primarul, dar scuZa noastră este că
doctorul Ox face toate experienŃele pe cheltuiala lui; n-o să
ne coste nici un ban.
- într-adevăr, asta ne este scuza. Şi apoi trebuie să fim
la înălŃimea vremurilor prezente. Dacă reuşeşte încercarea,
Quinquendonul va fi primul oraş din Flandra iluminat cu
oxi... Cum îi zice?
- Gazul oxihidric.
- Aşa, oxihidric.
10
în clipa aceea se deschise uşa şi Lotchen îl anunŃă pe
primar că masa e gata.
Niklausse se ridică să-şi ia bună seara de la van
Tricasse, căruia i se făcuse foame de atâtea hotărâri şi
atâtea chestiuni discutate; apoi, hotărâră să convoace
consiliul comunal la o dată destul de depărtată, pentru ca să
se discute dacă nu trebuie luată vreo măsură provizorie în
chestia cu adevărat urgentă a turnului Audenarde.
Cei doi diregători se îndreptară apoi spre uşa care
dădea în stradă. Ajutorul de primar ajuns pe ultima treaptă
a scării, aprinse un felinar mic, care trebuia să-l
călăuzească pe străzile întunecoase ale Quinquendonului
pe care nu-l lumina încă gazul doctorului Ox. Noaptea era
întunecoasă şi se lăsase o ceaŃă subŃire peste oraş.
Cu pregătirile de plecare ale lui Niklausse trecu un
sfert de oră, căci după ce şi-a aprins felinarul, trebui să
încalŃe nişte pantofi de piele de vacă şi să-şi pună mănuşile
de piele de berbec; pe urmă îşi ridică gulerul îmblănit al
hainei, îşi lăsă pălăria pe ochi, strânse bine în mână
umbrela grea cu mânerul încovoiat şi se pregăti să iasă.
în clipa în care Lotchen, care lumina stăpânului său
vru să tragă zăvorul porŃii, se auzi un zgomot neaşteptat
afară.
Da! chiar dacă vi s-ar părea cu neputinŃă, un zgomot,
un zgomot adevărat, aşa cum desigur că nu a mai auzit
oraşul de când au cucerit spaniolii fortăreaŃa în 1513, un
zgomot înfricoşător deşteptă ecourile aşa de adânc
adormite ale casei strămoşeşti a lui van Tricasse. Bătea
cineva în poarta aceea, neprihănită până atunci de orice
atingere brutală! Bătea mereu cu ceva care părea a fi un
baston noduros, purtat de o mână puternică! Cu loviturile
se amestecau strigăte, chemări. Se auzeau lămurit cuvintele
11
acestea:
- Domnule van Tricasse! Domnule primar!
DeschideŃi, deschideŃi repede!
Primarul şi ajutorul, eu totul uluiŃi se uitau unul la
altul fără să zică nimic, asta era mai presus de închipuirea
lor. Chiar de s-ar fi tras atunci în casă, lângă ei, cu tunul cel
vechi din castel, care amuŃise din 1385 şi locuitorii casei
van Tricasse n-ar fi rămas mai împietriŃi.
în tot timpul acesta, strigătele, chemările, nu mai
12
încetau! Lotchen luându-şi inima în dinŃi, îndrăzni să
întrebe:
- Cine-i acolo?
- Eu sunt. Eu! Eu!
- Care „eu"?
- Comisarul Passauf!
Comisarul Passauf! Chiar acela al cărui post era
vorba de zece ani să i se desfiinŃeze. Ce se întâmplă oare?
Să fi năvălit bourguignonii în Quinquendone ca în secolul
al XlV-lea? Numai o astfel de întâmplare ar fi putut să-l
emoŃioneze în aşa mod pe comisarul Passauf, pe care - în
ceea ce priveşte liniştea şi nepăsarea - nu-l întrecea nici
chiar primarul.
La un semn al lui van Tricasse, căci demnul bărbat nu
era în stare să scoată un cuvânt, se trase zăvorul şi se
deschise uşa.
Comisarul Passauf năvăli înăuntru ca o vijelie.
- Ce este, domnule comisar? întrebă Lotcnen, fată
curajoasă care nu-şi pierdea cumpătul nici în cele mai grele
împrejurări!.
- Ce este! răspunse comisarul Passauf ai cărui ochi
holbaŃi exprimau o emoŃie mare şi adevărată. Este că vin
din vizită, de la doctorul Ox şi acolo...
- Acolo? izbuti să întrebe ajutorul de primar.
- Acolo am fost martor la o ceartă aşa cum...
domnule primar, s-a discutat politică!
- Politică! repetă van Tricasse înspăimântat punându-
şi mâna în perucă.
- Politică! urmă comisarul Passauf, ceea ce nu s-a
mai făcut poate de o sută de ani în Quinquendone. Atunci
s-a aprins discuŃia. Avocatul Andrei Schult şi doctorul
Domenic Castos s-au luat la ceartă cu o violenŃă care va
atrage desigur un duel!
13
- Duel! strigă ajutorul de primar. Un duel! Un duel la
Quinquendone! Şi ce şi-au spus avocatul Schut şi doctorul
Custos?
- Şi-au spus tocmai aşa: „Domnule avocat, a spus
doctorul adversarului său, te-ai cam întins, după cât mi se
pare şi nu-Ńi iei seama la vorbă!"
Primarul van Tricasse îşi frânse mâinile. Ajutorul se
îngălbeni şi scăpă felinarul. Comisarul clătină din cap. O
frază aşa de provocatoare rostită între doi'. fruntaşi ai
oraşului!
- Doctorul ăsta Custos, murmură van Tricase, este de
bunăseamă, un om primejdios, un nebun. VeniŃi încoace,
domnilor!
Şi ajutorul de primar Niklausse împreună cu
comisarul Passauf intrară în casă cu primarul van Tricasse,
IV
Doctorul Ox apare ca un fiziofog.de mâna întâi
şi un experimentator îndrăzneŃ
Dar cine este omul cunoscut sub numele ciudat de
doctorul Ox?
Este un original, negreşit, dar în acelaşi timp un
învăŃat îndrăzneŃ, un fiziolog ale cărui lucrări sunt
cunoscute şi apreciate de toată Europa învăŃată, un rival
fericit al lui Davy, Dalton, Rostock, Menzies, Godwin,
Vierordt, al tuturor acestor minŃi luminate, care au pus
fiziologia pe prima treaptă a ştiinŃelor moderne.
Doctorul Ox era un bărbat nici gras nici slab, de
13
statură mijlocie, în vârstă de... dar n-am putea să-i
precizăm vârsta, nici naŃionalitatea. De altfel, nici nu ne
interesează; e destul să se ştie că era un om ciudat cu
sângele fierbinte şi năvalnic, un excentric adevărat scăpat
dintr-un volum al lui Holfmann şi care contrasta - nici nu
mai încape vorbă - cu locuitorii Quenquendonului, Avea o
încredere deplină în el şi în teoriile lui.
Surâzând mereu, mergând cu capul sus, cu pieptul
scos în afară, uşor, liber, cu privirea sigură, cu nările
deschise larg, aspirând adânc aerul, îŃi plăcea când îl
vedeai. Era vioi, foarte vioi, bine făcut, mergea repede ca
şi când ar fi avut argint viu în vene şi sute de ace sub tălpi.
De aceea nu putea să stea niciodată locului şi fugea,
vorbind grăbit şi cu gesturi repezi.
Era oare bogat acest doctor Ox, care voia să lumineze
un oraş întreg pe cheltuiala lui?
Desigur, de ce altfel să facă asemenea cheltuieli; şi
acesta este singurul răspuns ce-l putem da unei asemenea
întrebări indiscrete.
Doctorul Ox venise de cinci luni la Quinquendone,
întovărăşit de preparatorul lui care răspundea la numele de
Gedeon Ygene, un om înalt, slab, uscăŃiv, dar tot aşa de
vioi ca şi stăpânul său.
Şi acum, pentru ce doctorul Ox a luat asupra sa, pe
cheltuiala lui, iluminatul oraşului? Pentru ce îi alesese
tocmai pe paşnicii quinquendonieni, pe cei mai flamanzi
dintre flamanzi şi voia să le înzestreze cetatea cu
binefacerile unei iluminări nemaivăzute? Sub pretextul
acesta nu cumva voia să încerce vreo experienŃă
fiziologică, operând în anima r^.-.|nKşfa^|ii^<ice;.avea să
încerce omul acesta ciudat? Nu putem ştii, pentru că
14
doctorul Ox nu spune nimănui nimic decât preparatorului,
Ygene, care i se supune orbeşte.
în aparenŃă cel puŃin, doctorul Ox se obligase să
lumineze oraşul, care avea mare nevoie de lumină „mai
ales noaptea", spunea comisarul Passauf cu fineŃe.
în acest scop, instalase o uzină pentru producerea
gazului de iluminat. Gazometrele erau gata şi conductele,
aşezate pe sub caldarâmul străzilor, trebuiau să se
răspândească în scurt timp sub formă de becuri, în toate
clădirile publice şi chiar în unele case particulare ale
iubitorilor de progres.
Van Tricasse, în calitatea lui de ajutor de primar, apoi
şi alŃi fruntaşi crezuseră de datoria lor să-şi introducă în
case iluminatul acesta modern.
Dacă n-a uitat cititorul, în cursul lungii convorbiri
dintre ajutorul de primar şi primar, s-a spus că luminatul
oraşului Quinquendone nu se va face prin arderea
hidrogenului carburat obişnuit, pe care-l dă distilarea
huilei, ci prin întrebuinŃarea altui gaz mai modern şi de
douăzeci de ori mai strălucitor, gazul oxihidric, dobândit
din amestecul hidrogenului cu oxigenul.
Doctorul, chimist priceput şi fizician ingenios, ştia
cum să obŃină gazul acesta în cantităŃi mari şi cu cheltuieli
mici, nu întrebuinŃând manganatul de sodiu, după
procedurile domnului Tessie du Motay, ci foarte simplu,
descompunând apa uşor acidulată cu ajutorul unei pile,
compusă din elemente noi şi inventate de el.
Aşadar, nu era nevoie de substanŃe costisitoare,
platină, de vase de Sticlă, de combustibili de aparate
delicate pentru a produce deosebit cele două gaze. Un
curent electric străbătea nişte vase mari pline cu apă şi
lichidul se descompunea în cele două elemente constitutive
ale lui: oxigenul şi hidrogenul. Oxigenul se ducea într-o
parte; hidrogenul, mai mic în volum ca tovarăşul lui, se
ducea în partea opusă. Amândouă erau culese în două
rezervoare despărŃite - măsură de cea mai mare
însemnătate - pentru că amestecul lor ar fi produs o
explozie îngrozitoare dacă s-ar fi aprins. Pe urmă, Ńevile
trebuiau să le conducă la becuri, care erau construite în aşa
fel, încât să evite orice explozie. Se producea atunci o
flacără foarte strălucitoare, flacără a cărei lumină poate să
rivalizeze cu lumina electrică, despre care se ştie - în urma
experienŃelor lui Casseiman - că este egală cu lumina a o
mie o sută şaptezeci şi una de lumânări, nici mai mult nici
mai puŃin.
Desigur că oraşul Quinquendone avea să
dobândească o lumină minunată prin această combinaŃie
ingenioasă; dar, tocmai de acestea se ocupă mai puŃin
doctorul Ox şi preparatorul său, după cum se va vedea.
Chiar a doua zi după ce comisarul Passauf apăruse cu
atâta zgomot în casa primarului Gedeone Ygene şi doctorul
Ox stătea de vorbă în cabinetul lor de lucru comun, în
parterul clădirii principale a uzinei.
• - Ei, Ygene ei! zise doctorul Ox frecându-şi mâinile
mulŃumit. I-au văzut ieri la vizită pe quinquendonienii ăştia
care, în ceea ce priveşte intensitatea pasiunilor, Ńin mijlocul
între bureŃi şi coloniile de mărgean! I-ai văzut certându-se
şi provocându-se cu glasul şi cu gestul? TransformaŃi
moraliceşte şi fiziceşte! Şi e numai un început! Ai răbdare
numai, până le vom da o doză mai mare!
- într-adevăr, maestre, răspunse Gedeone Ygene,
16
scărpinându-şi nasul ascuŃit cu vârful degetului arătător,
experienŃa a început foarte bine şi dacă n-aş fi închis
robinetul nu ştiu ce s-ar fi întâmplat.
- I-ai auzit pe avocatul Schult şi pe doctorul Custos?
urmă doctorul Ox. Fraza nu e deloc provocatoare, dar, în
gura unui quinquendonian, face cât toate insultele ce şi le
aruncă eroii lui Homer înainte de a începe lupta. Ah! Ah!
flamanzii aceştia! Să vezi numai ce am să fac din ei într-o
zi.
- Vom face nişte ingraŃi, răspunse Gedeon Ygene, cu
tonul celui care cunoaşte valoarea omului.
- Ba, zise doctorul Ox, numai să ne izbutească
experienŃa şi puŃin îmi pasă dacă ne vom face vreun bine
sau vreun rău.
- De altfel, adăugă preparatorul zâmbind răutăcios,
nu e de temut că, provocându-le o astfel de aŃâŃare le vom
zdruncina puŃin plămânii bieŃilor quinquedonieni?
- Cu atât mai rău pentru ei, răspunse doctorul Ox.
Aici e interesul ştiinŃei la mijloc! Ce ai zice dacă broaştele
şi câinii s-ar împotrivi experienŃelor de vivisecŃiune?
E foarte probabil, credem noi, că dacă ar întreba
cineva câinii şi broaştele, vietăŃile acestea ar face oarecare
obiecŃii în ceea ce priveşte vivisecŃiunea, dar doctorul Ox
credea că a găsit un argument zdrobitor, căci nu scoase un
suspin adânc de satisfacŃie?
- La urma urmei, maestre, ai dreptate, răspunse
Gedeon Ygene cu convingere. N-am fi putut găsi pe alŃii
mai potriviŃi decât pe quinquendonienii aceştia.
- N-am fi putut, zise şi doctorul, apăsând pe fiecare
silabă.
- Le-ai pipăit pulsul?
- Numai o dată?'
17
- Şi care e media pulsaŃiilor observate?
- Nici cincizeci pe minut! Lucru explicabil într-un
oraş în care de un veac n-a fost nici umbră de discuŃie, în
care căruŃaşii nu înjură, birjarii nu se înjură, caii nu-şi fac
vânt, câinii nu muşcă, pisicile nu zgârie! Un oraş în care
judecătorul moŃăie în fotoliu de la începutul până la
sfârşitul anului! Un oraş in care nu.se pasionează nimeni
17
pentru nimic, nici pentru arte, nici pentru afaceri! Un oraş
în care se pomeneşte de jandarmi numai în basme şi la care
nu s-a făcut de o sută de ani un proces-verbal! în sfârşit, un
oraş în care de trei sute de ani nu s-a dat un pumn şi nu s-
a schimbat o pereche de palme! înŃelegi, dragă Ygene că
asta nu mai poate dăinui şi că noi vom schimba totl.
- Foarte bine! Foarte bine! aprobă preparatorul cu
entuziasm. Dar, maestre, aerul acestui oraş l-ai analizat?
- Da, sigur! Şaptezeci şi nouă părŃi azot şi douăzeci şi
unu părŃi oxigen; acid carbonic şi aburi de apă în cantităŃi
variabile. Acestea sunt proporŃii obişnuite.
- Bine, maestre, bine, răspunse Ygene, vom face
experienŃa în mare şi ea va fi hotărâtoare!
- Şi dacă va fi hotărâtoare, adaugă doctorul Ox cu
încredere, vom preface lumea!
V
Ce se întâmplă când primarul şi ajutorul
de primar tac o vizită doctorului Ox
Ajutorul de primar Niklausse. şi primarul van
Tricasse, ştiură şi ei ce este o noapte de nelinişte. Grava
întâmplare din casa doctorului Ox le pricinui o adevărată
insomnie. Ce urmări va avea cearta asta? Nu putea
prevedea. Vor trebui să ia vreo hotărâre? Autoritatea
18
municipală reprezentată de ei, va fi nevoită să intervină? Va
trebui să dea oarecare ordonanŃe ca să nu se mai întâmple
asemenea scandaluri.
NesiguranŃa tulbură grozav acele fire molatice. De
aceea, mai înainte de a se despărŃi, cei doi fruntaşi
„hotărâseră" să se întâlnească a doua zi.
Aşadar, a doua zi înainte de prânz, primarul van
Tricasse se îndreptă spre casa ajutorului său Niklausse. îşi
găsi prietenul mai liniştit. El însuşi îşi mai venise în fire.
- Nici o noutate? întrebă van Tricasse.
- Nici una de ieri, răspunse Niklausse.
- Dar doctorul? Domenic Custos?
7 N-am mai auzit nimic nici de el, nici de avocatul
Andrei Schult.
După o oră de conversaŃie, pe care am putea s-o
redăm în trei rânduri, dar de care nu avem nevoie, ajutorul
şi primarul se hotărâră să se ducă până la doctorul Ox, ca
să afle de la el ceva, dar fără să bage de seamă.
împotriva tuturor obiceiurilor, luând hotărârea asta,
cei doi fruntaşi o şi executară. Plecară spre uzina
doctorului Ox, .aşezată în afara oraşului, lângă poarta
Audenarde, tocmai aceia al cărei turn era gata să se
prăbuşească.
Primarul şi ajutorul nu-şi dădură braŃul, dar mergeau
possibus aequis, cu un pas încet şi solemn, care nu-i făcea
să înainteze mai mult de 13 centimetri pe secundă. Acesta
era de altfel mersul obişnuit al locuitorilor, care nu-şi
19
aduceau aminte să fi văzut un om fugind pe străzile
QuinquendonUlui.
Din când în când, la o răspântie tăcută, la câte un colŃ
de stradă liniştită, cei doi dregători se opreau ca să-i salute
pe cetăŃeni.
- Bună ziua, domnule primar, zicea unul.
- Bună ziua prietene, răspundea van Tricasse.
- Nici o veste nouă, domnule ajutor de primar?
întreba altul.
- Nici una, răspundea Niklausse.
Dar după unele figuri mirate, după unele priviri
întrebătoare, se putea ghici că cearta din ajun era cunoscută
în tot oraşul. Numai după direcŃia în care mergea van
Tricasse, ar fi ghicit chiar cel mai prost dintre
Quinquendonieni, că primarul avea să ia o hotărâre
importantă.
Chestia Custos şi Schult preocupa toate cugetele, dar
nu ajunsese nimeni încă să ia partea unuia sau a celuilalt.
Avocatul şi doctorul erau două persoane stimate. Avocatul
Schult neavând niciodată ocazia să pledeze într-un oraş în
care avocaŃii şi portăreii nu existau decât de formă, nu
pierduse prin urmare nici un proces. Cât despre doctorul
Custos, el era un onorabil practician care, ca toŃi confraŃii
lui, îi tămăduia pe bolnavii de toate bolile, afară de cele
care pricinuiau moartea. Obicei rău, luat din nefericire de
toŃi doctorii de pretutindeni!
Ajungând la poarta Audenarde, ajutorul şi primarul
prevăzători, făcură un mic ocol pentru ca să nu treacă prin
raza de cădere a turnului, apoi,îl priviră cu băgare.de
seamă. •
- Eu cred că va cădea, zise van Tricasse.
20
- Şi eu cred, răspunse Niklausse.
- Numai de nu l-am propti, adăugă van Tricasse. Dar
trebuie să-l proptim? Asta-i întrebarea.
- într-adevăr, asta-i întrebarea, zise şi Niklausse.
După câteva clipe ajunseră la poarta uzinei.
- Putem vorbi cu doctorul Ox? întrebă el.
Doctorul Ox era liber întotdeauna pentru autorităŃile
oraşului şi cele două persoane au fost îndată poftite în
cabinetul celebrului fiziolog.
Poate că au aşteptat cam mult, până să vină doctorul.
Cel puŃin suntem înclinaŃi să credem lucrul acesta, pentru
că primarul - ceea ce nu i se mai întâmplase niciodată în
viaŃă - arătă oarecare nerăbdare, de care nu fusese scutit
nici tovarăşul lui.
Doctorul Ox veni în cele din urmă şi se scuză că i-a
făcut să aştepte; un plan de gazometru de aprobat, un
conduct de rectificat. De altfel, totul mergea bine! łevile
destinate oxigenului erau puse. Peste câteva luni, oraşul va
avea un iluminat perfect. Cei doi fruntaşi puteau chiar să
vadă găurile Ńevilor care dădeau în cabinetul doctorului.
Apoi, doctorul întrebă de motivul care îi făcuse
onoarea de a primi în casa lui pe primar şi pe ajutorul
acestuia.
- Ca să vă vedem doctore, ca să vă vedem, răspunse
van Tricasse. De mult timp n-am mai avut această plăcere.
Noi ieşim foarte rar în oraşul nostru. Ne numărăm paşii şi
vizitele. E bine când nimic nu ne vine să ne strice
obiceiurile.
Niklausse îşi privea prietenul. Niciodată nu vorbise
aşa mult fără să mai facă popasuri, fără să lase pauze mari
între fraze. I se părea că van Tricasse vorbea cu oarecare
uşurinŃă, calitate pe care nu i-o cunoştea. Chiar el,
21
Niklausse, simŃea aşa ca o mâncârime de limbă.
Doctorul Ox îl privea cu atenŃie pe primar cu ochii
lui răutăcioşi.
Van Tricasse care nu discuta niciodată decât după ce
se aşeza într-un jilŃ moale, acum se ridică în picioare. îl
cuprinsese o aŃâŃare nervoasă cu totul contrarie
temperamentului său. Nu gesticula încă, dar era aproape.
Ajutorul de primar îşi freca genunchii şi respira rar şi
as
adânc. Privirea i se însufleŃea din ce în ce şi se arăta tot mai
„hotărât" să-l susŃină.cu orice preŃ pe primar, tovarăşul şi
prietenul său.
Van Tricasse se ridicase, făcuse câŃiva paşi; apoi se
înŃepenise în faŃa doctorului.
- Şi în câte luni, întrebă el puŃin cam apăsat, în câte
luni zici că se vor termina lucrările?
- în trei sau patru luni, domnule primar, răspunse
doctorul Ox.
- Trei sau patru luni e prea mult! zise van Tricasse.
- Foarte mult! adăugă Niklausse, care neputând sta
locului se ridică şi el de pe scaun.
- Ne trebuie neapărat timpul acesta ca să putem
termina lucrările, căci lucrătorii pe care a trebuit să-i luăm
dintre quinquendonieni nu prea sunt rapizi la muncă.
- Cum, nu sunt iuŃi! strigă primarul, care păru că ia
această vorbă ca pe o insultă personală.
- Nu domnule primar, răspunse doctorul Ox
insistând; un lucrător francez, de pildă, ar lucra cât zece
quinquendonieni... ştiŃi, cei de aici sunt flamanzi curaŃi!
- Flamanzi! strigă Nklausse cu pumnii încleşataŃi. Ce
înŃeles dai, domnule, acestui cuvânt?
- înŃelesul... bun pe care i-l dă toată lumea, răspunse
doctorul zâmbind.
- Aşa, domnule, zise primarul străbătând cabinetul de
la un capăt la celălalt, mie nu-mi plac insinuările acestea!
Lucrătorii din Quinquendone sunt tot atât de buni ca în
oricare alt oraş din lume şi n-au nevoie să ia exemplu nici
de la aceia din Paris, nici de la aceia din Londra! Cât despre
lucrări, ele vă privesc şi vă rog să vă grăbiŃi. Străzile sunt
desfundate ca să se aşeze Ńevile şi se împiedică circulaŃia.
ComerŃul va începe să sufere, şi eu, conducătorul
responsabil al oraşului, nu vreau să fiu mustrat pe bună
dreptate de altfel.
Bietul primar! vorbea de comerŃ, de circulaŃie şi
cuvintele acestea cu care nu era obişnuit, nu i se agăŃau de
buze? Ce se întâmplase oare?.
- De altfel, adăugă Niklausse, oraşul nu mai poate fi
lipsit multă vreme de lumină.
- Cu toate acestea, observă doctorul, un oraş care
aşteaptă de opt sau nouă sute de arti...
- Cu atât mai mult domnule, răspunse primarul
apăsat. Alte timpuri, alte obiceiuri! Progresul merge mereu
înainte şi noi nu vrem să rămânem în urmă! Peste o lună
străzile oraşului vor trebui Să fie luminate şi va trebui să
plătiŃi o sumă destul de mare pentru fiecare zi de întârziere.
Nu vă gândiŃi ce se va putea întâmpla dacă s-ar începe o
bătaie pe întuneric? •
- Fără îndoială, strigă Niklausse, nu trebuie decât o
scânteie ca să aprinzi un flamand.
- Şi în legătură cu asta, zise primarul luând yprba din
gura prietenului său s-a raportat de către şeful poliŃiei
oraşului, comisarul Passauf, că ieri a avut loc o discuŃie în
saloanele dumneavoastră, domnule doctor. Adevărat Că â
avut loc o discuŃie politică? ' !-
- Adevărat, "domnule primar, răspunse doctorul Ox,
care abia putea să-şi ascundă mulŃumirea.
- Şi a avut loc o ceartă între doctorul Domenic Custos
şi avopaŃul Andrei Schult?
- Da, domnule ajutor de primar, darvorbele care s-au
schimbat nu erau de cine ştie ce gravitate.
- Nu erau de cine ştie ce gravitate! strigă primarul.
Nu e de nici o gravitate când un om spune altuia că „nu-şi
măsoară cuvintele"!... Dar ce mai vrei, domnule? Din ce
23
fel de Ńărână eşti făcut, dumneata domnule? Nu ştii că în
Quinquendone asta este de ajuns ca să aibă urmările cele
mai grave? Dar, domnule, dacă dumneata sau oricare altul
ar îndrăzni să-mi spună aşa ceva...
- Şi mie! zise şi Niklausse.
Rostind cuvintele acestea pe un ton ameninŃător, cei
doi fruntaşi, cu braŃele încrucişate, cu părul zbârlit, îl
priveau drept în ochi pe doctorul Ox, gata să-l înhaŃe, dacă
o mişcare din mână sau din ochi i-ar fi făcut să bănuiască
la el o părere contrarie celor susŃinute de ei.
Dar doctorul nici nu clipi.
- în orice caz, domnule, începu iar primarul, vă fac
responsabil de ceea ce se petrece în casa dumneavoastră.
Sunt păzitorul liniştii acestui oraş şi nu vreau ca ea să fie
tulburată. întâmplarea de ieri nu trebuie să se mai repete
sau, altfel, îmi voi face datoria. Ai înŃeles? Dar nu-mi
răspunzi, domnule?
Vorbind aşa, primarul peste măsură de enervat, ridică
vocea la înălŃimea mâniei. Era frumos bietul van Tricasse
şi desigur, glasul i se auzea de-afară. în cele din urmă scos
din sărite şi văzând că doctorul nu răspunde provocărilor
sale:
- Haide, Niklausse! zise el.
Şi închizând uşa cu atâta violenŃă încât zgudui casa,
primarul îl târî pe ajutor după el.
PuŃin câte puŃin, după ce făcură vreo douăzeci de paşi
pe câmp, domnii fruntaşi se mai liniştiră. Mersul li se
încetini, gesturile se modificară; din roşii aprinşi cum erau
24
în obraji, îşi recăpătară culoarea obişnuită.
Şi după un sfert de ceas după ce ieşiră din uzină, van
Tricasse îi zise cu blândeŃe lui Niklausse:
- Ce om cumsecade e doctorul Ox! Mereu îmi face o
deosebită plăcere când mă întâlnesc cu el!
VI
Frantz Niklausse si Suzel van Tricasse
fac unele planuri pentru viitor
Ştim cu toŃii că primarul avea o fată, domnişoara
Suzel, dar oricât ar fi de inteligenŃi, n-au putut ghici sub
nici o formă că şi ajutorul de primar Niklausse, avea un fiu,
pe domnul Frantz. Şi dacă chiar ar fi ghicit, nu şi-ar fi putut
închipui că Frantz e logodnicul Suzelei. Noi vom adăuga
că aceşti doi tineri erau făcuŃi unul pentru altul şi că se
iubeau, cum se iubeşte la Quinquendone.
Nu trebuie să se creadă că inimile tinere nu bat în
acel oraş excepŃional; numai că bat cu oarecare încetineală.
Se fac şi acolo căsătorii ca în toate oraşele din lume, numai
că se fac mai încet. Viitorii soŃi mai înainte de a se lega cu
lanŃurile căsniciei, se studiau unul pe altul şi studiile
acestea Ńineau cel puŃin zece ani, adică ceva mai mult chiar
decât studiile liceale. Rar să se fi făcut vreo căsătorie mai
înainte de a fi trecut acest timp.
Da, zece ani! Zece ani „se făcea curte! Oare e mult
zece ani, când trebuie să te legi pentru toată viaŃa? Dar dacă
studiezi mai mult de zece arii ca să ajungi inginer, medic
sau avocat, nu cumva vreŃi ca în mai puŃin timp să se poată

25
câştiga cunoştinŃele necesare ca să devii bărbat? Este
inadmisibil şi fie din cauza temperamentului lor, fie din
cauza judecăŃii lor sănătoase, ni se pare că
quinquendonienii sunt pe calea cea bună când îşi
prelungesc astfel „studiile". Când vezi în alte oraşe, libere
şi înflăcărate, făcându-se căsătorii în câteva luni, trebuie să
dai din umeri şi să-i trimiŃi pe băieŃi la liceul din
Quinquendone şi pe fete la pensionul tot de acolo.
Acolo n-a avut loc, într-o jumătate de veac, decât o
singură căsătorie la doi ani şi aceea a ieşit rău!
Frantz Niklausse o iubea deci pe Suzel van Tricasse
dar liniştit, cum se iubeşte când mai ai zece ani până când
să dobândeşti lucrul iubit. O singură dată pe săptămână şi
la o oră anumită, Frantz o lua pe Suzel şi o ducea pe malul
râului Vaar. El avea grijă să-şi ia undiŃa iar Suzel canavaua,
pe care degetele ei frumoase făceau nişte flori minunate.
Trebuie să spunem că Frantz era un tânăr de douăzeci
şi doi de ani, cu un puf uşor ca de piersică ce îi acoperea
obrajii şi că în sfârşit, vocea abia se coborâse de la o octavă
la alta.
Suzel era blondă şi roşie în obraji. Avea
şaptesprezece ani şi îi plăcea să pescuiască cu undiŃa.
Curioasă ocupaŃie şi asta; te iei la întrecere în isteŃime cu
un biet peştişor! Dar lui Frantz îi plăcea ocupaŃia aceasta,
se potrivea de minune cu temperamentul lui. Liniştit atât
cât este posibil să fie cineva, plăcându-i să urmărească cu
privirea cam visătoare pluta ce tremura în cursul apei, ştia
să aştepte şi când, după şase ceasuri, un biet cosăcel
milostivindu-se de pescar, se lăsa prins, nu mai putea de
bucurie dar ştia să se stăpânească.
In ziua aceea cei doi viitori soŃi, am putea spune cei
doi logodnici stăteau pe malul înverzit al apei. Valurile
26
limpezi murmurau la câŃiva paşi de ei. Suzel petrecea alene
acul prin canava. Frantz ridică în mod automatic undiŃa de
la stânga la dreapta, apoi o lăsa să se coboare în apă, de la
dreapta spre stânga. Peştişorii se învârteau în jurul plutei,
pe când undiŃa stătea degeaba mai la fund.
Din când în când Frantz îi spunea fetei.
- Se prinde. Suzel! Şi nici nu-şi ridica ochii spre fată.
- Crezi, Frantz? răspundea Suzel şi lăsa lucrul o
26
clipă, urmărind cu băgare de seamă undiŃa.
- Ba nu, zicea iar Frantz. Mi s-a părut că simt o
smucitură, dar m-am înşelat.
- Lasă că o să'se prindă, Frantz, răspundea Suzel cu
glasul ei argintiu. Dar nu uita să smuceşti la timp.
Totdeauna întârzii câte o clipă şi scapi peştele.
- Vrei să iei tu undiŃa, Suzel?
- Bucuros, Frantz.
- Atunci dă-mi canavaua. Să vedem dacă sunt mai
meşter cu acul, decât cu undiŃa.
Şi fata luă undiŃa, cu mâna tremurândă, iar tânărul
plimba acul pe canava. Şi timp de ore întregi schimbau
astfel de cuvinte dulci, iar inimile le băteau când susura
trestia. Ah! niciodată n-au să poată uita orele acelea
fermecătoare când, aşezaŃi unul lângă altul, ascultau
murmurul râului.
In ziua aceea, soarele coborâse jos de tot, aproape de
orizont şi cu toată dibăcia lui Frantz, unită cu cea a lui
Suzel, nu prinseră nimic. Peştii nu fuseseră" deloc
politicoşi; îşi bătuseră joc în toată regula de cei doi tineri,
care însă nu se supăraseră.
- Vom fi mai norocoşi altădată, Frantz, zise Suzel
când tânărul pescar îşi strânse undiŃa.
- Să sperăm, Suzel, răspunse Frantz.
Apoi, amândoi alături, se îndreptară spre casă fără să
mai schimbe vreun cuvânt, tot aşa de muŃi ca şi umbrele lor
care li se întindeau în faŃă. Suzel părea groasă-groasă sub
razele oblice ale soarelui spre apus. Frantz părea slab-slab
ca undiŃa pe care o avea în mână.
Ajunseră la casa primarului. Buruieni verzi
acopereau pietrele pavajului şi nu le smulgea nimeni, căci
27
căptuşeau strada şi amorŃeau zgomotul paşilor.
în momentul când era să deschidă poarta, Frantz se
simŃi dator să spună logodnicei sale:
- Ştii Suzel, se apropie ziua cea mare.
- Se apropie într-adevăr, Frantz! răspunse fata
plecându-şi genele lungi.
- Da, urmă Frantz, peste cinci sau şase ani.
27
- La revedere Frantz, zise Suzel.
- La revedere Suzel, răspunse Frantz.
Şi după ce se închise poarta, tânărul se îndreptă
liniştit spre casa ajutorului de primar Niklausse:
VII
Andante devine allegro
şi allegro devine vivace
Vâlva stârnită de avocatul Schult şi de doctorul
Custos se potolise. Cearta nu avusese nici o urmare. Se
putea nădăjdui deci că Quiqnuendonul va intra în apatia lui
obişnuită, din care o întâmplare inexplicabilă îl tulburase
puŃin.
în timpul acesta a fost aşezată Ńevăria destinată să
conducă gazul oxihidric în casele fruntaşilor din oraş.
Conductele şi Ńevile se strecurau încetul cu încetul pe Sub
pavajul Quinquendonului, dâr lipseau becurile căci fiind
foarte complicate, trebuiau să fie lucrate în străinătate.
Doctorul Ox era pretutindeni; preparatorul Ygene nu
pierdea nici o clipă, grăbindu-i pe lucrători, aşezând părŃile
delicate ale gazometrelor, alimentând zi şi noapte bateriile
uriaşe care descompuneau apa sub influenŃa unui puternic
curent electric. Da! Doctorul Ox fabrica gaz, cu toate că
Ńevile nu fuseseră toate aşezate, ceea ce - fie zis între noi -
era foarte ciudat. Dar peste puŃin timp - cel puŃin aşa se
spera - doctorul Ox avea să inaugureze în teatral oraşului,
noul său gaz de iluminat.
Căci Quinquendonul avea un teatru, clădire frumoasă
28
a cărui împodobire externă şi internă îŃi amintea toate
stilurile. Era şi bizantin şi roman şi gotic, avea şi ceva din
Renaştere, uşi cu arcul întreg, cu ferestre ogivale, cu
rozacee învolburate, ca turnuleŃe fanteziste într-un cuvânt,
câte ceva din toate stilurile, jumătate Parthenon, jumătate
cafenea pariziană, ceea ce nu trebuie să ne mire, căci
început pe timpul primarului Ludovic van Tricasse în 1175
nu a fost terminat decât în 1837 în timpul primarului
Natalis van Tricasse. Fusese construit în şapte sute de ani
şi se conformase modei arhitectonice a tuturor epocilor. Cu
toate acestea era o clădire frumoasă, ai cărei stâlpi romani
şi bolta bizantină erau să fie de efect cu iluminatul gazului
oxihidric.
Se juca din toate câte ceva la teatrul din
Quinquendone, dar mai ales opere şi opere comice. Trebuie
să spunem însă, că, nici compozitorii nu şi-ar fi putut
recunoaşte operele, atât erau de schimbate mişcările.
într-adevăr cum nimic nu se face repede la
Quinquendone, operele trebuiesc căutate pe gustul
quinquendonienilor. Cu toate că se ridica cortina de obicei
la patru şi se lăsa la zece, nu se întâmplase niciodată ca în
cursul acestor ore să se cânte mai mult de două acte: Robert
Diavolul, HughenoŃii sau Wilhelm Tell, ocupau de obicei
trei seri, atât de înceată era execuŃia.
Vivace la teatrul. din Quinquendone devenea un
adevărat adagio; allegro se Ńinea îndelung. Notele cu patru
cârlige se cântau ca cele întregi în alte părŃi. Cele mai
rapide părŃi executate pe placul quinquendonienilor, păreau
nişte imnuri solemne. Titlurile se lungeau ca să nu rănească
urechile ascultătorilor. Şi, ca să arătăm totul printr-un
exemplu, aria iute a lui Figaro la intrarea în primul act din
Bărbierul din Sevilla se bătea cu numărul 33 a
29
metronomului şi dura cincizeci de minute, când era actorul
mai grăbit.
După cum vă puteŃi închipui, artiştii străini trebuiau
să se conformeze acestei mode - dar cum erau bine plătiŃi -
nu se plângeau şi ascultau de bagheta şefului orchestrei,
care la allegro nu bătea niciodată mai mult de opt măsuri
pe minut.
Dar şi ce .aplauze culegeau aceşti artişti care îi
încântau fără să-i obosească vreodată pe spectatorii din
Quinquendone! Toate mâinile se izbeau una de alta la
intervale destul de îndepărtate, ceea ce în dările de seamă
ale ziarelor, era trecut ca aplauze frenetice. Şi dacă într-un
rând sau chiar în două rânduri nu s-a prăbuşit sala de
„bravo" asta se datorează numai faptului că în secolul
doisprezece nu se făcea economie nici la ciment, nici la
piatră.
De altfel, ca să hu se obosească prea mult firile
acelea impresionabile, de flamanzi, reprezentaŃiile nu
aveau loc decât o dată pe săptămână, ceea ce făcea ca
actorii să-şi înveŃe rolurile mai bine, iar spectatorii să
digere mai multă vreme frumuseŃile capodoperelor artei
dramatice.
• Şi de multă vreme mergeau lucrurile aşa; artiştii
străini se deprinseseră sâ facă contract cu directorul din
Quinquendonne, când voia să se odihnească după osteneala
de pe alte scene. Nu era nici un semn că se vor schimba
obiceiurile astea învechite, când la vreo cincisprezece zile
după incidentul Schult-Custos, o întâmplare neaşteptată
tulbură din nou populaŃia.
Era într-o sâmbătă, zi de operă. Nici vorbă nu era
după cum vă puteŃi închipui, de inaugurarea noului
30
iluminat. Nu! Ńevile se vedeau în sală, e drept, dar din
cauzele arătate mai sus, becurile nu fuseseră încă puse şi
lumânările din candelabru împrăştiau, ca şi mai înainte,
lumina lor dulce asupra numeroşilor spectatori ce
umpluseră sala. Se deschiseseră uşile pentru public la ora
unu după-amiază şi, la orele trei, sala era pe jumătate plină.
La un moment dat, se îngrămădi lumea până în capătul
30
celălalt al pieŃii St. Emuph, în faŃa farmaciei lui Iosse
Liefrinck. Graba asta făcu să se prevadă o reprezentaŃie
frumoasă.
- Mergi diseară la teatru? îl întrebase de dimineaŃă
Nicklausse pe primar.
- Desigur, răspunse van Tricasse şi o voi lua şi pe
doamna van Tricasse, pe Suzel şi pe iubita Tatanemance,
cărora le place grozav muzica frumoasă.
- Va veni şi domnişoara Suzel? întrebă Niklausse
încă o dată. Atunci fiul meu Frantz va fi printre cei dintâi
care vor cumpăra bilete.
- E un bărbat prea înflăcărat, Niklausse, răspunse
primarul grav, prea iute! Trebuie să-l supraveghezi de
aproape.
- Iubeşte, van Tricasse, o iubeşte pe fermecătoarea
dumitale Suzel şi de aceea este atât de aprins bietul băiat!
- Ei bine, Niklausse o va lua în căsătorie, o dată ce
am hotărât că vom face căsătoria asta, ce mai vrea?
- Nu mai vrea nimic, van Tricasse, nu mai vrea nimic,
bietul copil. Dar, în sfârşit, nu spun mai mult; nu va fi cel
din urmă care va lua bilet de la casă.
- Ah, tinereŃe zburdalnică şi înflăcărată, urmă
primarul zâmbind, cu gândul la trecutul său. Şi noi am fost
aşa, scumpul meu Niklausse! Am iubit, am iubit şi noi! Şi
noi ne-am înghesuit la teatru să luăm bilete. La revedere
deci, pe diseară, la revedere! Dar ştii că e artist mare
Fioravanti ăsta! Cred însă că nici el nu va uita vreodată
aplauzele din Quinquendone!
într-adevăr, celebrul tenor Fiovravanti prin talentul,
prin metoda lui desăvârşită, prin vocea lui simpatică,
stârnise un adevărat entuziasm printre cunoscătorii de
muzică din oraş.
31
De trei săptămâni, Fioravanti avea frumoase succese
în HughenoŃii. Primul act, jucat pe placul
quinquendonienilor, Ńinuse o seară întreagă din prima
săptămână. în altă seară din săptămâna a doua, prelungită
cu un andante nesfârşit, i se făcuse adevărate ovaŃii.
Succesul fusese şi mai mare la actul al treilea al
capodoperei lui Meyerbeer. Dar toŃi aşteptau să-l vadă pe
Fioravanti în actul al patrulea şi actul al patrulea se juca
tocmai în seara aceea.
Ah, acel duet... Râul cu Valentina, imnul acela de
iubire pe două voci, suspinat adânc, scena aceea în care se
găsesc o mulŃime de crescendo, stringendo, pressez un peu,
piu crescendo, toate acestea cântate rar, lungite fără sfârşit!
Ah!:., ce farmec!...
De aceea la ora patru sala era plină. Lojiile,
orchestra, parterul, gemeau. în primele rânduri se răsfăŃau
primarul van Tricasse, domnişoara van Tricasse, doamna
van Tricasse şi plăcuta Tatanemanta, cu bonetă de culoarea
mărului creŃesc; puŃin mai departe, ajutorul de primar
Niklausse cu familia, deci şi cu îndrăgostitul Frantz. Mai
erau. familiile doctorului Castos, a avocatului Schult,
judecătorului Honore Syntax şi a lui Soutman Norbert,
directorul societăŃii de asigurare şi bancherul Collaert cel
gras, nebun după muzica nemŃească, el însuşi cu oarecare
talent muzical, perceptorul Rupp şi directorul liceului
Jerome Resh, comisarul şi atâŃia alŃi fruntaşi ai oraşului, pe
care nu-i putem înşira aici fără a abuza de răbdarea
cititorilor.
De obicei, aşteptând ; ridicarea cortinei,
quinquendonienii stăteau liniştiŃi, unii citind ziare, alŃii
schimbând fără zgomot, fără grabă, alŃii aruncând câte o
privire leneşă spre frumuseŃile din lojii.
4a
Dax în seara aceea, un observator bun ar fi putut
vedea că, chiar înaintea ridicării cortinei, domnea în sală o
însufleŃire neobişnuită. Se vedeau mişcându-se în fotolii
oameni, care nu se mişcau niciodată. Evantaiele doamnelor
se mişcau cu o iuŃeală neobişnuită. Părea că pătrunsese un
aer mai înviorător, în toate piepturile spectatorilor.
Respirau toŃi mai adânc; unele priviri străluceau aproape la
fel cu lumânările candelabrului, care păreau că şi ele
împrăştie în sală o lumină mai mare ca de obicei. într-
adevăr, sala era mult mai bine luminată ca altă dată, deşi
candelabrul era acelaşi. Ah, dacă ar fi funcŃionat aparatele
cele noi ale doctorului Ox! Dar nu funcŃionau încă!
în sfârşit, se aşează orchestra la locul ei. Vioara
primă transmite un la discret colegilor. Instrumentele cu
coarde, instrumentele de suflat, instrumentele de percuŃie
sunt acordate. Şeful orchestrei nu mai aşteaptă decât
semnalul ca să bată prima măsură.
Se aude semnalul. începe actul al patrulea. Allegro
appassionato al antractului este cântat ca de obicei cu o
încetineală majestuoasă, foarte apreciată de
quinquendonieni, dar care l-ar fi făcut pe ilustrul
Meyerbeer să sară în sus.
Dar, peste puŃin, şeful orchestrei observă că nu-i mai
poate stăpâni pe executanŃi. Abia îi mai poate conduce, pe
ei atât de supuşi, aşa de liniştiŃi de obicei! Instrumentele de
sflat au tendinŃa să iuŃească mişcările şi abia le poate opri
cu un gest energic, căci astfel ar lua-o razna înaintea
instrumentelor cu strune, ceea ce din punct de vedere
armonic, ar fi un dezastru. Chiar şi basul, fiul farmacistului
Josse Liefrinck, un tânăr foarte conştiincios, încearcă s-o ia
înainte.
în timpul acesta, Valentina a început:
33
- Sunt singură acasă...
Dar se grăbeşte. Şeful orchestrei şi toŃi muzicanŃii o
urmează - poate fără voie - în cantabile, care ar fi trebuit
bătut rar, ca un 0 douăzeci optime ce este. Când Paul apare
la uşa din spate, între momentul în care Valentina se duce
spre el şi momentul în care îl ascunde în camera de alături,
nu trece un sfert de oră, pe când altă dată, după tradiŃia
teatrului din Quinquendone, partea aceasta de treizeci şi
şapte de măsuri Ńinea tocmai treizeci şi şapte de minute.
Saint Bris, Nevers, Cavannes şi seniorii catolici au
intrat în scenă cam grăbiŃi. Allegro pomposo a însemnat
compozitorul pe partitură. Orchestra şi soniorii execută
allegro, dar, pomposo deloc şi, în bucata de ansamblu, în
pagina magistrală a conjuraŃiei şi a binecuvântării
pumnanelor, nu mai moderează deloc acel allegro
regulamentar. CântăreŃii şi muzicanŃii se iuŃesc mereu.
Şeful orchestrei nu mai încearcă să-i oprească. De altfel,
nici publicul nu o cere, ci dimpotrivă, se vede bine că se
simte atras şi el, că iuŃeala aceasta corespunde dorinŃelor
lui.
Vreţi ca şi mine să scăpaţi patria
De frământări noi şi de un război nelegiut?
ToŃi făgăduiesc şi jură. Abia dacă mai are timp invers
să protesteze şi să cânte „printre strămoşii săi, se numără
numai soldaŃi şi nici un asasin". Este arestat. CeilalŃi
aleargă şi jură repede „să lovească toŃi o dată". Saint Bris
execută cu adevărat două pătrimi de mahala pasajul în care
îi cheamă pe catolici la răzbunare. Cei trei călugări cu
eşarfe albe se reped pe uşa din spate a apartamentului lui
Nevers, fără să Ńină seama de recomandarea autorului de a
înainta încet. ToŃi asistenŃii şi-au scos săbiile şi pumnalele,
pe care cei trei călugări le binecuvântează dintr-o dată.
34
Sopranele, tenorii şi başii încep cu Ńipete turbate allegro
furioso şi din şapte optimi dramatic, fac un şase optimi de
cadril. Apoi ies urlând:
La miezul nopţii,
Fără zgomot!
Aşa vrea Dumnezeu!
Da, . - . . .
La miezul nopţii!
în clipa aceea, publicul este în picioare. ToŃi se mişcă
în lojii, la parter, la galerie. Se pare că toŃi spectatorii în
frunte cu primarul van Tricasse, se vor repezi pe scenă, ca
să unească cu conjuraŃii şi să-i nimicească pe hughenoŃi, cu
toate că împărtăşesc ideile lor religioase. ToŃi aplaudă,
cheamă, aclamă! Tatanemance mişcă repede mâna cu
boneta de culoarea mărului creŃesc. Lumânările din sală au
o strălucire grozavă.
Raul în loc să ridice încet perdeaua, o desface dintr-
o dată cu un singur gest şi se găseşte faŃă în faŃă cu
Valentina.
în sfârşit, începe marele dans şi este executat allegro
vivace. Raul nu aşteaptă întrebările Valentinei şi Valentina
nu aşteaptă răspunsul lui Raul. Pasajul încântător:
Primejdia ameninţă
Şi timpul zboară...
devine două pătrimi rapide ca acelea care au făcut
gloria lui Offenbach, când îi pune pe conjuraŃi să cânte
andante amoroso.
Da!
Da, mă iubeşti!
devine un vivace furioso şi violoncelul orchestrei nu
se mai sileşte să imite inflexiunile vocii cântăreŃului cum
este indicat de autor. Degeaba strigă Raul:
35
Mai vorbeşte şi prelungeşte
Al inimii mele plăcut somn!
Valentina nu mai poate prelungi! Se simte că Raul e
consumat de un foc nevăzut. Si şi do de sus au un sunet
înfricoşător. Raul se repede, dă din mâini, e înflăcărat de
tot.
Se aude clopotul; dar ce clopot! Cel care îl trage se
va vedea că nu este în toate minŃile. E un zgomot
35
înfricoşător, care se ia la întrecere cu furia orchestrei.
în fine scena care termină actul:
Nu mai e iubire, nu mai e îmbătare!
O, remuşcări ce mă chinuiesc!
pe care compozitorul o indică allegro con moto, este
executată într-un prestissimo tară frâu. Ai crede că trece
trenul fulger. începe iar clopotul. Valentina cade leşinată.
Râul se aruncă pe fereastră.
Era şi timpul; orchestra n-ar fi mai putut continua.
Bagheta şefului s-a făcut bucăŃi de cuşca sufleurului.
Coardele viorilor s-au rupt şi gâturile s-au îndoit! în furia
lui, cel cu capacele le-a spart! Cel cu contrabasul s-a
cocoŃat tocmai în vârful instrumentului său sonor. Cel cu
primul clarinet a înghiŃit muştiucul instrumentului! Cel cu
oboiul mestecă trestia între dinŃi! Clapele trombonului s-au
strâmbat şi bietul gornist nu-şi mai poate scoate mâna pe
care a vârât-o prea adânc în pavilionul instrumentului!
Dar publicul! Publicul gâfâind, înflăcărat,
gesticulează, urlă! Toate feŃele sunt roşii ca şi cum un foc
lăuntric ar fi încins toate trupurile. ToŃi se grăbesc, se
înghesuie să iasă, bărbaŃii fără pălării, femeile fără haine!
îşi dau brânci pe săli, se strivesc la uşi, se ceartă, se bat. Nu
mai sunt autorităŃi! Nu se mai Ńine seama de primar, de
nimeni! ToŃi sunt egali în faŃa acestei enervări drăceşti...
Şi după câteva clipe, când ajung în stradă, fiecare îşi
recapătă liniştea obişnuită şi se întoarce încet acasă cu
amintirea tulburată de cele ce se întâmplase.
Actul al patrulea al HughenoŃilor; care Ńinea altădată
şase ore, s-a început în seara aceea la ora patru şi jumătate
şi s-a terminat 1^ cinci fără douăsprezece minute.
Durase optsprezece minute!
36

VIII
Vechiul şi solemnul vals german
se schimbă în vârtej
Spectatorii, după părăsirea teatrului, şi-au redobândit
liniştea, s-au întors acasă numai cu o ameŃeală trecătoare,
dar suferiseră o aŃâŃare extraordinară, aşa că sfârşiŃi,
zdrobiŃi, căzură greoi în paturi. A doua zi fiecare avu o
amintire a celor ce se petrecuseră în ajun. într-adevăr unuia
îi lipsea pălăria pierdută în învălmăşeală, altuia o fâşie de
haină, unuia pantoful de piele subŃire, altuia haina de zile
mari. îşi aduseră aminte bieŃii oameni şi o dată cu amintirea
se ruşinară tare, de incredibila lor aprindere. Li se părea că
fără să ştie, luaseră parte la o orgie. Nu mai vorbeau de ea,
nici nu voiau să se mai gândească.
Dar cel mai mirat din tot oraşul a fost primarul van
Tricasse. A doua zi dimineaŃa, deşteptându-se, nu-şi mai
găsi peruca. Lotchen o căutase peste tot, dar degeaba.
Peruca rămăsese pe câmpul de bătaie şi decât să-l trimită
după ea pe Jean Mistrol, crainicul comunei, mai bine lipsă.
Mai bine se lipsea de dânsa, decât să ştie toată lumea că el,
părintele oraşului, poartă perucă.
Aşa se gândea van Tricasse, întins în pat, zdrobit, cu
capul greu, cu limba umflată, cu pieptul aprins. Nu avea
poftă deloc să se rjdice, dar creierul lui lucra în dimineaŃa
aceea poate mai mult decât lucrase în patruzeci de ani.
Onorabilul primar reconstituía în minte reprezentaŃia
aceea. O punea în legătură cu cele ce se petrecuseră cu ceva
mai înainte acasă la doctorul Ox. Cerceta cauzele acestei
37
aŃâŃări curioase care îi cuprinsese în două rânduri pe
cetăŃenii cei mai paşnici.
- Ce să fie? se întreba el. Ce vârtej s-a abătut asupra
liniştitului meu oraş? Oare vom înnebuni cu toŃii şi va
trebui isă transformăm oraşul într-un balamuc uriaş?
Căci ieri erau toŃi acolo: fruntaşi, consilieri,
judecători, medici, academicieni şi pe toŃi după cum îmi
aduc aminte, pe toŃi ne-a cuprins accesul de nebunie
furioasă! Ce putea fi în muzica aceea? Inexplicabil! Nu
mâncasem, nu băusem nimic care să fi produs în mine
asemenea aŃâŃare! Nu! Ieri la prânz, o bucată de friptură de
viŃel friptă bine, câteva linguri de spanac, lapte de pasăre şi
două pahare mici de bere, îndoite cu apă; nu puteau să mi
se urce la cap! Nu! E ceva ce nu-mi pot explica şi cum mai
întâi de toate, sunt responsabil de faptele cetăŃenilor, voi
face o anchetă.
Dar cercetarea hotărâtă de consiliul comuna! nu a dat
nici un rezultat. Faptele le cunoşteau toŃi, dar cauzele nu le-
au putut afla. De altfel se liniştiseră toŃi şi o dată cu liniştea
veni şi uitarea.
Ziarele locale nu spuseră nimic şi în darea de seamă
apărută în Cronica Quinquendonului, nu se făcu nici o
aluzie la acea fierbinŃeală a întregii săli.
Cu toate acestea, dacă oraşul şi-a recăpătat liniştea
obişnuită, dacă redeveni în aparenŃă, flamand ca mai
înainte, în fond se simŃea că temperamentul şi caracterul
locuitorilor săi se schimba puŃin câte puŃin. Te făcea să zici,
ca doctorul Dominic Custos, că „le creşte nervii".
Dar să ne explicăm: schimbarea aceasta
necontestabilă şi necontestată, nu se producea decât în.
anumite condiŃii. Când quinquendonienii umblau pe
străzile oraşului în aer liber, în piaŃă, de-a lungul Vaarului,
38
erau tot oamenii aceia reci şi metodici de altădată. Tot âşa,
când stăteau acasă, unii lucrând cu mâinile, alŃii cu capul,
cei dintâi nefăcând nimic, ceilalŃi necugetând deloc. ViaŃa
privată era tăcută, lâncedă ca şi mai înainte. Nici o ceartă,
nici o neînŃelegere în căsnicii, nici o iuŃeală în bătăile
inimii, nici o supraexcitare a măduvii encefalice. Media
pulsaŃiilor rămânea., cum era şi altădată, de cincizeci până
la cincizeci şi două pe minut.
Dar fenomen inexplicabil, care ar fi învins isteŃimea
celui mai mare fiziolog al vremii, dacă locuitorii
Quinquendonului nu se schimbau foarte mult în viaŃa lor
casnică, se schimbau foarte mult în cea publică.
Cum se adunau într-o clădire publică, se strica
căruŃa, cum zicea comisarul Passauf. La bursă, la primărie,
la Academie, la şedinŃele consiliului comunal ca şi la
adunările savanŃilor se producea un ce ca o reînviere, o
aŃâŃare ciudată îi cuprindea pe cei de faŃă. După o oră se
înfierbântau, după două ore se certau, se aprindeau,
ajungeau la personalităŃi. Chiar la biserică, în timpul
predicii, credincioşii nu-l mai puteau asculta liniştiŃi pe
preotul van Stabel, care de altfel, se aprindea şi el şi
dojenea mai aspru ca de obicei. în cele din urmă, starea
asta de lucruri aduse noi certuri mai grave, (vai!) decât
aceea a doctorului Custos şi a avocatului Schult şi dacă n-
a fost niciodată nevoie de intervenŃia autorităŃilor, asta se
datorează numai faptului că cei ce se certau, ajungând
acasă, se linişteau şi uitau atât insultele aduse, cât şi pe cele
primite.
Totuşi particularitatea asta nu izbi minŃile lor cu totul
incapabile să recunoască ceea ce se petrecea în ei. Unul
singur din tot oraşul, tocmai acela căruia se tot gândea
consiliul de treizeci de ani să-i suprime postul, comisarul
39
Mihail Passauf, băgase de seamă că aŃâŃarea, care nu exista
în casele particulare, apărea în edificiile publice şi se
întreba foarte îngrijorat ce s-ar fi întâmplat dacă vreodată
„epidemia" aceea - aşa îi zicea - ar fi pătruns în casele
cetăŃenilor, şi s-ar fi întins şi pe străzile oraşului. Atunci n-
aveau să se mai uite insultele, nu avea să mai fie linişte,
pauze în delirul acesta, ci numai o înflăcărare necontenită,
care îi va face pe quinquendonieni să sară unii la alŃii.
, - Atunci ce se va întâmpla? se întreba cu groază
comisarul Passauf. Cum să potoleşti furiile acelea
sălbatice? Cum să domoleşti spiritele aŃâŃate? Atunci
funcŃia mea nu va mai fi o sinecură şi consiliul va trebui să-
mi îndoiască leafa, afară numai dacă nu voi fi silit să mă
arestez singur, pentru* tulburarea ordinii publice.
Temerile acestea îndreptăŃite începură să se realizeze.
De la bursă, de la biserică, de la teatru, de la primărie, de
la Academie, de la hală, răul pătrunse în casele
particularilor şi asta în mai puŃin de cincisprezece zile de la
grozava reprezentaŃie a HughenoŃilor.
în casa bancherului Collaert se declarară primele
simptome ale „epidemiei".
Bogătaşul acesta dădea un bal sau o serată dansantă,
în onoarea fruntaşilor oraşului. Emisese cu câteva luni mai
înainte un împrumut de treizeci de mii de lei, care fusese pe
trei sferturi subscris şi în urma acestui succes financiar îşi
deschise saloanele pentru o serbare.
Se ştie ce sunt serbările acestea flamande, în care
berea şi siropurile sunt ce sunt. Câteva convorbiri despre
timp, despre recoltă, despre grădini, despre flori şi mai ales
despre lalele. Din timp în timp, un dans încet şi lin,
câteodată un vals, dar un vals nemŃesc în care nu se face
mai mult de o învârtitură şi jumătate pe minut şi în timpul
40
căruia, dansatorii se Ńin departe unul de altul, atât cât le
permite lungimea braŃelor. Aşa sunt de obicei balurile la
care se ducea lumea mare din Quinquendone.
Polca, după ce fusese pusă în patru timp, încercase să
fie introdusă, dar dansatorii rămâneau mereu în urma
orchestrei, oricât de rar s-ar fi bătut măsura, aşa că în cele
din urmă, se renunŃase la ea.
Adunările acestea liniştite, în care tinerii şi tinerele
40
găseau o plăcere cinstită şi moderată nu se sfârşiseră
niciodată rău. De ce oare în seara aceea, la banchetul
Collaert siropurile parcă se transformaseră în vinuri vechi,
în şampanie spumoasă, în punciuri incendiare? Pentru ce îi
cuprinsese pe toŃi invitaŃii, pe la mijlocul serbării, un fel de
beŃie inexplicabilă? Pentru ce menuetul s-a transformat în
sârbă? Pentru ce cei din orchestră au iuŃit măsura? Pentru
ce ca şi la teatru, lumânările străluceau mai tare ca de
obicei? Ce curent electric pătrunsese în saloanele
bancherului? Cum se făcea că dansatorii se apropiara, că
mâinile se strânseră mai tare?
Vai! Unde s-ar putea găsi un Oedip, care să răspundă
la toate întrebările acestea? Comisarul Passauf vedea bine
că soseşte furtuna, dar nu putea s-o înfrângă, nu putea să
fugă de ea şi simŃea aşa ca o ameŃeală care-i cuprindea
creierul. A fost văzut repezindu-se de mai multe ori la
bomboane şi golind tăvile ca şi cum atunci ar fi scăpat de
o dietă lungă.
în timpul acesta, însufleŃirea valsului creştea. Un
murmur lung, ca o bâzâială înăbuşită ieşea din toate
piepturile. Se dansa, se dansa chiar cu adevărat. Picioarele
se mişcau cu o iuŃeală tot mai mare. FeŃele se îmbujorau.
Ochii străluceau ca diamantele. înflăcărarea generală
atinsese culmea culmilor. Şi când orchestra intona valsul
Freischutz, când valsul acesta atât de nemŃesc şi cu o
mişcare atât de lină, a fost început de orchestra
înfierbântată, ah! atunci nu a mai fost vals, a fost un vârtej
fără seamăn, o învârteală ameŃitoare, vrednică să fie
condusă de vreun Mefistofel, bătând măsura cu un cărbune
aprins! Apoi un galop, un galop drăcesc, timp de un ceas
fără să poată fi schimbat, fără să poată fi oprit, luă cu sine
prin coridoare, prin saloane, prin camere, pe scări, din -
41
pivniŃă şi până în podul casei, pe tinere, pe tineri, pe
părinŃi, pe toŃi indivizii de orice vârstă, de orice greutate, de
orice sex, chiar şi pe voluminosul bancher Collaert, şi pe
doamna Collaert şi pe consilierii şi pe magistraŃii şi pe
Niklausse şi pe doamna van Tricasse şi pe primarul van
Tricasse şi pe comisarul Pasauf, care însă nu-şi mai
amintea ce tovarăşă de vals a avut în noaptea aceea.
Dar „ea" nu l-a uitat! Şi de atunci „ea" îl visa mereu
pe înflăcăratul comisar, strângând-o cu foc la piept.
Şi „ea" era plăcuta Tatanemena.
IX
Doctorul Ox şi preparatorul Ygene
nu spun decât câteva cuvinte
Ei, Ygene?
- E gata totul, maestre! S-a isprăvit cu aşezatul
Ńevilor.
- în sfârşit, vom experimenta în mare, asupra maselor

X
Epidemia a cuprins oraşul întreg.
Efectele ei...
în zilele care urmară, „epidemia" în loc să dispară, s-
a extins. Din casele particulare „epidemia" s-a întins şi pe
străzi. Oraşul Quinquendone era de nerecunoscut!
42
Un fenomen şi mai surprinzător decât cele observate -
până aici, era că nu numai regnul animal, dar nici regnul
vegetal nu scăpa acestei influenŃe.
După mersul obişnuit al lucrărilor, epidemiile sunt
speciale. Cele care-l lovesc pe om, cruŃă animalul; cele ce
lovesc animalul, cruŃă vegetalele. Nu s-a Văzut, până acum
cal ciupit de vărsat, nici om bolnav de pestă bovină, iar
berbecii nu se îmbolnăvesc de bolile cartofilor. Aici însă
42
toate legile naturii păreau răsturnate. Nu numai caracterul,
temperamentul, ideile locuitorilor şi locuitoarelor
Quinquendonului se schimbaseră, dar şi animalele
domestice, câinii şi pisicile, boii şi caii, măgarii şi caprele
sufereau influenŃa acestei epidemii ca şi cum mediul lor
obişnuit s-ar fi schimbat. Chiar plantele „se emancipau"
dacă ne daŃi voie să întrebuinŃăm expresia aceasta.
într-adevăr, în grădinile de flori de legume, în livezi,
se întâmplau lucruri foarte ciudate. Plantele agăŃătoare se
agăŃau cu mai multă îndrăzneală. Plantele stufoase se
făceau şi mai dese. Arbuştii deveneau copaci. SeminŃele
abia semănate răsăreau numaidecât şi creşteau de un deget
în' timpul în care altădată creşteau cât muchia cuŃitului.
Sparanghelul creştea de un metru, pepenele galben cât un
dovleac mare turcesc, dovleacul mai-mai cât clopotul
bisericii, care - pe legea mea! - avea vreo trei metri în
diametru. Verzele erau ca nişte movile şi ciupercile ca nişte
umbrele.
Fructele urmară exemplul zarzavaturilor. Trebuiau să
se întovărăşească câte doi inşi ca să poată mânca o fragă
întreagă şi câte patru inşi ca să mănânce o pară. Ciorchinii
de struguri erau cât ciorchinele fenomenal, aşa de minunat
pictat de Poussin în tabloul lui înapoierea trimişilor în
Pământul Făgăduinţei.
Florile tot aşa: violetele mărite răspândeau în aer
parfumuri ameŃitoare; trandafirii uriaşi străluceau de
culorile cele mai vii; liliacul făceau în câteva zile un tufiş
de nepătruns; margaretele, daliile, cameliile, rododendronii
acopereau aleile şi se înăbuşeau unele pe altele. De-abia le
biruiau foarfecile! Dar lalelele, florile care fac bucuria
flamanzilor, ce mai emoŃii au căşunat amatorilor! Poetul
van Bistrom era să cadă văzând în grădina lui o Ţulipa
43
gesneriana uriaşă, monstruoasă, al cărei caliciu servea
drept cuib unei familii întregi de păsărele!
Alergă oraşul întreg să vadă floarea aceasta, căreia i
se dădu numele de Tulipa quinquendoniana.
Dar vai! dacă plantele, fructele, florile creşteau
văzând cu ochii, dacă toate vegetalele tindeau să ia
proporŃii uriaşe, dacă vioiciunea culorilor şi tăria
parfumurilor fermeca privirea şi te îmbăta, în schimb se
treceau iute. Aerul pe care îl absorbeau, le ardea repede,
mureau îndată, sfâşiate, devorate.
Aceasta a fost şi soarta frumoasei lalele, care se
veşteji după câteva zile de strălucire.
Până şi animalele domestice se schimbară, câinele de
casă ca şi porcul, scatiul din colivie ca şi curcanul din
curte.
Trebuie să spunem că animalele acelea în timpurile
obişnuite nu erau mai puŃin domoale decât stăpânii lor.
Câinii, pisicile mai mult lâncezeau decât trăiau. Niciodată
nu aveau vreo mişcare de bucurie sau de mânie. Cozile nu
se mişcau, parcă erau de bronz. Nu-şi mai aducea nimeni
aminte de vreo muşcătură de câine sau vreo zgârietură de
pisică. Cât despre câinii turbaŃi, erau socotiŃi ca nişte fiinŃe
închipuite, de pus în rând cu celelalte animale din
menajeria Apocalipsului.
Dar în timpul acestor câteva luni, ale căror întâmplări
încercăm să le povestim aici, ce de schimbări! Câinii
începură să-şi arate colŃi şi pisicile ghearele. Avură loc
câteva execuŃii în urma unor atacuri repetate. Se văzu
pentru prima oară un cal speriindu-se şi luând-o la goană
pe străzile Quinquendonului, un bou repezindu-se să ia în
coarne un tovarăş al său dejug, un măgar răsturnându-se cu
picioarele în sus în piaŃa St. Ernuph şi zbierând, un berbec
44
- până şi un berbec! - apărându-şi cotletele vitejeşte
împotriva cuŃitului măcelarului.
Primarul van Tricasse a fost nevoit să ia măsuri
contra animalelor domestice, care, cuprinse de o furie de
neînŃeles, făceau ca străzile Quinquendonului să nu mai fíe
sigure.
Dar, vai! dacă animalele erau nebune, nici oamenii
nu erau cuminŃi! „Epidemia" nu cruŃa nici o vârstă.
Copiii deveniră nesuferiŃi, ei care fuseseră ca nişte
miei până atunci şi, pentru prima oară, judecătorul Honoré
Syntax biciui spinarea odraslei sale.
La liceu a fost o adevărată revoluŃie; dicŃionarele au
descris multe traiectorii prin clase. Elevii nu mai puteau sta
închişi şi de altfel, enervarea îi cuprindea şi pe profesori,
care le dădeau pedepse neobişnuite până atunci.
Alt fenomen, quinquendonienii, aşa de cumpătaŃi
până atunci, care aveau frişca drept aliment principal, se
dedau acum la mari excese de mâncare şi băutură. Hrana
obişnuită nu le mai ajungea. Fiecare stomac se
transformase într-o adevărată prăpastie şi prăpastia asta
trebuia umplută prin mijloacele cele mai energice.
ConsumaŃia oraşului se întrei. în loc de două ori, mâncau
de şase ori pe zi. S-au semnalat numeroase indigestii.
Ajutorul de primar Niklausse nu mai putea să-şi potolească
foamea; primarul van Tricasse nu-şi putea potoli setea şi nu
mai ieşea dintr-un fel de semibeŃie furioasă.
într-un cuvânt, se arătară şi se înmulŃiră în fiecare zi
simptomele cele mai îngrijorătoare.
Au fost întâlniŃi pe stradă oameni beŃi şi printre
aceştia chiar unii cetăŃeni de frunte.
Gastritele dădură mult de lucru doctorului Domenic
Custos ca şi nevritele şi nevrophlogosele, ceea ce dovedea
45
la ce grad de iritare curioasă ajunseseră nervii populaŃiei.
Avură loc discuŃii, certuri zilnice pe străzile
Quinquendonului goale altădată şi acum pline de lume,
căci nimeni nu mai stătea acasă.
Trebui să se organizeze poliŃia, ca să poată Ńine în
frâu pe cei ce tulburau ordinea publică.
La primărie se făcu un arest, care era plin, zi şi
noapte de zurbagii. Comisarul Passauf nu mai ştia unde îi
este capul.
O căsătorie se făcu în mai puŃin de două luni, ceea ce
nu se mai întâmplase până atunci. Da! Băiatul
perceptorului Rupp se căsători cu fiica frumoasei
Augustina de Rovere şi asta de-abia după cincizeci şi şapte
de zile de când îi ceruse mâna!...
Se hotărâră şi alte căsătorii, care în alte timpuri ar fi
rămas proiecte timp de ani întregi. Primarul simŃea că fiica
sa, frumoasa Suzel, îi scapă din mâini.
Cât despre scumpa Tatanemance, îndrăznise să-l
întrebe pe departe pe comisarul Passauf asupra unei
căsătorii, care i se părea că întruneşte toate elementele
fericirii, averii, onorabilităŃii, tinereŃii!
în sfârşit, culmea culmimilor, a avut loc un duel! Da,
un duel cu pistolul de cavalerie, la şaptezeci şi cinci de
paşi, cu gloanŃe adevărate! între cine? Cititorii nu ne vor
crede.
între domnul Frantz Niklausse, domolul pescar şi fiul
bogatului bancher, tânărul Simon Collaert.
Şi cauza acestui duel era chiar, fata primarului, de
care se îndrăgostise nebuneşte Simon şi nu voia în ruptul
capului s-o lase unui rival aşa de îndrăzneŃ cum era
Frantz!
46
XI
Quinquendonienii iau o hotărâre eroică
AŃi văzut în ce stare de plâns ajunsese populaŃia
Quinquendonului. Capetele fierbeau. Nu se mai cunoşteau
unii pe alŃii. Oamenii cei mai paşnici deveniseră cârcotaşi.
Numai cât te-ai fi uitat la ei, aşa mai pieziş, îŃi şi trimiteau
martori. Unii lăsară să le crească mustăŃile, iar alŃii mai
năbădăioşi, le ridicară drept în sus.
în asemenea condiŃii, pentru administraŃia oraşului,
menŃinerea ordinii pe străzi şi în edificiile publice era
foarte grea, căci serviciile nu fuseseră organizate pentru o
asemenea stare'de lucruri. Primarul van Tricasse, pe care l-
am cunoscut aşa de blând, liniştit, aşa de incapabil să ia
vreo hotărâre, era veşnic mânios. Răsuna toată casa de
strigătele lui. Lua câte douăzeci de hotărâri pe zi, îi
sorcovea pe agenŃi şi era totdeauna gata să aducă el însuşi
la îndeplinire măsurile ce le lua.
Ce schimbare! Unde era liniştea plăcutei şi tăcutei
locuinŃe a primarului? Ce mai „scene" se petreceau acum.
Doamna van Tricasse se făcuse arŃăgoasă, cu toane,
cicălitoare. Bărbatul său, ca să nu-i mai audă glasul, Ńipa;
mai tare decât ea, dar n-o putea face să tacă. De orice lucru
se înfuria! Nu mai era de suferit! Treburile casei nu se mai
făceau; nu mai avea gata nimic la timp! O învinovăŃea pe
Lotchen şi chiar pe Tatanemance, cumnata, care tot aşa de
necăjită îi răspundea înŃepat.
Negreşit, domnul van Tricasse Ńinea parte servitoarei
Lotebenyfijşa dupăatairasfsei întâmplă în cele mai fericite
căsnicii. De aceea primăriŃa era veşnic furioasă şi
47
mustrările, discuŃiile, certurile „scenele" nu mai aveau nici
un sfârşit!
- Dar ce avem? striga câteodată bietul primar. Ce iad
ne arde? Ce ne-a găsit? Ah! nevastă, nevastă, o să mă
omori înainte de vreme şi o să mă faci să calc tradiŃiile
familiei.
Cititorii desigur că n-au uitat particularitatea destul
de ciudată ca domnul van Tricasse trebuia să rămână văduv
şi să se căsătorească din nou, ca să nu strice obiceiul de
veacuri al familiei sale.
Această stare a spiritelor produse şi alte efecte destul
de curioase şi care trebuiesc arătate. Această aŃâŃare, a cărei
cauze n-o ştim până acum, produse schimbări fiziologice
neaşteptate. Ieşiră din mijlocul mulŃimii talente ce altă dată
poate ar fi rămas necunoscute. Artişti mediocrii până
atunci, apărură sub altă lumină. Se iviră noi personalităŃi
distinse atât în literatură cât şi în politică. Oratorii începură,
discuŃiile cele mai aprinse în privinŃa a tot felul de
chestiuni, înflăcărând publicul de altfel foarte dispus la
înflăcărare.
De la şedinŃele consiliului, mişcarea trecu la
întrunirile publice. Se întemeie un club, în timp ce peste
douăzeci de ziare: Pândarul Quinquendonului,
Nepărtinitorul Quinquendonului, Quinquendonianul
Radical, înverşunatul Quinquendonian ş.a., scrise cu
vioiciune, ridicau chestiunile sociale cele mai grave.
- Dar despre ce scriau? va întreba poate cineva.
- Despre toate şi despre nimic; despre turnul
Audenarde care se aplecase într-o parte şi pe care unii
voiau să-l dărâme iar alŃii să-l îndrepte; despre ordonanŃele
consiliului comunal, căroranele^eriteiefirplb voiau fsă li se
împotrivească, despre curăŃatul şanŃurilor şi al canalelor. Şi
47
cel puŃin dacă înflăcăraŃii oratori şi ziarişti nu s-ar fi agăŃat
de administraŃia internă a cetăŃii... Dar nu, luaŃi de curent,
dacă nu ar fi mijlocit ProvindenŃa, ar fi sărit, ar fi împins,
ar fi dat brânci semenilor lor în prăpastia nenorocirilor
războiului!...
într-adevăr, de opt sau nouă sute de arii,
Quinquendonul avea în arhivă un casus belii de prima
calitate, pe care îl păstraseră cu grijă, ca pe nişte moaşte
sfinte, aşa că avusese tot timpul să devină un motiv răsuflat
şi să nu mai fie bun de nimic.
Iată ce era cu acest casus belii.
Quinquendonul este vecin, în colŃul acela al Flandrei
cu orăşelul Virgamen. Teritoriile acestor două comune sunt
hotar în hotar.
în 1185, cu ceva vreme mai înainte de plecarea
contelui Balduin cu cruciada, o vacă din Virgamen - nu
vaca unui locuitor, ci o vacă de-a oraşului, băgaŃi bine de
seamă! - a îndrăznit să pască pe teritoriul
Quinquendonului. Abia dacă biata rumegătoare smulsese
iarbă de trei ori cât latul limbii, dar delictul, abuzul, crima
- cum veŃi vra să-i ziceŃi - a fost săvârşit şi constatat printr-
un proces-verbal, căci pe atunci, magistraŃii începură să
ştie carte.
- „Ne vom răzbuna când va sosi timpul" exclamase
Natalis van Tricasse, al treizeci şi doilea înaintaş al
actualului primar, „şi virgamenezii nu vor pierde nimic
aşteptând!"
Virgamenezii erau deci înştiinŃaŃi. Aşteptară, gândind j
- nu fără dreptate - că amintirea insultei va dispărea cu
timpul. Şi într-adevăr, timp de mai multe veacuri trăiră
foarte bine cu vecinii lor din Quinquendone
Dar virgamenezii îşi făcuseră socotelile neprevăzând
48
„epidemia" ciudată, care schimbând cu totul caracterul
vecinilor lor, le redeşteptă în suflete dorul de răzbunare.
Aprinsul avocat Schult ridică această chestiune
înaintea auditorilor de la clubul din strada Monstrelet şi-i
înflăcăra, întrebuinŃând expresiile şi metaforele obişnuite
în aceste împrejurări. Reaminti delictul, reaminti pagubele
aduse cetăŃii Quinquendon^-^ij^en^^^^^ naŃiune
„geloasă de drepturile sale" nu putea să admită prescripŃia;
49
arătă insulta veşnic vie, rana veşnic sângerândă; vorbi de
unele înclinări ale capului la Virgamenezi şi care arătau cât
dispreŃ aveau pentru locuitorii Quinquendonului; îi rugă pe
concetăŃenii săi, care „în mod inconştient, poate" suferiseră
veacuri întregi insulta asta grozavă, conjură pe „copiii
bătrânii cetăŃi să nu aibă altă Ńintă decât să obŃină o
satisfacŃie strălucită!"... La sfârşit, făcu apel la „toate
forŃele naŃiunii!"
Entuziasmul cu care au fost primite aceste cuvinte
noi pentru urechile quinquendonienilor se poate înŃelege,
dar nu se poate descrie. ToŃi auditorii se ridicaseră în
picioare şi, cu mâinile întinse, cereau război cât îi Ńineau
gura. Niciodată avocatul Schult nu mai avusese asemenea
succes.
Primarul, ajutorul de primar, toŃi fruntaşii care erau
de faŃă la această memorabilă şedinŃă, în zadar ar fi încercat
să se împotrivească avântului mulŃimii. De altfel nici nu
încercau, ci dacă nu mai tare, dar cel puŃin tot aşa de tare
ca şi ceilalŃi, strigau:
- La graniŃă! La graniŃă!
Şi cum graniŃa nu era decât la doi kilometri de
zidurile Quinquendonului, era lucru clar că virgamenezii
erau ameninŃaŃi de o mare primejdie, căci ar fi fost atacaŃi
mai înainte de a fi avut timp să ia măsuri de apărare.
în timpul acesta, onorabilul farmacist Josse Liefrink,
singurul care îşi păstrase tot sângele rece în această gravă
împrejurare, voi să-i facă să înŃeleagă că nu au puşti, tunuri,
generali.
I s-a răspuns, nu fără oarecare înghionteală că
generalii, tunurile, puştile se vor improviza; că dreptatea şi
dragostea de Ńară sunt suficiente pentru a face un popor de
neînvins.
50
Aici luă cuvântul însuşi primarul şi, într-o
improvizaŃie sublimă, „dădu gata" pe oamenii fricoşi, care
îşi ascund teama sub vălul prevederii şi vălul acesta îl
sfâşie cu o mână patriotică.
în clipa aceea ai fi crezut că se prăbuşeşte sala de
atâtea aplauze.
. Se supuse la vot.
Votul se făcu prin aclamaŃii şi strigătele se înmulŃiră.
- La Virgamen! La Virgamen!
Primarul se însărcina atunci să ordone înaintarea
armatelor şi - în numele cetăŃii - făgădui generalilor care se
vor întoarce învingători, toate onorurile triumfului, aşa
cum se făcea la romani.
Farmacistul Josse Liefrink - un încăpăŃânat şi
jumătate - nu se dădu bătut, cu toate că fusese, şi crezu de
cuviinŃă să mai facă o observaŃie. El atrase atenŃia că la
Roma nu se acorda triumful generalilor învingători, decât
dacă omorâseră cel puŃin cinci mii de duşmani.
- Ei, şi! Ei şi!... strigă poporul în delir.
- ... şi cum populaŃia cetăŃii Virgamen nu se ridică
decât la trei mii cinci sute şaptezeci şi cinci de locuitori, va
fi cam greu să se ajungă la cinci mii de vrăjmaşi ucişi, afară
de cazul când se va omorî de mai multe ori aceeaşi
persoană.
Bietul farmacist logician nu a fost lăsat să termine, ci
îmbrâncit, ghiontit, a fost dat pe uşă afară.
- CetăŃeni, cuvântă atunci băcanul Pulmacher, orice
ar zice fricosul de spiŃer, eu mă oblig să omor cinci mii de
virgamenezi dacă vreŃi să-mi primiŃi serviciile.
- Cinci mii cinci sute! strigă un patriot mai aprins.
- Şase mii şase sute! strigă băcanul.
- Şapte mii! strigă cofetarul din strada Hemling, Jean
51
Orbideck, care se îmbogăŃise din negoŃul cu frişca.
- Adjudecat! strigă primarul van Tricasse văzând că
nu mai supralicitează nimeni.
Şi iată cum cofetarul Orbideck ajunse generalul
armatei quinquendoniene.
XII
Preparatorul Ygene dă un sfat cuminte
c<are este respins de doctorul Ox
Ei, maestre! zise a doua zi Ygene, vărsând acid
sulfuric pe bucăŃi de piele uriaşe.
- Ei, zise şi doctorul Ox, nu avem dreptate? Uite de
ce atârnă nu numai dezvoltarea fizică a unei naŃiuni întregi,
dar şi moralitatea ei, demnitatea, talentele, simŃul ei politic.
Nu-i decât o chestiune de molecule...
- Fără îndoială dar...
-Dar?
- Nu credeŃi că lucrurile au mers prea departe şi că nu
trebuie să-i aŃâŃăm peste măsură pe bieŃii oameni?
- Nu! Nu! strigă doctorul. Nu! vom merge până la
capăt!
- Cum vreŃi voi, maestre; numai că experienŃa mi se
pare cu totul reuşită şi eu sunt de părere că e timpul să...
-Să?...
- Să închidem robinetul.
- Cum! strigă doctorul Ox. Să încerci numai şi te
strâng de gât!
51
XIII
O dovadă mai mult că dintr-un loc înalt
se pot domina toate micimile omeneşti
Ce zici? îl întrebă primarul van Tricasse pe ajutorul
său Niklausse.
- Zic că războiul acesta este absolut necesar, răspunse
Niklaus cu tărie, şi că a sosit timpul să spălăm insulta!
- Ei bine, şi eu - zise primarul, îŃi spun că dacă
poporul quinquendonian nu se va folosi de prilejul de faŃă
ca să-şi ceară drepturile, va fi nevrednic de numele lui!
- Şi eu susŃin că trebuie să ne strângem armata cât
mai grabnic şi să-i dăm ordin să înainteze!
- Cum, domnule, cum? zise primarul, mie îmi
vorbeşti aşa?
- Chiar dumitale, domnule primar, şi vei auzi
adevărul întreg, oricât de neplăcut Ńi-ar fi el.
- îl vei auzi şi dumneata, domnule ajutor de primar,
răspunse van Tricasse scos din fire, căci eu îl voi spune mai
bine decât dumneata!... Da, domnule, dar, orice întârziere
nu ne cinsteşte! De două sute de ani oraşul Quinquendone
aşteaptă clipa ca să se răzbune şi orice ai zice - fie că-Ńi
convine, fie că nu-şi convine, noi vom merge împotriva
inamicului!
- A! aşa este vorba, răspunse furios Niklausse, vom
merge şi fără dumneata dacă nu vrei să vii!
- Locul primarului este în primul rând, domnule!
- Şi al ajutorului de primar tot acolo, domnule!
- Prin cuvintele dumitale, contrazicându-mă mereu,
dumneata mă insulŃi, strigă primarul, ai cărui pumni aveau
52
tendinŃa să se schimbe în proiectile.
- Şi dumneata mă insulŃi îndoindu-te de patriotismul
meu! strigă Niklausse pregătindu-se şi el.
- Eu îŃi spun, domnule, că armata quinquendoniană
va porni peste două zile!
- Şi eu îŃi repet că în patruzeci şi opt de ore vom porni
împotriva inamicului.
Se poate uşor observa din crâmpeiul acesta de
53
convorbire că cei doi fruntaşi erau exact de aceeaşi părere.
Amândoi voiau războiul, dar aŃâŃarea lor predispunându-i
la ceartă, Niklausse nu asculta ce-i spunea van Tricasse şi
van Tricasse nu asculta ce-i spunea Niklausse. Să fi avut
păreri deosebite asupra acestei grave chestiuni: primarul să
fi dorit războiul şi ajutorul pacea, şi tot n-ar fi fost discuŃia
mai straşnică!
Cei doi prieteni îşi aruncau priviri pline de mânie.
După bătaia rapidă a inimilor, după feŃele îmbujorate, după
pupilele contractate, după tremurăturile muşchilor, după
glasurile răguşite, înŃelegeai că erau gata să se repeadă unul
la altul.
Clopotul ceasului opri din fericire pe cei doi
adversari, tocmai când erau să se încaiere.
- în sfârşit a venit timpul, strigă primarul.
- Ce timp? întrebă ajutorul de primar.
- Timpul să ne urcăm în turnul primăriei.
- Adevărat şi - fie că vrei, fie că nu vrei - eu mă voi
urca, domnule!
- Şi eu
- Să mergem! ,
- Să mergem!
Ultimele cuvinte ar fi putut face să se bănuiască un
duel şi că adversarii se duceau pe teren, dar nu; se hotărâse
ca primarul şi ajutorul de primar, căpeteniile cetăŃii, să se
ducă la primărie, să se urce în turn şi să examineze
împrejurimile, ca să poată lua cele mai bune măsuri
strategice pentru asigurarea victoriei.
Cu toate că erau de aceeaşi părere în această privinŃă,
totuşi se cercetară tot drumul. Se auzeau strigătele lor
răsunând pe străzi, dar toŃi locuitorii vorbind pe acelaşi ton,
mânia şi îndârjirea-lor părea naturală şi nu i se părea
54
curioasă nimănui. în împrejurările acelea, un om liniştit ar
fi fost socotit drept un monstru.
Primarul şi ajutorul său, ajungând la uşa turnului erau
în culmea furiei. Nu mai erau roşii, ci galbeni şi se ştie că
paliditatea este o dovadă că mânia este în culmea ei.
în capul scării înguste a turnului, a fost o adevărată
explozie. Cine va trece întâi? Cine va urca întâi scara
întortocheată? Adevărul ne sileşte să spunem că a fost o
mică înghesuială şi că ajutorul de primar Niklausse uitând
respectul ce-l datora superiorului său, cel mai înalt dregător
. al cetăŃii, îl îmbrânci pe van Tricasse în lături şi se repezi
pe scara întunecoasă.
Amândoi urcară de la început treptele câte patru,
aruncându-şi tot felul de epitete. Era de temut să nu se
întâmple vreo dramă în vârful turnului, la trei sute cincizeci
şi şapte de picioare de la pavajul oraşului.
Cei doi furioşi obosiră însă repede şi, după un minut,
la a optzecea treaptă, abia mai urcară gâfâind, dacă nu le-a
trecut mânia cu totul, cel puŃin, ea nu se mai traducea prin
calificative nepermise între asemenea persoane. Tăceau şi,
lucru ciudat, se părea că iritarea li se micşora pe măsură ce
ajungeau deasupra oraşului. începeau să se mai liniştească.
Clocotele sângelui lor se potoleau ca şi ale unui ibric de
cafea depărtat de foc. De ce?
La acest de ce nu putem da nici un răspuns, dar
adevărul este că, ajunşi la un balcon ce se afla la o înălŃime
de două sute şaizeci şi şase de picioare deasupra nivelului
oraşului, cei doi adversari statură jos şi mult, mult liniştiŃi,
se priviră, ca să zicem aşa, fără mânie.
- Sus mai e! zise primarul ştergându-şi faŃa cu batista.
- Foarte sus! răspunse ajutorul de primar. Ştii că
turnul nostru e mai înalt cu paisprezece picioare decât Sf.
55
Mihai din Hamburg?
- Ştiu răspunse primarul cu oarecare mândrie, care îi
stă bine celui mai de seamă quinquendonian.
După câteva clipe, cei doi fruntaşi îşi continuara
urcuşul, aruncând priviri curioase prin ferestrele din zidul
turnului. Primarul o luase înainte, fără ca Niklausse să zică
ceva. Ba încă, pe la a trei suta treaptă, van Tricasse fiind
din cale afară de obosit, Niklausse îl împinse de spate;
55
primarul îl lăsă şi, când ajunseră pe platformă, îi zise:
- MulŃumesc, Niklausse, îŃi rămân foarte îndatorat.
La uşa turnului, jos, erau două fiare sălbatice, gata să
se sfâşie; în vârful rumului ajungeau ca doi prieteni!
Timpul era foarte frumos. Era în luna mai. Soarele
absorbise toŃi aburii. Ce aer curat! Ce senin! Se vedeau
lucrurile cele mai mici pe o mare întindere de jur-împrejur.
Numai la câŃiva kilometri se zăreau zidurile albe ale
Virgamenului, acoperişurile lui roşii, clopotniŃele sclipind
sub razele soarelui. Şi oraşul acesta era menit jafului şi
focului!
Primarul şi ajutorul său se aşezară alături pe o bancă
mică de piatră, ca doi oameni de treabă şi care se iubesc.
Priveau, gâfâind, apoi, după câteva clipe de tăcere:
- Ce frumos este! exclamă primarul.
- Da, e încântător! răspunse ajutorul. Nu crezi, dragă
van Tricasse, că omenirea este ursită să stea mai de grabă
la înălŃimile acestea, decât să se târască pe scoarŃa planetei
noastre?
- Sunt cu totul de părerea Ńa, dragă Niklausse; cu totul
de părerea ta. Aici înŃelegi mai bine măreŃia naturii! O
aspiri prin toate simŃurile! La o astfel de înălŃime ar trebui
să-şi formuleze filozoful sistemele lor şi să trăiască
înŃelepŃii, mai presus de toate mizeriile lumii acesteia!
- Facem ocolul platformei? întrebă ajutorul de
primar.
- Facem, răspunse primarul.
Şi cei doi prieteni, sprijinindu-se unul de braŃul
celuilalt şi făcând ca altădată pauze- mari între întrebări şi
răspunsuri, examinară toate punctele orizontului. •
- Sunt cel puŃin şaptesprezece ani de când nu m-am
mai urcat în turn, zise van Tricasse.
56
- Eu nu m-am urcat niciodată, zise Niklausse, şi îmi
pare rău, căci ai o privelişte minunată de la înălŃimea
aceasta! Vezi, dragă prietene, cum şerpuieşte de frumos
printre arbori râul Vaar?
- Şi mai încolo înălŃimile din Saint-Hermandad! Ce
frumos mărginesc orizontul! Vezi şirul acela de arbori pe
care i-a aşezat natura cu atâta meşteşug? Ah! natura,
natura, Niklausse! Va putea mâna omului s-o întreacă
vreodată?
- E încântător, scumpul meu prieten, răspunse
ajutorul de primar. Priveşte turmele răspândite pe câmpiile
verzi, boii,, vacile, berbecii...
Dar muncitorii aceia care se duc la câmp! Parcă sunt
nişte ciobani din Arcadia; nu le lipseşte decât cimpoiul!
- Şi deasupra câmpiei roditoare, frumosul cer
albastru nepătat de nici un nor! Ah, Niklausse, aici devii
poet! Nu înŃeleg cum sfântul Simion Stâlpnicul n-a fost
unul dintre cei mai mari poeŃi ai lumii.
- Poate că unde coloana lui nu era aşa înaltă ca turnul
nostru, răspunse ajutorul de primar zâmbind cu bunătate.
în clipa aceea renumitele clopote ale oraşului se
puseră în mişcare şi sunară una din ariile cele mai
melodioase. Cei doi prieteni rămaseră uimiŃi de admirare.
Cu vocea lui blajină, primarul întrebă:
- Dar, prietene Niklausse, oare de ce ne-am urcat în
turn?
 - Adevărat, răspunse Niklausse, ne-au furat
gândurile...
- De ce ne-am urcat? întrebă din nou primarul.
. - Ne-am urcat, răspunse Niklausse, ca să respirăm
aerul acesta curat, nestricat de slăbiciunile omeneşti.
- Atunci să coborâm, dragă Niklausse.
57
- Să coborâm, dragă van Tricasse.
Cei doi fruntaşi îşi mai aruncară o dată ochii asupra
priveliştii minunate, apoi primarul o luă înainte şi începu să
coboare încet şi măsurat. Ajutorul său îl urma, câteva trepte
mai în urmă. Ajunseră la balconul unde se opriseră la
urcare. Obrajii începură să li se înflăcăreze. Se opriră o
clipă, apoi îşi continuara coborâtul.'
După un minut, van Tricasse îl rugă pe Niklausse sa-
şi încetinească paşii, căci îl calcă pe călcâie şi îl supără.
După vreo douăzeci de trepte, porunci ajutorului de
primar să se oprească, pentru a rămâne oarecare distanŃă
între ei.
Ajutorul răspunse că nu are poftă să stea cu un picior
în aer pentru gustul primarului şi merse înainte.
Van Tricasse îi trânti o vorbă destul de aspră.
Niklausse făcu şi el o aluzie jignitoare vizavi de
vârsta primarului destinat - după tradiŃiile familiei lui - să
se mai însoare o dată. .
Primarul mai coborî vreo douăzeci de trepte,
înştiinŃându-l pe Niklausse că asta nu i-o va ierta.
Niklausse răspunse că el o va lua înainte şi, scara find
strâmtă şi cu totul întunecată, cei doi fruntaşi se ciocniră.
Cuvintele de „dobitoc" şi „prost-crescut" au fost cele
mai blânde dintre cele schimbate atunci.
*■ Vom vedea noi, vită bătrână, strigă primarul, vom
vedea ce vei face în războiul acesta, în ce rând vei fi!
- înaintea ta, dobitocule! răspunse Niklausse.
Urmară alte strigăte şi apoi ai fi jurat că nişte trupuri
omeneşti se rostogolesc pe scară în jos.
Ce s-a întâmplat? Pentru ce s-au schimbat aşa.de
repede? Pentru ce mieii de pe platformă s-au schimbat jos
în tigrii?
58
Orice ar fi, păzitorul turnului auzind gălăgie,
deschise uşa de jos, tocmai în clipa când adversarii, cu
ochii scoşi din orbite, îşi smulgeau părul de pe cap. Noroc
că aveau peruci!
- îmi vei da satisfacŃie! strigă primarul îndreptându-
şi pumnul spre nasul adversarului.
- Când vei voi! urlă ajutorul de primar Niklausse,
mişcând ameninŃător piciorul drept.
Păzitorul, care de asemenea era aŃâŃat, nu se ştie de
ce, găsi scena asta de provocare ca foarte naturală. Ba încă,
parcă îl împingea ceva să se amestece şi el în ceartă, dar se
stăpâni şi se duse să anunŃe prin oraş că în curând va avea
loc un duel între primarul van Tricasse şi ajutorul de primar
Niklausse.
XIV
Lucrurile sunt împinse aşa de departe, încât
locuitorii Quinquendonului, cititorii şi chiar
ajutorul cer un deznodământ imediat
Ultima întâmpinare dovedeşte până la ce grad de
aŃâŃare ajunsese populaŃia Quinquendonului. Cei mai vechi
prieteni şi cei mai blajini - înainte de a se fi ivit „epidemia"
- să ajungă în uşa furiei! Şi asta abia peste câteva minute de
când, vechea lor dragoste, blândeŃea, firea lor
contemplativă le revenise în vârful turnului.
Auzind de cele întâmplate, doctorul Ox nu mai putea
de bucurie. Nici nu voia să asculte argumentele
preparatorului său, care vedea că lucrurile iau o întorsătură
58
primejdioasă. De altfel, amândoi sufereau de aŃâŃarea
generală. Nu erau mai puŃin agitaŃi decât restul populaŃiei
şi ajunseseră chiar să se certe cum se certase primarul cu
ajutorul său.
Aici trebuie să spunem însă că toate întâlnirile pe
teren proiectate, au fost amânate până la rezolvarea
conflictului cu oraşul Virgamen. Nimeni nu are dreptul sa-
şi verse sângele în zadar, căci el era până la ultima picătură
al patriei primejduite.
într-adevăr, împrejurările erau grele şi nu era de dat
înapoi.
Primarul van Tricasse cu tot zelul lui războinic,
crezuse că nu e bine să se azvârle asupra duşmanului fără
să-l înştiinŃeze mai întâi. De aceea ceru virgamenzilor, prin
domnul Hottering, guard silvic, să dea satisfacŃie pentru
călcarea de teritoriu comisă în 1195 în dauna
Quinquendonului.
AutorităŃile din Virgamen la început nu înŃeleseră
despre ce era vorba şi guardul silvic a fost dat afară foarte
cavalereşte.
Van Tricasse trimise atunci pe unul din adjutanŃii de
câmp ai generalului cofetar, pe cetăŃeanul Hildevert
Schuman, fabricant de.acadele, om foarte energic, care
făcu cunoscut autorităŃilor din Virgamen şi minutul în care
s-a încheiat la 1195 procesul verbal prin îngrijirea
primarului Natalis van Tricasse.
AutorităŃile din Virgamen izbucniră în hohote de râs
şi cu adjutantul de câmp se întâmplă la fel ca şi cu guardul-
silvic.
Primarul îi strânse atunci pe fruntaşii oraşului într-un
consoliu. O scrisoare frumos şi viguros a fost redactată în
formă de ultimatum. Casus belii era arătat lămurit şi se
59
acorda cetăŃii Virgamen un termen de douăzeci şi patru de
ore ca să repare insulta adusă Quinquendonului.
Scrisoarea porni şi se înapoie peste câteva ore făcută
în mii de bucăŃi, fiecare constituind câte o nouă insultă
pentru quinquendonieni.
Deci virgamenezii cunoşteau de mult făgăduinŃa
quinquendonienilor şi îşi băteau joc acum de ei, de
reclamaŃia lor, de casus belii, de ultimatum!
Nu mai era decât un lucru de făcut: să hotărască
armele, să se invoce zeul războaielor şi metoda prusiana, să
se năpustească asupra virgamenezilor mai înainte ca ei să
se fi putut pregăti.
Aşa hotărî consiliul într-o şedinŃă solemnă, în care
strigătele, batjocura, gesturile ameninŃătoare se încrucişau
cu o violenŃă fără seamăn. O adunare de nebuni de îndrăciŃi
n-ar fi fost mai zgomotoasă.
Imediat după declararea războiului, generalul Jean
Orbideck îşi strânse armata, adică nouă mii trei sute
nouăzeci şi trei de luptători, dintr-o populaŃie de două mii
trei sute nouăzeci şi trei suflete. Femeile, copiii, bătrânii
erau în rând cu bărbaŃii tineri.
Toate lucrurile tăioase sau noduroase au fost
transformate în arme. Puştile din oraş au fost
rechiziŃionate.
Se găsiră cinci, dintre care două fără cocoş şi
fuseseră date avangardei. Artileria se compunea din tunul
cel vechi de. la castel, care fusese cucerit la Quesnoy în
1339, una din cele dintâi guri de foc de care vorbeşte istoria
şi cu care nu se mai trăsese de cinci secole. Din fericire
pentru servanŃi, nu erau proiectile, dar chiar aşa cum era
arma asta, tot putea să înfricoşeze puŃin pe duşmani.
Celelalte arme fuseseră luate din muzeul de
antichităŃi şi din arsenalele particulare cunoscute sub
60
numele de bucătării, dar curajul, dreptatea, ura în contra
duşmanului, dorul de răzbunare, Ńineau loc de arme mai
perfecŃionate şi înlocuiau - cel puŃin aşa se nădăjduia -
mitralierele moderne şi tunurile cu repetiŃie.
Trupele au fost trecute în revistă. Nici un cetăŃean nu
era lipsă la apel. Generalul Orbideck, cam nesigur pe calul
lui, un dobitoc răutăcios, căzu de trei ori în faŃa frontului,
se ridică însă teafăr ceea ce a fost socotit ca un semn bun.
Primarul, ajutorul de primar, comisarul, judecătorul,
perceptorul, bancherul, rectorul, în sfârşit toŃi fruntaşii
oraşului mergeau în frunte. Nici mamele, nici surorile, nici
fiicele nu vărsau o lacrimă. îşi îndemnau soŃii, fraŃii,
părinŃii la luptă şi îi urmau formând ariergarda sub
comanda curajoasei doamne van Tricasse.
Se auzi trompeta crainicului Jean Mistrol; armata
porneşte, părăseşte piaŃa şi, scoŃând strigăte sălbatice, se
îndreaptă spre poarta Audemade.
în clipa când fruntea coloanei era să treacă de
zidurile oraşului, se repezi un om înaintea ei.
- StaŃi! StaŃi! nebunilor! strigă el. LiniştiŃi-vă! StaŃi să
închid robinetul! Voi nu sunteŃi setoşi de sânge! SunteŃi
oameni cumsecade, blânzi, paşnici! Dacă vă găsiŃi în halul
acesta, vina este a stăpânului meu, doctorul Ox! E vorba de
o experienŃă! Sub pretextul că vă va lumina oraşul cu gaz
oxihidric, a săturat...
Preparatorul Ygene era peste măsură de aprins, dar
nu putu să termine. în clipa în care secretul doctorului era
să-i scape din gură, doctorul Ox furios îl ajunse din urmă,
se repezi la el şi-i închise gura cu pumnii.
O adevărată luptă. Primarul, ajutorul de primar şi
ceilalŃi fruntaşi care se opriseră la vederea lui Ygene, se
61
repeziră înfuriaŃi la cei doi străini, fără să vrea să mai
asculte nici pe unul nici pe altul. Doctorul Ox şi
preparatorul lui, înghiontiŃi, bătuŃi, au fost numai bine
târâŃi din ordinul lui van Tricasse, spre închisoare, când...
61
XV
Deznodământul are loc
Când avu loc o explozie înfricoşătoare.
Se păru că a luat foc toată atmosfera. O flacără de o
intensitate, de o vioiciune fenomenală Ńâşni până în înaltul
cerului, ca un meteor. Dacă ar fi fost noapte, ar fi luminat
până la zece kilometri înjur.
Toată armata quinquendoniană a fost culcată la
pământ, ca o armată de soldaŃi de plumb. Din fericire, nu a
fost nici o victimă; câteva zgârieturi, câteva cucuie şi atâta
tot. Cofetarul care, din întâmplare, nu a căzut de pe cal în
clipa aceea, se alese cu pamponul pârlit, dar fără nici o
rană.
Ce se întâmplase?
După cum s-a aflat în urmă, sărise în aer uzina de
gaz. în lipsa doctorului Ox şi a ajutorului său, se făcuse
vreo nesocotinŃă. Nu se ştie nici cum, nici de ce, se stabilise
o comunicaŃie între rezervorul cu oxigen şi cel cu hidrogen.
Din întâlnirea acestor două gaze ieşise un amestec
explozibil, care luase foc din nebăgare de seamă.
Aceasta schimbă toate planurile. Când se ridică
armata de jos, doctorul Ox şi preparatorul Ygene
dispăruseră.
62
XVI
Cititorul inteligent vede că a ghicit,
cu toate precauŃiile autorului
După explozie, Quinquendonul a redevenit imediat
cetatea paşnică, nepăsătoare şi flamandă de odinioară.
După explozie, care nu produse o emoŃie prea mare,
fiecare - fără să ştie de ce, maşinaliceşte - îşi luă drumul
spre casă, primarul la braŃ cu ajutorul de primar, avocatul
Schult la braŃ cu doctorul Custos, Frantz, Niklausse la braŃ
cu rivalul său Simon Collaert, toŃi liniştiŃi, fără să facă
vreun zgomot, fără să-şi mai dea seama de ce s-a întâmplat,
uitând de Virgamen şi de răzbunare. Generalul se înapoie
la prăjiturile lui şi ajutorul la fabricatul acadelelor.
Totul îşi reluă vechea linişte, viaŃa obişnuită, oameni
şi animale, animale şi plante, chiar turnul porŃii Audenarde
pe care explozia... îl îndreptase!
De atunci nu s-a mai auzit nici un cuvânt mai, tare ca
altul, nici o discuŃie în oraşul Quinquendone. Nu s-a mai
făcut nici politică, n-au mai avut loc procese, cluburile au
fost desfiinŃate, sergenŃii de stradă de asemenea. Locul de
comisar al lui Passaul redeveni o sinecură şi dacă nu i s-a
tăiat leafa, motivul a fost că primarul şi ajutorul de primar,
nu s-au putut hotărî să ia vreo hotărâre în privinŃa lui.
Din timp în timp însă comisarul, fără să bănuiască el
ceva, tot mai era visat de nemângâiata Tatanemance.
Rivalul lui Frantz o lăsa cu multă mărinimie pe
frumoasa Suzel iubitului ei, care se grăbi să se căsătorească
cu ea peste cinci sau şase ani de la aceste întâmplări.
Cât despre doamna van Tricasse, dânsa muri zece ani
mai târziu - în termen deci - iar primarul se căsători cu
domnişoara Pelagie van Tricasse verişoara sa.
63
XVII
Cum se explică
teoria doctorului Ox
Dar ce a făcut misteriosul doctorului Ox? O
experienŃă fantezistă şi nimic mai mult.
După ce şi-a aşezat conductele de gaz, a saturat cu
oxigen curat, fără un atom de hidrogen, clădirile publice,
casele particulare, în cele din urmă străzile
Quinquendonului.
Gazul acesta fără gust, fără miros, răspândit în aşa
mare cantitate în atmosferă, provoacă tulburări serioase în
organism când este inspirat.
Când trăieşti într-un mediu saturat de oxigen, eşti
excitat, supraexcitat, arzi!
Cum reintri în atmosfera obişnuită, îŃi vii în fire
dovadă întâmplarea ajutorului de primar şi a primarului
când au ajuns în vârful turnului, la aerul obişnuit, căci
oxigenul fiind greu, rămâne în straturile inferioare ale
atmosferei.
Traiul în asemenea condiŃii, respiraŃia gazului
acestuia care transformă fiziologic corpul ca şi sufletul,
scurtează viaŃa întocmai ca la aceia care mor voind să
soarbă cât mai mult din plăcerile vieŃii în timpul cel mai
scurt!
A fost deci un mare noroc pentru quinquendonieni,
explozia providenŃială care a pus capăt primejdioasei
experienŃe, distrugând uzina doctorului Ox.
în rezumat şi pentru a încheia, virtutea, curajul,
talentul, inteligenŃa, imaginaŃia, toate calităŃile sau
facultăŃile acestea nu cumva au vreo legătură cu oxigenul?
Asta-i teoria doctorului Ox, dar oricine are dreptul să
n-o admită şi, întrucât ne priveşte, noi o respingem din
toate punctele de vedere, cu toată experienŃa fantezistă la
care a fost supus oraşul Quinquendone.
64
CUPRINS
Capitolul I 3
Capitolul II 5
Capitolul III 12
Capitolul IV 18
Capitolul V 24
Capitolul VI 32
Capitolul VII 37
Capitolul VIII • 48
Capitolul IX 54
Capitolul X 54
Capitolul XI 60
Capitolul XII 66
Capitolul XIII 67
Capitolul XIV 75
Capitolul XV 80
Capitolul XVI 81
Capitolul XVII 82
65
JULES VERNE
Printre
gheŃurile eterne
IlustraŃii: Bertrand, Froelich, Th. Schuler, Bayard şi Marie
Traducere: Bogdan Z. COSMI N
I
65
Steagul negru
Parohul vechii biserici din Dunkerque se trezi la ora
cinci în ziua de 12 mai 18..., pentru ca, potrivit obiceiului
său, să spună prima liturghie, la care asistau câŃiva
cucernici pescari.
îmbrăcat cu straiele preoŃeşti se dusese la altar, când
un om intră în sacristie, vesel şi îngrozit totodată.
Era un marinar cam de vreo şaizeci de ani, dar încă
voinic şi teafăr, cu o înfăŃişare bună şi cinstită.
. - Părinte, părinte, opreşte-te, te rog!
- Dar ce te apucă aşa de dimineaŃă Jean Cornbutte?
răspunse preotul.
- Ce m-a apucat? Iaca, o poftă nebună să-Ńi sar de gât!
- Ei bine, după sfânta slujbă la care vei asista şi
dumneata...
- Sfântă slujbă! răspunse râzând bătrânul marinar.
Crezi că te voi lăsa s-o faci?
- Şi pentru ce nu? întrebă preotul. Explică-te, a treia
oară...
- Că va fi tocat sau nu, răspunse Jean Cornbutte, va
mai toca de multe ori azi, părinte, căci mi-ai făgăduit că vei
binecuvânta cu propriiile dumitale mâini căsătoria fiului
meu Ludovic cu nepoata mea Măria!
- Dar ce a sosit? exclamă cu voioşie preotul.
- Nu-i departe, glăsui Cornbutte frecându-şi mâinile.
Vigia de pe mal a zărit la răsăritul soarelui bricul nostru, pe
care chiar dumneata l-ai botezat cu frumosul nume de LA
JEUNE HARDIE (Tânăra îndrăzneaţă).
- Te felicit din toată inima, dragul meu Combutte,
răspunse parohul dezbrăcându-şî patrafirul şi stiharul.
Cunosc învoielile noastre. Celălalt preot mă va înlocui şi
eu îŃi voi fi la dispoziŃie, la sosirea scumpului dumitale fiu.
- Şi eu vă făgăduiesc că n-o să vă facă să aşteptaŃi
prea mult! răspunse marinarul. PublicaŃiile s-au făcut chiar
66
de dumneata şi nTo să mai ai de iertat decât păcate ce se pot
săvârşi între cer şi apă, prin mările Nordului. Am avut o
straşnică idee, voind să se facă nunta chiar în ziua sosirii şi
ca fiul meu Ludovic să nu plece de pe bricul lui decât
pentru a se duce la biserică.
-Atunci du-te Cbrnbute şi vezi de toate.
- Alerg părinte, la revedere!
Marinarul se înapoie cu paşi mari la casa lui, situată
pe cheiul portului negustoresc, de unde se zărea marea
Nordului, lucru de care era atât de mândru.
Jean Cornbutte adunase o oarecare avere în viaŃa lui.
După ce timp îndelungat comandase corăbiile unui bogat
armator din Havre, el se stabili în oraşul lui natal, unde
puse să i se construiască pe propria lui răspundere bricul
Tânăra îndrăzneaţă. Mai multe călătorii în miază-noapte
izbutiră şi ca întotdeauna corabia găsi să vândă cu preŃ bun
încărcătura de lemn, de fier şi de gudron. Jean Cornbutte
lăsă atunci comanda fiului său Ludovic, marinar viteaz, de
treizeci de ani care, după spusele tuturor căpitanilor
cabotori era cel mai vajnic marinar din Durkerque.
- Ludovic Cornbutte plecase având o mare dragoste
pentru Măria, nepoata tatălui său, care considera că sunt
tare lungi zilele în care el lipsea. Măria avea abia douăzeci
de ani. Era o flamandă frumoasă, cu câteva picături de
sânge olandez în vene. Mama ei murind, o încredinŃase
fratelui său Jean Cornbutte. Aşa că bunul marinar o iubea
ca pe propria-i fiică şi vedea în plănuita căsătorie un izvor
de adevărată şi trainică fericire.
Sosirea bricului semnalat în largul strâmtorilor,
sfârşea o însemnată tranzacŃie comercială, de la care Jean
Cornbutte aştepta un mare beneficiu. Tânăra îndrăzneaţă
plecată de aproape trei .luni, venea din Bodoe, din ultimul
67
popas făcut pe coasta apuseană a Norvegiei şi făcuse
repede călătoria.
înapoindu-se acasă, Jean Cornbutte găsi toată casa în
picioare. Măria cu fruntea luminoasă, îşi îmbrăca hainele
de mireasă.
- Numai de nu ar sosi bricul înaintea noastră! zicea
dânsa.
- Grăbeşte-te micuŃo, răspunse Jean Combutte, căci
bate vântul dinspre miază-noapte şi Tânăra, îndrăzneaţă
alunecă bine, când alunecă în largul mării.
- Prietenii noştri sunt vestiŃi, dragă unchiule? întrebă
Măria.
- Sunt!
- Şi notarul şi părintele?
- Fii liniştită! Numai tu ne vei face să aşteptăm!
în acea clipă intră cumătrul lui Combutte.
- Ei bine! bătrâne Combutte, exclamă el, ce noroc!
Corabia ta soseşte tocmai când guvernul scoate la licitaŃie
mari furnituri de lemne pentru marină.
- Şi ce mă priveşte asta. pe mine? răspunse Jean
Combutte. Doar nici nu-i vorba de guvern aici!
- Fără îndoială, domnule Clerbaut, spuse Măria, nu
ne preocupă decât un singur lucru; înapoierea lui Ludovic.
- Nu zic ba... răspunse cumătrul. Dar în sfârşit aceste
furnituri...
- Şi dumneata vei veni la nuntă, răspunse Jean
Combutte, care îl întrerupse pe negustor şi-i strânse mâna
de mai-mai să i-o sfărâme.
- Furniturile astea de lemne...
- Şi cu toŃi prietenii noştri de pe uscat şi amicii de pe
mare, Clerbaufc^sm şi vestit lumea şi voi pofti întregul
echipaj al bricului!
68
- Şi ne vom duce să-l aşteptăm la chei? întrebă Măria.
- Cred şi eu, răspunse Jean Cornbutte. Vom defila doi
câte doi, cu viorile în frunte.
InvitaŃii lui Jean Cornbutte sosiră fără întârziere.
Deşi era foarte devreme, nici unul nu lipsi la chemare. TpŃi
îl felicitară pe bunul marinar, pe care-l iubeau. In acest
timp, Măria îngenuncheată înaintea lui Dumnezeu îşi
preschimbă rugile în mulŃumiri. Ea se întoarse, în curând,
în sala comună, frumoasă şi împodobită şi a fost sărutată pe
obraz de toate cumetrele, iar bărbaŃii îi strânseră cu tărie
mâna, apoi Jean Cornbutte dădu semnalul de plecare.
Era un curios spectacol să vezi această ceată voioasă
luând calea spre mare la răsăritul soarelui. Ştirea sosirii
bricului se răspândi în port şi multe capete în scufii de
noapte se iviră la ferestre şi la uşile întredeschise. Din
fiecare parte se auzea o cinstită laudă sau o salutare
măgulitoare.
Convoiul de nuntă ajunse la cheiul de lemn în
mijlocul unui concert de laude şi de binecuvântări. Timpul
se făcuse minunat de frumos şi soarele parcă ar fi luat parte
la serbare. Un vântuleŃ de miază-noapte înspuma talazurile
şi câteva dube pescăreşti îndreptate cât mai aproape pentru
a ieşi din port, brăzdau marea cu repezile lor zboruri printre
şarampoii stăvilarului de lemn.
Cele două ieşituri ale Dunkerque-lui care prelungesc
cheiul portului se întind până departe în mare. Nuntaşii
ocupau toată lărgimea ieşiturii dinspre miază-noapte şi în
curând ajunseră la o căsuŃă aşezată la capătul ei, unde
veghea căpitanul portului.
Bricul lui Jean Cornbutte devenise din ce în ce mai
vizibil. Vântul se înteŃea şi Tânâr&jndtăzneaţă alerga pe
apele din largul mării cu toate pânzele întinse la catargurile
69
dinainte, la cel din spate, la brigantina şi la catargul mic. Pe
bord trebuia să fi domnit bucuria ca şi pe uscat. Jean
Cornbutte cu un ochean în mână, răspundea cu voioşie
întrebărilor prietenilor săi.
- Uite frumosul meu bric! exclamă el, curat şi aşezat
ca şi cum ar ancora la Dunkerque! Nici o stricăciune! Nici
o funie mai puŃin!
- îl vezi pe fiul dumitale, căpitanul? îl întreba unul.
- Nu încă. Ah! e ocupat cu treburile!
- De ce nu-şi ridică steagul? întrebă Cierbauf.
- Nu ştiu nici eu, bătrâne prietene, dar negreşit că are
un motiv.
- Ocheanul dumitale unchiule, dă-mi ocheanul
dumitale spuse Măria, smulgându-i unealta din mâini;
vreau să fiu cea dintâi care îl va zări!
- Dar este fiul meu, domnişoară!
*• Sunt trei ani de când este fiul dumitale, răspunse
tânăra fată râzând şi numai doi de când este logodnicul
meu.
Tânăra îndrăzneaţă era vizibilă în întregime.
Echipajul făcea chiar pregătirile de ancorare. Pânzele de
sus erau strânse; se puteau recunoaşte marinarii ce se
îndreptau spre interiorul corăbiei. Dar nici Măria, nici Jean
Cornbutte nu-l putuseră încă saluta cu mâna pe căpitanul
bricului.
- Nu, zău! uite-l pe secund, pe Andrei Vasling?
exclamă Clerubauf.
- Uite-l pe Misonne, dulgherul, răspunse unul dintre
cei de faŃă.
- Şi pe prietenul nostru Penellan! spuse un altul
făcând un semn marinarului numit astfel.
Tânăra îndrăzneaţă nu era decât la trei aruncături de
70
cablu depărtare de port, când un steag negru se înălŃă în
vârful catargului. Era un doliu pe bord.
Un simŃământ de groază trecu prin toate sufletele şi
în inima tinerei logodnice.
Cu mâhnire sosea bricul în port şi o tăcere de gheaŃă
domnea pe puntea lui. In curând trecând capătul zăgazului,
Maria, Jean Cornbutte şi toŃi prietenii năvăliră spre cheiul
unde avea să acosteze vasul şi într-o clipă au fost la bord.
- Fiul meu! strigă Jean Cornbutte, care nu putu rosti
decât aceste cuvinte.
Marinarii bricului, cu capul descoperit îi arătară
steagul de jale. Maria scoase un Ńipăt de deznădejde şi căzu
în braŃele bătrânului Cornbutte.
Andrei Vasling adusese Tânăra îndrăzneaţă, dar
Ludovic Cornbutte, logodnicul Măriei, nu mai era pe
bordul ei.
II
Planul lui Jean Cornbutte
De îndată ce tânăra fată, încredinŃată prietenilor
miloşi plecă de pe bric, secundul, Andrei Vasling îi povesti
lui Jean Cornbutte groaznicul eveniment ce-i lipsea de
plăcerea de a-i revedea fiul, pe care jurnalul de bord îl
descria în aceşti termeni:
„La înălţimea Maelstrom, în ziua de 26 aprilie,
corabia ridicând pânza cea mare pe o furtună cu vânturi de
sud-est, zări semnalele de deznădejde ce ile făcea o goeletă
- o corăbioara mică de pescari cu două catarge - în voia
vântului. Această goeletă fără catargul din faţă, alerga spre
71
prăpastie cu pânzele strânse. Căpitanul Ludovic Cornbutte
văzând această corabie mergând spre o pieire sigură, se
hotărî să se ducă pe bord. Cu toate observaţiile echipajului
său, el dădu ordin să se lase şalupa în mare, coborî în ea cu
marinarul Cortrois şi timonierul Petre Nouquel. Echipajul
îi urmări din ochi până în clipa când dispărură în ceaţă.
71
Noaptea veni. Marea deveni din ce în ce mai agitată, atrasă
de curentele ce limitau aceste paragini, se primejduia să fíe
înghiţită în Maelstrom. Ea a fost silită să fugă, împinsă de
vânt. în zadar staţiona ea timp de câteva zile la locul
sinistrului; şalupa bricului căpitanului Ludovic nu se mai
arătase. Atunci Andrei Vasling adună echipajul, luă
comanda corăbiei şi întinse pânzele pentru a veni la
Dunkerque".
Jean Cornbutte, după ce citi această povestire ca pe
un simplu fapt de bord, plânse mult timp şi dacă avu o
oarecare mângâiere, ea îi proveni gândindu-se că fiul lui
murise voind să-şi ajute semenii. Apoi sărmanul tată părăsi
acest bric a cărui vedere îi făcea rău şi se înapoie
deznădăjduit acasă.
Această veste tristă se împrăştie numaidecât în
întregul Dunkerque. Numeroşii prieteni ai bătrânului
marinari veniră să-şi exprime viile şi sincerele lor păreri de
rău. Apoi marinarii de pe Tânăra îndrăzneaţă dădură
amănuntele cele mai depline asupra acestui eveniment şi
Andrei Vasling trebui să istorisească Măriei în toate
amănuntele devotamentul logodnicului ei.
Jean Cornbutte se gândi - după ce plânse - şi chiar a
doua zi, după ancorare, văzându-l pe Andrei Vasling îi
spuse:... ... -. x r •. ;
îtJj

- Eşti sigur, tare sigur, Andrei, că fiul meu a pierit?

- Vai! da domnule Jean! răspunse Andrei Vasling.
- Şi ai făcut toate cercetările necesare pentru a-l găsi?
- Toate, fără nici o ezitare, domnule Cornbutte! Dar
din nenorocire este o certitudine. Cei doi marinari ai lui şi
el au fost înghiŃiŃi de vâltoarea Maestromului.
- łi-ar plăcea, Andrei, să păstrezi comanda ca secund
al vasului?
72
- Asta ar atârna de căpitan, domnule Cornbutte.
- Căpitanul voi fi eu Andrei, răspunse bătrânul
marinari. Voi descărca repede corabia, îmi voi alcătui
echipajul şi voi alerga pentru a-l găsi pe fiul meu.
- Fiul dumitale este mort! răspunse Andrei Vasling
stăruind. •
- Este cu putinŃă Andrei, răspunse cu vioiciune Jean
Cornbutte, dar de asemenea e cu putinŃă să fi scăpat. Voi
scotoci porturile Norvegiei, unde se poate să fi fost împins
şi când voi avea siguranŃa că n-o să-l mai revăd niciodată,
numai atunci mă voi înapoia ca să mor aici!
Andrei Vasling înŃelegând că această hotărâre era de
nezdruncinat, nu mai stămi şi se retrase.
Jean Cornbutte o informă imediat pe nepoata sa de
planul său şi văzu licărind câteva luciri de speranŃă printre
lacrimile ei. încă nu-i trecuse tinerei fete prin minte că
moartea logodnicului ei putea fi incertă; dar abia a fost
aruncată în inima ei această nouă speranŃă şi ea se prinse de
ea fără nici o rezervă.
Bătrânul marinar hotărî ca Tânăra îndrăzneaţă să reia
imediat drumul mării. Acest bric temeinic construit, nu
avea nici o stricăciune de reparat. Jean Cornbutte făcu
publicaŃii că dacă marinarii vor să se reîmbarce, nimic nu
va fi schimbat în alcătuirea echipajului. Doar el îl va
înlocui pe fiul său la comanda corăbiei.
Nici unul dintre tovarăşii lui Ludovic Cornbutte nu
lipsi de la chemare şi erau printre ei marinari îndrăzneŃi:
Alain Turquiette, dulgherul Fidele Misonne, bretonul
Penellan, care îl înlocuia pe Petre Nouquet ca timonier al
Tinerei îndrăzneaţe, apoi Gradlin, Aupic, Gervique,
marinari curajoşi şi încercaŃi.
Jean Cornhutte îi propuse din nou lui Andrei Vasling
73
să-şi reia gradul la bord. Secundul bricului era un dibaci
mânuitor, care îşi făcuse dovezile readucând Tânăra
îndrăzneaţă cu bine în port. Totuşi nu se ştie pentru care
motiv, Andrei Vasling făcu câteva observaŃii şi ceru răgaz
să se mai gândească.
- Cum vrei Andrei Vasling, răspunse Cornbutte.
Aminteşte-Ńi numai că, dacă primeşti, vei fi binevenit
printre noi.
Jean Cornbutte avea un om devotat în bretonul
Penellan, care a fost vreme îndelungată tovarăşul lui de
călătorie. Mica Mărie stătea odinioară seri îndelungate în
braŃele timonierului, în timp ce acesta stătea pe jos. Aşa că
păstrase pentru dânsa o prietenie ca de tată, pe care tânăra
fată i-o înapoia cu o dragoste sinceră.
Penellan grăbi din răsputeri armamentul bricului, cu
atât mai mult cu cât, după părerea lui, Andrei Vasling nu
făcuse poate toate cercetările cu putinŃă pentru a-i regăsi pe
naufragiaŃi, de aceea fusese scuzat. de răspunderea de
căpitan ce apăsa asupra sa.
Nu se scurseră opt zile şi Tânăra îndrăzneaţă era gata
să ia drumul mării. în loc de mărfuri, ea a fost în întregime
aprovizionată cu cărnuri sărate, pesmeŃi, saci cu făină,
cartofi, carne de porc, vin, rachiu, cafea, ceai, tutun.
Plecarea a fost fixată pentru ziua de 22 mai. în ajun,
Andrei Vasling, care încă nu-i răspunsese lui Jean
Cornbutte, veni la el acasă. Era încă nehotărât şi nu ştia ce
decizie să ia.
Jean Cornbutte nu era acasă, deşi uşa casei sale era
deschisă. Andrei Vasling pătrunse în sala comună alăturată
de odaia tinerei fete, de unde zgomotul unei însufleŃite
convorbiri îi izbi auzul. El ascultă cu atenŃie şi recunoscu
vocile lui Penellan şi a Măriei.
74
Negreşit discuŃia dura de ceva timp, căci fata părea
că se împotriveşte cu o neclintită tărie observaŃiilor
marinarului breton.
- Ce vârstă are unchiul Cornbutte? întrebă Măria.
- Cam şaizeci de ani sau aşa ceva, răspundea
Penellan.
- Ei bine, n-o să înfrunte el primejdile spre a-şi regăsi
fiul?
- Căpitanul nostru e încă bărbat voinic, răspundea
marinarul. Are un corp de stejar şi muşchi tari ca nişte
drugi de fier. Aşa că nu sunt deloc îngrozit să-l văd luând
iar calea mării!
- Bunule Penellan reîncepu Măria, eşti tare când
iubeşti! De altfel am deplină încredere în ajutorul celui de
sus. Ai să mă înŃelegi şi ai să-mi vii în ajutor?
- Nu! spunea Penellan. Este cu neputinŃă Măria! Cine
ştie unde vom naufragia şi ce rele va trebui să suferim! De
câte ori n-am văzut bărbaŃi voinici lăsându-şi zilele prin
aceste mări. -
- Penellan, reluă tânăra fată, n-o să fie nici mai mult
nici mai puŃin şi dacă mă refuzi, am să cred că nu mă mai
iubeşti!
Andrei Vasling înŃelese hotărârea fetei. El se gândi o
clipă şi hotărârea lui era luată.
- Jean Cornbutte, zise el înaintând spre bătrânul
marinar, care tocmai intra, sunt printre oamenii dumitale.
Motivele ce mă împiedicau să mă îmbarc au dispărut şi poŃi
să te bizui pe devotamentul meu.
- Nu m-am îndoit niciodată de dumneata, Andrei
Vasling, răspunse Jean Cornbutte1 luându-i mâna. Măria,
copila mea! spuse el cu glas tare.
Măria şi Penellan se iviră numaidecât.
75
- Mâine în zori, când se retrage fluxul, vom întinde
pânzele, spuse bătrânul marinar. Biata mea Măria, iată
ultima seară ce-o petrecem împreună!
' - Unchiule, exclamă Măria căzând în braŃele lui Jean
Cornbutte.
- Măria! Cu ajutorul lui Dumnezeu îŃi vom readuce
logodnicul.
- Da, îl vom regăsi pe Ludovic, spuse Andrei Vasling.
- Eşti deci dintre ai noştri? întrebă cu vioiciune
Penellan.
- Da, Penellan, Andrei Vasling va fi secundul meu
răspunse Jean Cornbutte.
- O! o! exclamă bretonul cu un aer ciudat.
- Şi sfaturile lui ne vor fi folositoare, căci este meşter
şi foarte îndrăzneŃ!
- Dar şi dumneata căpitane, răspunse Andrei Vasling,
ne vei arăta tuturor tot pe atâta ştiinŃă pe câtă putere.
- Ei bine, prieteni, pe mâine. întâlnirea pe bord şi
luaŃi-vă ultimile măsuri. La revedere, Andrei! La revedere,
Penellan!
Secundul şi marinarul ieşiră împreună, Jean
Cornbutte şi Măria rămaseră faŃă în faŃă. Multe lacrimi se
vărsară în acea tristă seară. Jean Cornbutte văzând-o pe
Măria atât de disperată se hotărî să grăbească despărŃirea,
părăsind casa a doua zi, fără s-o înştiinŃeze. Aşa că, chiar în
acea seară îi dădu ultima sărutare şi la trei dimineaŃa el era
în picioare.
Această plecare îi atrăsese pe stăvilar pe toŃi prietenii
bătrânului marinar. Parohul care trebuia să binecuvânteze
unirea Măriei şi a lui Ludovic, veni să binecuvânteze încă
o dată corabia. Puternice strângeri de mână au fost
schimbate în tăcere şi Jean Cornbutte se urcă pe bord.
76
Echipajul era complet. Andrei Vasling dădu ultimile
comenzi. Pânzele au fost întinse şi bricul se depărta cu
grăbire pe un vânt bun de nord-vest, în timp ce parohul, în
picioare în mijlocul privitorilor îngenuncheaŃi, încredinŃa
această corabie în mâinile lui Dumnezeu.
încotro mergea corabia? Apuca pe calea
primejdioasă pe care s-au pierdut atâŃia naufragiaŃi! Nu
avea o destinaŃie sigură! Trebuia să se aştepte la toate
primejdiile şi să ştie să le înfrunte fără şovăire. Numai
Dumnezeu ştia unde îi va fi dat să tragă la mal! Dumnezeu
avea s-o călăuzească!

III
Licărire de speranŃă
în acea vreme a anului, timpul era prielnic şi
echipajul putu nădăjdui să ajungă la locul naufragiului.
Planul lui Jean Combutte era foarte natural schiŃat.
Voia să poposească în insulele Feroe, unde se putea ca
vântul de miază-noapte să-i fi adus pe naufragiaŃi, apoi
dacă avea siguranŃa că nu fuseseră pescuiŃi în nici un port
din aceste meleaguri, trebuia să-şi ducă cercetările dincolo
de Marea Nordului, să scotocească toată coasta apuseană a
Norvegiei până la Bodoe, locul cel mai apropiat de
naufragiu şi chiar mai departe dacă trebuia.
Andrei Vasling se gândea, contrar părerii căpitanului,
că mai degrabă coastele Islandei trebuiau explorate; dar
Penellan făcu observaŃia că în timpul catastrofei viforniŃa
venea dinspre apus, ceea ce dădea totuşi speranŃă că
nenorociŃii nu fuseseră târâŃi spre prăpastia
77
Maelmestromului, îngăduind presupunerea că fuseseră
aruncaŃi pe coasta Norvegiei.
Se hotărî deci, să navigheze cât mai aproape posibil
de acest Ńărm, pentru a recunoaşte oarecare urme ale
trecerii lor.
A treia zi după plecare, Jean Cornbutte, cu capul
77
aplecat asupra unei hărŃi, stătea adâncit cu gândurile sale
când, o mânuŃă mică se rezemă de umărul său şi o voce
dulce îi spuse la ureche:
- Să ai curaj unchiule!
El se întoarse şi rămase încremenit. Măria îl
înconjură cu braŃele.
- Măria! fata mea, tu pe bord? exclamă el.
- Femeia se poate duce să-şi caute bărbatul, când tatăl
se îmbarcă pentru a-şi scăpa fiul!
- Nefericită Măria! Cum vei suporta tu oboseala? Şti
bine că prezenŃa ta poate vătăma, cercetările noastre?
- Nu, unchiule, căci sunt voinică!
- Cine ştie unde vom fi târâŃi, Măria! Vezi harta asta?
Ne apropiem de coclauri atât de primejdioase chiar pentru
noi ăştia, marinarii înăspriŃi şi oŃeliŃi în toate ostenelile
mării! Şi tu, slabă copilă!... '
- Dar, unchiule, eu sunt dintr-o familie de marinari.
Sunt &cut&uprin,Ńre povestiri de luptă şi de furtuni! Sunt I
lângă dumneata şi bătrânul meu prieten Penellan!
- Penellan! El este cel care te-a ascuns pe bord!
- Da, unchiule, dar numai când a văzut că eram
hotărâtă s-o fac şi fără ajutorul lui.
- Penellan! strigă Jean Cornbutte.
" Penellan intră.
- Penellan, nu mai este de tăgăduit ceea ce s-a făcut,
dar, aminteşte-Ńi că tu eşti răspunzător de viaŃa Măriei!
- Fii pe pace, căpitane, răspunse Penellan. Mititica
are putere şi curaj şi ne va servi de înger păzitor. Şi apoi,
căpitane, îmi cunoşti părerea; totul este spre mai bine în
lumea asta!
Tânăra fată a fost aşezată într-o cabină, pe care o
orânduiră marinarii pentru dânsa în câteva clipe, făcând-o
cât mai confortabilă pentru o fată.
78
Peste opt zile, Tânăra îndrăzneaţă ancora la Feroë;
dar cele mai amănunŃite cercetări rămaseră fără rod. Nici
un naufragiat, nici o sfărâmătură de corabie nu fusese
culeasă pe coaste. Ştirea întâmplării era pe aici în întregime
necunoscută. Bricul după zece zile de popas, cam pe 10
iunie, îşi reluă iar călătoria. Starea vremii era bună,
vânturile puternice. Vasul a fost repede împins spre
coastele Norvegiei, pe care le cercetă din nou fără nici un
rezultat.
Jean Cornbutte se hotărî atunci să se ducă la Bodoë.
Poate să afle acolo numele corăbiei înecate, în ajutorul
căreia Ludovic Cornbutte şi cei doi marinari ai săi se
grăbiseră să se ducă.
In ziua de 30 iunie, bricul ancoră în acest port.
Acolo, autorităŃile înmânară lui Jean Cornbutte o
sticlă găsită pe coastă şi care conŃinea un document astfel
scris:
„Azi, 26 aprilie, pe bordul vasului Fooem după ce
am fost acostaţi de şalupa Tinerei îndrăzneţe, \am fost târâţi
de curenţi spre gheţuri! Dumnezeu să aibă milă de noi!"
Prima mişcare a lui Jean Cornbutte a fost să
mulŃumească cerului. Se credea pe urmele fiului său! Acest
Fooem era o goeletă norvegiană, despre care nu mai aveau
ştiri, dar care, lucru clar, fusese târâtă spre miază-noapte.
Nu mai era de pierdut nici o zi. Tânăra îndrăzneaţă a
fost imediat pusă în stare să înfrunte primejdiile mării
polare. Fidèle Misone, dulgherul, o cercetă cu atenŃie şi se
asigură că construcŃia ei solidă ar putea rezista izbiturilor
gheŃarilor.
Prin îngrijirile lui Penellan care mai făcuse pescuit de
balene în mările arctice, au fost îmbarcate pe bord
învelitori de lână, haine îmblănite, mocasini făcuŃi din piele
de focă şi lemnele necesare fabricării săniilor destinate să
79
alerge pe câmpiile îngheŃate. Se sporiră într-o mare
proporŃie proviziile de spirt şi de cărbune, căci era posibil
să fíe siliŃi să ierneze în vreun punct al coastei
groenlandeze.
Tot aşa se procură pe preŃ mare şi cu şi mai mare
trudă, o anumită cantitate de lămâi, menite a înlătura sau
79
vindeca scorbutul, această îngrozitoare boală ce prăpădeşte
echipajele prin Ńinuturile îngheŃate. Toate proviziile de
cărnuri sărate, de pesmeŃi, de rachiu, sporite într-o bine
chibzuită măsură, începură să umple o parte a hambarului
bricului, căci cambusa nu mai putea fi de ajuns pentru
aceasta. Se aprovizionară totodată cu o mare cantitate de
pemnican, preparaŃie indiană care concentrează multe
elemente hrănitoare într-un volum foarte mic!
După indicaŃiile lui* Jean Cornbutte se aduseră pe
bordul Tinerei îndrăzneţe ferăstraie destinate să taie
gheŃarii, de asemenea Ńepuşe şi lopeŃi bune să le despartă.
Căpitanul se gândi să ia câini de pe coasta groenlandeză,
câini necesari pentru trasul săniilor.
Tot echipajul a fost întrebuinŃat la aceste pregătiri şi
desfăşură o mare activitate. Marinarii Aupic, Gervique şi
Gradlin urmau cu grăbire sfaturile timonierului Penellan,
care din această clipă îi îmbie să nu se deprindă cu hainele
de lână deşi temperatura era scăzută sub aceste latitudini
situate sub cercul polar.
Penellan observa, fără a spune nimic despre asta, cele
mai mici fapte ale lui Andrei Vasling. Omul ăsta de obârşie
olandeză, venea nu se ştie de unde şi de altfel marinari bun,
făcuse două călătorii pe bordul Tinerei îndrăzneţe.
Penellan încă nu-i putea imputa nimic, afară doar de faptul
că prea dădea târcoale Măriei, dar îl supraveghea
îndeaproape.
> MulŃumită hărniciei echipajului, bricul a fost înarmat
până la 16 iulie, la cincisprezece zile după sosirea lui la
Bodoe. Era atunci vreme prielnică pentru a încerca
explorări în mările arctice. DezgheŃul dura de două luni şi
cercetările puteau fi împinse mult mai înainte. Tânăra
îndrăzneaţă ridică ancora şi se îndreptă spre canalul
80
Brewster, situat pe coasta răsăriteană a Groenlandei, pe al
şaptezecelea grad de latitudine.
IV
în strâmtori
Pe 23 iulie o strălucire ridicată deasupra mării, vesti
primele bancuri de gheaŃă care, ieşind atunci din
strâmtoarea Davis se năpusteau în ocean. începând din
strâmtoarea Davis se năpusteau în ocean. Din acea clipă, o
supraveghere foarte atentă a fost recomandată străjilor, căci
era important să nu se izbească de aceste mase uriaşe de
gheaŃă.
Echipajul a fost împărŃit în două cuarturi: primul
compus din Fidele Misonne, Gradlin şi Gervique; al doilea
din Andrei Vastling, Aupic şi Penellan. Aceste schimburi
nu trebuiau să facă pază decât două ore, căci în frigul acela
de prin coclaurii aceia, puterea omului este pe jumătate
micşorată. Deşi Tânăra îndrăzneaţă nu a fost încă decât la
şaizeci şi trei grade latitudine, termometrul arăta nouă
grade sub zero.
Adesea ploua şi ningea din belşug. în timpul când se
însenina, când vântul nu mai bătea cu prea mare furie,
Măria stătea pe punte şi ochii ei se obişnuiau cu aceste
aspre scene ale mărilor polare.
în ziua de 1 august ea se preumbla pe puntea diri
urmă a bricului şi se sfătuia cu unchiul ei, cu Andrei
Vasling şi cu Penellan. Tânăra îndrăzneaţă intră atunci într-
o strâmtoare largă de trei mile, prin care alunecau şiruri
întregi de gheŃari sfărâmaŃi coborând cu viteză spre
miază-zi.
81
- Când vom zări oare din nou pământul?
- Cel mai târziu peste trei sau patru zile, răspunse
Jean Cornbutte.
- Dar vom găsi oare noi senine pe acolo despre
trecerea sărmanului meu Ludovic?
- Poate, fata mea, dar tare mă tem să nu fim încă
departe de sfârşitul călătorei noastre. E de temut chiar că
Frooem să nu fi fost târât mult mai spre miază-noapte.
- Aşa trebuie să fie, adăugă Andrei Vasling, căci
viforniŃa ce ne-a despărŃit de corabia norvegiană a durat
trei zile şi în trei zile o corabie face drum lung când este
stricată până într-atât încât nu se mai poate împotrivi
vântului.
- Dă-mi voie să-Ńi spun domnule Vasling, răspunse
Penellan, că lucrul s-a întâmplat prin aprilie, că atunci nu
începuse încă dezgheŃul şi că prin urmare, Frooem a trebuit
să fie desigur oprită de gheŃari.
- Şi fără îndoială sfărâmată în mii de bucăŃi, răspunse
secundul, deoarece echipajul ei nu mai putea manevra!
- Dar aceste întinderi de gheŃari, răspunse Penellan, îi
ofereau un mijloc uşor de a ajunge la uscat, de care nu
putea fi departe.
- Să nădăjduim! zise Jean Cornbutte întrerupând o
discuŃie ce zilnic se înfiripa între secund şi timonier. Cred
că vom vedea pământul peste puŃin timp.
- Uite-i! exclamă Măria. VedeŃi munŃii aceia?
- Nu, copila mea, răspunse Jean Cornbutte. Aceşti
munŃi de gheaŃă, sunt primii pe care-i întânim. Ei ne vor
tăia ca sticla, dacă ne lăsăm prinşi între ei. Penellan şi
Vasling. VegheaŃi la manevre.
Aceste mase plutitoare, dintre care mai bine de
cincizeci se iveau atunci la orizont, se apropiară încet de
82
bric. Penellan apucă cârma şi Jean Cornbutte, urcat pe
drugii micului catarg arăta calea de urmat.
Spre seară, bricul a fost cu totul intrat printre aceste
stânci mişcătoare, a căror putere de zdrobire era
irezistibilă. Era deci vorba de străbătut această flotă de
munŃi, căci precauŃia poruncea să meargă înainte, tot
înainte. O altă greutate se adăuga acestor primejdii: nu se
putea constata în chip folositor direcŃia corăbiei, toate
punctele înconjurătoare mişcându-se neîncetat şi neoferind
nici o perspectivă stabilă. în curând, bezna spori o dată cu
ceaŃa. Măria coborî în cabina ei şi la porunca dată de
căpitan, cei opt inşi ai echipajului trebuiră să rămână pe
punte. Erau înarmaŃi cu lungi căngi prevăzute cu ascuŃişuri
de fier, pentru a feri corabia de izbitura gheŃarilor.
Tânăra îndrăzneaţă intră în curând într-o strâmtoare
atât de îngustă, încât adesea capătul acestor drugi erau
striviŃi de munŃii în mişcare şi îndoiŃi. Au fost siliŃi chiar să
îndrepte vintreana cea mare până ce ajunseră frânghiile ce
susŃineau catargurile. Din fericire, această măsură nu făcu
să se piardă ceva din viteza bricului, căci vântul nu putea
ajunge decât pânzele de sus şi acestea erau suficiente
pentru a-l împinge cu viteză. MulŃumită fineŃii scheletului
său, vasului se scufundă în aceste văi ce-l stropeau ca
revărsarea vijelioasă a unei ploi, în timp ce gheŃarii se
izbeau între ei cu fioroase scrâşnituri.
Jean Cornbutte coborî iar pe punte. Privirile sale nu
mai puteau străbate bezna înconjurătoare. A fost nevoie să
se întindă şi pânzele de sus, căci corabia era ameninŃată să
se izbească de munŃii de gheaŃă şi în acest caz, ar fi fost
pierdută.
„Blestemată călătorie", mormăia Andrei Vasling în
mijlocul marinarilor care, cu cangea în mână, fereau vasul
de izbiturile cele mai ameninŃătoare.
83
- Cert este că dacă vom scăpa de aici, datorăm o
frumoasă lumânare Sfintei GheŃurilor! răspunse Aupic.
- Cine ştie dacă nu mai sunt încă şi alŃi munŃi? adăugă
secundul.
- Dar cine mai ştie ce vom mai găsi după ei? reluă
marinarul.
- Nu mai tot vorbi atâta, flecarule, spuse Gervique şi
veghează de partea ta. Când vom trece, atunci este destul
timp de mormăit. Păzeşte-Ńi cangea.
în acel moment un uriaş bloc de gheaŃă, intrat în
strâmtoarea prin care trecea Tânăra îndrăzneaţă, se furişă
repede pe lângă contrabord şi păru cu neputinŃă a-l înlătura,
căci împiedica toată lungimea canalului şi bricul era în
imposibilitatea de a mai cârmi.
- SimŃi cârma? îl întrebă Jean Cornbutte pe Penellan.
- Nu, căpitane! corabia nu se mai poate conduce.
- Ei băieŃi, strigă căpitanul către echipajul său, nu vă
fie teamă, încordaŃi-vă zdravăn căngile pe marginile
vasului.
. Blocul avea vreo şaizeci de picioare înălŃime şi de s-
ar fi izbit de bric, acesta ar fi fost sfărâmat. A fost o clipă
de groază ce nu se poate descrie, echipajul se refugie spre
partea din spate părăsindu-şi posturile, în ciuda poruncilor
căpitanului.
Dar în clipa când acest bloc nu mai era decât la o
jumătate de măsură de Tânăra îndrăzneaţă se auzi un
zgomot înăbuşit şi un adevărat potop de apă căzu mai întâi
pe partea dinainte a corăbiei care se înălŃă după aceea pe
creasta unui val uriaş.
Un strigăt de groază izbucni din piepturile tuturor
marinarilor; dar când privirile lor se îndreptară spre partea
din spate a vasului, blocul pierise, strâmtoarea era liberă şi
dincolo o nesfârşită întindere de apă, luminată de ultimile
raze ale zilei, asigura o plutire uşoară.
84
- Totul e cât se poate de bine! exclamă Penellan. Să
ne îndreptăm mizena şi cafasurile!
Se produsese un fenomen foarte obişnuit prin aceste
coclauri. Când aceste mase plutitoare se desprind unele de
altele, în timpul dezgheŃului, ele plutesc într-un echilibru
desăvârşit, dar sosind în ocean unde apa este relativ mai
caldă, nu zăbovesc mult şi-şi rod temelia, care se topeşte
încet-încet şi care este de altfel zguduită de izbitura altor
gheŃari. Vine deci un moment când centrul de gravitaŃie al
acestor mormane este mişcat din loc şi atunci se ciocnesc
în întregime. Numai dacă acest bloc ar fi fost răsturnat cu
două minute mai târziu, s-ar fi năpustit asupra bricului şi
l-ar fi scufundat în căderea lui.
V
Insula Liverpool
Bricul plutea atunci într-o mare aproape cu totul
liberă. Numai la orizont, o licărire albicioasă, de data
aceasta fără mişcare, arăta prezenŃa acestor câmpii
nemişcate.
Jean Cornbutte se îndrepta mereu spre capul
Brewster şi se apropia de regiuni unde temperatura este din
cale afară de rece, căci razele soarelui nu ajung aici decât
tare slăbite datorită oblicităŃii lor.
în ziua de 3 august, bricul nu mai era în faŃa
gheŃurilor nemişcate şi unite între ele. Strâmtorile nu aveau
adesea decât o lărgime de un cablu, şi Tânăra îndrăzneaţă
era silită să facă mii de ocoluri care uneori o puneau drept
în bătaia vântului.
Penellan se ocupa cu o părintească grjă de Măria, şi
85
cu tot frigul o silea să vină în fiecare zi să stea două-trei ore
pe punte, căci deprinderea devenea una din condiŃiile
neapărat necesare sănătăŃii.
Curajul Măriei nu slăbea deloc. Ea îi întărea chiar şi
pe marinarii bricului prin cuvintele sale şi toŃi simŃeau
pentru ea o adevărată adoraŃie. Andrei Vasling se arătă mai
zorit decât oricând şi căuta toate prilejurile de a vorbi cu
dânsa; dar tânăra fată, printr-un fel de presimŃire, nu
primea serviciile lui decât cu o anumită răceală. Se înŃelege
uşor că viitorul, mai mult decât prezentul, era obiectul
discuŃiilor lui Andrei Vasling şi că el nu ascundea puŃinele
probabilităŃi de a-i găsi pe naufragiaŃi. în gândirea sa,
pierderea lor era fapt împlinit şi tânăra fată trebuia deci
să-şi încredinŃeze grija vieŃii sale în mâinile altcuiva.
Totuşi Măria nu pricepuse încă planurile lui Andrei
Vasling, căci spre marea părere de rău a acestuia din urmă,
convorbirile acestea nu se puteau prelungi. Penellan găsea
pururea mijlocul de a se amesteca şi a nimici efectul
vorbelor lui Andrei Vasling prin cuvintele de speranŃă pe
care le rostea.
De altfel, Măria nu rămânea neocupată. După
sfaturile timonierului, ea îşi pregăti veşmintele de iarnă,
trebuind să-şi schimbe cu totul îmbrăcămintea. Croiala
hainelor ei femeieşti nu se potrivea deloc acestor latitudini
reci. îşi făcu deci un fel de pantalon îmblănit, ale cărui
picioare erau căptuşite cu piele de focă şi fustele strâmte
nu-i veniră mai mult decât până la jumătatea fluierului
piciorului, pentru a nu fi în contact cu straturile de nea, ce
acopereau iarna câmpiile de gheaŃă. O manta de blană,
strânsă la mijloc şi închisă bine, împodobită cu o glugă, îi
ocrotea partea de sus a trupului.
în timpul lucrărilor lor, oamenii din echipaj îşi făcură
86
de asemenea veşminte bune pentru a-i feri de frig. Făcură
un număr mare de cizme înalte din piele de focă pentru a le
îngădui să străbată fără necazuri zăpezile în timpul
călătoriilor de cercetare. Lucrară astfel tot timpul cât dură
această plutire prin strâmtori.
Andrei Vasling, foarte îndemânatic trăgător, doborî
de mai multe ori nişte păsări acvatice, din acelea ce zburau
în stoluri în jurul corăbiei. Un fel de „eiderduks" şi
ptarmigani furnizară echipajului o came minunată, care
înlocui cărnurile sărate.
în sfârşit, bricul, după mii de întortocheri, ajunse
lângă Capul Brewster. O şalupă a fost lăsată în mare. Jean
Combutte şi Penellan ajunseră la coasta care era cu
desăvârşire pustie.
Aşa că, bricul se îndreptă numaidecât spre insula
Liverpool, descoperită în 1821 de căpitanul Scoresby şi
echipajul scoase chiote de bucurie văzând indigeni
alergând pe plajă. ComunicaŃiile se stabiliră imediat,
datorită câtorva cuvinte din limba lor pe care le ştia
Penellan şi câteva fraze obişnuite ce le învăŃase de la nişte
vânători de balene ce veneau prin aceste coclauri.
Aceşti groenlandezi erau mici şi îndesaŃi, statura lor
nu depăşea patru picioare şi zece degete, aveau culoarea
roşiatică, faŃa rotundă şi fruntea îngustă; părul lor lipit şi
negru, cădea pe spate, dinŃii lor erau rari, şi păreau atinşi de
un fel de lepră particulară triburilor mâncătoare de peşte.
în schimbul bucăŃilor de fier şi de aramă, după care
erau nespus de lacomi, aceşti sărmani oameni aduceau
blănuri de urs, piei de viŃei de mare, de câini maritimi, de
lupi de mare şi de tot felul de animale îndeobşte denumite
foci. Jean Combutte căpătă pe un preŃ foarte bun aceste
lucruri ce aveau să devină pentru ei de mare necesitate.
87
Căpitanul îi făcu atunci pe indigeni să înŃeleagă că
era în căutarea unei corăbii înecate şi-i întrebă dacă nu au
cumva ştiinŃă despre ea. Unul dintre ei desenă numaidecât
pe zăpadă un fel de corabie şi arătă că un vas de acest fel
fusese târât acum trei luni spre miază-noapte; el arătă de
asemenea că dezgheŃul şi ruperea câmpurilor de gheŃari, îi
împiedicaseră să se ducă să-i ajute şi într-adevăr piroagele
lor foarte uşoare, pe care ei le vâslesc cu lopeŃi scurte, nu
puteau înfrunta marea în aceste condiŃii.
Aceste ştiri - deşi nedesăvârşite - readuseră speranŃa
în inimile marinarilor şi Jean Cornbutte nu avu trudă să-i
ducă mai departe în marea polară.
înainte de a părăsi insula Liverpool, căpitanul
cumpără un echipaj format din şase câini polari, ce se
deprinseră repede cu viaŃa de pe bord. Corabia ridică
ancora în ziua de 10 august dimineaŃa şi pe o vijelie
puternică, se strecură în strâmtorile dinspre miază-noapte.
Erau atunci în timpul celor mai lungi zile ale anului,
adică sub aceste latitudini, soarele care nu apunea, atingea
cel mai înalt punct al spiralelor ce le descrie deasupra
orizontului.
Această totală lipsă a nopŃii nu era totuşi prea
sensibilă, căci ceaŃa, ploaia şi zăpada înconjurară deodată
corabia ca nişte adevărate întunecimi.
Jean Cornbutte hotărât să se ducă înainte, cât mai
mult cu putinŃă, începu să-şi ia măsurile de rigoare.
Interpuntea a fost cu desăvârşire acoperită şi numai
în fiecare dimineaŃă avea grijă să se primenească aerul prin
curenŃi. Au fost aşezate sobe şi burlane în aşa fel încât să
dea cât mai multă căldură cu putinŃă. Se recomandă
oamenilor din echipaj să nu poarte decât o cămaşă de lână
pe deasupra cămăşii de bumbac şi să-şi închidă bine
88
mantaua de piele. De altfel, focurile nici nu fuseseră
aprinse, căci lucrul de căpătâi era să se păstreze proviziile
de lemne şi cărbuni pentru vremurile de frig mare.
Băuturile calde, cum este cafeaua şi ceaiul, au fost
regulat împărŃite marinarilor seara şi dimineaŃa şi cum era
folositor a-i hrăni cu cărnuri, se făcu vânătoare de raŃe şi
lişiŃi ce erau din belşug prin aceste locuri.
Jean Cornbutte se aşeză de asemenea în vârful
catargului mare, „un cuib de stânci", un fel de butoi
desfundat la un capăt, în care stătea neîntrerupt o strajă,
pentru a observa câmpiile de gheŃari.
După două zile, bricul pierduse din vedere insula
Liverpool, temperatura se răci pe neaşteptate datorită unui
vânt aspru. Câteva semne de iarnă au fost zărite. Tânăra
îndrăzneaţă nu avea o clipă de pierdut, căci în curând
drumul avea să-i fie închis cu desăvârşire. înainta deci prin
strâmtorile ce lăsau între ele câmpii având până la treizeci
de picioare grosime.
în ziua de 3 septembrie dimineaŃa, Tânăra
îndrăzneaţă ajunse până la înălŃimea golfului Gael-
Hamkes. Pământul se afla atunci la treizeci de mile sub
vânt. Atunci se opri bricul înaintea unui banc de gheaŃă ce
nu-i arăta nici un fel de trecere şi care măsura cel puŃin o
milă lăŃime. Trebuiră deci să întrebuinŃeze ferăstraiele ca să
taie gheaŃa. Pennelan, Aupic, Gradlin şi Turquiette au fost
propuşi pentru mânuitul ferăstrăului. Dâra tăieturilor a fost
făcută în aşa fel încât curentul să poată duce gheŃarii
desprinşi din banc. Tot echipajul depuse aproape douăzeci
de ore la această muncă. Oamenii se trudeau foarte mult să
stea atâta timp pe gheaŃă; adesea erau siliŃi să intre în apă
până la jumătatea trupului iar hainele lor de piele de focă
nu-i fereau tocmai bine de umezeală.
89
De altfel, sub aceste latitudini ridicate, orice muncă
din cale afară este în scurt timp urmată de o absolută
oboseală, căci răsuflarea se întretaie repede şi cel mai
voinic este adesea silit să se oprească.
în sfârşit, navigaŃia deveni iar liberă şi bricul a fost
remorcat dincolo de bancul ce-l oprise atâta amar de
vreme.
VI
Cutremurul gheŃurilor
încă vreo câteva zile Tânăra îndrăzneaţă se luptă
împotriva unor piedici de netrecut. Echipajul avu aproape
întotdeauna ferăstrăul în mână şi adesea a fost silit chiar să
întrebuinŃeze praful de puşcă pentru a face să sară în aer
uriaşele mormane de gheaŃă ce le tăiau calea.
în ziua de 12 septembrie, marea nu mai era decât o
întinsă câmpie solidă, fără ieşire, fără trecătoare, ce
înconjura corabia din toate părŃile, astfel încât nu mai putea
nici să înainteze nici să se retragă. Temperatura se
menŃinea în medie la 16 grade sub zero. Iarnă sosise, cu
suferinŃele şi pericolele sale.
Tânăra îndrăzneaţă se afla atunci aproape de al
douăzeci şi unulea grad de longitudine vestică şi la şaizeci
şi cincilea grad de latitudine nordică, la intrarea în golful
Gacl-Hamkes.
Jean Cornbutte făcu primele pregătiri de iernat. El se
îndeletnici mai întâi să găsească un golfuleŃ a cărui poziŃie
puse corabia la adăpost de bătăile vântului şi o feri de
puternice izbituri. Numai pământul, care trebuia să fie la o
90
distanŃă de vreo zece mile spre apus, îi putea oferi
adăposturi sigure, aşa că plecă în recunoaştere.
în ziua de 12 septembrie pomi la drum, însoŃit de
Andrei Vasling, Penellan şi de doi marinari, Gradlin şi
Turquiette. Fiecare avea merinde pentru două zile, căci nu
prea erau semne că excursia lor avea să Ńină prea puŃin şi
erau prevăzuŃi cu piei de bivol pe care trebuiau să se culce.
90
Zăpada ce căzuse în mare cantitate şi a cărei
suprafaŃă nu era îngheŃată, îi întârzia nespus de mult.
Adesea se cufundau până la jumătatea trupului, şi de altfel
nu puteau înainta decât cu o extremă atenŃie, dacă nu voiau
să cadă în crăpături. Penellan care mergea în frunte,
scotocea cu atenŃie surpăturile solului cu toiagul lui cu fier
la capăt.
Pe la cinci seara, ceaŃa începu să se îngroaşe şi mica
ceată trebui să se oprească. Penellan se îndeletnici cu
căutarea unui gheŃar care să-i poată adăposti de vânt şi
după ce se întremară puŃin, părându-le rău că nu pot avea
câte o băutură caldă, se lungiră pe pielea lor de bivol, se
înveliră cu ea, se strânseră unii lângă alŃii şi somnul birui
în curând osteneala.
A doua zi dimineaŃă, Jean Cornbutte şi tovarăşii săi
erau îngropaŃi sub un strat de zăpadă de mai bine de un
picior grosime. Din fericire pieile lor cu desăvârşire
impermeabile îi ferise de umezeală şi însăşi zăpada
contribuise la păstrarea propriei lor călduri, pe care o
împiedica să se împrăştie în afară.
Jean Cornbutte dădu imediat semnalul de plecare şi
pe la amiază, tovarăşii lui zăriră cu mare greutate în cele
din urmă coastă. înalte mormane de gheaŃă tăiate
perpendicular se înălŃau pe Ńărm; piscurile lor diferite, de
toate formele şi de toate tăieturile reproduceau în mare
fenomenele cristalizării. Miliarde de păsări de apă se
înălŃară la apropierea marinarilor şi focile leneşe lungite pe
gheaŃă se scufundară în grabă.
- Pe legea mea! zise Penellan, n-or să ne lipsească
nici blănurile nici vânatul.
- Animalele acelea de acolo, răspunse Jean Cornbutte
nu cred că au mai primit vizite omeneşti, căci altfel nu ar fi
atât de sălbatice.
91
- Numai groenlandezii vizitează aceste meleaguri,
răspunse Andrei Vasling.
- Nu văd totuşi nici o urmă a trecerii lor, nici urmă de
popas, nici cea mai mică colibă! răspunse Penellan, urcând
un pisc înalt. Ehei, căpitane! exclamă el, ia vino repede!
Zăresc o limbă de pământ care ne va feri de vânturile de
nord-est.
- Pe aici copii! zise Jean Cornbutte.
Tovarăşii săi îl urmară şi toŃi îi dădură dreptate lui
Penellan. O limbă de pământ destul de înaltă înainta ca un
promontoriu şi încovoindu-se spre coastă, forma un
golfuleŃ de o milă şi mai bine adâncime. Câteva gheŃuri
mişcătoare, sfărâmate de acest ascuŃiş, pluteau în mijloc şi
marea adăpostită de vânturile cele mai reci, încă nu era în
întregime prinsă.
Acest loc de iernat era minunat. Rămânea doar de
condus în acel loc corabia. Or, Jean Cornbutte observă că
câmpia de gheaŃă învecinată era de o mare grosime şi se
părea foarte anevoios de săpat un canal pentru a-şi duce
bricul la destinaŃie. Trebuia deci căutat un alt golfuleŃ, dar
în zadar merse Jean Cornbutte spre miază-noapte. Coasta
era dreaptă şi stâncoasă pe o mare întindere şi dincolo de
limba aceea de pământ se aflau de-a dreptul expuşi bătăilor
vântului dinspre răsărit. Această împrejurare îl dezamăgi
pe căpitan, cu atât mai mult cu cât Andrei Vasling, dovedi
cât era de rea situaŃia, bizuindu-se pe argumente clare.
Penellan avu mult de furcă să-şi dovedească sieşi că în
această împrejurare, totul a decurs bine.
Deci bricul nu mai avea sorŃi de izbândă să găsească
un loc de iernat pe partea sudică a coastei. Asta însemna să
facă acum cale întoarsă, dar nu era chip de stat pe gânduri.
Mica ceată reluă deci drumul spre corabie şi merse cu
92
viteză, căci merindele începeau să se termine. Jean
Cornbutte căută tot drumul vreo trecătoare care să fíe
practicabilă sau cel puŃin vreo crăpătură care să îngăduie a
se săpa un cartai prin câmpia de gheaŃă; dar degeaba!...
Spre seară, marinarii sosiră lângă gheŃarul unde
rămăseseră noaptea trecută. Ziua trecuse fără ninsoare şi
mai putură recunoaşte urma trupurilor lor pe gheaŃă. Deci
totul era pregătit pentru culcarea lor şi se întinseră din nou
pe pielea de bivol.
Penellan foarte înciudat de insuccesul explorării sale,
dormea destul de rău, când deodată atenŃia lui a fost atrasă
de un bubuit înăbuşit. El ciuli cu atenŃie urechea la acest
zgomot şi bubuitul i se păru atât de ciudat, încât îl lovi cu
cotul pe Jean Cornbutte.
- Ce-i asta? întrebă acesta din urmă, care după
obiceiul marinăresc avu inteligenŃa tot atât de repede
trezită ca şi trupul.
- Ascultă căpitane! spuse Penellan.
Zgomotul sporea cu o simŃitoare furie.
- Ăsta nu poate fi tunet. Nu sub o latitudine atât de
ridicată, zise Jean Cornbutte, ridicându-se.
- Mai degrabă cred că avem de-a face cu o ceată de
urşi albi! răspunse Penellan.
- Ei drace! dar încă n-am zărit încă urşi.
- Ceva mai târziu sau poate mai devreme, răspunse
Penellan, trebuia să ne aşteptăm la vizita lor. Să începem
deci prin a-i primi cum se cuvine.
Penel an înarmat cu o puşcă, urcă cu uşurinŃă blocul
ce-i adăpostea. întunericul fiind foarte adânc şi timpul
înnorat, nu putură să descopere nimic; dar un incident nou
îi dovedi în curând că motivul acestui zgomot nu venea din
împrejurimi. Jean Cornbutte îl ajunse şi ei observară cu
93
groază că acest bubuit, a cărui intensitate îi trezi şi pe
tovarăşii lor, se producea sub picioarele lor.
O primejdie nouă îi ameninŃa. La acest zgomot care
se asemănă curând cu bubuitul tunului, se adăugă o
mişcare de ondulaŃie foarte puternică prin câmpul de
gheŃuri. Mai mulŃi marinari îşi pierdură echilibrul şi căzură.
- BăgaŃi de seamă! strigă Penellan.
- Da! i se răspunse.
- Turquiette! Gradlin! unde sunteŃi?
- Iată-mă! răspunse Turquiette scuturând zăpada de
care era acoperit.
- Pe aici Vasling, strigă Jean Cornbutte secundului. Şi
Grandlin?
- Prezent căpitane. Dar suntem pierduŃi! exclamă
Gradlin cu spaimă.
- Ei nu! exclamă Penellan. Suntem poate izbăviŃi!
Abia sfârşise aceste cuvinte şi o troznitură
îngrozitoare se auzi. Câmpia de gheaŃă se sfărâmă în
întregime şi marinarii trebuiră să se agate de blocul ce se
clătina lângă ei. în ciuda cuvintelor timonierului ei se aflau
într-o poziŃie din cale afară de periculoasă, căci se
produsese un cutremur. GheŃarii îşi ridicaseră ancora, după
spusele marinarilor. Această mişcare dură aproape două
minute şi exista pericolul de a se produce o crăpătură chiar
sub picioarele nenorociŃilor marinari. Astfel aşteptară, în
chinurile acestea necontenite, căci sub pedeapsa chiar de a
pieri nu se puteau încumeta să facă nici un pas şi rămaseră
lungiŃi pentru a se feri să nu fie înghiŃiŃi.
La primele licăriri ale ziiei, un tablou cu totul
deosebit se prezentă ochilor lor. întinsa câmpie, dintr-o
singură bucată în ajun, era desprinsă în mii de bucăŃi şi
valurile stârnite de vreo zguduitură submarină, zdrobise
94
stratul des ce le acoperea.
Gândul la bricul său îi veni în minte lui Jean
Cornbutte.
- Biata mea corabie! exclamă el. Trebuie să fie
pierdută. Cea mai neagră deznădejde începu să se
zugrăvească pe faŃa tovarăşilor săi. Pierderea corăbiei
atrăgea neîntârziat apropiata lor moarte.
- Curaj dragii mei, reluă Penellan. GândiŃi-vă că,
cutremurul de astă-noapte a deschis un drum printre
gheŃari, drum ce va îngădui să ne conducem bricul la golful
de iernat! Ei, uite, dacă nu mă înşel... Tânăra îndrăzneaţă
e acolo, nu mai departe de noi decât cu o milă.
ToŃi se năpustiră înainte şi atât de nesocotiŃi, încât
Turquiette alunecă într-o crăpătură şi negreşit că ar fi pierit,
dacă Jean Cornbutte nu l-ar fi prins de glugă. Se alesese cu
o baie ceva mai rece.
într-adevăr, bricul plutea la două mile în bătaia
vântului. După nesfârşite trude mica ceată ajunse. Bricul
era în bună stare; dar cârma lui, pe care neglijase s-o
scoată, fusese sfărâmată de gheŃari.
VII
InstalaŃiile pentru iernat
- Penellan avea încă o dată dreptate; totul era cum nu
se poate mai bine şi acest cutremur deschisese corăbiei o
cale bună până la golf. Marinarii nu mai avură altceva de
făcut decât să profite cu dibăcie de curenŃi, pentru a-şi croi
drum.
în ziua de 19 septembrie bricul era în sfârşit aşezat la
două sute de metri de uscat, în golful de iernat şi temeinic
ancorat. Din ziua următoare, gheaŃa se şi prinse în jurul
scheletului său; în curând deveni destul de puternică pentru
a suporta povara unui om şi comunicaŃia se stabili de-a
dreptul cu pământul.
Potrivit obişnuinŃei navigatorilor arctici, armamentul
rămase aşa cum era; pânzele au fost cu îngrijire strânse pe
vintrele lor şi îmbrăcate cu învelişul lor iar catargul cel mai
mare rămase la locul lui atât pentru ca din vârful lui să se
poată vedea departe dar şi pentru a atrage atenŃia asupra
corăbiei.
Soarele abia se înălŃa deasupra orizontului. De la
solstiŃiul de primăvară, spiralele ce le descrise erau din ce
în ce mai joase şi în curând trebuiau să dispară cu totul.
Echipajul se grăbea să facă pregătirile, Penellan se
dovedi a fi marele lor organizator. GheaŃa se îngroşă în
jurul corăbiei şi devenea periculos ca datorită acestui du-te
vino al gheŃarilor plutitori şi a aderenŃei lor, aceasta să
ajungă la douăzeci de picioare grosime. Atunci se hotărî
s-o taie pieziş în jurul scoicii vasului, aşa că ea se închegă
sub corabie, a cărei formă o luă; închis într-un pat, bricul
putea sta fără nici o problemă în ce priveşte apăsarea
gheŃarilor, ce nu puteau face nici o mişcare.
Marinarii ridicară după aceea de-a lungul
parmaclâcului şi până la înălŃimea meterezelor, un zid de
zăpadă de cinci până la şase picioare grosime, care nu
întârzia să se întărească ca o stâncă. Acest înveliş nu
îngăduia căldurii din interior să se răsfrângă în afară. Un
cort de pânză acoperit cu piei şi ermetic închis, a fost întins
pe toată lungimea punŃii şi formă un fel de adăpost pentru
echipaj.
De asemenea se construi pe pământ o magazie din
gheaŃă în care se îngrămădiră lucrurile ce ar fi încurcat la
bordul corăbiei. PereŃii cabinelor au fost ridicaŃi în aşa fel
încât să nu mai formeze decât o întinsă cameră. Această
mică încăpere era de altfel, mult mai uşor de încălzit, căci
gheaŃa şi umezeala găseau mai puŃine colŃuri pentru a se
piti. De asemenea era mult mai lesne de aerisit cum se
cuvine, cu ajutorul mânecilor de pânzăxe se deschideau în
afară.
96
Fiecare desfăşură o nespusă activitate în aceste
diferite pregătiri şi la 25 septembrie, au fost în întregime
sfârşite. Andrei Vasling nu se arătase cel mai puŃin dibaci
în aceste diferite pregătiri. El se grăbise mai ales să se
ocupe de tânăra fată şi aceasta din urmă cu totul dedată
gândului ei pentru bietul Ludovic, nu-şi dădu seama de
asta. Jean Cornbutte înŃelese în curând despre ce era vorba.
Vorbi despre asta cu Penellan; el îşi reaminti mai mult
împrejurările ce iluminară cu totul în privinŃa intenŃiilor
secundului său. Andrei Vaslig o iubea pe Măria şi voia
să-i ceară mâna de la unchiul ei, de îndată ce aceasta nu
s-ar mai fi îndoit de moartea naufragiaŃilor şi. înapoiaŃi la
Dunkerque, Andrei Vasling s-ar fi împăcat foarte bine cu
gândul de a lua de soŃie o fată frumoasă şi bogată, care ar
fi devenit unica moştenitoare a lui Jean Cornbutte.
Numai că în nerăbdarea lui îi cam lipsea lui Andrei
Vasling diplomaŃia; el declarase de mai multe ori că
cercetările întreprinse pentru a-i regăsi pe naufragiaŃi sunt
zadarnice ^ş!ijideiS.eoriv câte un nou semn venise să-l
dezmintă, semn pe care Penellan cu plăcere îl făcea să iasă
mai bine în evidenŃă. Aşa că, secundul îl ura din toată inima
pe timonier, care la rândul său nu-l avea deloc la inimă pe
Vasling. Acesta din urmă nu se temea decât de un lucru şi
anume ca Andrei Vasling să nu izbutească să arunce
sămânŃă de vrajbă între oamenii echipajului şi-l îmbie pe
Jean Cornbutte să nu-i răspundă decât în doi peri la cea
dintâi ocazie.
Când pregătirile de iernat au fost sfârşite, căpitanul
luă diferite măsuri proprii păstrării sănătăŃii echipajului. în
toate dimineŃile oamenii avură poruncă să aerisească
locuinŃele şi să usuce cu grijă pereŃii interiori spre a-i scăpa
de umezeala nopŃii. Căpătară dimineaŃa şi seara ceaiul sau
cafeaua fierbinte, ceea ce era unul din cele mai bune
97
întăritoare de întrebuinŃat împotriva frigului; apoi au fost
împărŃiŃi în grupuri pentru vânătoare şi trebuiau pe cât
posibil să procure în fiecare zi hrană proaspătă pentru
porŃia obişnuită de pe bord.
Astfel, fiecare trebui să facă în fiecare zi câte un
exerciŃiu fizic şi să nu-şi pună viaŃa în pericol datorită
lipsei de mişcare, căci pe friguri de minus treizeci de grade
se putea întâmpla ca vreo parte a trupului să degere fără
veste. în acest caz trebuia să se recurgă la frecături cu
zăpadă, care singure puteau izbăvi partea bolnavă.
Penellan recomanda cu tărie întrebuinŃarea
spălaturilor reci în fiecare dimineaŃă. Trebuia un oarecare
curaj pentru a-şi vârî mâinile şi faŃa în zăpadă, pe care în
prealabil o topeau.
Jean Cornbutte nu uită nici citirile şi rugăciunile, căci
problema era să nu lase loc în inimi deznădejdii. Nimic nu
este mai primejdios decât aceasta, pe aceste meleaguri.
Cerul pururea mohorât îi umpleasufletuifede mâhnire.
O zăpadă deasă, biciuită de vânturi straşnice se
adăuga groazei obişnuite. Soarele era gata să dispară în
curând. Dacă norii ar fi putut fi fărâmiŃaŃi peste capetele
navigatorilor şi s-ar fi putut bucura de lumina lunii, care ar
fi putut deveni cu adevărat soarele lor în timpul acestei
îndelungate nopŃi polare... Dar cu aceste vânturi dinspre
apus, zăpada nu mai înceta. în fiecare dimineaŃă, trebuia să
se cureŃe marginile corăbiei şi să se taie din nou în gheaŃă
o scară ce îngăduia coborârea pe sol. Izbuteau uşor aceasta,
cu cuŃitele de zăpadă. O dată treptele tăiate, se aruncă o
piele de urs pe suprafaŃa lor şi ele se întăreau imediat.
Penellan mai puse să se sape o gaură în gheaŃă, nu
departe de corabie. Zilnic se sfărâma noua pojghiŃă ce se
forma în partea ei de sus şi apa ce se scotea de acolo de la
12S
o anumită adâncime, era mai puŃin rece decât la suprafaŃă.
Toate aceste pregătiri au durat aproape trei
săptămâni. Atunci se hotărî să se împingă cercetările mai
departe. Corabia era întemniŃată pentru şase sau şapte luni
şi numai apropiatul dezgheŃ putea să-i deschidă o nouă cale
printre gheŃuri. Deci trebuia să se folosească de această
nemişcare silită, pentru a cârmi cercetările spre
miază-noapte. '
în ziua de 9 octombrie, Jean Cornbutte Ńinu sfat
pentru a întocmi planul operaŃiunilor sale şi pentru ca
solidaritatea să sporească zelul şi curajul fiecăruia, admise
la sfat întregul echipaj. Cu harta în mână el expuse lămurit
situaŃia prezentă.
Coasta orientală a Groenlandei înaintează
perpendicular spre miază-noapte. Descoperirile
navigatorilor au stabilit hotarul exact al acestor meleaguri,
în acest spaŃiu de cinci sute de leghe ce desparte
Groenlanda de Spitzberg, nu mai fusese descoperit nici un
tărâm. O singură insulă, insula Schanon se afla la vreo sută
de mile vest de golful Goel-Hamkes, unde Tânăra
îndrăzneaţă se ducea să ierneze.
Deci dacă corabia norvegiană, după toate
probabilităŃile fusese târâtă în această direcŃie,
presupunând că n-a putut ajunge la Insula Shanon, acolo
VIII
Plan de explorări
98
trebuie să-şi fi căutat adăpost pentru iarnă Ludovic
Cornbutte şi naufragiaŃii.
Această părere predomina, în ciuda împotrivirii lui
Andrei Vasling şi se stabili să se îndrepte explorările spre
coasta Insulei Shanon.
- Măsurile au fost imediat luate. Pe coasta Norvegiei
îşi procurară o sanie după moda eschimosă, construită din
99
scânduri îndoite înainte şi în spate şi care era numai bună
pentru alunecat pe zăpadă şi pe gheaŃă. Avea o lungime de
patru picioare pe patru lăŃime şi prin urmare putea duce
merindele pentru mai multe săptămâni. Fidèle Misonne o
făcu în curând să fie în stare să pornească şi lucră la ea în
magazia săpată în gheaŃă, unde fuseseră duse sculele.
Pentru întâia oară se aşeză în această magazie o sobă cu
cărbuni, căci lucrul ar fi fost cu neputinŃă fără asta. łeava
sobei ieşea prin unul din pereŃii laterali, cu ajutorul unei
găuri făcute în zăpadă, dar din această aşezare reieşea un
serios inconvenient, căci căldura burlanului făcea să se
topească încetul cu încetul zăpada în locul unde era în
atingere cu ea şi deschizătura se mărea văzând cu ochii.
Jean Cornbutte hotărî să se înconjure această bucată de
burlan cu o pânză metalică a cărei proprietate este să
împiedice să treacă prin ea căldura. Metodă ce dădu
rezultate.
în timp ce Misonne lucra la sanie, Penellan ajutat de
Maria, pregătea veşminte de schimb pentru drum.
Ciubotele de piele de focă erau din fericire în număr mare.
Jean Cornbutte şi Andrei Vasling se ocupară de provizii; ei
aleseră o butelie cu spirt menit a încălzi lampa portabilă,
rezerve de ceai şi de cafea au fost luate în cantităŃi
îndestulătoare, o mică lădiŃă de pesmeŃi, două sute de livre
de pemmican şi câteva ulcioare de rachiu, completară
partea alimentară. Vânătoarea trebuia să asigure în fiecare
zi came proaspătă. O anumită cantitate de praf de puşcă a
fost împărŃită în mai mulŃi saci. Busola, sextantul şi
ocheanul au fost puse la adăpost de orice lovitură.
în ziua de 11 octombrie soarele nu se mai ivi la
100
orizont. Au fost nevoiŃi să aibă necontenit o lampă aprinsă
în căsuŃa lor de pe sanie. Nu mai era timp de pierdut,
trebuiau să înceapă cercetările şi iată pentru ce:
în luna ianuarie, frigul ar deveni atât de puternic,
încât n-ar mai fi cu putinŃă să pună piciorul afară, fără a-şi
primejdui viaŃa. Timp de cel puŃin două luni, echipajul ar fi
osândit la cea mai deplină încazarmâre; apoi ar începe după
aceea dezgheŃul şi s-ar prelungi până când corabia ar putea
pleca dintre gheŃuri. Acest dezgheŃ ar împiedica în mod
clar orice cercetare. Pe de altă parte, Ludovic Cornbutte şi
tovarăşii săi dacă ar mai trăi, nu ar fi fost tocmai probabil
să poată rezista asprimilor unei ierni polare. Deci trebuiau
mai înainte salvaŃi sau orice speranŃă ar fi fost pierdută.
Andrei Vasling ştia asta mai bine decât oricine. Aşa
că el hotărî să pună cât mai multe piedici acestei expediŃii.
Deci se punea problema dacă Maria ar putea suporta
oboseala unei astfel de călătorii. Până aici ea trecuse prin
aspre încercări fără a suferi prea mult, căci era o fată de
marinar, obişnuită din copilărie cu oboseala mării şi într-
adevăr, Penellan nu se îngrozea s-o vadă în mijlocul acestei
clime îngrozitoare,. luptând împotriva primejdilor mării
polare.
Se hotărî deci, după îndelungate discuŃii, ca tânăra
fată să însoŃească expediŃia şi la nevoie să i se păstreze un
loc pe sanie, pe care se construi un fel de colibă de lemn,
ermetic închisă. Maria era în culmea bucuriei, căci îi era
groază să fie îndepărtată de cei doi ocrotitori ai săi.
Deci expediŃia a fost astfel formată. Maria, Jean
Cornbutte, Penellan, Andrei Vaslig, Aupic şi Fidèle
Misonne, Alain Turquiette rămase special însărcinat cu
paza bricului, pe care rămâneau Gervique şi Gradlin. Noi
provizii au fost aduse, căci Jean Conbutte pentru a împinge
101
cât mai departe cu putinŃă expediŃia, hotărî să facă depozite
de-a lungul drumului, la fiecare şapte opt zile de mers.
îndată ce sania a fost gata, o încărcară imediat şi a fost
acoperită cu un cort de piei de bivol. Totul forma o greutate
de cinci sute de livre, pe care puteau s-o tragă cu uşurinŃă
pe gheaŃă cei cinci câini înhămaŃi la ea.
în ziua de 22 octombrie, după prevederile
căpitanului, o neaşteptată schimbare se manifestă în
temperatură. Cerul se însenină, stelele aruncară o lumină
nespus de vie şi luna licări deasupra orizontului, pentru a
nu-l mai părăsi timp de cincisprezece zile. Termomentrul
coborâse la douăzeci şi cinci de grade sub zero.
Plecarea a fost fixată pentru a doua zi.
IX
Casa de zăpadă
în ziua de 23 octombrie pe la unsprezece, pe o lună
frumoasă, caravana pomi la drum. Toate măsurile au fost
luate de data aceasta în aşa fel încât să se poată prelungi
călătoria multă vreme, dacă ar fi fost necesar. Jean
Cornbutte apucă drumul pe coastă, urcând spre
miază-noapte. Paşii călătorilor nu lăsau nici o urmă pe
această gheaŃă rezistentă. Aşa că Jean Cornbutte a fost silit
să se orienteze cu ajutorul punctelor de reper ce le alegea
în depărtare; când mergea pe o colină, când pe un uriaş
gheŃar pe care-l ridicase presiunea deasupra câmpiei.
' La cel dintâi popas, după vreo cincisprezece mile,
Penellah făcu pregătirile unei tabere. Cortul a fost rezemat
de un bloc de gheŃari. Măria nu prea suferise din pricina
101
acestui straşnic frig, căci, din fericire, adierea vântului
potolindu-se, era cu mult mai de răbdat; dar de mai multe
ori, tânăra fată trebuise să se dea jos din sanie, pentru a,
împiedica amorŃirea să nu oprească în ea circulaŃia
sângelui. De altfel mica ei colibă tapisată cu piei, datorită
îngrijirilor lui Penellan, oferea tot confortul cu putinŃă.
Când noaptea sau mai degrabă când sosi timpul de
102
odihnă, această mică colibă a fost transportată sub cort,
unde servi drept odaie de dormit pentru tânăra fată. Cina de
seară se compuse din came proaspătă, pemmican şi ceai
cald. Jean Cornfeutte pentru a înlătura nenorocitele efecte
ale scorbutului, împărŃi tuturor oamenilor săi câteva
picături de suc de lămâie. Apoi adormiră cu toŃii în paza lui
Dumnezeu.
După opt ore de somn, fiecare îşi reluă locul său de
drum. O gustare substanŃială a fost dată oamenilor şi
câinilor, apoi porniră.
GheaŃa, deosebit de lucioasă, îngăduia acestor
animale să tragă sania cu o mare uşurinŃă. Oamenii, se
trudeau câteodată pentru a-i urma.
Dar un rău după urma căruia avură de suferit în
curând mai mulŃi marinari, a fost lăsarea întunericului.
Aupic şi Misonne avură oftalmii. Lumina lunii căzând pe
aceste nesfârşite câmpii albe, ardea vederea şi pricinuia
ochilor o arşiŃă nesuferită.
într-adevăr, se producea un fel de efect de refracŃie
din cale afară de curios. Mergând, în clipa când credeai că
pui piciorul pe un conic, cădeai mai jos, ceea ce pricinuia
adesea căderi, din fericire fără urmări fatale şi pe care
Penellan le lua în glumă. Totuşi, el recomandă să nu mai
facă nimeni nici un pas, fără a scotoci solul cu băŃul cu vârf
de fier cu care era înzestrat fiecare.
Pe la 1 noiembrie, la zece zile după plecare, caravana
se afla la vreo cincizeci de leghe spre miază-noapte.
Oboseala devenea din cale afară de grea pentru toŃi. Jean
Combute simŃea groaznice ameŃeli şi vederea i se slăbea
văzând cu ochii. Aupic şi Fidele Misonne nu mai umblau
decât dibuind, căci ochii lor mărginiŃi cu roşu, păreau arşi
de alba strălucire. Măria fusese ferită de aceste accidente,
103
ca urmare a şederii ei în colibă, unde îşi petrecea cât mai
mult timp posibil. Penellan susŃinut de un neînduplecat
curaj, rezista tuturor acestor oboseli. Cel asupra căruia, mai
mult ca oricine altul, aceste dureri, acest frig, această
orbire, nu părea să aibă nici un efect, era Andrei Vasling.
Trupul lui de fier era făcut pentru toate aceste osteneli; el
vedea atunci cu plăcere că descurajarea îi cuprindea pe cei
mai voinici şi prevedea chiar clipa apropiată când vor
trebui să se înapoieze.
Dar, în ziua de 1 noiembrie, ca urmare a oboselii au
fost nevoiŃi să se oprească pentru câteva zile.
îndată ce a fost ales locul de popas, se procedă la
instalarea taberei. Se hotărî să se construiască o casă de
zăpadă, pe care să o rezeme de una din stâncile
promontoriului. Fidele Misonne îi schiŃă imediat temeliile
care măsurau cincisprezece picioare lungime şi cinci
lăŃime. Penellan, Aupic, Misonne, cu ajutorul cuŃitelor lor,
tăiară mari blocuri de gheaŃă, pe care le aduseseră la locul
destinat şi le ridicară, cum»ar fi făcut-o nişte zidari cu
zidurile de piatră.
Nu peste multă vreme, peretele din spate a fost
ridicat la o înălŃime de cinci picioare, cu o grosime aproape
egală, căci materialele nu lipseau şi era necesar ca lucrătura
să fie destul de trainică, pentru a rezista câteva zile. Cei
patru pereŃi au fost terminaŃi aproape în opt ore; o uşă a fost
făcută în partea de miază-zi şi pânza cortului, care a fost
pusă pe aceste patru ziduri, recăzu pe partea unde era uşa,
pe care o şi astupa. Nu mai era nevoie decât să acopere
totul, alcătuind acoperişul acestei clădiri improvizate.
După trei ore de muncă istovitoare, casa a fost
terminată şi fiecare se retrase în ea, pradă oboselii şi
descurajării. Jean Cornbutte suferea atât de mult încât nu
104
mai putea face nici măcar un singur pas; Andrei Vasling
exploata atât de bine durerea lui încât îi smulse făgăduinŃa
că nu-şi va împinge cercetările mai înainte prin aceste
îngrozitoare singurătăŃi.
Penellan nu mai ştia cărui sfânt să se mai roage.
Considera că nu este bine să-şi părăsească tovarăşii pentru
nişte presupuneri fără temei. Aşa că încerca să le
nimicească, dar totul a fost în zadar.
Totuşi, deşi înapoierea fusese hotărâtă, odihna
devenise atât de necesară încât timp de trei zile nu se făcu
nici o pregătire de plecare.
In ziua de 4 noiembrie, Jean Combutte începu să
pună să se îngroape într-un punct al coastei merindele ce
nu-i erau necesare. Un semn arăta depozitul, pentru cazul
în care noi cercetări l-ar târî de pe această coastă. La fiecare
patru zile de drum, lăsase astfel depozite de-a lungul
drumului, ceea ce-i asigura merinde pentru înapoiere, fără
să mai fi avut truda de a le târî pe sanie.
Plecarea a fost fixată la ora zece de dimineaŃă, în ziua
de 5 noiembrie. Mâhnirea cea mai adâncă cuprinse mica
ceată, Măria cu greu îşi putuse stăpâni lacrimile,
văzându-l pe unchiul ei cu totul descurajat. Atâtea suferinŃe
zadarnice; atâtea lucrări pierdute! Penellan devenea de o
ironie ucigătoare; îi dădea pe toŃi dracului şi nu înceta cu
fiecare prilej să se supere pe slăbiciunea şi nemernicia
tovarăşilor săi mai sfioşi şi mai obosiŃi, spunea el, decât
Măria, care s-ar fi dus până la capătul lumii fără să se
plângă.
Andrei Vasling nu-şi putea ascunde plăcerea ce i-o
făcea această hotărâre. El se arăta mai zorit decât oricând
pe lângă tânăra fată, căreia îi dăduse nădejdea că noile
cercetări se vor face după trecerea iernii, ştiind bine că
atunci ar fi mai mult decât zadarnice şi tardive!
105
X
îngropaŃi de vii
în ajunul plecării, în clipa cinei, Penellan se ocupase
cu sfărâmatul lăzilor goale, pentru a face focul în sobă,
când deodată a fost înăbuşit de un fum dens. în aceeaşi
clipă, casa de zăpadă a fost zguduită parcă de un cutremur
de pământ. Fiecare scoase un strigăt de spaimă şi Penellan
se năpusti afară.
Era un întuneric desăvârşit. 0 înspăimântătoare
vijelie, căci nu era dezgheŃul, izbucnise pe meleagurile
acelea. Vârtejuri de zăpadă se abăteau cu o nespusă furie şi
frigul era atât de straşnic, încât cârmaciul simŃi că-i
îngheaŃă instantaneu mâinile. El a fost nevoit să intre în
casă, după ce în prealabil s-a frecă foarte Ńare cu zăpadă.
- Iată şi vijelia, spuse el. Să dea Dumnezeu să reziste
casa noastră, căci dacă uraganul ar distruge-o am fi
pierduŃi.
în timp ce răbufnelile se dezlănŃuiau în aer, un
zgomot îngrozitor se produse sub solul îngheŃat; gheŃarii
zdrobiŃi în vârful promontoriului se izbeau cu zgomot şi se
năpusteau unii peste alŃii; vântul sufla cu o aşa tărie încât
părea că toată casa se mişcă din loc. Nişte luciri
fosforescente inexplicabile sub aceste latitudini străbăteau
vârtejurile de zăpadă.
- Maria, Maria! strigă Penellan apucând mâinile
tinerei fete.
- Iată-ne rău prinşi! spuse Fidèle Misonne.
- Şi nu ştiu dacă vom mai scăpa, răspunse Aupic.
- Să părăsim această casă de zăpadă, spuse Andrei
Vasling. ,
- Este imposibil, răspunse Penellan. Frigul este
106
îngrozitor afară, pe când aici l-am putea totuşi suporta.
- DaŃi-mi termometrul, spuse Andrei Vasling.
Aupic îi dădu instrumentul care arăta zece grade sub
zero în interior, deşi era aprins focul. Andrei Vasling ridică
pânza ce cădea peste deschizătura ce servea drept uşă şi se
strecură în grabă afară căci ar fi fost strivit de grindina de
gheaŃă ce-o sfărâma vântul.
- Ei bine, domnule Vasling, spuse Penellan, mai vrei
să ieşi? Vezi bine că aici suntem mult mai în siguranŃă.
- Da, adăugă Jean Combutte, şi trebuie să ne folosim
de toate puterile pentru a întări pe dinăuntru această casă.
- Dar există o primejdie mai mare care ne ameninŃă,
zise Andrei Vasling.
- Care? întrebă Jean Combutte.
Aceea că vântul rupe gheaŃa pe care ne odihnim noi,
cum a rupt şi gheŃarii promontoriului şi vom fi târâŃi sau
înecaŃi.
- Asta mi se pare greu de crezut, răspunse Penellan,
căci e un ger de îngheaŃă toate suprafeŃele lichide. Să
vedem ce temperatură este...
Ridică pânza în aşa fel încât să nu treacă decât braŃul
şi cu oarecare greutate găsi termometrul, în mijlocul
zăpezi. Izbuti să-l apuce şi apropiindu-l de lampă spuse:
- Treizeci şi două de grade sub zero! E cel mai mare
frig pe care l-am simŃit până acum.
- încă zece grade, adăugă Andrei Vasling şi mercurul
va îngheŃa.
O tăcere înmormântală urmă această cugetare.
Pe la opt dimineaŃa, Penellan încercă pentru a doua
oară să iasă din casa de zăpadă, ca să-şi dea seama de
situaŃie. Trebuia de altfel să dea o ieşire fumului pe care
vântul îl respinsese de mai multe ori în interiorul colibei.
106
Marinarul îşi închise bine hainele, îşi astupă gura cu
ajutorul unei batiste şi ridică pânza.
Deschizătura era în întregime închisă de o zăpadă
tare ca fierul. Penellan îşi luă băŃul cu fier în vârf şi izbuti
să-l bage în această masă densă; dar groaza îi îngheŃă
sângele în vene când simŃi că, capătul băŃului său nu era
liber şi se oprea în ceva tare.
107
- Cornbutte! spuse el căpitanului care se apropiase de
dânsulk suntem îngropaŃi sub zăpada asta!
- Ce spui? exclamă Jean Cornbutte.
- Spun că zăpada s-a fărâmiŃat şi a îngheŃat în jurul
nostru şi asupra noastră, astfel încât suntem îngropaŃi de
vii!
- Să încercăm să dărâmăm această masă de zăpadă,
răspunse căpitanul.
Cei doi prieteni se opintiră să dărâme piedica ce le
închidea uşa, dar nici s-o urnească din loc nu putură.
Zăpada forma un gheŃar care avea mai mult de cinci
picioare grosime şi devenise una cu casa.
Jean Cornbutte nu-şi putu stăpâni un Ńipăt, care îi
deşteptă pe Misonne şi Andrei Vasling. O înjurătură
izbucni printre dinŃii acestuia din urmă; expresia feŃei i se
schimonosi.
în această clipă, o fumăraie mai deasă decât oricând
se abătu în interior, căci nu putea să aibă nici o ieşire.
- Blestem! strigă Misonne. łeava sobei era astupată
de gheaŃa de afară.
Penellan îşi luă iar băŃul şi dărâmă soba, după ce
aruncă zăpadă peste tăciuni ca să-i stingă, lucru ce produse
un aşa fum încât abia se putea zări lucirea lămpii; apoi
încercă să elibereze de gheŃuri deschizătura, cu băŃul lui,
dar nu dădu decât de o stâncă de gheaŃă.
Nu se mai putea aştepta decât la un sfârşit fioros,
după o agonie îngrozitoare. Fumul intra în gâtul
nenorociŃilor, pricinuindu-le o durere de nedescris. Curând,
aerul urma să le lipsească cu desăvârşire.
Măria se trezi atunci, şi, prezenŃa ei care-l
deznădăjdui pe Jean Cornbutte, îl mai încuraja pe Penellan.
Cârmaciul îşi spuse că această copilă nu putea fi menită
unei morŃi atât de îngrozitoare!
108
- Ei bine! zise tânăra fată, aŃi făcut prea mult foc?
Camera e plină de fum!...
- Da... da... răspunse cârmaciul bâguind.
- Se şi vede bine, reluă Măria, căci nu e frig şi de
mult timp n-am mai simŃit noi atâta căldură.
Nimeni nu cuteză să-i spună adevărul!
- Haide, Mărie, zise Penellan bruscând lucrurile,
ajută-ne să pregătim prânzul. E prea frig ca să ieşim afară.
Uite lampa, uite spirtul, uite cafeaua. HaideŃi, voi ceilalŃi,
puŃin pemmican mai întâi, deoarece afurisita asta de vreme
ne împiedică să vânăm.
Aceste cuvinte îi reînsufleŃiră pe tovarăşii săi.
- întâi să mâncăm, adăugă Penellan şi vom vedea
după aceea cum o să ieşim de aici.
Penellan trecu la fapte şi-şi mancă cu poftă porŃia.
Tovarăşii săi îl imitară şi băură după aceea o ceaşcă de
cafea fierbinte, lucru ce le mai dădu curaj; apoi Jean
Cornbutte hotărî cu o mare energie, să încerce imediat
mijloacele de salvare.
Atonei Andrei Vaşling spuse:
- Dacă mai durează încă, ceea ce-i probabil, trebuie
să fim îngropaŃi la zece picioare sub zăpadă, căci nu se mai
aude nici un zgomot de afară!
Penellan se uită la Măria, care înŃelese adevărul celor
spuse. Ea totuşi nu era foarte speriată. .
Penellan înroşi mai întâi la flacăra lămpii de spirt
vârful băŃului său de fier, pe care-l introduse succesiv în
cele patru ziduri de gheaŃă, dar în nici unul nu găsi o ieşire.
Jean Cornbutte hotărî atunci să găurească o deschizătură în
uşă. GheaŃa era atât de tare încât cuŃitul cu greu intra în ea.
BucăŃile ce izbuteau să le scoată năpădiră în curând în
colibă. După două ore de trudă chinuitoare, galeria săpată
avea trei picioare adâncime.
109
Trebui deci să se gândească la un mijloc mai rapid,
căci ceea ce făcuse până atunci era mult prea puŃin. Cu cât
săpau mai adânc, cu atât gheaŃa devenea mai tare iar efortul
creştea considerabil. Penellan avu ideea de a se servi de
lampa de spirt pentru a topi gheaŃa în direcŃia voită. Era un
mijloc primejdios, căci dacă întemniŃarea s-ar fi prelungit,
acest spirt, din care marinarii nu aveau decât o cantitate
mică, le-ar lipsi când ar fi trebuit să pregătească masa.
Totuşi, acest plan obŃinu aprobarea tuturor şi a fost pus în
executare. Mai întâi săpară o gaură de trei picioare
adâncime şi un picior diametru pentru a aduna apa ce ar
pomi din topirea gheŃii şi nu aveau să regrete această
măsură de precauŃie, căci apa se prelinse în curând sub
acŃiunea focului pe care Penellan îl plimba de-a lungul
masei de gheaŃă.
Deschizătura se mări încetul cu încetul, dar nu se
putea continua mult timp, căci apa se împrăştia şi peste
veşminte. Penellan se văzu silit să înceteze după un sfert de
oră şi să ia de acolo lampa pentru a se usca el însuşi.
Misonne nu întârzie să-i ia locul cu tot atât de multă râvnă.
După două ore de muncă, deşi galeria avea deja cinci
picioare adâncime, bastonul de fier nu putuse găsi o ieşire
afară.
- Nu este cu putinŃă, zise Jean Cornbutte, ca zăpada
să fi căzut aşa din belşug! Trebuie să fi fost fărâmiŃată de
vânt şi adusă aici. Poate că ar fi trebuit să ne pregătim
pentru a scăpa prin alt loc.
- Nu ştiu, răspunse Penellan, dar chiar dacă ar fi
pentru a nu ne descuraja tovarăşii, trebuie să continuăm să
găurim zidul în aceeaşi direcŃie. Este cu neputinŃă să nu
dăm de o ieşire.
- N-o să ne lipsească spirtul? întrebă căpitanul.
110
- Sper că nu,* răspunse Penellan, dar cu condiŃia
totuşi, să ne lipsim de cafea sau de băuturi calde! De altfel,
nu asta este ceea ce mă nelinişteşte.
- Dar ce mai este, Penellan? întrebă Jean Cornbutte.
- O să se stingă lampa din lipsă de ulei şi vom ajunge
la sfârşitul merindelor.
Apoi Penellan se duse să-l înlocuiască pe Andrei
Vasling, care lucra cu spor pentru salvarea tuturor.
- Domnule Vasling, îi spuse el, îŃi voi lua eu locul,
dar veghează bine la otice ameninŃare de prăbuşire, pentru
a avea timp s-o preîntâmpinăm.
Clipa de odihnă sosise şi când Penellan mai scobi
încă un picior în galerie, veni să se culce lângă tovarăşii
săi.
XI
Un nor de fum
A doua zi când marinarii se treziră, o beznă deplină îi
învăluia. Lampa se stinsese. Jean Cornbutte îl trezi pe
Penellan pentru a-i cere amnarul, pe care acesta i-l dădu.
Penellan se ridică să aprindă lampa de spirt; dar.ridicându-
se, capul lui se izbi de tavanul de gheaŃă. A fost
înspăimântat, căci în ajun încă mai putea să stea în
picioare. Cu ajutorul lămpii cu spirt văzu că tavanul se
lăsase cu un picior mai jos.,
Penellan se apucă de lucru cu furie.
în această clipă tânăra fată, la licăririle ce le
resfrângea lampa de spirt pe chipul cârmaciului, înŃelese că
deznădejdea şi voinŃa lucrau pe aspra-i înfăŃişare.
110
„Ea nu poate muri astfel!" exclamă în sinea lui.
Luă din nou lampa de spirt şi se apucă iar de mărit
îngusta deschizătură. Acolo, cu o mână vânjoasă îşi vârî
băŃul cu vârf de fier şi nu mai simŃi' împotrivire. Aşadar
ajunsese la straturile moi ale zăpezii? îşi scoase băŃul şi o
rază strălucitoare se furişă în casa de gheaŃă.
- La mine, prieteni! exclamă el.
Şi cu picioarele şi cu mâinile, dădu la o parte zăpada
dar suprafaŃa exterioară nu era dezgheŃată, aşa cum crezuse
el. O dată cu raza de lumină pătrunse în colibă un frig
straşnic şi-i cuprinse toate părŃile umede care se întăriră
într-o clipă. Cu ajutorul cuŃitului, Penellan mări
deschizătura şi putu în cele din urmă să inspire aerul curat.
Căzu în genunchi pentru a mulŃumi Domnului şi în curând
lângă el veni tânăra fată şi însoŃitorii săi.
O lună luminoasă lumina cerul. Dar frigul era
groaznic iar marinarii se înapoiară în coliba de gheaŃă.
Penellan privi înjur. Promotoriul nu mai era acolo şi coliba
de gheaŃă se afla în mijlocul unei întinse câmpii de gheaŃă.
Penellan voi să se îndrepte spre sania unde erau merindele;
sania dispăruse.
Temperatura îl sili să intre înăuntru. Nu vorbi, nimic
cu tovarăşii săi. Mai întâi de toate trebuia să-şi usuce
hainele cu ajutorul lămpii de spirt. Termometrul pus o clipă
la aer coborî la treizeci de grade sub zero.
După o oră, Andrei Vasling şi Penellan se hotărâră să
înfrunte atmosfera exterioară. Ei se înfăşurară în hainele
lor încă umede şi ieşiră prin deschizătura ai cărei pereŃi
căpătaseră tăria stâncii.
- Am fost târâŃi spre nord-est, zise Andrei Vasling,
orientându-se după stelele ce licăreau cu o nespusă
frumuseŃe.
111
- N-ar fi rău, răspunse Penellan, dacă ne-ar fi însoŃit
şi sania noastră!
- Ce? sania nu mai este acolo? întrebă Andrei
Vasling. Dar atunci suntem pierduŃi!...
- Să căutăm, răspunse Penellan. *
Se învârtiră în jurul colibei care forma un bloc de
112
cincisprezece picioare înălŃime. O nesfârşită întindere de
zăpadă căzuse în timpul furtunii şi vântul o troieni lângă
singura ridicătură ce-o prezenta câmpia. Blocul întreg,
fusese târât de vânt în mijlocul gheŃarilor sfărâmaŃi la mai
bine de douăzeci de mile nord-est şi prizonierii suferiseră
soarta temniŃei lor plutitoare. Sania care se afla pe un alt
gheŃar, cu siguranŃă fusese aruncată în altă parte, căci nu se
mai zărea nici o urmă, iar câinii trebuie să fi murit în
această îngrozitoare furtună.
Andrei Vasling şi Penellan simŃiră că li se furişează
în suflet disperarea. Ei nu mai cutezau să mai intre în casa
de gheaŃă. Nu îndrăzneau să aducă această veste nenorocită
tovarăşilor lor de suferinŃă. Se urcară pe blocul de gheaŃă,
acelaşi în care se afla scobită coliba şi nu zăriră nimic
altceva decât această nemărginire albă ce-i înconjura din
toate părŃile. Răceala le amorŃea membrele iar umezeala
hainelor lor se preschimba în ŃurŃuri ce atârnau pe lângjă ei.
în clipa când Penellan voi să coboare de pe înălŃimea
de gheaŃă, aruncă o privire spre Andrei Vasling. îl văzu că
se uită cu lăcomie într-o parte, apoi că tresare şi se
îngălbeneşte.
- Ce ai domnule Vasling? îl întrebă el.
- Nu-i nimic! răspunse acesta. Să ne dăm jos şi să ne
pregătim de plecare cât mai repede de pe aceste meleaguri
pe care n-ar fi trebuit niciodată să călcăm.
Dar în loc să se supună, Penellan îşi îndreptă privirea
spre partea aceea, care atrase atenŃia secundului său. Un
efect cu totul deosebit se produse în el, căci dădu drumul
unui Ńipăt de bucurie şi exclamă:
- Dumnezeu fie binecuvântat!
Un fum uşor se înălŃa spre nord-est. Nu era posibil să
se înşele. Acolo respirau făpturi omeneşti. łipetele de
113
bucurie ale lui Penellan îi atraseră şi pe tovarăşii săi şi toŃi
se putură convinge cu proprii lor ochi că timonierul avea
dreptate.
Imediat, fără să le mai pese de lipsa merindelor, fără
să se gândească la asprimea temperaturii, învăluiŃi în
hainele lor, înaintară cu paşi mari spre locul arătat.
Fumul se înălŃa spre nord-est şi mica ceată luă cu
asalt acea direcŃie. łelul de atins se afla la cinci sau şase
mile aproximativ dar era destul de greu să păstreze linia
dreaptă. Fumul dispăruse şi nimic nu putea servi ca punct
de reper, căci câmpia de gheaŃă era în întregime unită. Era
deci important să nu se abată de la drumul drept.
- Deoarece nu ne putem călăuzi după lucruri
îndepărtate, zise Jean Cornutte, iată varianta cea mai bună:
Penellan va merge înainte, Vasling la douăzeci de paşi în
urma lui, eu la douăzeci de paşi în urma lui Vasling. Voi
putea constata atunci dacă Penellan nu se îndepărtează din
linia dreaptă.
Mersul dură astfel o jumătate de oră, când Penellan
se opri ciulind urechea.
Grupul de marinari se strânse laolaltă.
- Nu aŃi auzit nimic? îi întrebă el.
- Nimic, răspunse Misonne.
- E ciudat! exclamă Penellan. Mi s-a părut că din
partea aceea se aud Ńipete.
- łipete? întrebă tânăra fată. Am fi deci aproape de
Ńelul nostru!...
- Asta nu-i un motiv, răspunse Andrei Vasling. Sub
aceste latitudini ridicate şi pe aceste mari geruri, sunetul se
transmite la depărtări extraordinare.
- Orice ar fi, zise Jean Cornbutte să mergem pentru a
nu apuca să degerăm.
114
- Nu! exclamă Penellan. AscultaŃi!
Câteva sunete slabe, dar totuşi precipitate se auziră.
Aceste strigăte păreau Ńipete de durere şi chin. Ele se
reînnoiră de două ori. Ai fi zis că este un strigăt de ajutor.
Apoi totul se cufundă în tăcere.
- Nu m-am înşelat, zise Penellan. înainte!
Şi el începu să alerge în direcŃia acelor Ńipete. Făcu
astfel aproape două mile şi uimirea a fost mare când zări un
om culcat pe gheaŃă. El se apropie de dânsul, îl ridică şi
înălŃă braŃele la cer cu disperare.
Andrei Vasling care-l urma de aproape cu restul
marinarilor, alergă şi strigă:
- E unul dintre naufragiaŃi. E marinarul nostru.
Cortrois!
- E mort, răspunse Penellan, mort de frig!
Jean Cornbutte şi Măria ajunseră lângă cadavrul pe
care gheaŃa îl şi înŃepenise. Disperarea se întipări pe toate
feŃele. Mortul era unul dintre tovarăşii lui Ludovic
Cornbutte.
- înainte! exclamă Penellan.
Merseră încă timp de o jumătate de oră, fără a spune
o vorbă şi zăriră o ridicătură a solului, care desigur, că
trebuia să fie pământul.
- Este insula Shanon, zise Jean Cornbutte.
După o milă, ei zăriră clar fumul ce ieşea dintr-o
colibă de zăpadă, închisă cu o uşe de lemn. Ei strigară. Doi
oameni ieşiră atunci afară din colibă şi printre dânşii,
Penellan îl recunoscu pe Petre Nonquet.
- Petre! strigă el.
' Acesta stătea acolo ca un năuc, neavând cunoştinŃă
de ceea ce se petrecea în jurul său. Andrei Vasling privea
cu nelinişte amestecată cu o crudă bucurie pe tovarăşii lui
114
Petre Nouquet, căci nu-l recunoştea printre ei pe Ludovic
Cornbutte.
- Petre, eu sunt! exclamă Penellan. Aceştia sunt toŃi
prietenii tăi!
Petre Nouquet veni şi căzu în braŃele bătrânului său
tovarăş.
- Şi fiul meu! Şi Ludovic! exclamă Jean Cornbutte cu
accentul celei mai adânci disperări.
XII
înapoierea corăbiei
în acea clipă, un om, aproape mort, ieşi din colibă şi
se târî pe gheaŃă.
Era Ludovic Cornbutte.
- Fiul meu!
- Logodnicul meu!
Aceste două Ńipete porniră în acelaşi timp şi Ludovic
Cornbutte căzu leşinat în braŃele tatălui şi a logodnicei lui,
care îl târâră în colibă, unde îngrijirile lor îl reînsufleŃiră.
- Tată! Măria! exclamă Ludovic Cornbutte. Deci
v-am revăzut înainte de a muri!
- N-ai să mori! răspunse Penellan, căci toŃi prietenii
tăi sunt pe lângă tine!
Petre Nouquet nu mai putea de bucurie. Săruta pe
toată lumea; apoi aruncă lemne în sobă şi în curând, o
temperatură plăcută se răspândi în întreaga colibă.
Acolo erau încă doi bărbaŃi, pe care nici Jean
Cornbutte, nici Penellan nu-i cunoştea.
Erau Jocki şi Herming, singurii doi marinari
115
norvegieni ce rămaseră din echipajul lui Frooern.
- Prieteni, suntem aşadar salvaŃi! spuse Ludovic
Cornbutte. Tată! Măria! V-aŃi expus atâtor pericole...
- Nu ne pare rău Ludovic, răspunse Jean Cornbutte.
Bricul tău Tânăra îndrăzneaţă este bine ancorat între
gheŃuri la şaizeci de leghe de aici. Vom merge la ea cu toŃii.
- Când se va înapoia Cortrois, spuse Petre Nouquet,
va fi straşnic de mulŃumit!
116
O tristă tăcere urmă acestei cugetări şi Penellan îl
informă pe Petre Nouquet şi pe Ludovic Cornbutte despre
moartea tovarăşului lor, pe care îl ucise frigul.
- Dragii mei, zise Penellan, vom aşteopta aici ca să
scadă frigul. AveŃi merinde şi lemne?
- Da, de ars vom arde ceea ce a mai rămas din
Frooem\
Frooem fusese târâtă într-adevăr la patruzeci de mii
de mile de locul unde ierna Ludovic Cornbutte. Acolo a
fost sfărâmat de gheŃarii ce pluteau în timpul dezgheŃului şi
naufragiaŃii au fost târâŃi cu o parte a sfărâmăturilor din
care era construită coliba lor, pe Ńărmul meridional al
insulei Shanon.
NaufragiaŃii se aflau în număr de cinci. Ludovic
Cornbutte, Cortrel, Petre Nouquet, Jorki şi Herming, restul
echipajului norvegian, fusese surprins în şalupă în
momentul scufundării.
îndată ce Ludovic Cornbutte, târât de gheŃari,
văzându-i pe aceştia adunându-se în jurul lui, luase toate
măsurile pentru a petrece iama. Era un bărbat energic, de o
mare hărnicie şi un mare curaj; dar în ciuda tăriei sale,
fusese învins de acest climat îngrozitor şi când îl regăsi
tatăl său, nu se mai aştepta la altceva decât să moară. De
altfel nu avea de luptat numai cu elementelor naturii ci şi
cu rea-voinŃa celor doi marinarii norvegieni, care-i datorau
viaŃa. Aceştia erau doi sălbatici, aproape incapabili de
sentimentele cele mai fireşti. Aşa că atunci când Ludovic
Cornbutte a avut prilejul să vorbească cu Penellan, îi
recomandă să se păzească de ei. La înapoiere, Penellan îl
puse la curent cu purtarea lui Andrei Vasling. Ludovic
Cornbutte nu putu crede una ca asta, dar Penellan îi dovedi
că de la dispariŃia sa, Andrei Vasling, lucrase în aşa fel încât
să-şi asigure mâna tinerei fete.
întreaga zi a fost folosită pentru odihnă şi plăcerea
117
revederii. Misonne şi Petre Nouquet uciseră câteva păsări
de mare, lângă casă, de care nu era tocmai cuminte să se
depărteze. Aceste merinde proaspete şi focul aŃâŃat, redară
puterea celor mai bolnavi. Ludovic Cornbutte însuşi se
simŃi mult mai bine. Era întâia clipă de plăcere ce o simŃeau
aceşti oameni cumsecade. Aşa că o sărbătoriră cu avânt, în
această mizerabilă colibă, la şase sute de leghe în mările
Nordului, pe un frig de treizeci de grade sub zero.
Această temperatură dură până la sfârşitul lunii şi
numai pe 17 noiembrie, la opt zile după întâlnirea lor, se
gândi Jean Cornbutte şi tovarăşii săi la plecare. Nu mai
aveau decât lucirea stelelor pentru a se călăuzi, dar frigul
era mai puŃin aspru şi căzu chiar puŃină zăpadă.
înainte de a părăsi acel loc, săpară un mormânt
bietului Cortrois. Tristă ceremonie care îi mâhni mult pe
toŃi. Era primul dintre ei care nu avea să-şi mai revadă Ńara.
Misonne construise din scândurile colibei un fel de
sanie destinată transportului alimentelor şi o trase rând pe
rând marinarii. Jean Cornbutte îndreptă mersul pe căile mai
înainte străbătute. Taberele se organizau în ceasul de
odihnă, cu o mare grabă. Jean Cornbutte spera să se
regăsească depozitele de merinde, ce deveneau aproape
neapărat necesare cu această sporire de patru inşi. Aşa că el
căuta să nu se îndepărteze de la traseul stabilit.
Printr-un noroc providenŃial, a găsit sania, care se
proptise lângă promontoriul lângă care fuseseră cu toŃii atât
de expuşi. Câinii după ce-şi mâncară curelele cu care erau
înhămaŃi, spre a-şi îndestula foamea, dăduseră buzna în
proviziile din sanie. Asta îi oprise locului şi tot asta a fost
călăuza ce atrase ceata spre sania în care se aflau încă
merinde într-o mare cantitate.
Mica ceată îşi reluă drumul spre golful de iernare.
ISO
Câinii au fost înhămaŃi la sanie şi nu se mai întâmplă nimic
deosebit.
Se constată doar că Aupic, Andrei Vasling şi
norvegienii stăteau de-o parte şi nu se amestecau cu
tovarăşii lor dar, fără să ştie, erau îndeaproape
supravegheaŃi. Totuşi această sămânŃă de zâzanie aruncă nu
doar o dată groază în sufletul lui Ludovic Cornbutte şi a lui
Penellan.
Pe 7 decembrie, la douăzeci de zile după întâlnirea
lor, zăriră golful unde ierna Tânăra îndrăzneaţă. Mare le-a
fost mirarea văzând bricul cocoŃat la aproape patru metri în
aer, pe nişte bulgări mari de gheaŃă. Alergară foarte
îngrijoraŃi spre tovarăşii lor şi au fost primiŃi cu chiote de
bucurie de Gervique Turquiette şi Gradlin. ToŃi erau pe
deplin sănătoşi cu toate că trecuseră şi ei prin cele mai mari
primejdii.
Vijelia fusese simŃită în toată marea polară. GheŃurile
fuseseră sfărâmate şi mişcate din loc şi alunecând unele
peste altele, cuprinseră albia pe care se aflase corabia.
Greutatea lor specifică tinzând să le aducă la suprafaŃa
apei, căpătaseră o incalculabilă putere şi astfel bricul se
văzu dintr-o dată înălŃat deasupra malului mării.
Primele clipe au fost dăruite bucuriei înapoierii.
Marinarii s-au bucurat că au găsit totul în bună stare, ceea
ce le asigura negreşit o iarnă aspră dar de îndurat.
Aruncarea în afară a vasului nu-l zguduise. Era foarte solid.
Când avea să vină vremea dezgheŃului, nu vor avea altceva
de făcut decât să alunece pe un plan aplecat, să fie într-un
cuvânt „lansat" în marea devenită iarăşi liberă.
Dar o veste rea îi posomori faŃa lui Jean Cornbutte şi
a tovarăşilor săi. în timpul viforniŃei magazia din zăpadă,
construită pe coastă, fusese în întregime sfărâmată.
Merindele ce le conŃinea fuseseră împrăştiate şi nu mai
fusese posibil să salveze cea mai mică parte din ele. De
îndată ce se află nenorocirea, Jean şi Ludovic Cornbutte
vizitară cala şi cambusa bricului pentru a vedea la ce se
puteau aştepta din tot ce le mai rămăsese ca merinde.
DezgheŃul nu putea să se producă înainte de luna mai
şi bricul nu putea pleca din golful de iernare decât atunci.
Şi erau cinci luni de iarnă ce trebuiau petrecute în mijlocul
gheŃurilor, în care timp trebuiau hrăniŃi paisprezece inşi.
După multe socoteli, Jean Cornbutte înŃelese că ar ajunge
numai bine până în clipa plecării, punându-i pe toŃi la
jumătate de porŃie. Deci vânatul era obligatoriu, pentru a
procura hrană mai multă.
De teamă ca această nenorocire să nu se repete,
hotărâră să nu se mai depoziteze nimic pe uscat. Totul
rămase pe bric şi se aşezară de asemenea paturi noi pentru
noii sosiŃi în locuinŃa marinarilor. Turquiette, Gervique şi
Gradlin, în timpul lipsei tovarăşilor lor, săpaseră o scară în
gheaŃă ce le permitea să se urce fără greutate pe puntea
corăbiei.
XIII
Cei doi potrivnici
Andrei Vasling prinsese prietenie mare pentru cei doi
marinari norvegieni. Aupic făcea de asemenea parte din
ceata lor, care stătea în general la o parte, dezaprobând cu
glas tare toate noile măsuri. Dar Ludovic Cornbutte, căruia
tatăl său îi predase din nou comanda bricului, redevenit
stăpân pe bordul vasului, nu înŃelegea să stea mult la
119
discuŃie în această privinŃă şi cu toate poveŃile Măriei
care-i îmbia să întrebuinŃeze blândeŃea, el spuse că voia să
i se supună toŃi din toate punctele de vedere.
Totuşi, cei doi norvegieni izbutiră după două zile să
pună mâna pe o ladă cu came sărată. Ludovic Cornbutte
ceru să-i fie înapoiată imediat, dar Aupic le luă partea şi
Andrei Vasling dădu de înŃeles că măsurile privitoare la
hrană nu puteau dăinui mult timp.
Nu era nevoie de dovedit acestor nenorociŃi că în
interesul obştesc se făcea aşa, ştiau bine că totul nu este
decât un pretext pentru a se răzvrăti. Penellan înainta spre
cei doi norvegieni, care îşi scoaseră cuŃitele; dar ajutat de
Misonne şi Turquette, izbuti să îi dezarmeze şi luă înapoi
lada cu carne sărată. Andrei Vasling şi Aupic, văzând că
afacerea lua o întorsătură împotriva lor, nu se amestecară
deloc. Totuşi, Ludovic Cornbutte îl luă pe secund într-o
parte şi-i spuse:
- Andrei Vasling, eşti un mizerabil. îŃi cunosc toată
purtarea şi ştiu la ce vor duce toate uneltirile dumitale; dar
cum mântuirea întregului echipaj îmi este este încredinŃată
mie, dacă vreunul dintre voi se gândeşte să pună ceva rău
la cale, îl ucid înfigându-i cu propria-mi mână pumnalul în
piept.
- Ludovic Cornbutte, răspunse secundul, îŃi este uşor
să faci pe şeful, dar adu-Ńi aminte că supunerea ierarhică nu
mai există aici şi că numai cel mai puternic face legea.
Tânăra fată nu tremurase niciodată în faŃa
primejdiilor mărilor polare, dar îi era teamă de această ură
a cărei pricină era chiar ea şi energia lui Ludovic Cornbutte
abia putu s-o liniştească.
Cu toată această declaraŃie de război, mesele se luau
la aceleaşi ore şi în comun. Vânătoarea asigura încă vreo
120
câŃiva ptarmigani şi ceva iepuri albi, dar cu apropierea
frigului avea să lipsească şi acest izvor de alimentare.
Aceste geruri începură la solstiŃiu, în ziua de 22 decembrie,
zi în care termometrul scăzu la treizeci şi cinci de grade sub
zero.
Ei simŃiră dureri în urechi, în nas, în toate
extremităŃile corpului, au fost cuprinşi de o doborâtoare
121
toropeală, amestecată cu durere de cap, iar răsuflarea le era
din ce în ce mai grea.
în acea stare nu aveau curajul să iasă la vânat sau să
facă vreo mişcare. Stăteau înfriguraŃi în juml sobei care nu
le dădea îndeajuns căldură şi cum se îndepărtau puŃin,
simŃeau că li se răceşte fără veste sângele în vene.
Jean Cornbutte îşi văzu sănătatea rău zdruncinată şi
nu mai putea ieşi din odăiŃa lui. Simptomele scorbutului se
manifestau, picioarele i se umplură de pete alburii.
Tânăra fată era sănătoasă şi se ocupa cu îngrijirea
bolnavului, cu o pricepere de soră de caritate. Aşa că toŃi
aceşti viteji marinari o binecuvântau în adâncul inimilor
lor.
Ziua de 1 ianuarie a fost una dintre cele mai triste zile
a iernatului lor. Vântul era din cale afară de puternic şi
frigul de nesuportat. Nu puteai ieşi fără să te expui
degeraturilor. Cei mai curajoşi trebuiau să se mărginească
a se plimba pe puntea adăpostită de cort. Jean Corbutte,
Gervique şi Gradlin nu se ridicară din pat. Cei doi
norvegieni, Aupic şi Andrei Vasling, a cărui sănătate se
Ńinea bine, aruncau priviri sălbatice spre tovarăşii lor, pe
care îi vedeau pierind.
Ludovic Cornbutte îl duse pe Penellan pe punte şi-l
întrebă unde erau proviziile de combustibil.
- Cărbunele este terminat demult, răspunse Penellan
şi o să ne ardem ultimile bucăŃele de lemn!
- Dacă nu izbutim să combatem acest frig, zise
Ludovic Cornbutte, suntem pierduŃi!...
- Ne mai rămâne o posibilitate, răspunse Penellan,
aceea de a arde ceea ce putem din bricul nostru, de la
vârfurile catargelor, până la linia de plutire, ba chiar, la
nevoie, putem să-l stricăm cu totul şi să reconstruim o
corabie mai mică.
122
- Aceasta este o alternativă extremă, răspunse
Ludovic Cornbutte. Este destul de neobişnuit faptul că
oamenilor noştri le scad puterile iar acelea ale vrăjmaşilor
noştri sporesc.
- Este adevărat, exclamă Penellan, dar mai mult decât
a veghea zi şi noapte, nu ştiu ce am mai putea face.
- Să ne luăm securile, spuse Ludovic Cornbutte şi să
strângem lemne de foc.
Cu tot frigul ei se urcară la lemnăria din faŃa vasului
şi tăiară tot lemnul ce hu era neapărat necesar corăbiei.
Apoi se înapoiară cu această nouă provizie. Căminul a fost
din nou umplut şi un om a rămas de pază pentru a
împiedica focul să se stingă.
în acel timp, Ludovic Cornbutte şi prietenii săi se
simŃeau rupŃi de oboseală. Ei nu puteau încredinŃa nici un
amănunt al vieŃii obşteşti duşmanilor lor. CopleşiŃi de toate
grijile casnice, simŃiră în curând că le seacă puterile.
Jean Cornbutte se îmbolnăvi de scorbut, cu dureri de
nesuportat. Gervique şi Gradlin se îmbolnăviră şi ei de
aceeaşi boală. Fără provizia de zeamă de lămâie, cu care se
aprovizionaseră din belşug, aceşti nenorociŃi ar fi murit
repede din cauza durerilor. Aşa că nu se cruŃă deloc acel
leac mântuitor.
Dar într-o zi, 15 ianuarie, când Ludovic Cornbutte
coborî în magazie pentru a primeni proviziile de lămâi,
rămase încremenit văzând că butoaiele unde erau închise,
dispărură. Se urcă iar la Penellan şi-i comunică această
nouă nenorocire. Se săvârşise un furt şi făptaşii erau uşor
de recunoscut. Ludovic Cornbutte înŃelese atunci pentru ce
se menŃinea sănătatea duşmanilor săi. Ai săi nu mai aveau
acum puterea să smulgă aceste provizii, de care atârna
viaŃa lui şi a tovarăşilor săi şi rămase pentru prima oară
cufundat într-o mohorâtă deznădejde!
123
XIV
Amărăciune
în ziua de 20 ianuarie, cea mai mare parte dintre
aceşti nenorociŃi, nu se mai simŃiră în putere să se ridice din
paturile lor. Fiecare din ei, în afară de învelitorile sale de
lână avea o piele de bivol, care îi ocrotea împotriva
frigului, dar de îndată ce încercau să-şi scoată braŃul în aer,
simŃeau o asemenea durere, încât trebuiau să-l ascundă
imediat.
Totuşi, Ludovic Cornbutte aprinse focul. Penellan,
Misonne şi Andrei Vasling se ridicară din pat şi veniră să se
apropie de foc. Penellan pregăti cafea fierbinte şi le mai
dădu puŃină vlagă, tot aşa şi Măriei, care veni să mănânce
la dânşii.
Ludovic Cornbutte se apropie atunci de patul tatălui
său, care era aproape mort şi ale cărui picioare erau
aproape zdrobite de boală. Bătrânul marinar şopti câteva
cuvinte fără şir, cuvinte ce sfâşiară inima fiului său:
- Ludovic! spuse el, o să mor!... ah! cât mai sufăr!...
Scapă-mă!
Ludovic Cornbutte luă o hotărâre decisivă. Se
întoarse spre secund şi-i spuse abia stăpânindu-se:
- Ştii unde sunt lămâile, Vasling?
- în cambuză cred, răspunse secundul fără tulburare.
- Ştii bine că nu mai sunt acolo, deoarece le-ai furat!
- Dumneata eşti stăpânul, Ludovic Cornbutte,
răspunse cu ironie Andrei Vasling, şi-Ńi este îngăduit să spui
şi să faci totul!
- Fie-Ńi milă Vasling; tata moare! îi poŃi scăpa!
Răspunde!
- Nu am nimic de răspuns, zise Andrei Vasling.
124
. - Mizerabile! exclamă Penellan, aruncându-se asupra
secundului cu pumnalul în mână.
- Băieţii mei, la mine! strigă Andrei Vasling, dându-
se în spate.
Aupic şi cei doi marinari norvegieni săriră din
paturile lor şi se aşezară în spatele lui. Misonne, Turquette,
Penellan şi Ludovic se pregătiră de apărare. Petre
Nouquette şi Gradlin, deşi tare bolnavi, se ridicară pentru
a-i ajuta.
- Sunteţi încă prea puternici pentru noi, spuse atunci
Andrei Vasling.
Marinarii erau atât de slăbiţi, încât nu cutezară să se
năpustească asupra acestor patru mizerabili, căci în caz de
înfrângere ar fi fost pierduţi.
- Andrei Vasling, zise Ludovic Cornbutte cu o voce
mohorâtă, dacă moare tata, tu îl vei fi ucis iar eu te voi
ucide ca pe un câine!
Andrei Vasling şi complicii lui se retraseră în celălalt
capăt al locuinţei şi nu răspunseră.
Trebui atunci să reînoiască provizia de lemne şi cu
tot frigul, Ludovic Cornbutte se urcă pe punte şi începu să
taie o parte a lemnăriei de sus a bricului, dar se văzu nevoit
să intre iar în cabină după un sfert de oră, căci altfel ar fi
putut cădea fulgerat de frig. Trecând, aruncă o privire spre
termometrul de afară şi văzu mercurul îngheţat. Deci frigul
trecuse de patruzeci şi două de grade sub zero. Timpul era
uscat şi cerul senin. Vântul bătea dinspre miază-noapte.
In ziua de 26, vântul se schimbă, sufla dinspre nord-
est, iar afară termometrul arăta treizeci şi cindi de grade.
Jean Cornbutte era în agonie, fiul lui căutase în zadar vreun
leac împotriva durerilor. Totuşi în acea zi, aruncându-se pe
neaşteptate asupra lui Andrei Vasling, izbuti să-i smulgă o
125
lămâie pe care acesta se pregătea s-o sugă. Andrei Vasling
nu făcu nici un pas ca să i-o reia. Părea că aşteaptă prilejul
dea-şi îndeplini sumbrele-i planuri.
Sucul acestei lămâi înapoie oarecum puterea lui Jean
CornbuŃte, dar ar fi trebuit să continue acest leac. Tânăra
fată.îl rugă în genunchi pe Andrei Vasling, care nu-i
125
răspunse şi Penellan auzi în curând pe mizerabil spunând
toVarăşilor săi:
- Bătrânul e pe moarte! Gervique, Gradlin şi Petre
Nouquet nu preŃuiesc mai mult. CeilalŃi îşi pierd zi pe zi
puterile. Se apropie clipa când viaŃa lor ne va aparŃine.
Se hotărî atunci între Ludovic Cornbutte şi tovarăşii
săi să nu mai aştepte şi să se folosească de puŃina putere ce
le rămăsese. Ei se hotărâră să lucreze în noaptea următoare
şi să-i ucidă pe acei mizerabili, pentru a nu fi ucişi de ei.
Temperatura mai urcase puŃin. Ludovic Cornbutte se
încumetă să iasă cu puşca pentru a procura ceva vânat.
Se îndepărtă cam la vreo trei mile de corabie şi
înşelat adesea de efectele oglindirii sau a răsfrângerii
luminii se îndepărtă mai mult decât ar fi dorit. Era lucru
nesocotit, căci urme proaspete de animale sălbatice se
arătau. Ludovic Cornbutte nu voia totuşi să se înapoieze
fără ceva carne proaspătă şi-şi continuă drumul; dar atunci
simŃi un ciudat sentiment ce-i învârtea capul, era ceea ce se
numeşte „ameŃeala albă".
într-adevăr, oglindirea colinelor de gheaŃă şi a
câmpiei îl cuprindea din cap până-n picioare şi i se părea că
această culoare îl pătrunde şi-i pricinuieşte o greaŃă
irezistibilă. Ochiul lui era înceŃoşat, privirea abătută. El
crezu că va înnebuni de atâta albeaŃă. Fără a-şi da seama de
acest groaznic efect, îşi urmă calea şi nu întârzie să facă să
se înalŃe un ptarmigan, pe care-l urmări cu aprindere.
Pasărea căzu în curând şi pentru a-l lua, Ludovic Cornbutte
sărind de pe un gheŃar pe câmpie, căzu greoi, căci făcuse o
săritură de zece picioare, deoarece răsfrângerea îl făcea să
creadă că nu avea decât doi paşi de străbătut. Atunci îl
cuprinse ameŃeala şi fără să ştie de ce, începu a striga ajutor
126
timp de câteva minute, deşi nu-şi sfărâmase nimic în
căderea sa. Frigul începând să-l cuprindă, reveni la
sentimentul conservării şi se ridică cu greu.
Deodată, tară să-şi poată da seama, îl izbi un miros
de untură arsă. Cum era în bătaia vântului dinspre corabie,
bănui că mirosul acela de acolo venea şi nu pricepu în ce
scop se ardea această untură, căci era foarte periculos,
deoarece acest miros putea atrage grupurile de urşi albi.
Deci Ludovic Cornbutte reluă drumul spre bric,
pradă unei griji, care în mintea lui întărâtată, se prefăcu în
curând în groază. I se păru că nişte mormane uriaşe se
mişcau la orizont şi se întreba dacă n-o să fie iar un
cutremur de gheŃuri. Mai mult, aceste mormane se
interpuseră între el şi corabie şi părea că se ridicau pe
coastele bricului. Se opri ca să-i privească mai cu atenŃie,
şi groaza lui era nespus de mare când recunoscu o ceată de
urşi polari uriaşi.
Aceste animale fuseseră atrase de acel miros de
untură, miros ce îi trecu şi lui Ludovic Cornbutte pe la nas.
Acesta se adăposti după un colnic şi numără trei urşi care
nu întârziară să se urce pe blocurile de gheaŃă pe care se
odihnea Tânăra îndrăzneaţă.
Nimic nu-l făcea să creadă că cei din interiorul
corăbiei ar fi ştiut de primejdia ce-i ameninŃa şi o groaznică
nelinişte îi stârci inima. Cum să se împotrivească acestor
duşmani de temut? Andrei Vasling şi tovarăşii săi
adunaseră pe bord toŃi oamenii în acest pericol comun?
Penellan şi ceilalŃi, pe jumătate lipsiŃi de hrană, amorŃiŃi de
frig, puteau ei rezista acestor fiare de temut, pe care o
foame nepotolită îi aŃâŃa? Oare nu vor fi surprinşi de am
atac atât de rapid şi neprevăzut?
127
Ludovic Cornbutte se gândi astfel o clipă. Urşii
urcaseră gheŃarii şi se duceau să atace corabia. Ludovic
Cornbutte putu să părăsească atunci blocul ce-l ocrotea, se
apropie târându-se pe gheaŃă şi în curând putu să vadă
uriaşele animale sfâşiind cortul cu ghearele lor şi sărind pe
punte. Ludovic Cornbutte se gândi să tragă un foc de armă,
127
ca să-şi vestească tovarăşii; dar dacă aceştia se urcau fără a
fi înarmaŃi, ar fi clar sfâşiaŃi în bucăŃi şi nimic nu arăta că
ei au cunoştinŃă de această nouă primejdie.
XV
Urşii polari
După plecarea lui Ludovic Cornbutte, Penellan
închisese cu grijă uşa locuinŃei, care se deschidea în partea
de jos a scării punŃii. Se înapoie lângă cămin, a cărui pază
şi-o luă, în timp ce tovarăşii săi se înapoiau în pat, pentru a
găsi acolo puŃină căldură.
Era şase seara şi Penellan se puse să pregătească
cina. Coborî în magazie ca să aducă nişte came sărată pe
care voia s-o înmoaie în apă clocotită. Când se urcă înapoi,
găsi locul său ocupat de Andrei Vasling, care puse bucăŃi de
untură să fiarbă într-o cratiŃă.
- Eu eram acolo înaintea dumitale, spuse brusc
Penellan lui Andrei Vasling. De ce mi-ai luat locul?
- Pentru că am nevoie să-mi fierb cina mea, răspunse
Andrei Vasling.
- Ai să iei imediat asta, răspunse Penellan sau vom
vedea!
- N-o să vedem nimic, răspunse Andrei Vasling. Şi
această mâncare va fierbe chiar fără voia dumitale.
- N-o să guşti din ea! exclamă Penellan,
aruncându-se asupra lui Andrei Vasling, care înşfacă
cuŃitul, strigând!
- SăriŃi, norvegieni! Ajutor, Aupic!
Aceştia într-o clipă au fost în picioare, înarmaŃi cu
128
pistoale şi pumnale. Lovitura era pregătită.
Penellan se aruncă asupra lui Andrei Vasling, care
fără îndială că-şi luase rolul de a se lupta singur, căci
tovarăşii săi alergară la paturile lui Misonne Turquette şi a
lui Petre Nouquet. Acesta din urmă fără apărare, copleşit de
boală, era victima sălbăticiei lui Herming. Dulgherul
înşfacă o secure şi părăsindu-şi patul se aruncă înaintea lui
Aupic. Turquiette şi norvegianul Jocki se luptau cu
înverşunare. Gervique şi Gradlin datorită suferinŃelor nu
mai aveau cunoştinŃă de ce se petrecea în jurul lor.
Petre Nouquet primi o lovitură de pumnal în coastă şi
Herming se înapoie spre Penelan care se bătea cu furie.
Andrei Vasling îl prinsese cu braŃele.
De la începutul luptei, cratiŃa se răsturnase pe foc şi
grăsimea revărsându-se pe cărbuni aprinşi, îmbibă
atmosfera cu un miros infect: Măria se ridică cu Ńipete de
deznădejde şi se năpusti spre patul unde horcăia bătrânul
Jean Cornbutte.
Andrei Vasling, mai puŃin voinic decât Penellan îşi
simŃi în curând braŃele respinse de acelea ale cârmaciului.
Erau prea aproape unul de altul, pentru a putea face uz de
armele lor. Secundul zărindu-l pe Herming, exclamă:
- Sări Herming!
- Ajutor, Misonne! strigă la rându-i Penellan.
Dar Misonne se rostogolea pe jos cu Aupic, care
căuta să-l străpungă cu pumnalul său. Securea dulgherului
era o armă nu prea potrivită pentru apărare, căci n-o putea
mânui, şi avea toate greutăŃile din lume pentru a înlătura
loviturile de pumnal ce i le expedia Aupic.
în acel timp, sângele curgea în mijlocul urletelor şi
Ńipetelor. Turquiette doborât de Jucki, om de o forŃă puŃin
obişnuită, primise o lovitură de pumnal în umăr şi căuta
129
zadarnic să apuce un pistol vârât la cingătoarea
norvegianului.
Acesta îl strângea ca într-o menghină şi nu-i era cu
putinŃă nici o mişcare.
La strigătul lui Andrei Vasling, pe care Penellan îl
împingea spre uşa de la intrare, Herming alergă. în clipa
când era gata să dea o lovitură de pumnal în spatele
bretonului, acesta cu o straşnică lovitură de picior îl lungi
jos. SforŃarea ce o făcu, îi îngădui lui Andrei Vasling să-şi
desfacă braŃul drept din strânsoarea lui Penellan; dar uşa
asupra căreia apăsau cu toată puterea lor, se prăbuşi fără
veste şi Andrei Vasling căzu în genunchi.
Un urlet îngrozitor izbucni pe neaşteptate şi un urs
uriaş se ivi pe treptele scării. Andrei Vasling îl zări cel
dintâi. Nu era decât la patru paşi de el, în aceeaşi clipă se
auzi o detunătură şi ursul rănit şi înspăimântat se întoarse.
Andrei Vasling care izbutise să se ridice, se apucă să-l
urmărească, părăsindu-l pe Penellan.
Timonierul aşeză atunci la loc uşa dărâmată şi privi
în juru-i. Misonne şi Turquiette erau strâns legaŃi de
duşmanii lor, fiind aruncaŃi într-un colŃ şi făceau zadarnice
sforŃări ca să-şi rupă legăturile. Penelan alergă în ajutorul
lor, dar fu răsturnat de cei doi norvegieni şi de Aupic.
Puterile lui sleite nu-i îngăduiră să se împotrivească celor
trei bărbaŃi, care îl legară în aşa fel încât să nu poată face
nici o mişcare. Apoi la strigătele secundului, aceştia
alergară pe punte, crezând că au de furcă cu Ludovic
Cornbutte.
Aici, Andrei Vasling lupta împotriva unui urs, căruia
îi dăduse chiar două lovituri de pumnal. Animalul lovind
aerul cu uriaşele-i labe, căuta să-l ajungă pe Andrei
Vasling. Acesta puŃin câte puŃin împins spre parmaclâcul
130
bordului, era pierdut, când izbucni o a doua detunătură.
Ursul căzu. Andrei Vasling ridicând capul îl zări pe
Ludovic Cornbutte, între catargele de la mizenă, cu arma în
mână. Ludovic Cornbutte îl ochise pe urs în inimă şi fiara
murise.
Ura domină recunoştinŃa din inima lui Vasling, dar
înainte de a se satisface, privi în jurul său. Aupic avea capul
zdrobit de lovitura unei labe şi zăcea fără viaŃă pe punte,
Jocki. cu o secure în mână se apăra nu fără trudă de
loviturile ce i le dădea cel de-al doilea urs, care îl ucise pe
Aupic. Animalul primise două lovituri de pumnal şi totuşi
se zbătea cu înverşunare. Un al treilea urs se îndrepta spre
partea din faŃă a corăbiei.
Ancdrei Vasling nu se mai ocupă deci de dânşii, ci
urmat de Herming, veni în ajutorul lui Jocki dar acesta
prins între labele ursului fu zdrobit şi când animalul căzu
sub loviturile lui Vasling şi Herming, care îşi descărcară
asupră-i pistoalele, nu mai Ńinea între labele lui decât un
leş.
- Nu mai suntem decât doi, spuse Andrei Vasling cu
posomorâre şi sălbăticie; dar dacă vom muri, n-o să fie fără
să ne răzbunăm!
Herming îşi încarcă din nou pistolul, fără a răspunde.
Mai întâi de toate trebuia să scape de cel de-al treilea urs.
Andrei Vasling se uită spre partea din faŃă a vasului şi nu-l
văzu. Ridicând ochii, îl zări în picioare pe parmaclâc şi
agăŃându-se chiar între catargele mizenei, ca să-l ajungă pe
Ludovic Cornbutte, Andrei Vasling lăsă să-i cadă arma, pe
care o îndrepta spre animal şi o sălbatică bucurie i se
zugrăvi în ochi.
- Ah! exclamă el. îmi datorezi chiar această
răzbunare.
131
în acel timp, Ludovic Cornbutte se refugiase în
cafasul mizenei. Ursul se urca mereu şi nu mai era decât la
şase picioare de Ludovic, când acesta îşi luă arma la umăr
şi ochi animalul drept în inimă.
în ce-l priveşte pe Andrei Vasling acesta îşi puse
arma la umăr pentru a-l lovi pe Ludovic, după ce urma să
cadăMirsul.
Ludovic Cornbutte trase, dar nu părea să fi lovit
ursul, căci dintr-o săritură el sări în cafas.
Andrei Vasling scoase un strigăt.
- Herming! strigă el marinarului norvegian, du-te şi
adu-o pe Măria. Du-te şi adu-mi logodnica!
Herming coborî scara locuinŃei.
în acest timp, animalul furios se năpusti asupra lui
Ludovic Cornbutte, care căuta un adăpost de cealaltă parte
a catargului; dar în clipa când uriaşa labă se abătu pentru a-
i sfărâma capul, Ludovic Cornbutte, apucă unul dintre
drugii catargului, se strecură jos nu fără primejdie, căci la
jumătatea drumului îi fluieră un glonte pe la ureche. Andrei
Vasling trăsese asupra sa şi greşise. Cei doi potrivnici se
regăsiră faŃă în faŃă, cu cuŃitele în mână.
Această luptă trebuia să fie hotărâtoare. Pentru a-şi
mulŃumi pe deplin răzbunarea, pentru ca s-o facă pe fată să
asiste la moartea logodnicului ei, Andrei Vasling se lipsise
de ajutorul lui Herming. Deci nu trebuia să se bizuie decât
pe el însuşi.
Ludovic Cornbutte şi Andrei Vasling se apucară
fiecare de guler şi se Ńinură astfel încât să nu poată da
îndărăt. Din doi unul trebuia să cadă mort. îşi dădură
groaznice lovituri deoarece nu putură să se ferească decât
pe jumătate şi sângele curse în curând şi de-o parte şi de
alta. Andrei Vasling căuta să îşi încleşteze braŃul drept în
131
jurul gâtului potrivnicului său, pentru a4 doborî. Ludovic
Cornbutte ştiind că acela care urma să cadă, va fi pierdut,
se feri şi izbuti să-l prindă cu amândouă braŃele; dar în
această mişcare îi scăpă pumnalul din mână.
Atunci, îi ajunseră la ureche nişte Ńipete îngrozitoare.
Era vocea Măriei, pe care Herming voia s-o. târască. Furia
îl cuprinse pe Ludovic Cornbutte, se înŃepeni pentru a
izbuti să-l îndoaie de şale pe Andrei Vasling; dar în acea
clipă cei doi potrivnici se simŃiră amândoi înşfăcaŃi de o
puternică strânsoare.
Ursul coborât din cafasul mizenei, se năpustise
asupra celor doi bărbaŃi.
Andrei Vasling era chiar lângă trupul animalului.
Ludovic simŃea ghearele monstrului intrându-i în carne.
Ursul îi strângea pe amândoi.
-Ajutor! ajutor! Herming! reuşi să strige secundul.
- Vino la mine! ajută-mă Penellan! strigă Ludovic
Cornbutte.
Nişte paşi se auziră pe scară. Penellan se ivi, ochi cu
pistolul şi-l descarcă în urechea animalului. Acesta scoase
un urlet puternic. Durerea îl făcu să-şi deschidă o clipă
labele şi Ludovic Cornbutte, sleit, alunecă fără mişcare pe
punte. Dar animalul, smucindu-se iar cu tărie într-o
supremă agonie, căzu târându-l cu el pe mizerabilul Andrei
Vasling, al cărui leş a fost zdrobit sub greutatea ursului.
Penellan alergă grabnic în ajutorul lui Ludovic
Cornbutte. Nici o rană grea nu-i primejduia viaŃa, atât
numai că-i lipsea răsuflarea.
- Măria! strigă el deschizându-şi ochii.
- Scăpată! răspunse cârmaciul. Herming e întins
acolo cu o lovitură de pumnal în pântec.
- Şi urşii?
132
- MorŃi Ludovic, morŃi ca şi vrăjmaşii noştri! Dar se
poate spune că, fără aceste fiare, am fi fost pierduŃi! Zău
aşa, ele mi-au venit în ajutor! Să mulŃumim ProvidenŃei!...
Ludovic Cornbutte şi Penelan coborâră în cabină şi
acolo, Măria i se aruncă în braŃe.
133
XVI
încheiere
Rănit de moarte, Herming fusese dus pe un pat de
către Misonne şi Turquiette, care izbutiseră să-şi rupă
legăturile. Acest ticălos horcăia şi cei doi marinari se
ocupară de Petre Nouquet, a cărui rană - din fericire - nu
prezenta nici o gravitate.
Dar o mai mare nenorocire trebuia să-l lovească pe
Ludovic Cornbutte. Tatăl său nu mai dădea nici un semn de
viaŃă. Murise oare cu teama, cu grija că-şi vede fiul pradă
duşmanilor săi? Murise înainte de această groaznică scenă?
Nu se ştie. Dar bietul marinar bătrân, zdrobit de boală,
încetase din viaŃă.
La această neaşteptată lovitură, Ludovic Cornbutte şi
Măria, căzură într-o adâncă deznădejde, apoi
îngenunchiară lângă pat şi plângând se rugară pentru
sufletul lui Jean Cornbutte.
Penellan, Misonne şi Turquiette îi lăsară singuri în
această cameră şi se urcară iar pe punte. Cadavrele celor
trei urşi au fost trase în partea din faŃă a vasului. Penellan
se hotărî să le păstreze blănurile, care trebuiau să fie de o
mare trebuinŃă, dar nu se gândi o clipă să le mănânce
carnea. De altfel, oamenii de hrănit se micşoraseră bine
acum. Cadavrele lui Andrei Vasling, Aupic şi a lui Jocki,
aruncate într-o crăpătură pe coastă, au fost în curând ajunse
de acela al lui Herming. Norvegianul muri în timpul nopŃii,
fără căinŃă şi cu spume la gură.
Cei trei marinari reparară cortul, care crăpat în mai
multe locuri lăsa să cadă zăpada pe punte. Temperatura era
excesiv de scăzută şi aşa se menŃinu până la revenirea
soarelui, care nu se ivi la orizont decât în ziua de 8
ianuarie.
134
Jcan Cornbutte a fost înmormântat pe această coastă,
îşi părăsise Ńara pentru a-şi regăsi fiul şi venise să moară în
acest climat fioros. Mormântul lui a fost săpat pe o
înălŃime, unde marinarii îi puseră o simplă crace de lemn.
Din acea zi, Ludovic Cornbutte şi tovarăşii săi,
trecură încă prin multe încercări, dar lămâile ce le
regăsiseră, le redară sănătatea.
Gervique Gradlin şi Petre Nouquet putură să se ridice
peste vreo cincisprezece zile după acele grozave întâmplări
şi să facă puŃină mişcare.
Curând, vânătoarea deveni mai uşoară şi mai
îmbelşugată. Păsări de apă se înapoiau în număr mare.
Ucideau adesea un fel de raŃe sălbatice ce constituiau o
hrană excelent. Vânătorii nu au mai pierdut pe nimeni, în
afară de doi câini pe care-i pierdură într-o încercare de
recunoaştere, la douăzeci şi cinci de mile spre miază-zi.
Luna februarie s-a făcut simŃită prin straşnice furtuni
şi zăpezi îmbelşugate. Temperatura mijlocie a fost încă de
douăzeci şi cinci de grade sub zero, dar oamenii noştri nu
au mai suferit ca înainte. De altfel, vederea soarelui care se
înălŃa din ce în ce mai mult la orizont, îi înveselea,
vestindu-le sfârşitul chinurilor. Trebuie crezut de asemenea
că Cerul se milostivise de ei, căci căldura a fost pretimpurie
în acel an. Din luna martie au fost zăriŃi câŃiva corbi,
zburând în jurul corăbiei. Ludovic Cornbutte prinse nişte
cocori, ce-şi împinseseră hdinăreala spre miază-noapte.
Cete de păsări sălbatice se zăriră mai spre miază-zi.
Această reîntoarcere a păsărilor arăta o descreştere a
frigului. Totuşi nu trebuia să se încreadă în asta, căci cu o
schimbare de vânt, sau în timpul Lunii pline ori Lunii noi,
temperatura scădea fără veste şi marinarii erau siliŃi să
recurgă la măsurile cele mai vajnice pentru a se întări.
Arseseră toate parmalâcurile corăbiei pentru a se încălzi,
pereŃii cabinelor ce nu le locuiau şi o mare parte a punŃii
false. Era deci timpul ca acest iernat să se sfârşească. Din
135
fericire, jumătatea lui martie nu aduse temperaturi mai
stfăzute de şaisprezece grade sub zero. Măria se ocupa cu
pregătirea de noi veşminte pentru acest prematur anotimp
de vară.
După echinocŃiu, soarele se menŃinu statornic la
orizont. Cele opt luni de ziuă neîntreruptă începuseră.
Această veşnică lumină şi acea necontenită căldură - deşi
din cale afară de slabe - nu zăboviră a lucra asupra
gheŃurilor.
Trebuia să ia straşnice măsuri pentru a arunca Tânăra
îndrăzneaţă din înaltul gheŃarilor ce o înconjurau. Corabia
a fost prin urmare zdravăn proptită cu stâlpi şi se păru
nimerit a aştepta ca gheŃurile să fie sfărâmate de ruperea
lor; dar gheŃarii inferiori, aflându-se pe un strat de apă mai
caldă, se desprinseră puŃin câte puŃin şi bricul coborî pe
nesimŃite. La începutul lui aprilie îşi recăpătase nivelul său
firesc.
O dată cu luna aprilie veniră nişte ploi torenŃiale, care
revărsate în valuri peste câmpia de gheaŃă, îi zoriră
descompunerea. Termometrul coborî iar la zece sub zero.
CâŃiva oameni îşi scoaseră hainele de piele de focă şi nu a
mai fost nevoie să se întreŃină focul în sobă zi şi noapte.
Provizia de spirt, nu a mai fost întrebuinŃată decât pentru
fierberea alimentelor.
Curând, gheŃurile începură să se rupă cu înăbuşite
troznituri. Crăpăturile se formau cu o mare repeziciune şi
era primejdios să înaintezi pe câmpie fără un toiag în mână
pentru a scotoci trecătorile, căci crăpăturile şerpuiau ici şi
colo. Se întâmplă chiar ca mai mulŃi marinari să cadă în
apă, dar se aleseră numai cu o baie mai rece.
Focile se înapoiară în acest timp şi dădură iureş prin
ele vânându-le, căci grăsimea lor trebuia să fie
întrebuinŃată.
• Sănătatea tuturor era foarte bună. Timpul era petrecut
tot cu pregătirile de plecare şi vânătoare. Ludovic
136
Cornbutte se ducea adesea să studieze trecătorile şi după
configuraŃia coastei meridionale, el hotărî să încerce
trecerea mai pe la sud. Ruperea gheŃurilor se făcuse în mai
multe locuri diferite, şi câŃiva gheŃari plutitori se şi
îndreptau spre largul mării. în ziua de 25 aprilie, corabia a
fost pusă în stare de plutire. Pânzele scoase din tocurile lor,
erau într-o desăvârşită stare de păstrare şi'asta a fost o
adevăraŃii bucurie pentru marinari, văzându-le cum se
136
leagănă în bătaia vântului. Corabia tresări, căci îşi regăsise
linia ei de plutire şi deşi nu se putea încă mişca, se odihnea
totuşi în elementul ei natural.
în mai, dezgheţul se făcu cu repeziciune. Omătul ce
acoperea ţărmul se topea din toate părţile şi forma un strat
de gheaţă care făcea coasta aproape cu neputinţă de
umblat Nişte mărăcinişuri mici, trandafirii şi palide, se
arătau cu sfială printre resturile de nea şi păreau că
zâmbesc acestei puţine călduri. în sfârşit, termometrul urcă
deasupra lui zero.
La douăzeci de mile de corabie, la miază-zi, gheţarii
deplin desprinşi, rătăceau spre Oceanul Atlantic. Deşi
marea nu era deplin liberă în preajma corăbiei, se stabileau
trecători de care Ludovic Combutte voi să se folosească.
în ziua de 21 mai, după o ultimă vizită la mormântul
tatălui său, Ludovic Combutte părăsi în cele din urmă
golful unde iernase. Inima acestor viteji marinari se umplu
în acelaşi timp de bucurie şi de mâhnire, căci nu părăseşte
cineva fără părere de rău locurile unde a văzut murind un
prieten. Vântul sufla dinspre miază-noapte şi ocrotea
plecarea bricului. Adesea a fost oprit de bancuri de gheţari
ce trebuiiâ să-i taie cu ferăstrăul; adesea gheţarii se ridicară
înaintea vasului şi trebui să întrebuinţeze mina, pentru a-i
face să sară. Timp de o lună încă navigatul a fost plin de
primejdii, care adesea aduseră corabia la două degete de
pieire; dar echipajul era îndrăzneţ şi obişnuit cu aceste
primejdioase manevre. Penellan, Petre Nouquet,
Turquiette, Fidele Misonne, făceau ei singuri treaba a zece
marinari şi Măria avea zâmbete de recunoştinţă pentru
fiecare.
Tânăra îndrăzneaţă a fost în cele din urmă scăpată de
gheţari la înălţimea insulei Jean-Mayen. La 25 iunie bricul
întâlni corăbii ce se duceau spre miază-noapte pentru
pescuitul focilor şi balenelor. Avuseseră nevoie de aproape
o lună, pentru a ieşi din marea polară.
137
în ziua de 16 august, Tânăra îndrăzneaţă se afla în
văzulDankerqului. Ea fusese semnalată de straja din port
şi întreaga populaŃie a portului alergă în întâmpinarea ei.
Marinarii bricului căzură în braŃele prietenilor lor. Bătrânul
paroh îl primi pe Ludovic Cornbutte şi pe Măria
strângându-i la inima sa şi din cele două slujbe bisericeşti
ce se făcură în următoarele două zile, prima a fost pentru
odihna sufletului lui Jean Cornbutte, iar a doua pentru a-i
binecuvânta pe cei doi logodnici, uniŃi de mult timp prin
nenorocire.
137
CUPRINS
Cap. I Steagul negru 87
Cap. II Planul lui Jean C 93ornbutte
Cap. III Licărire de speranŃă 100
Cap. IV în strâmtori 106
Cap. V Insula Liverpool 110
Cap. VI Cutremurul gheŃurilo 115r
Cap. VII InstalaŃiile pentru iernat 122
Cap. VIII Plan de explorări 126
Cap. IX Casa de zăpadă 130
Cap. X îngropaŃi de vii 135
Cap. XI Un nor de fum 141
Cap. XII înapoierea corăbiei 147
Cap. XIII Cei doi potrivnici 152
Cap. XIV Amărăciune 157
Cap. XV Urşii polari 163
Cap. XVI încheiere 170
138