F-i timp, Rudyard Kipling n trecerea grbit prin lume, ctre veci, F-i timp mcar o clip, s vezi

pe unde treci! F-i timp s vezi durerea i lacrima arznd, F-i timp s poi cu mila s te alini oricnd! F-i timp s vezi pdurea, s-asculi lng izvor, F-i timp s-asculi ce spune o floare, un cocor! F-i timp pentru adevruri i adncimi de vis, F-i timp pentru prieteni cu sufletul deschis! F-i timp, pe-un munte seara, stnd singur, s te rogi, F-i timp, frumoase amintiri, de unul s invoci! F-i timp s stai cu mama, cu tatl tu btrni, F-i timp de-o vorb bun, de-o coaj pentru cini! n trecerea grbit prin lume ctre veci, F-i timp mcar o clip, s vezi pe unde treci! F-i timp s fii aproape de cei iubii, voios, F-i timp s fii i-al casei, i-n slujba lui Hristos. F-i timp s guti frumosul din tot ce e curat, F-i timp, c eti de multe mistere-nconjurat! F-i timp cu orice tain sau adevr s stai, F-i timp, c toate-acestea au inim, au grai! F-i timp s-asculi la toate, din toate s nvei, F-i timp s dai vieii adevratul pre! F-i timp acum, s tii, zadarnic ai s plngiComoara risipit a vieii n-o mai strngi!

Dac, Rudyard Kipling Dac eti calm, cnd toi se pierd cu firea, n jurul tu, i spun c-i vina ta; De crezi n tine, chiar cnd Omenirea Nu crede, dar i crezi i ei cumva; De tii s-atepi, dar fr tevatur; De nu dezmini minciuni minind, ci drept; De nu rspunzi la ur tot cu ur i nici prea bun nu pari, nici prea-nelept; Dac visezi, dar nu-i faci visul astru; De poi s speri, dar nu-i faci jindul el; De-ntmpini i Triumful i Dezastrul Mereu senin i n acelai fel; Dac supori s-i vezi vorba sucit De arlatan ce-i spurc al tu rost; De poi ca munca vieii nruit; S-o faci de la-nceput precum a fost; Dac-ndrzneti agonisita-i toat S-o pui, fr-a clipi, pe-un singur zar i, dac-o pierzi, s-ncepi ca prima dat Fr-s te plngi cu un oftat mcar; De tii, cu nerv, cu inim, cu vn, Drept s rmi, cnd de june nu-s, i stai tot drz, cnd nu mai e stpn Dect Voina ce le ine sus; Dac-ntre Regi i-e firea neschimbat Ca i-n Mulime - nu strin de ea; Amic sau nu, de nu pot s te-abat; De toi de-i pas, dar de nimeni prea; Dac i-e dat, prin clipa zdrobitoare, S treci i s-o ntreci, mereu bonom atunci: a ta e Lumea asta mare i, mai mult, fiul meu, atunci eti Om!