Sunteți pe pagina 1din 39
Ministerul Agriculturii ş i Dezvolt ă rii Rurale Planul Na ţ ional Strategic pentru Pescuit

Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale

Planul Naţional Strategic pentru Pescuit

2007-2013

PLANUL NAŢIONAL STRATEGIC

ROMÂNIA

Acronime

AM

Autoritate de Management

ANPA

Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură

APDRP

Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit

BIM

Biroul Internaţional de Muncă

CE

Comunitatea Europeană

FEADR

Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală

FEDR

Fondul European pentru Dezvoltare Regională

FEP

Fondul European pentru Pescuit

FSE

Fondul Social European

GAL

Grup de Acţiune Locală

GL

Grup Local

INS

Institutul Naţional de Statistică

MADR

Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale

NSM

Noi State Membre

NUTS

Nomenclatorul Unităţii Teritoriale Statistice

ONG

Organizaţie non-guvernamentală

ONU

Organizaţia Naţiunilor Unite

PAC

Politica Agricolă Comună

PCP

Politica Comună pentru Pescuit

PIB

Produs Intern Brut

PND

Planul Naţional pentru Dezvoltare

PNDR

Programul Naţional pentru Dezvoltare Rurală

PNS

Planul Naţional Strategic pentru Pescuit

PO

Program Operaţional

POP

Program Operaţional pentru Pescuit

TIC

Tehnologia Informaţiei şi Comunicării

UE

Uniunea Europeană

VAB

Valoarea Adăugată Brută

ZEE

Zona Economică Exclusivă

PLANUL NAŢIONAL STRATEGIC

ROMÂNIA

C U P R I N S

INTRODUCERE

 

5

A.

EVALUAREA SITUAŢIEI ECONOMICE, SOCIALE ŞI DE MEDIU, ŞI A

POTENŢIALULUI DE DEZVOLTARE

6

A.1. Contextul macroeconomic actual

6

A.2. Prezentarea generală a sectorului de pescuit şi acvacultură din punct de vedere geografic, economic şi social

6

 

A.2.1.

Aspecte generale

6

A.2.2.

Pescuitul marin

8

A.2.3.

Pescuitul comercial în apele interioare

10

A.2.4.

Acvacultura

10

A.2.5.

Procesarea

11

A.2.6.

Comerţul cu peşte şi produse din peşte

12

A.2.7.

Pescuitul recreativ

12

A.2.8.

Porturile, locurile de debarcare şi adăposturile

13

A.2.9.

Zonele pescăreşti

13

A.2.10. Ariile şi speciile protejate

 

13

A.2.11. Cercetarea

14

A.2.12. Educaţia şi pregătirea profesională

14

A.3. Situaţia actuală a administraţiei

14

A.4. Cadrul legislativ

16

B. ANALIZA SWOT ŞI PROVOCĂRI

17

B.1. Analiza SWOT

17

B.2. Probleme cheie ale sectorului piscicol

18

 

B.3. Provocări

19

C. STRATEGIA DE DEZVOLTARE 2007-2013

20

C.1. Viziunea strategică

20

 

C.1.1. Definirea viziunii strategice

 

20

C.1.2. Priorităţi cheie ale PNS 2007 - 2013

21

C.2. Obiective pe axe

25

 

C.2.1. Strategia propusă pentru Axa 1

 

25

C.2.2. Strategia propusă pentru Axa 2

26

C.2.3. Strategia propusă pentru Axa 3

28

C.2.4. Strategia propusă pentru Axa 4

30

C.2.5. Strategia propusă pentru Axa 5

31

D. DISTRIBUIREA RESURSELOR FINANCIARE PENTRU IMPLEMENTAREA

 

STRATEGIEI

 

32

E.

INDICATORI PRELIMINARI PENTRU EVALUAREA PROGRESULUI

33

E.1. Dezvoltarea durabilă a potenţialului resurselor piscicole

33

E.2. Dezvoltarea

şi creşterea competitivităţii sectorului

33

E.3. Structura sectorului şi mediul economic

33

E.4. Dezvoltarea zonelor de pescuit

33

E.5. Capitalul uman şi politicile comunitare

33

PLANUL NAŢIONAL STRATEGIC

ROMÂNIA

F. MIJLOACE DE IMPLEMENTARE ŞI COORDONARE CU FEADR, FEDR şi FSE

34

F.1. Programe anterioare

34

F.2. Implementarea FEP

34

F.3. Elaborarea şi managementul Planului Naţional Strategic şi Programului Operaţional

pentru Pescuit

37

F.4. Coordonarea cu celelalte strategii

38

PLANUL NAŢIONAL STRATEGIC

ROMÂNIA

INTRODUCERE

Planul Naţional Strategic (PNS) pentru Pescuit şi Acvacultură din România a fost elaborat conform prevederilor art. 15 din Regulamentul Consiliului (CE) nr.1198/2006 din 27 iulie 2006 privind Fondul European pentru Pescuit şi Legii nr. 192/ 2001 privind resursele acvatice vii, pescuitul şi acvacultura.

Elaborarea strategiei de dezvoltare a sectorului pescăresc s-a realizat printr-un proces larg de consultare a partenerilor reprezentativi din cadrul sectorului, a ONG-urilor, a organizaţiilor profesionale şi a reprezentanţilor altor autorităţi publice centrale şi locale.

Astfel, au avut loc trei întâlniri ale Consiliului Consultativ de pe lângă Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură şi o Conferinţă Naţională « Pescuitul şi Acvacultura ». Documentul a fost pregătit în cadrul întâlnirilor celor 5 grupuri tematice de lucru înfiinţate pe domenii de activitate.

Planul Naţional Strategic, pentru perioada 2007-2013, este în conformitate cu Politica Comună de Pescuit şi politica de guvernare a României pentru dezvoltarea acesteia şi prezintă priorităţile, obiectivele şi resursele financiare publice necesare implementării Politicii Comune de Pescuit în România.

Planul Naţional Strategic reprezintă strategia de dezvoltare a sectorului ale cărei obiective vor fi atinse prin implementarea Programului Operaţional pentru Pescuit. Fondul European pentru Pescuit sprijină implementarea Politicii Comune de Pescuit.

Planul Naţional Strategic cuprinde indicatorii de bază şi opţionali, propuşi de Comisie, pentru monitorizarea implementării Programului Operaţional pentru Pescuit.

PLANUL NAŢIONAL STRATEGIC

ROMÂNIA

A. EVALUAREA SITUAŢIEI ECONOMICE, SOCIALE ŞI DE MEDIU, ŞI A POTENŢIALULUI DE DEZVOLTARE

A.1. Contextul macroeconomic actual

Tranziţia de la o economie centralizată la economia de piaţă a implicat schimbări radicale ale cadrului instituţional şi legal după anul 1990 în România.

În intervalul 2000 – 2005, creşterea anuală a PIB a depăşit în medie 5 %, fiind acompaniată de un nivel înalt al stabilităţii macroeconomice. Cu toate acestea rata anuala a inflaţiei în anul 2005 a fost de 8,6 %, fiind mai ridicată decât rata medie a inflaţiei în Uniunea Europeană.

Între 2003 şi 2005, numărul persoanelor ocupate a scăzut uşor, în vreme ce rata BIM2 a şomajului a crescut de la 7% la 7,2%. Cu toate acestea, se poate spune că rata şomajului este scăzută în comparaţie cu alte economii din regiune (NSM -10 şi UE -15).

În concluzie, cu tot progresul realizat în ultimii ani, România se află încă în urma competitorilor europeni din punct de vedere al dezvoltării economice, fapt ilustrat şi de nivelul PIB exprimat în standardul puterii de cumpărare care reprezintă doar o treime din media UE-25 în anul 2005, aproximativ 40% din media celor mai slab dezvoltate ţări din UE (Grecia, Portugalia) şi doar 50% din media PIB/locuitor a noilor state membre.

Aceste valori scăzute arată că modificările structurale şi de recuperare a decalajelor faţă de UE nu şi-au atins nici pe departe potenţialul. Totodată, slaba sincronizare a ciclului economic dintre România şi UE-15 arată că procesul de convergenţă reală trebuie susţinut puternic prin reforme structurale.

A.2. Prezentarea generală a sectorului de pescuit şi acvacultură din punct de vedere geografic, economic şi social

A.2.1. Aspecte generale

Aspecte geografice

România este o ţară cu dimensiuni medii (a 12 -a în Europa), având un teritoriu de 238.391 km2, din care 87% (207.372 km2) aparţine spaţiului rural şi 13% spaţiului urban (31.018 km2). Populaţia ţării era de 21.623.849 locuitori, la 1 iulie 2005, reprezentând cca 5% din cea a UE-25.

România are toate formele majore de relief din care 3% reprezintă ape interioare. Capacitatea de producţie a pescăriei româneşti cuprinde: 400 000 ha lacuri naturale (inclusiv Delta Dunării) şi lacuri de acumulare; 84 500 ha crescătorii piscicole; 15 000 ha pepiniere; 66 000 km de râuri, din care 18 200 km în zona montană; 1 075 km fluviul Dunărea şi 25 000 km 2 zona economică exclusivă. Totuşi, cea mai mare parte a activităţilor pescăreşti se desfăşoară în apele teritoriale ( până la 12 mile marine) şi în apele interioare.

Aspecte economice

Cu toate că la nivelul anului 2005, contribuţia sectorului piscicol la formarea PIB a fost de 0,0054%, importanţa acestui sector în agricultură şi în economia naţională este dată mai ales de rolul social pe care îl are, prin potenţialul de resurse alimentare, zonele umede şi biodiversitatea speciilor din apele ţării.

PLANUL NAŢIONAL STRATEGIC

ROMÂNIA

Sectorul piscicol din România include activităţile de acvacultură, pescuit marin şi pescuit în apele interioare, precum şi activităţile de procesare şi marketing. Cea mai importantă activitate este acvacultura în ape dulci, fiind urmată de pescuitul în ape interioare. Activitatea de pescuit în ape interioare este mai dezvoltată decât pescuitul costier de la Marea Neagră .

Ponderea pescuitului şi pisciculturii în total VAB şi PIB (%)

Tabelul nr.1

INDICATORI

1998

1999

2000

2001

2002

2003

2004

2005

Pescuit

şi piscicultură/

0,0058

0,0061

0,0043

0,0049

0,0047

0,0080

0,0063

0,0062

VAB

Agricultură, vânătoare şi silvicultură/VAB

16,21

15,15

12,51

14,97

12,75

13,02

13,89

9,58

Pescuit

şi piscicultură/

0,0051

0,0054

0,0038

0,0043

0,0042

0,0071

0,0056

0,0054

PIB

Agricultură,vânătoare

şi

14,38

13,34

11,07

13,37

11,42

11,56

12,40

8,46

silvicultură/PIB

*recalculate în preţuri curente 2004 Sursa: Calculaţii pe baza datelor din anuarul Statistic al României

În perioada analizată, valoarea adaugată brută (VAB), la nivel naţional, a variat între 33.154,76 milioane lei RON (2.592,6 milioane ECU; calculat la cursul BNR 31 dec. 1998 ,1 ECU=12,788 LEI) preţuri curente în 1998 şi 254.388,8 milioane lei RON (69.181,6 milioane EUR; calculat la cursul BNR 31 dec.2005 , 1 EUR=3,6771 LEI) preţuri curente în 2005, iar produsul intern brut (PIB) între 37.379,82 milioane lei RON (2.923,0 milioane ECU) preţuri curente anului 1998 şi 288.047,80 milioane lei(78.335,6 milioane EUR) preţuri curente anului 2005 (anexa nr.1 - conform datelor oferite de INS 1998/2005 - nivel naţional).

Comparativ cu valoarea medie a indicatorilor privind economia naţională, sectorul primar (agricultura, silvicultura şi piscicultura) înregistrează un declin relativ, atât în ceea ce priveşte contribuţia sa la formarea valorii adăugate brute (VAB), în scădere de la 16,21% (1998) la 9,58% (2005), cât şi a produsului intern brut (PIB), în scădere cu 5,92 procente pentru perioada analizată, de la 14,38 % la 8,46%. Cauza principală a acestui declin este dată de rata de dezvoltare scăzută a sectorului primar, în comparaţie cu celelalte sectoare economice din România.

Contribuţia sectorului piscicol la formarea valorii adăugate brute (VAB), este foarte scăzută, cu ponderi cuprinse între 0,0058 % la nivelul anului 1998 şi 0,0062 % la nivelul anului 2005 . În ceea ce priveşte ponderea sectorului piscicol la produsul intern brut (PIB) s-au înregistrat valori cuprinse între 0,0051% în 1998 şi 0,0054% în anul 2005 (tabelul nr.1 şi anexa nr.1 - conform datelor oferite de INS 1998/2005 - nivel naţional).

Structura VAB din piscicultură, pe regiuni de dezvoltare, prezintă în perioada 1998-2003 o plajă largă de variaţie a ponderilor, de la 50,79% (regiunea Sud -Est), la 17,80% (regiunea Nord - Est), la 3,66% (regiunea Centru) în anul 1998 şi de la 32,19% (regiunea Sud –Est), la 17,48% (regiunea Nord -Est) şi până la 15,13% (regiunea Centru) în anul 2003 (INS-1998/2003 NUTS II anexa nr.1). În anul 2003, contribuţia cea mai însemnată la formarea VAB a sectorului piscicol s-a înregistrat în regiunea Sud-Est (4,51 milioane lei preţuri curente/2003 ), urmată de regiunea Nord- Est (2,45 milioane lei RON preţuri curente/ 2003 ) şi regiunea Centru (respectiv 2,12 milioane lei RON preţuri curente/2003)(anexa nr.1- conform datelor oferite de INS 1998/2005 - nivel naţional).

În perioada 1995-2005, producţia piscicolă a României a suferit o scădere accentuată, de la 18.675 tone în 1998 la 13.352 tone în 2005 (anexa nr.3). În 2005, producţia piscicolă obţinută a prezentat următoarea structură: acvacultura 7.284 tone (54,55%), pescuitul în ape interioare 4.042 tone (30,27%), pescuitul în Marea Neagră 2026 tone (15,17%).

Cauzele scăderii producţiei piscicole atât în apele dulci cât şi în cele marine au fost reprezentate de condiţiile caracteristice stării de tranziţie de la economia centralizată la economia de piaţă (investiţii scăzute în acest sector) şi instabilităţii cadrului instituţional şi legal.

PLANUL NAŢIONAL STRATEGIC

ROMÂNIA

Producţia internă nu poate acoperi cererea de peşte, care este în creştere, fapt ce a dus la creşterea continuă a importurilor, astfel încât la sfârşitul anului 2005 s-au importat 80.161 tone, în timp ce exporturile au fost de 816 tone (anexa nr.9 şi anexa nr.10).

Disponibilul pentru consum pe piaţa internă a fost de 92.696,90 tone în anul 2005, în creştere cu 18,89% faţă de cel al anului 2004. Gradul de acoperire al consumului din producţia internă a scăzut de la an la an, de la 24,31% în anul 2003, la 16,86% în anul 2004 şi până la 14,40% în anul 2005. În ceea ce priveşte consumul de peşte şi produse din peşte, se remarcă o tendinţă de creştere progresivă a acestuia de la aprox. 2 Kg/loc/anul 1990, până la aprox. 4,5 kg/loc/ anul 2005 (anexa nr. 9).

Aspecte sociale

Pescuitul şi acvacultura, alături de prelucrarea peştelui şi comerţul cu peşte şi produse din peşte sunt activităţi prezente în toate judeţele ţării. În unele zone izolate, cum sunt Delta şi Lunca Dunării, zona Clisura Dunării, pescuitul reprezintă una din principalele activităţi, care oferă locuri de muncă şi surse de venituri pentru populaţia locală.

În 2004 creşterea medie salarială a fost de 130 euro/angajat ( media salariului net lunar în sector fiind de 110 euro/angajat), existând discrepanţe între veniturile femeilor şi veniturile bărbaţilor care lucrează în sectorul pescăresc.

La nivelul anului 2005, numărul total al angajaţilor din sector era de 6811 , din care 633 (9,29%) persoane implicate în activitatea de pescuit marin, 2531 (37,16%) persoane în activitatea de pescuit în ape interioare, 2781 (40,83%) persoane în activitatea de acvacultură, 866 (12,71%) persoane în activitatea de procesare ( anexa nr. 2 ). Din totalul de 6811 salariaţi ai sectorului, 86 % sunt salariaţi permanenţi, 12,32% sunt salariaţi part-time şi 1,63% salariaţi ocazionali.

În ceea ce priveşte nivelul de instruire al persoanelor implicate în activităţi din sectorul piscicol, situaţia se prezintă astfel: salariaţii cu studii universitare deţin o pondere de 8,46% din total, salariaţii cu studii medii deţin o pondere de 44,53% din total, iar ponderea cea mai mare o deţin salariaţii cu studii primare, respectiv muncitori 47,01 % (anexa nr.2).

A.2.2.

Pescuitul marin

Încă din anul 1986 România a declarat unilateral zona economică exclusivă (ZEE) în Marea Neagră , care are o suprafaţă de circa 25.000 km 2 . Până în prezent, ZEE a României la Marea Neagră, aşa cum este stipulat în Convenţia ONU privind dreptul mării, nu este încă delimitată.

Deoarece până în prezent nu s-au stabilit liniile de demarcaţie a zonelor economice exclusive ale statelor riverane la Marea Neagră, navele de pescuit româneşti pescuiesc, de regulă, până la o distanţă de 30 – 35 de mile marine faţă de ţărm.

Înainte de 1993, când Compania Română de Pescuit Oceanic şi-a încetat activitatea, flota românească era compusă din 47 de nave de pescuit oceanic dotate cu facilităţi de procesare la bord, 12 nave frigorifice de transport peşte şi 2 tancuri petroliere. În prezent, întreaga flotă de pescuit oceanic şi-a încetat activitatea.

Producţia din Marea Neagră, în perioada 1998-2005, a avut o evoluţie descendentă, culminând cu anul 2003, când aceasta a reprezentat doar 36,38% faţă de cea a anului 1998. Cea mai mare parte din această captură a fost realizată de navele cu lungimi mai mari de 12m. Datorită lipsei punctelor de descărcare şi a punctelor de primă vânzare, colectarea şi transmiterea datelor privind capturile şi descărcările realizate prin micul pescuit costier sunt deficitare.

În România, pescuitul static şi mobil se desfăşoară de-a lungul litoralului românesc şi în zonele marine până la izobata de 60 m, datorită caracteristicilor şi autonomiei limitate a navelor de pescuit. Pescuitul cu nave trauler are caracter sezonier, depinzând de prezenţa peştelui în aceste zone.

Conform datelor M.A.P.D.R., din anexa nr.4, rezultă că speciile predominant capturate în Marea Neagră au fost cele de mici dimensiuni: şprotul (73,39%), hamsia (7,60%), guvidul (4,67%) şi bacaliarul (4,55%), pescuindu-se din martie până în octombrie.

PLANUL NAŢIONAL STRATEGIC

ROMÂNIA

În prezent, la Marea Neagră sunt înregistrate 27 nave de pescuit (din care 6 sunt în construcţie),

cu lungimi de peste 12 m (unele având nevoie de modernizare pentru a fi operaţionale), la care se adaugă aproximativ 427 de bărci (din care 12 în construcţie) care practică pescuitul costier la scară mică (tabelul nr.2 şi anexa 5).

NAVE ŞI AMBARCAŢIUNI LA MAREA NEAGRĂ

Tabelul nr.2

Tip

Număr

Tonaj total

Puterea totală (kW)

Nave cu lungimea >= 12 m

27

2241,260

10103,01

Ambarcaţiuni cu lungimea < 12 m

427

568,615

3150,36

TOTAL

454

2809,875

13253,37

*Provenienţa datelor: Registrul Navelor şi Ambarcaţiunilor de pescuit

Navele de pescuit la Marea Neagră folosesc pentru acostare porturile Mangalia, Constanţa şi Sulina, dar în nici unul din aceste porturi nu există facilităţi pentru descărcare, depozitare, vânzare, întreţinere nave şi aprovizionare cu combustibil, apă şi gheaţă. Infrastructura reprezentată de porturi pescăreşti cu dane specializate şi spaţii de depozitare precum şi locaţiile pentru organizarea primei vânzări a peştelui, lipsesc în totalitate. Pescadoarele româneşti de la Marea Neagră au echipamente şi instalaţii învechite care nu mai oferă siguranţă în exploatare şi nici nu mai corespund actualelor nevoi de consum, fiabilitate, mentenanţă, manevrabilitate, productivitate şi respectarea normelor de protecţie a mediului înconjurător, fiind necesară înlocuirea sau refacerea lor completă.

Uneltele folosite la pescuitul în Marea Neagră sunt cu mult depăşite din punct de vedere al materialelor folosite, al construcţiei acestora, al armării şi al selectivitatii plaselor, faţă de cele utilizate în Comunitate.

După anul 1990 nu s-au mai făcut investiţii pentru activitatea de pescuit la Marea Neagră (modernizarea navelor, facilităţi de debarcare etc). Navele de pescuit la Marea Neagră au nevoie de sprijin pentru îmbunătăţirea siguranţei navigaţiei, menţinerea calităţii produselor, creşterea eficienţei energiei şi îmbunătăţirea selectivităţii uneltelor de pescuit.

O zonă importantă de pescuit o constituie zona marină a Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării, dar

care este interzisă activităţii navelor-trawler. În afara acesteia, în restul litoralului românesc, zona până la izobata de 20 m este de asemenea interzisă pentru activitatea navelor de pescuit care folosesc unelte tractate, fiind permisă numai activitatea de pescuit cu unelte staţionare şi filtrante înconjuratoare (năvod).

Marea Neagră este o mare semi-închisă, cu mutaţii specifice naturale, care se confruntă cu probleme de ordin ecologic, economic şi social, ca poluarea apelor, perturbarea ecosistemelor marine şi eroziunea costieră.

La sfârşitul anului 2005, în activitatea de pescuit marin au activat un număr de 633 (9,29%) de persoane, din care 97% bărbaţi şi 3% femei.

În ceea ce priveşte ocuparea pe grupe de vârstă în activitatea de pescuit marin, la sfârşitul anului

2005, grupa de vârstă între 40-60 ani a înregistrat un număr de 237 persoane (37,44%), grupa de vârstă între 20-40 ani a înregistrat un număr de 373 persoane (58,93%) şi grupa tinerilor sub 20 ani, respectiv 23 persoane (3,63%). (anexa nr.2).

Vârsta medie a navelor de pescuit este de 15 – 20 de ani, acestea fiind construite din metal.

Începând cu anul 2006, o serie de investitori interesaţi de activitatea de pescuit marin au început să-şi construiască nave noi.

PLANUL NAŢIONAL STRATEGIC

ROMÂNIA

A.2.3.

Pescuitul comercial în apele interioare

Pescuitul comercial în apele interioare se desfăşoară în bazinele acvatice naturale ce constituie domeniul public naţional: Dunăre, Delta Dunării, complexul lacustru Razim-Sinoie, lacuri de acumulare, etc. Pescuitul în apele interioare se desfăşoară în baza unei licenţe şi a unui permis de pescuit.

Conform datelor oferite de Registrul Navelor şi Ambarcaţiunilor care este organizat în cadrul Agenţiei Naţionale pentru Pescuit şi Acvacultură, în Delta Dunării şi Dunăre sunt un număr de 2.256 de ambarcaţiuni, prezentate în tabelul de mai jos (vezi tabelul nr.3).

AMBARCAŢIUNI DIN DELTA DUNĂRII ŞI DUNĂRE

Tabelul nr.3

Zona

Număr

Tonaj

Putere motor însumată kW

însumat TB

Dunăre

1.333

1.715,76

2.144,46

Delta Dunării

923

670,25

2.882,94

TOTAL

2.256

2.386,01

5.027,40

* Provenienţa datelor: Registrul Navelor şi Ambarcaţiunilor de Pescuit

Pescuitul se practică cu unelte de pescuit fixe sau mobile, folosindu-se ambarcaţiuni de pescuit mici, construite din lemn. În apele interioare pescuitul de captură nu este mecanizat.

La sfârşitul anului 2005, din anexa nr.6 rezultă că, principalele specii capturate în apele interioare au fost următoarele: caras (47,44%), plătică (14.37%), scrumbie de Dunăre (11,55%), crap (5,05%), babuşcă (4,40%), somn (2,50%), şalău (2,82%), ştiucă (2,60%).

În anul 2005, producţia din pescuit în apele interioare a fost de 4042 tone şi a reprezentat doar 44,67% faţă de cea obţinută în anul 1995. Totuşi, la nivelul anului 2005 s-a înregistrat o creştere de 24,18% a producţiei din pescuit în ape interioare faţă de cea a anului anterior (anexa nr.3).

La sfârşitul anului 2005, ponderea persoanelor implicate în activitatea de pescuit comercial în ape interioare, din totalul sectorului, a fost de 37,16% (2531 persoane), din care 97,98% bărbaţi şi 2,02% femei.

În ceea ce priveşte ocuparea pe grupe de vârstă, situaţia la sfârşitul anului 2005, se prezintă astfel:

grupa de vârstă între 40-60 ani a înregistrat un număr de 523 persoane (20,66%), grupa de vârstă între 20-40 ani a înregistrat un număr de 1937 persoane (76,53%) şi grupa tinerilor sub 20 ani a înregistrat un număr de 71 persoane (2,81%), (anexa nr.2).

Deşi pescuitul în apele interioare este o activitate importantă, facilităţile de debarcare sunt vechi şi insuficiente atât în Delta Dunării, cât mai ales pe Dunăre şi lacurile de acumulare. În ultimii ani, au început să fie modernizate şi să se construiască spaţii de condiţionare a peştelui şi de depozitare până la vânzare. Pescarii nu au mijloace de transport al peştelui pe apă şi pe uscat, aceste servicii fiind asigurate în principal de către beneficiari.

A.2.4. Acvacultura

Suprafaţa amenajată pentru acvacultură este de cca. 100.000 ha din care: 84.500 ha sunt reprezentate de crescătorii piscicole, 15.500 ha de pepiniere piscicole şi 25 ha ferme pentru creşterea păstrăvului. O parte din suprafeţele pentru acvacultură nu mai pot fi utilizate în acest scop.

Principalele specii de peşti cultivate sunt: crap comun, ciprinide est-asiatice (sânger, cosaş, novac), caras, şalău, ştiucă, somn (acestea reprezentând 85% din producţie, iar 15% reprezintă producţia de salmonide (păstrăv curcubeu, păstrăv fântânel),( anexa nr. 8).

PLANUL NAŢIONAL STRATEGIC

ROMÂNIA

Unităţile care desfăşoară activităţi de acvacultură sunt înscrise în Registrul unităţilor de producţie din acvacultură din cadrul Agenţiei Naţionale pentru Pescuit şi Acvacultură, care eliberează licenţa de acvacultură. Până la data de 31.03.2006 au fost înscrise în acest registru sau au depus dosare

în

vederea obţinerii licenţei de acvacultură 381 de unităţi, din care 166 deţin şi pepiniere.

În

anexa nr.11 este prezentată harta unităţilor de acvacultură din România.

La sfârşitul anului 2005, producţia obţinută din acvacultură a fost de 7.248 tone şi a reprezentat

o pondere de 54,56% din totalul producţiei piscicole. Producţia obţinută la nivelul anului 2005

reprezintă 36,73% din cea a anului 1995. În ultimii ani, se constată o tendinţă de scădere a producţiei din acvacultură de la 9041,69 tone în anul 2003, la 8056 tone în anul 2004 şi până la

7.284 tone în anul 2005, (anexele nr.3 şi 8).

Datorită privatizării şi a statutului juridic al terenurilor, nivelul investiţiilor a fost redus. Suprafeţele bazinelor sunt mari, fapt care duce la costuri de întreţinere, exploatare şi modernizare ridicate.

În momentul de faţă nu există acvacultură marină în România. O singură societate privată este implicată în creşterea midiilor.

Pentru implementarea Directivei 79/923/CEE "Shellfish waters" , Institutul de Cercetări Marine Constanţa, a identificat 4 zone marine pretabile pentru creşterea şi exploatarea moluştelor (anexa nr.7). Cele mai bune zone pentru practicarea mariculturii sunt situate între Agigea Sud şi Mangalia. Aici, s-au identificat atât terenuri pe ţărm, pentru utilităţi, cât şi ape curate, la distanţă convenabilă de ţărm, care permit dezvoltarea mariculturii.

La sfârşitul anului 2005, ponderea salariaţilor din activitatea de acvacultură din total salariaţi din sectorul piscicol, a fost de 40,83% (2.781persoane), din care 89,72% bărbaţi şi 10,28% femei.

În ceea ce priveşte ocuparea pe grupe de vârstă în activitatea de acvacultura, la sfârşitul anului

2005, grupa de vârstă între 40-60 ani a înregistrat un număr de 601 persoane (21,61%), grupa de vârstă între 20-40 ani a înregistrat un număr de 2161 persoane (77,71%), iar grupa tinerilor sub 20 ani, respectiv 19 persoane (0,68%), (anexa nr.2).

Există situaţii în care companiile care desfăşoară activităţi de acvacultură au închiriat teren agricol pe care produc furaje pentru peşte.

A.2.5.

Procesarea

În prezent există 56 de agenţi economici care îşi desfăşoară activitatea în industria de procesare

a produselor piscicole şi 33 supermarket-uri care asigură procesarea primară a peştelui.

Evoluţia producţiei de conserve şi semiconserve în perioada 1996-2005 (tone)

nr.5

Tabelul

Specificaţii

1996

1997

1998

1999

2000

2001

2002

2003

2004

2005

Conserve

2149

1368

648

690

1114

1230

1316

1702

925

908

Semiconserve

2269

1785

890

623

370

3295

1801

3051

8040

7860

TOTAL

4418

3153

1538

1313

1484

4525

3117

4753

8965

8768

*Sursa:Anuarul Statistic al României, 2006

Cifrele din tabelul de mai sus indică o reducere accentuată a producţiei procesate până în anul 2000 şi o creştere puternică în perioada 2004 - 2005. Începând cu 2004, producţia de conserve şi semiconserve a crescut până la 8.965 tone în 2005, reprezentând dublul producţiei din 1996 şi de circa 7 ori mai mare decât producţia anului 1999. Această creştere a producţiei a fost determinată de crearea de noi unităţi şi modernizarea unor unităţi vechi, prin Programul SAPARD.

Principalele specii care fac obiectul procesării sunt specii marine din import, în principal macrou şi hering. Majoritatea importurilor constau din peşte congelat (macrou, hering, şprot, cod de Alaska,

PLANUL NAŢIONAL STRATEGIC

ROMÂNIA

merluciu, sardine şi hamsii). Speciile locale care se procesează sunt ciprinidele (90% din cantitatea de peşte local procesat), păstrăvul, şalăul, ştiuca, somnul şi bibanul.

Peştele folosit ca materie primă în industria de procesare este congelat sau proaspăt, condiţionat cu gheaţă sau sărat. Mai mult de 90% din totalul importurilor îl reprezintă peştele congelat, semiconserve sau conserve din peşte, fileuri sau carne de peşte, peşte viu, (anexa nr.10).

La sfârşitul anului 2005, ponderea salariaţilor din activitatea de procesare din total salariaţi din sectorul piscicol, a fost de 12,71 % (866 persoane), din care 42,15% bărbaţi şi 57,85% femei.

Prin intermediul Programului SAPARD, s-au înfiinţat unităţi noi de procesare, capacitatea lor de producţie fiind redusă în comparaţie cu cererea pieţei; totodată gama de produse realizată de acestea rămâne limitată.

A.2.6.

Comerţul cu peşte şi produse din peşte

În prezent există 80 asociaţii profesionale în domeniul pescuitului, acvaculturii şi procesării peştelui, recunoscute de Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură.

Comerţul cu peşte şi produse din peşte pe piaţa internă este realizat prin fermele piscicole, unităţile de procesare, importatori angrosişti si detailişti.

Până în 1990, consumul de peşte a fost de aprox. 8 kg/loc/an. Acesta s-a redus până la 2 kg în perioada 1990 - 2000, iar după anul 2000 a început să crească, ajungând în 2005 la 4,5 kg//loc/an. Creşterea consumului se datorează, în principal, creşterii importurilor (anexa nr.9 si anexa nr.10). Apariţia speciilor din import pe piaţa românească a determinat o diversificare a ofertei, şi o schimbare a preferinţei consumatorului către noi specii de peşte şi forme de prezentare (filetat, decapitat, eviscerat) cât şi o creştere a cererii de peşte şi a produselor din peşte.

Peştele de pe piaţa internă provine din pescuit marin, pescuit în ape dulci (capturi sau acvacultură) şi importuri. Peştele destinat consumului pătrunde în România sub următoarele forme : viu, întreg (proaspăt, refrigerat sau congelat), peşte procesat primar(eviscerat, decapitat, filetat, tăiat), semi- preparat, marinat şi pastă de peşte, salată de icre, sărat şi afumat, conserve de peşte (în ulei, în sos tomat şi alte tipuri).

La nivelul anului 2005, disponibilul pentru consum pe piaţa internă a fost de 92.696,90 tone, în creştere cu 48,19% faţă de cel al anului 2001 şi cu 18,89% faţă de cel al anului 2004, şi a fost asigurat în principal din importuri. Gradul de acoperire a consumului din producţia internă a scăzut de la an la an, atingând nivelul de 14,40% în anul 2005 (anexa nr. 9).

În ceea ce priveşte comerţul cu peşte şi produse din peşte pe piaţa externă, exporturile au înregistrat un regres semnificativ după anul 1989, care continuă şi în prezent, una din cauzele principale fiind gama redusă de produse pescăreşti oferite. Cifrele din anexa nr.9 si anexa nr.10, indică o balanţă comercială deficitară de la an la an, care se datorează importurilor net superioare faţă de exporturi. Astfel, în perioada 2001-2005, volumul mediu al exporturilor a fost de 693,37 tone/an în comparaţie cu cel al importurilor de 60.336,40 tone/an. Conform datelor oferite de M.A.P.D.R. importurile au crescut cu 22,19 % de la 65.604 tone în 2004, la 80.160,60 tone în anul 2005, în timp ce exporturile au crescut cu 4,60%, de la 779,80 tone în anul 2004, la 815,70 tone în anul 2005,(anexele nr.9 si 10).

Promovarea produselor din peşte se realizează de către companiile de procesare private prin campanii în mass–media şi participarea la târguri.

Nu există puncte de primă vânzare iar canalele de distribuţie nu sunt dezvoltate. Produsele pescăreşti sunt furnizate, în principal, prin producători şi importatori şi mai puţin prin intermediari specializaţi. Produsele pescăreşti ajung la consumatorul final prin supermarketuri şi magazine specializate.

A.2.7.

Pescuitul recreativ

Având în vedere varietatea reliefului, în România există condiţii favorabile pentru practicarea pescuitului recreativ atât în ape curgătoare( în râurile din zona montană), cât şi în ape stagnante ( în lacurile naturale sau artificiale din zona colinară şi de şes).

PLANUL NAŢIONAL STRATEGIC

ROMÂNIA

Asociaţiile de pescari sportivi au circa 200.000 membri care practică pescuitul recreativ/sportiv, iar numărul lor este în creştere. Practicarea acestui tip de pescuit se face în baza unui permis de pescuit recreativ-sportiv, cu respectarea legislaţiei în vigoare şi obligativitatea apartenenţei la o asociaţie.

Succesul acestei activităţi reiese şi din dezvoltarea unei adevărate industrii a pescuitului sportiv care cuprinde reţele de magazine de unelte de pescuit, fabrici de unelte de pescuit, fabrici de ambarcaţiuni, fabrici de momeli de pescuit şi mass-media specifice.

A.2.8.

Porturile, locurile de debarcare şi adăposturile

În România nu există porturi pescăreşti pentru navele de pescuit marin, de aceea acestea folosesc pentru acostare porturile comerciale existente: Constanţa, Mangalia şi Sulina, acestea nefiind dotate cu facilităţi şi echipamente specifice privind descărcarea şi depozitarea capturilor, întreţinerea şi repararea navelor, aprovizionare cu combustibil, apă şi gheaţă.

Astfel, infrastructura specifică: cheiuri, depozite şi puncte de primă vânzare, lipseşte în România. Recent au fost aprobate investiţiile necesare construirii unui port pescăresc la Midia.

Având în vedere specificul pescuitului în apele interioare ( distanţa dintre localităţi şi zonele de pescuit ) este necesară amenajarea de spaţii de depozitare a capturilor pâna la punerea pe piaţă şi adăposturi adecvate pentru pescari .

A.2.9.

Zonele pescăreşti

În România, datorită suprafeţelor mari de ape, pescuitul are o îndelungată tradiţie. Fluviul Dunărea, cu lunca inundabilă şi Delta Dunării, au făcut ca până la mijlocul secolului trecut, pescuitul să fie cea mai importantă activitate pentru locuitorii acestor zone.

Deoarece, începând cu anii 1950, a inceput o amplă acţiune de îndiguire a suprafeţelor acoperite cu ape în vederea folosirii acestora pentru activităţi agricole, acest fapt a condus la declinul pescuitului în ape interioare (scăderea capturilor şi a numărului de locuri de muncă).

A.2.10.

Ariile şi speciile protejate

Responsabilitatea pentru protecţia mediului aparţine Ministerului Mediului şi Gospodăririi Apelor şi a Agenţiei pentru Protecţia Mediului. Comisia pentru Monumentele Naturii a Academiei Române este autoritatea ştiinţifică care răspunde de conservarea naturii şi a ariilor protejate.

În România, suprafaţa totală a ariilor protejate este de cca. 1.866.705 km 2 , acoperind aproximativ 7,83% din suprafaţa ţării (Rezervaţiea Biosferei ” Delta Dunării “ – 576.216 ha, 13 Parcuri Naţionale – 318.116 ha şi 13 Parcuri Naturale – 772.128 ha, 981 Rezervaţii Naturale – 179.193 ha şi 28 Arii de Protecţie Specială Avifaunistică – 21.052 ha).

Delta Dunării este situată la gurile de vărsare ale Dunării în Marea Neagră, fiind ţinutul umed cel mai extins din Europa care se prezintă în stare naturală, având un triplu statut internaţional de arie protejată: a fost desemnată ca făcând parte din Patrimoniul Natural Mondial, Zonă Umedă de importanţă internaţională din 1990 (conform Convenţiei asupra Zonelor Umede, Ramsar, Iran, 1971) şi a fost înscrisă pe lista reţelei rezervaţiilor biosferei în cadrul Programului “Omul şi Biosfera“.

În Delta Dunării sunt delimitate trei categorii de zone funcţionale : zone strict protejate (5060 km 2 ), zone tampon (2233 km 2 ) şi zone economice, inclusiv localităţile (3061 km 2 ). Conceptul de rezervaţie a biosferei nu exclude activităţile economice realizate prin metode prietenoase faţă de mediu, compatibile cu măsurile de conservare şi protecţie a acestor zone.

Pescuitul este principala ocupaţie, fiind urmată de creşterea oilor şi a vitelor şi de agricultura tradiţională.

PLANUL NAŢIONAL STRATEGIC

ROMÂNIA

Rezervaţia Marină Vama Veche - 2 Mai are o suprafaţă de 5.000 ha de-a lungul a 7 km de coastă, între localitatea 2 Mai şi graniţa cu Bulgaria. A fost propusă ca sit în reţeaua de arii protejate Natura 2000.

În această categorie intră Parcul Natural Porţile de Fier, cu o suprafaţă de 117.855 ha din care 9.250 ha luciu de apă (amenajare hidrotehnică) şi Parcul Natural Balta Mică a Brăilei care din 17.523 ha cuprinde 5.756 ha luciu de apă. În plus Balta Mică a Brăilei este şi sit Ramsar.

România a ratificat Convenţia de la Berna privind conservarea vieţii sălbatice şi a habitatelor naturale din Europa, la care a aderat în anul 1993.

A.2.11.

Cercetarea

Cea mai importantă activitate de cercetare la Marea Neagră o realizează Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare Marină “Grigore Antipa” din Constanţa; activitatea de cercetare în zona Deltei Dunării şi a fluviului Dunărea este realizată de către Institutul Naţional de Cercetare- Dezvoltare “Delta Dunării” din Tulcea. Cercetarea în acvacultură este asigurată de Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Ecologie Acvatică, Pescuit şi Acvacultură – Galaţi şi de Centrul de Cercetări pentru Piscicultură Nucet, Dâmboviţa.

Aceste institute au nevoie de modernizarea echipamentelor, de încurajarea transferului tehnologic şi de stimularea găsirii de soluţii inovatoare care să răspundă cererii sectorului privat şi a pieţei.

A.2.12. Educaţia şi pregătirea profesională

Principala instituţie de învăţământ superior în domeniul piscicol este Facultatea de Ştiinţa şi Ingineria Alimentelor din cadrul Universităţii “Dunărea de Jos” Galaţi, dar sunt si alte universităţi din România care au secţii cu profil piscicol. Această universitate realizează de asemenea activităţi de cercetare.

Universităţile de profil prin departamentele lor asigură pregătire profesională pescarilor şi altor persoane implicate în domeniu. Un program de pregătire profesională a pescarilor a fost iniţiat de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale prin Agenţia Naţională de Consultanţă Agricolă.

A.3. Situaţia actuală a administraţiei

Responsabilitatea generală privind implementarea Politicii Comune a Pescuitului în România revine Agenţiei Naţionale pentru Pescuit şi Acvacultură (ANPA), instituţie publică de interes naţional care răspunde de pescuit şi acvacultură, subordonată Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, fiind finanţată integral de la bugetul de stat.

În ceea ce priveşte managementul resurselor piscicole din Rezervaţia Biosferei Delta Dunării, ANPA deleagă o parte a îndatoririlor Administraţiei Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării, pentru apele de munte Regiei Naţionale a Pădurilor, iar pentru bazinele piscicole aparţinând domeniului public al statului Companiei Naţionale de Administrare a Fondului Piscicol.

ANPA elaborează strategia şi cadrul legal privind dezvoltarea sectorului pescăresc în România, fiind responsabilă de implementarea tehnică a măsurilor şi de controlul reglementărilor in domeniul pescuitului şi acvaculturii.

Pentru realizarea obiectivelor, ANPA are ca principale atribuţii:

- elaborează strategia de dezvoltare a sectorului pescăresc, a acvaculturii şi marketingului, în concordanţă cu politica de guvernare;

- asigură funcţia de Autoritate de Management a politicilor structurale din domeniul pescuitului şi acvaculturii;

- elaborează cadrul legal specific;

- realizează inspecţii şi control.

PLANUL NAŢIONAL STRATEGIC

ROMÂNIA

Organigrama Agenţiei Naţionale pentru Pescuit şi Acvacultură este prezentată în anexa nr.12.

Pentru realizarea sarcinilor sale, ANPA este structurată în două direcţii: Direcţia de Strategii, Reglementare şi Politici Structurale şi Direcţia de Inspecţie şi Control, cu nouă filiale teritoriale.

Direcţia de Strategii, Reglementare şi Politici Structurale are următoarele atribuţii:

elaborează programe de dezvoltare şi proiectele documentelor de programare pentru accesarea sprijinului acordat prin Fondul European pentru Pescuit; colectează datele referitoare la activităţile de pescuit, acvacultură şi procesarea peştelui; asigură baza de date şi elaborează rapoartele statistice pentru instituţiile interne şi internaţionale; ţine Fişierul Navelor şi Ambarcaţiunilor de Pescuit; ţine Registrul unităţilor de producţie din acvacultură; ţine Registrul unităţilor de procesare;

elaborează proiecte de acte normative;

întreţine sistemul de monitorizare prin satelit a navelor de pescuit în scopul întăririi sistemului de control desfăşurat de inspectorii teritoriali din cadrul Direcţiei de Inspecţie şi Control.

Direcţia de control şi inspecţie are următoarele atribuţii principale:

elaborează programul-cadru privind pregătirea, derularea şi finalizarea acţiunilor de control şi inspecţie; coordonează activitatea de inspecţie şi control a filialelor teritoriale; elaborează Planul anual de colaborare instituţională cu alte instituţii cu atribuţii de control; eliberează licenţele de pescuit pentru navele şi ambarcaţiunile de pescuit; eliberează licenţele de acvacultură; eliberează autorizaţiile de pescuit; eliberează licenţele de fabricaţie pentru unităţile de procesare.

Activitatea celor 9 filiale teritoriale în ceea ce priveşte inspecţia şi controlul au ca obiective, în principal :

identificarea agenţilor economici care desfăşoară activităţi în sectorul pescăresc; verificarea şi avizarea documentaţiilor pentru înscrierea unităţilor în registrul unităţilor de producţie din acvacultură şi emiterea licenţelor; inventarierea unităţilor de procesare şi consilierea în vederea obţinerii licenţei de fabricaţie; colectarea datelor statistice; verificarea legalităţii eliberării autorizaţiilor şi permiselor de pescuit; consilierea pescarilor profesionişti pentru înfiinţarea organizaţiilor de producători/pescari; monitorizarea pescuitului comercial, legalitatea întocmirii documentelor în punctele de descărcare/centrele de primă vânzare, privind circulaţia şi valorificarea peştelui.

În anexa nr.14 este prezentată situaţia privind rezultatele înregistrate în urma acţiunilor de control şi inspecţie efectuate în anul 2005.

Autoritatea Naţională Sanitar-veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor asigură crearea cadrului juridic şi elaborarea reglementărilor specifice activităţilor din domeniul veterinar şi al siguranţei alimentelor. Această autoritate supraveghează şi controlează aplicarea şi respectarea normelor sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor.

Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor elaborează cadrul legal specific privind protecţia mediului, a managementului apelor ca şi procedurile de autorizare pentru toate activităţile de exploatare, inclusiv cele pescăreşti.

Licenţierea

Toate ambarcaţiunile de pescuit trebuie înregistrate în Fişierul Navelor şi Ambarcaţiunilor de Pescuit ca pre-condiţie pentru obţinerea licenţei de pescuit elaborată de ANPA. Celor care desfăşoară activităţi de pescuit le sunt necesare autorizaţii de pescuit eliberate de ANPA şi permise de pescuit eliberate de CNAFP.

PLANUL NAŢIONAL STRATEGIC

ROMÂNIA

A.4. Cadrul legislativ

În România, legea de bază pentru sectorul pescăresc este Legea nr. 192/ 2001 privind resursele acvatice vii, pescuitul şi acvacultura care reglementează conservarea, administrarea şi exploatarea resurselor acvatice vii, activitatea de acvacultură, precum şi procesarea şi comercializarea produselor obţinute din pescuit şi acvacultură, şi este în concordanţă cu acquis-ul comunitar din domeniul pescuitului.

Legislaţia secundară este alcătuită din ordine ministeriale şi regulamente pentru domeniile tehnice cum sunt:

- organizarea şi funcţionarea Fişierului Navelor şi Ambarcaţiunilor de Pescuit;

- organizarea şi funcţionarea Registrului unităţilor de producţie din acvacultură;

- înfiinţarea Centrului de monitorizare prin satelit a navelor de pescuit;

- procedurile de licenţiere şi autorizare;

- perioadele de prohibiţie.

Cadrul legislativ general în care se desfăşoară activitatea din sectorul pescăresc în România este aliniat la legislaţia europeană şi cuprinde reglementările enumerate în anexa nr.13.

PLANUL NAŢIONAL STRATEGIC

ROMÂNIA

B. ANALIZA SWOT ŞI PROVOCĂRI

B.1. Analiza SWOT

Puncte forte

 

Puncte slabe

 

1. Nişe de piaţă pentru speciile locale;

1. Echipamente insuficiente şi tehnologii învechite;

2. Potenţial semnificativ de dezvoltare a pieţei

2. Slaba organizare a producătorilor;

 

interne;

3. Condiţii de muncă neadecvate şi slaba

3. Resurse piscicole exploatabile;

productivitate a muncii;

 

4. Suprafeţe favorabile dezvoltării acvaculturii;

4. Competitivitate redusă a sectorului;

 

5. Forţa de muncă disponibilă;

5. Valoarea adaugată sczută a produselor

6. Importantă reţea hidrografică;

pescăreşti;

 

7. Instituţii de cercetare în domeniu ;

6.

Capacitate administrativă insuficient dezvoltată

8. Biodiversitatea;

pentru implementarea eficientă a PCP;

 

9. Privatizarea fermelor piscicole.

7.

Acces limitat la credite bancare şi proceduri

greoaie în accesarea fondurilor;

 

8.

Infrastructura specifică slab dezvoltată;

 

9, Diversitate redusă a produselor pescăreşti;

 

10.Instruire insuficientă; 11.Implementarea deficitară a rezultatelor cercetării.

 

Oportunităţi

 

Riscuri

 

1. Perspectivă bună a pieţei pentru produsele

1. Administraţie publică insuficient dezvoltată;

 

pescăreşti

2. Cerere slabă a produselor de pe piaţa internă;

2. Important sprijin public financiar

3.Competiţia

pe

piaţa

Uniunii

Europene

pentru

3. Introducerea în cultură de specii noi

produsele din acvacultură;

 

4. Potenţial pentru agroturism, ecoturism şi alte