Fiecare zi ne învaţă ceva nou (Euripide)

CURSUL Nr. 2
STAREA DE CONŞTIENŢĂ
SEMIOLOGIA TEGUMENTELOR, MUCOASELOR ŞI
FANERELOR
MODIFICĂRI DE CULOARE ALE PIELII
→ PALOAREA
→ ERITEMUL (ROŞEAŢA)
→ CIANOZA
→ ICTERUL
→ DISCROMIILE
LEZIUNI ELEMENTARE ALE PIELII
EDEMUL
 STAREA DE CONŞTIENŢĂ

Definiţie: Conştienţa este forma superioară de reflectare a realităţii,

proprie omului
TULBURĂRILE DE CONŞTIENŢĂ
 obnubilarea
→ dificultatea de orientare temporo-spaţială
→ om “rătăcit”
→ somnolent, mişcări spontane limitate, răspunde la stimuli, inclusiv
ordine verbale, dar răspunsul este lent, neclar
→ apare în stări toxice, infecţii sau la bolnavi cu encefalopatii de diverse
cauze (hepatice, hipertensive)
 stupoarea
→ tulburare gravă a conştienţei
→ dezorientare temporo-spaţială evidentă
→ amnezie (pierderea memoriei)
→ privire fixă, fără nici o reacţie
→ nu răspunde la stimuli verbali
→ răspunde la stimuli dureroşi, răspunsul fiind lent, puţin adecvat
Apare în:
→ tumori cerebrale
→ encefalopatiilor
→ stări toxice grave
 torpoarea (obtuzia)→dex=stare de amorţire generală fizică şi psihică
insotită frecvent de momente de aţipire; lentoare in inţelegerea intrebărilor şi
formularea răspunsurilor
→ bolnavul se comportă ca un somnoros
→ apare după surmenaj fizic sau psihic, boli febrile,encefalopatia
hepatică
PIERDEREA CONŞTIENŢEI
Lipotimia
→ pierderea bruscă, incompletă, totdeauna reversibilă a conştienţei, de
scurtă durată, cu menţinerea funcţiilor vitale şi memoria parţială a
evenimentelor
Apare în:
→ hipoTA din: hemoragii, vărsături, IMA, diaree
→ tulburări de ritm: tahicardii sau bradicardii
Sincopa
→ pierderea bruscă, completă şi potenţial reversibilă, de scurtă durată a
stării de conştienţă, fără păstrarea funcţiilor vitale
→ pacientul se prăbuşeşte brusc, neaşteptat, fără simptome premonitorii şi
indiferent de condiţii
→ în cădere se poate lovi, uneori provocându-şi răni grave, fracturi
→ la 15-20 secunde de la oprirea cordului se produce relaxare sfincteriană,
cu pierdere de urină şi scaun rărirea până la oprire a respiraţiei,
prăbuşirea TA
→ manifestări neurologice: convulsii tonico-clonice
→ durează 3-4 minute
→ peste 5minute se produce decerebrarea
→ bolnavul cu sincopă are amnezia episodului, dar poate să-şi amintească
simptomele ce au precedat accesul sau pe cele pe care le resimte la revenire
(dureri, palpitaţii)
**Cauze:
→ sincopa sinocarotidiană → secundară hiperreflectivităţii sinusului
carotidian cauzată de leziuni aterosclerotice, anevrism aortic, tumori
glotice
→ sincopa din CI dureroasă:
- IM poate debuta cu sincopă
- în cursul acceselor anginoase
→ Bloc AV total - la instalare → sincopa Adams - Stockes
→ Tulburări de ritm cu ritm rapid (neadaptarea circulaţiei cerebrale la
ritmul rapid):
- Fia paroxistică
- flutter atrial cu bloc 2/1
- TPSV
- fibrilaţie ventriculară
→ stenozele orificiale strânse din bolile congenitale cardiace; sincopa apare
de obicei in cursul unui efort fizic
→ sincopa din tumorile atriale pediculate (mixomul atrial)
→ sincopa din embolia pulmonară masivă
Sincopa şi lipotimia au ca substrat tulburările de irigaţie cerebrală (↓Qc)
Coma
→ pierderea stării de conştienţă de lungă durată asociată cu tulburări
vegetative (respiratorii, cardiace), oculare şi neurologice
→ în raport cu intensitatea pierderii conştienţei şi faza de evoluţie a unei
come, sunt descrise următoarele forme clinice:
* starea precomatoasă – predomină obnubilarea
* coma vigilă – bolnavul este confuz, răspunde la excitaţii, reflexul
fotomotor, corneean şi deglutiţia sunt păstrate
* coma profundă (carus) – bolnav complet areactiv, reflexe abolite,
incontinenţă de urină şi fecale, hipertermie, tahicardie, tahipnee
* coma depăşită (ireversibilă) – apare moartea creierului,
respiraţia şi circulaţia sunt menţinute artificial
Cauzele de comă:
* metabolice → coma diabetică, uremică, hepatică
* exogene → intoxicaţii
* cerebrale→ hemoragii cerebrale, traumatisme
 SEMIOLOGIA TEGUMENTELOR MUCOASELOR ŞI FANERELOR
MODIFICĂRI DE CULOARE ALE PIELII
PALOAREA
Definiţie: Dispariţia nuanţei rozate normale a tegumentelor şi mucoaselor
care capătă o culoare deschisă
Paloarea poate fi:
- generalizată
- localizată
Paloarea generalizată
Poate fi determinată de:
→ îngroşarea tegumentelor→mixedem
→ reducerea cantităţii de Hb în anemii
→ vasoconstricţie→frig, emoţii, şoc
→ hipodezvoltarea reţelei de capilare dermice

Paloarea este mai greu decelabilă la pacienţii hiperpigmentaţi

Cercetarea culorii palmelor şi a mucoaselor (conjuctivală, linguală, bucală)
care sunt mai puţin influenţate de alţi factori, permite să se aprecieze dacă
paloarea este expresia unei anemii reale
Paloarea poate îmbrăca diferite nuanţe:
→ paloare cu icter; pacienţii sunt mai mult palizi decât icterici (icter
flavinic) – în anemia hemolitică
→ paloare cu nuanţa gălbuie “ca ceara” – în anemia Biermer
→ paloare “café au lait” – în EBS
→ paloare marcată – “alb ca varul” sau “alb ca hârtia”, cu piele rece şi
umedă (transpiraţii reci) – în anemia posthemoragică acută
→ paloare “gri pământie” – apare în leucemii cronice, insuficienţă renală
cronică

Paloarea localizată
→ în obstrucţiile arteriale acute sau cronice
→ tegumentul este palid, rece
→ modificări ale părului şi unghiilor
→ în cazuri grave gangrenă
Localizarea cea mai frecventă este la nivelul membrelor inferioare
ERITEMUL (ROŞEAŢA)
→ se produce prin vasodilataţie pronunţată sau prin ↑cantităţii de oxiHb
în circulaţia sanguină (poliglobulie)
Poate fi:
**Trecător - durează secunde, minute, zile, apare frecvent la faţă
circumstanţele de apariţie sunt:
→ stări emotive
→ expunere la soare
→ boli febrile
→ intoxicaţie cu CO
→ sindromul carcinoid
**Persistent
* generalizat: scarlatină, LLC
* localizat:
→ la faţă – LES, DZ, etilism cronic
→ alte localizări: arsuri de gr. I
→ la palme – eritroză palmară (ciroză hepatică)
 CIANOZA
Definiţie: reprezintă coloraţia in albastru a tegumentelor şi mucoaselor, cauzată de
creşterea >5g% a Hb reduse în sângele capilar (valori normale =2,5g%).
Tipuri:
Cianoza adevărată – hemoglobinică – creşterea Hb reduse
Cianoza prin derivaţi de Hb anormală - hemoglobinopatică
→ Methemoglobina
→ Sulfhemoglobina
CIANOZA ADEVĂRATĂ (HEMOGLOBINICĂ)
Poate fi:
→ centrală
→ periferică
 Cianoza centrală poate fi:
Cardiacă
→ afecţiuni cardiace cu stază pulmonară
* IC dreaptă, IC stângă, IC globală
* pericardita constrictivă
* stenoza mitrală
* insuficienţa tricuspidiană
→ afecţiuni cardiace cu şunt dreapta stânga
*maladii congenitale de cord (tetralogia Fallot)
Pulmonară
→ instalare acută
→ obstrucţie de căi aeriene superioare
→ embolie pulmonară
→ pneumotorax
→ instalare cronică:
→ bronşită cronică
→ astm bronşic
→ bronşiectazii
→ scleroze pulmonare
Mixtă
→ cordul pulmonar cronic………
→ cordul pulmonar acut………
 Caracterele cianozei centrale
→ este caldă deoarece lipseşte staza şi există o vasodilataţie prin
hipercapnie
→ interesează limba şi mucoasa bucală
→ nu dispare la masajul lobului urechii (proba Lewis) – deoarece activarea
circulaţiei locale modifică doar cianoza de stază
→ se ameliorează la administrarea de O2

 Cianoza periferică
Se instalează ca urmare a unei desaturări exagerate a oxiHb nivelul
ţesuturilor periferice
Cauza principală este staza
Poate fi:
→ generalizată →starea de şoc, IC globală
→ localizată
* Sindrom Raynaud →crize vasomotorii ce apar la frig, manifestate
prin: paloare, cianoză urmate de inroşirea degetelor
→3 faze: faza sincopală, faza asfixică, faza hiperemică.......
 * Cianoza “în pelerină” - obstacol pe vena cavă superioară
* Acrocianoza
→boală a vaselor periferice caracterizată prin cianoza şi
răcirea persistentă şi nedureroasă a extremităţilor
→ mai frecventă la femei
→ mainile, urechile, nasul sunt cianotice, reci dar nedureroase
→ iarna acestea se pot edemaţia şi pot deveni dureroase
→ pulsaţiile arteriale sunt normale
→ etiologie: tulburări neuro-endocrine, predispoziţie familială

*Livedo reticularis
→reţea albăstruie, marmorată situată pe antebraţe sau coapse
→ tulburare vasospastică a exteremităţilor
→ uneori + senzaţie de răceală, amorţeli, dureri surde, parestezii
in picioare şi gambe
→ Caracterele cianozei periferice
→ este rece
→ dispare în momentul masării lobului urechii după care se
recolorează în roz deschis
→ mucoasa bucală şi limba de culoare normală
→ nu se ameliorează la administrarea de O2

CIANOZA PRIN HEMOGLOBINĂ ANORMALĂ

(HEMOGLOBINOPATICĂ)
**Methemoglobinemie
→ cauzată de nitriţi, fenacetină, anilină, sulfamide
→ este brun închis
→ este tranzitorie, cu durată de ore, zile
→ examenul obiectiv este normal
**Sulfhemoglobinemie (cianoza enterogenă)- este cea mai albastră
Apare după:
→ abuz de analgetice
→ tulburări intestinale
 ICTERUL

Definiţie:
→ reprezintă coloraţia galbenă a pielii, sclerelor şi mucoaselor
→ datorată impregnării lor cu bilirubină rezultată din degradarea Hb

Există 2 situaţii clinice:

→ icter adevărat
– determinat de creşterea bilirubinei serice peste 1,6 mg%
→ coloraţia galbenă neicterică
- după administrare acid picric
- carotenoză – apare la copii – după alimentaţie cu morcovi în exces
- mucoasele nu sunt colorate
- bilirubinemia este normală
În funcţie de mecanismul de producere a icterului, acesta se împarte în 3
mari tipuri:

1. Icterul prehepatic – icterul hemolitic

 Mecanisme:
→ distrugere masivă de hematii prin hemoliză
→ depăşirea posibilităţii de conjugare a ficatului
 Cauze:
→ anemii hemolitice
→ hemolizele de alte cauze:
- hematoame extinse
- pulmonar,
- incompatibilitate transfuzională
 Caracteristici:
→ icter flavinic cu nuanţă deschisă
→ bilirubină indirectă ↑
→ sideremie ↑
→ reticulocite ↑
→ urini hipercrome – urobilinogen ↑
→ scaune colorate – stercobilinogen ↑
 → splenomegalie
→ ficatul funcţional normal
→ prurit absent
2. Icterul hepatic
 Mecanisme: datorat afectării anatomo-funcţionale a hepatocitelor, care
nu mai pot conjuga toată bilirubina liberă
 Cauze: HA, HC, CH
 Caracteristici:
→ icter cu nuanţă roşietică (icter rubinic)
→ creşte BD şi BI
→ urini hipercrome – conţin bilirubină conjugată şi urobilinogen
→ scaun hipocrom – prin reducerea cantităţii de stercobilină
→ splenomegalie
→ ficatul alterat morfofuncţional
3. Icterul posthepatic - obstructiv
 Mecanisme: - datorat deficitului în eliminarea bilirubinei conjugate
 Cauze:
→ obstrucţie intrahepatică:
- ciroză hepatică
- neoplasm hepatic
→ obstrucţie extrahepatică:
- litiază biliară
- litiază coledociană
- neoplasm de cap de pancreas)
 Caracteristici:
→ intensitate mare – verdinică sau închisă (negru) – melanică
→ predomină bilirubina directă
→ urini hipercrome
→ scaun deschis, grăsos, chitos
→ se însoţeşte de prurit
→ splina în limite normale
 DISCROMIILE
→ modificări de culoare ale pielii
→ apar ca urmare a tulburării pigmentului fiziologic, melanina, prin:
* exces → hipercromii
* diminuare sau lipsă → hipo sau acromii

A. TULBURĂRI DE TIP HIPOCROMIC SAU ACROMIC

Acromii difuze
Albinismul
→ absenţa completă şi generalizată a pigmentaţiei pielii
→ există un deficit congenital de tirozină, numărul de melanocite
este normal dar melanina nu se formează
→ tegumente şi fanere albe
→ membranele oculare, în special irisul sunt hipocrome
→ fotofobie, nistagmus
→ oligofrenie, epilepsie
 Acromii circumscrise
Vitiligo
→ discromie simetrică
→ zone de depigmentare simetrice, cu zone de hiperpigmentare la
periferie
→ localizare: faţă, gât, faţa dorsală a mâinilor, antebraţe, organe
genitale externe
→ asociază frecvent cu boala Basedow, boala Addison sau DZ

B. TULBURĂRI DE TIP HIPERCROMIC

Hiperpigmentări difuze
a) Melanodermia addisoniană
→ hiperpigmentare generalizată
→ interesează pielea şi mucoasele (axile, mameloane, plici,
cicatrici, linia albă, zone de fricţiune, mucoasa bucală)
→ astenie, adinamie, fatigabilitate
 → hipoTA, diaree, ↓G
→ hiperkaliemie, hiponatremie, cortizol scăzut
Cauze:
→ tuberculoză de CSR
→ metastaze suprarenale
→ atrofie suprarenală (cauză imunologică)
b. Hemocromatoza (diabetul bronzat)
→ triada: melanodermie, ciroză, DZ + frecvent hipogonadism şi IC
→ constă în depunere de fier sub formă de hemosiderină în diverse organe
c. Melanoza vagabonzilor
→ localizată predominant pe gât şi scapulohumeral (“pelerina vagabonzilor”)
→ secundară
- carenţelor nutriţionale
- inoculării unor produse toxice secretate de păduchi
- leziunilor de grataj
d. Alte pigmentări generalizate:
→ acromegalie
→ afecţiuni hepatice
→ caşexie
→ boli renale
 Hiperpigmentări localizate
a) Fiziologice
*cloasma gravidică
→ pete simetrice, brune, cu contur neregulat, localizate la faţă, obraji,
tâmple
→ dispare după naştere
* hiperpigmentarea de vârstă
→ pe faţa dorsală a mâinilor şi toracelui
b) Constituţionale
* efelidele (pistruii)
→ pete pigmentare mici, punctiforme
→ caracter familial
→ dispuse pe obraji, frunte, gât, mâini
→ apar la blonzi şi roşcaţi
→ dispar după 40 de ani
→ se accentuează la soare
c) Patologice
* nevi pignentari (aluniţe)
→ pot fi plani sau verucoşi
→ au potenţial malign
* achantozis nigricans
→ hiperpigmentare şi hiperkeratoză predominant la nivelul
plicilor (axilară, cot, anogenitală)
→ apare ca sd. paraneoplazic în neoplasmul gastric şi bronho-
pulmonar
* hiperpigmentarea părţilor descoperite
→ apare în pelagră, porfirie, prin foto-sensibilizare
* dermatita ocră
→ pete pigmentare brun-cenuşii pe gambe, uneori confluând în
placarde
→ apare în:
- insuficienţa venoasă cronică
- ulcer varicos
 LEZIUNI ELEMENTARE ALE PIELII

A. LEZIUNI SOLIDE
→ leziuni elementare primare care modifică arhitectura
tegumentului
Macula (pata) → arie eritematoasă, pigmentară, vasculară nereliefată
forme:
 pată eritematoasă (rujeolă, rubeolă)
 pată pigmentară (melanodermii)
 pată vasculară (angioame plane, stelate)
 purpura - pete roşii-violacee care nu dispar la digitopresiune
După întinderea lor se descriu:
→ peteşii (hemoragii punctiforme)
→ vibice (hemoragii liniare)
→ echimoze (hemoragii întinse)
Papula
→ zonă eritematoasă, uşor reliefată, de diferite forme şi mărimi
→ apare în scarlatină, eczeme, dermatite
Placa
→ leziune maculopapuloasă, cu contur neregulat
→ diametru mai mare de 1 cm
→ caracter fugace (urticarie)
Nodulii
→ leziuni solide, proeminente, situate în derm sau hipoderm
→ juxtaarticulari: RAA, artroze, endocardită, gută
→ eritem nodos: nodozităţi situate pe faţa anterioară a gambe
(etiologie streptococică, TBC)

Tuberculii
→ formaţiuni ovalare sau rotunde cu diametru de 0,5-1 cm, situaţi
în derm apar în tuberculoză, lepră
 Tumora
→neoformaţiune circumscrisă, neinflamatorie, de diferite
dimensiuni cu caracter benign sau malign
Vegetaţia
→ excrescenţă de aspect conopidiform, cu înveliş epidermic
(vegetaţie papilomatoasă) sau înveliş keratozic (verucă)
Lichenificarea
→ îngroşarea prin hiperplazie a tuturor straturilor dermice
→ apare secundar pruritului cronic şi stazei la nivelul membrelor
inferioare
B. LEZIUNI CU CONŢINUT LICHID
Vezicula
→ colecţie lichidiană situată în epiderm
→ diametru de 1-3 mm
→ apare în:
- arsuri de gradul II
-varicelă
- zona zoster
Bula (flictena)
→ veziculă mai mare
→ diametru mai mare de 5 mm
→ conţinut clar (arsuri)
→ continut hemoragic (boli de sânge)
Pustula
→ veziculă cu conţinut purulent
→ apare în acnee, furuncule
Chistul
→ colecţie încapsulată cu conţinut lichid sau semilichid
→ situat în derm sau hipoderm (chist sebaceu sau epidermoid)

C. LEZIUNI PRIN LIPSĂ DE SUBSTANŢĂ

Escoriaţia
→ lipsă superficială de substanţă
→ apare după traumatisme minore
Eroziunea
→pierdere de substanţă superficială consecutivă unei frecări sau
ruperea unei leziuni veziculare
→ se vindecă fără cicatrici
→ exemplu: şancrul sifilitic
Ulceraţia
→ pierderea de substanţă mai profundă cu afectarea dermului
după vindecare lasă cicatrici
Ragada (fisura)
→ leziune ulcerativă cu aspect liniar, dureroasă, dispusă la nivelul
pliurilor şi orificiilor naturale

D. DEŞEURI CUTANATE

Scuama
→ este un depozit cornos pe piele
→ dimensiuni variabile de la 1 mm (scuame furfuracee) până la
forme lamelare sau în lambouri (psoriazis, scarlatină)
Crusta
→ placă uscată de ser, sânge, puroi
→ apare după eczeme şi zona zoster
Escara
→ ţesut necrotic pe cale de eliminare ce apare la bolnavii
imobilizaţi la pat datorită ischemiei ţesutului şi suprainfectării
→ apare frecvent la:
- fese
- regiunea sacrată
- călcâie
E. SECHELE CUTANATE
→ elemente cutanate secundare
→ sunt consecinţa proceselor de cicatrizare
Cicatricea
→ este rezultatul procesului de reparare şi de unire a marginilor unei leziuni
→ cicatricea defectuoasă, suprareliefată, lăţită şi rigidă se numeşte cheloid

ALTE LEZIUNI ALE PIELII

Atrofiile
→ alterarea şi diminuarea grosimii pielii mai ales la nivel epidermic şi al
ţesutului elastic
→ apar în:
- sclerodermie
- lupus eritematos sistemic

Vergeturile
→ atrofii liniare descrise pe coapse, fese, abdomen
→ apar:
- după sarcină
- ascită
- slăbire rapidă
- boala Cushing
 Tulburări trofice ale pielii
 gangrena
→ necroză a ţesutului cutanat şi a straturilor subiacente
→ poate fi uscată sau umedă
→ apare în:
- arterite
- diabet
- embolii arteriale
 ulcer perforat plantar
→ ulceraţie profundă
→ greu vindecabilă
→ la nivelul ultimului metatarsian
→ apare în diabet zaharat, tabes
 degerături
→ la nivelul porţiunilor descoperite sau prost irigate (urechi, nas,
degete)
→ determinate de frig
→ se pot însoţi de necroză, gangrenă şi amputaţie spontană
 MODIFICĂRILE FANERELOR
PĂRUL
a)Modificări cantitative
Alopecia
→ defineşte căderea părului
→ poate fi ereditară sau dobândită
→ poate fi generalizată şi circumscrisă
Alopecia generalizată apare după:
→ radioterapie
→ citostatice
Alopecia circumscrisă are două forme:
→ pelada
- alopecie insulară în legătură cu o anomalie a foliculilor
piloşi
- determinată genetic
- declanşată de hipertiroidism sau factori neuropsihici
→ calviţia (chelia)
– reprezintă căderea prematură a părului la nivelul
vertexului şi regiunii temporale
→ poate fi:
- senilă
- precoce, postinfecţioasă sau discrinică (hipofiză, tiroidă)
Hipotrichoza:
→ constă în reducerea pilozităţii
→ apare în:
- hipotiroidie
- boala Addison
- ciroze

Hipertrichoza:
→ poate fi:
- congenitală: “om maimuţă” – hipertricoza feţei şi a
regiunii sternale
- dobândită: apare după fracturi şi neoplasme
Hirsutismul
→ la femei îmbracă aspectul virilismului primar cu pilozitate
facială tip masculin (barbă, mustaţă) şi pubiană de tip masculin
(mai ales pe linia albă)
 Cauze
→ menopauză
→ paraneoplazic
→ medicamente
→ anticoncepţionale
→ hormoni anabolizanţi
b) Modificări de culoare
Caniţia (încărunţirea)
→ reprezintă albirea părului
→ fiziologică
– apare odată cu înaintarea în vârstă
→ patologică
– în DZ, hipertiroidie, şocuri psihice
Leucotrichia – lipsă congenitală a pigmentului, localizată sau generalizată
(albinism)
 UNGHIILE
1. Modificări de culoare
Leuconichia
→ unghie albă
→ apare în albinism, degerături, hipocalcemie, ciroză

Melanonichia
→ culoare brună
→ apare după tratamentul cu tetraciclină

2. Modificări de formă
Platonichia
→ unghie plată, turtită
→ se întâlneşte în anemia feriprivă
Koilonichia
→ unghie concavă, “în linguriţă”
→ apare în anemia feriprivă, ciroză hepatică
Onicogrifoza
→ aspect de gheară
→ apare în arsuri, degerături, congenital
Onicofagia
→ unghii scurte, neregulate
→ apare în nevroze, carenţe de fier, infecţii
Onicoliza
→ desprinderea unghiei de patul unghial
→ apare în diabet, după panariţiu, posttraumatic
Onicomicoza
→ unghii opace, îngroşate
→ apare în micoze unghiale
Unghia jumătate
→ jumătate de unghie albă fără lunulă
→ apare în uremie
Hemoragii subunghiale “în aşchie”
→ apar în EBS, leucoze, posttraumatic
Degete hipocratice

→ unghia este bombată “în sticlă de ceasornic” asociată de obicei cu

hipertrofia ţesuturilor moi ale ultimei falange de la mâini şi picioare
realizând degetul în “băţ de tobă”

Degetele hipocratice apar în:

→ boli respiratorii:
→ bronşită cronică
→ bronşiectazii
→ supuraţii pulmonare
→ neoplasm pulmonar
→ fibroze interstiţiale

→ boli cardiovasculare:
→ cardiopatii congenitale cianogene
→ endocardită bacteriană subacută,
→ stenoză de arteră pulmonară
→ anevrism de arteră subclavie (hipocratism unilateral)
→ boli digestive:
→ polipoză intestinală
→ rectocolita ulcerohemoragică
→ tumori ale intestinului subţire
→ tumori ale colonului
→ ciroză biliară primitivă
→ boli de sânge:
→ policitemie vera
→ poliglobulii secundare
 EDEMUL

→ acumularea de lichid in spaţiile interstiţiale, care sunt reprezentate în

general de ţesutul celular subcutanat, cavităţile seroase (pleură, pericard,
peritoneu) sau spaţiile interstiţiale ale viscerelor
→ Anasarca este caracterizata prin asocierea la edeme de lichid in cavitatile
pleurale (hidrotorax), pericard (hidropericard), in cavitatea peritoneala
(ascita).
Aspecte clinice generale
Tipuri semiologice:
→ generalizate
→ localizate
Aspectul general al edemului
Edemul este vizibil clinic:
→ în părţile declive ale corpului→retromaleolar, pretibial, presacrat
→ în zonele cu ţesut celular mai lax→ pleoape
*Tegumentele sunt
→ initial → intinse si lucioase
→ dupa retractie → cu pliuri longitudinale sau cu vergeturi aspre cu
descuamare marcata
→ pe măsură ce edemul se cronicizează, pielea suferă modificări trofice →
hiperpigmentare, ulcerare
*Temperatura locala
→ crescuta-in edemul inflamator/si sau alergic
→ normala-in edemul renal
→ scazuta –in edemul cardiac
*Consistenta
→ moale-pufoasa-edemul renal
→ dura-edemul inflamator, venos, cardiac
Compresiunea pielii pe o suprafaţă osoasă lasă o impresiune digitală
numită godeu→este urma care ramane la presiunea exterioara

EDEME GENERALIZATE
1. Edemul cardiac
→ Mecanisme
→ ↑ presiunii hidrostatice
→ ↑ permeabilităţii capilare
-↓ filtratului glomerular
- retenţie de Na prin ↓ filtratului şi ↑resorbţiei tubulare
→ Localizare- este decliv
→ retromaleolar
→ pretibial
→ presacrat
→ Mod de apariţie
→ caracter vesperal (iniţial) → se reduce sau dispare după o
noapte de odihnă
→ lipseşte dimineaţa la trezire →decubitul din timpul noptii
favorizeaza resorbtia edemului
→ treptat se permanetizează
→Caractere:
→ iniţial alb, moale, apoi rapid ia caracterele edemului
cardiac
→ cianotic, dur (nu lasa sau lasa cu greutate godeu) , usor
dureros, rece
→ Apare în:
→ ICD, ICG, pericardita constrictivă
→Paraclinic:
→ presiunea venoasa centrala, EKG
 2. Edemul renal
→Mecanisme:
→ ↑permeabilităţii capilare
→ ↓presiunii coloidosmotice (datorită hipoalbuminemiei)
→Localizare:
→ la faţă (pleoape) iniţial, apoi se extinde la gambe, presacrat,
organe genitale externe, seroase
→Mod de apariţie:
→ accentuat dimineaţa la trezire
→ diminuă în cursul zilei
→Caractere:
→ alb, cald, moale, pufos
→ lasă cu usurinta godeu adânc
→ nedureros
→Apare în:
→ GN→incapacitatea rinichiului de a secreta Na ingerat → edem
nefritic
→ SN→proteinurie accentuată >3,5g/dl →hipoalbuminemie
secundară→ce scade presiunea coloidosmotică→retenţie de Na şi
H2O→edem nefrotic→cel mai mare edem din patologie
→ Paraclinic: determinarea proteinuriei, retentia azotata, Cl renal
 Edemul hepatic
→Mecanisme:
→ ↓pres.coloidosmotice (hipoalbuminemie)
→ ↑ presiunii hidrostatice în vena portă
→ hiperaldosteronism secundar (prin scaderea metabolizarii
hepatice)
→ Localizare
→ predominant la membrele inferioare
→Caractere
→ apare după ascită
→ culoare alb-gălbui
→ evolueaza→anasarca
→ Apare în: → CH decompensată vascular

→Asociaza
→ sindrom cutaneo-mucos
→ ±hepatomegale
→ splenomegalie
 4. Edemul carenţial
→ Mecanisme
→ hipoalbuminemie care duce la ↓ presiunii oncotice a plasmei
→ Localizare → membre inferioare şi faţă
→ Caractere → alb, moale, tendinta la anasarca
→ alteori se localizeaza numai in jumatatea inferioara a corpului

→ Apare în:
→ carenţe alimentare, avitaminoze:C, P, B1, B2
→ edem casectic: neoplasme, forme grave de TBC
→ tulburări de digestie
→ malabsorbţie intestinală

5. Edemul din mixedem (hipotiroidism)

→ Mecanisme
→acumulare de MPZ în ţes. conjunctiv lax →cresterea pres.
coloidosmotice →atragerea lichidului din capilare in spatiul interstitial
→ Localizare
→ la nivelul feţei cu tendinţă la generalizare
→ Caractere
→alb, pastos, nu lasa godeu
→ tegumente palide, reci, uscate
Asociaza voce ragusita, bradilalie, bradipsihie, macroglosie (infiltrarea
intereseaza si mucoasele)
→ Apare în mixedem

6. Edemul catamenial (ciclic)

→Mecanisme
→ hiperfoliculinemie + hiperaldosteronism secundar
→Localizare → faţă, membre inferioare, sâni
→Caractere
→ alb, moale, volum redus
→ apare ciclic – ziua a 14-a şi a 15-a a ciclului sau înainte de
menstruaţie

7. Edemul de sarcină
→Mecanisme
→ compresia VCI
→ hiperestrogenismul
→ hiperaldosteronismul secundar
→ nefropatia gravidică
→Localizare → membre inferioare
→Caractere → alb, moale, moderat
8. Edemul iatrogen→ secundar: corticoizilor, estrogenilor, AINS

EDEME LOCALIZATE

1. Edemul angioneurotic (Quincke)

→Mecanisme: creşterea permeabilităţii capilare secundare reactiei antigen

anticorpi cu eliberare de mediatori chimici
→Localizare
→ la faţă (pleoape), buze, mai ales buza superioara (“buză de
tapir”)
→ poate interesa si alte segmente: maini, picioare, organe genitale
→ poate interesa si mucoasele: limbă, laringe, glotă (edemul glotic
→IRespA →deces), stomac, intestin
→Caractere
→edem acut cu potenţial letal prin edemul glotic
→fugace (apare brusc, dispare rapid)
→ este moale, alb sau roz, pruriginos
→ recidivant
Se asociază cu urticarie care poate apare înainte, în acelaşi timp sau după
edem
→Apare în alergii diferite

2. Edemul limfatic
Tipuri:
→ inflamator (rosu)- în limfangita primară sau secundară unei
tromboflebite
→ neinflamator(alb) - în obstrucţii neoplazice, adenopatii
→ parazitar – în filarioză
Localizare: membrele inferioare
Caractere
→ asimetric, moale initial apoi dur (cartonat), nu lasă godeu,
nedureros
→ tegumentele sunt îngroşate
→ localizarea este asimetrică
Forma particulară
→ elefantiazisul – membrele inferioare se deformează monstruos,
cu tegumente groase, dure, scleroase, cu tulburări trofice, ulceraţii şi
dermatită pigmentară
 3. Edemul venos
Cauze:
→ creşterea presiunii venoase într-un teritoriu limitat prin obstrucţia unei
vene, disfuncţia valvulelor venoase sau scăderea activităţii musculare
→ inflamatorie
Caractere
→ edem unilateral, dureros, cu tegumente cianotice, calde – tromboflebită
(frecvent la membrele inferioare)
→ localizat la faţă, gât, regiunea superioară a toracelui şi membre
superioare, “edem în pelerină” în compresia venei cave superioare

Edemul din insuficienţa venoasă cronică

→ după tromboflebite şi/sau varice
→ localizat la membele inferioare
→ accentuate de ortostatism
→ cianotice
→ asociază dermatite, ulcere
 4. Edemul inflamator
Mecanisme
→ creşterea permeabilităţii capilare
→ creşterea presiunii coloidosmotice în spaţiul interstiţial
Caractere: dureros, roşu, cald
Apare în:
→ inflamaţii superficiale (furuncul, abces)
→ inflamaţii profunde (abces hepatic, abces perirenal)

5. Edemul neurotrofic
→ interesează membrul paralizat
→ este moale, nedureros
→ fără modificarea culorii tegumentelor