Ce este ADHD (Tulburarea Hiperchinetică cu Deficit de Atenție)?

Tulburarea hiperchinetică cu deficit de atenție (Attention Deficit Hyperactivity Disorder-

ADHD) reprezintă o tulburare de neurodezvoltare frecvent diagnosticată în randul pacienților
pediatrici. Această tulburare rămâne în continuare subdiagnosticată la vârsta adultă, fiind în
prezent necesară aprofundarea cercetărilor legate de modul în care simptomatologia de la vârsta
copilăriei se manifestă și la maturitate.

Definiție
Din punct de vedere medical, sindromul ADHD este inclus pe lista tulburărilor comportamentale
și emoționale cu debut din copilărie sau adolescență și recunoscut ca atare de către Organizația
Mondială a Sănătății. ADHD este una dintre tulburările cel mai frecvent diagnosticate greșit.

Conform statisticilor, între 2,5% și 5% din populația globală suferă de tulburarea hiperkinetică
cu deficit de atenție, sau ADHD. În cazul în care hiperactivitatea lipsește ca simptom, vorbim de
ADS. Forma și gravitatea sindromului diferă de la om la om. Unii oameni cu ADHD pot duce
vieți complet normale și plăcute, în timp ce pentru alții, fiecare zi poate reprezenta o nouă
provocare.

Simptome
Sindromul ADHD se caracterizează în general prin apariția a patru simptome cu grade diferite de
intensitate:

 lipsa puterii de concentrare,

 impulsivitate,
 lipsa capacității de autoreglare
 hiperactivitate

Cauze
ADHD apare atunci când anumite funcții ale unor neurotransmițători sunt afectate și îngreunează
transmiterea impulsurilor nervoase. Deseori, sindromul se moștenește și apare independent de
influențe externe, însă există de asemenea multe cazuri în care părinții nu prezintă niciodată
simptome de ADHD. Pe lângă toate acestea, intervin adesea și factori externi care nu
declanșează propriu zis sindromul, însă care pot influența evoluția și intensitatea lui.

Diagnostic
Diagnosticul de ADHD este pus de medicul psihiatru sau neurolog. În timpul diagnosticului
clinic, accentul cade pe anamneză și pe mediul în care trăiește pacientul, acordându-se însă o
mare atenție și simptomelor vizibile, pentru a obține o imagine cât mai clară. Medicul stabilește
apoi în mod individual dacă este nevoie de tratament și care formă de terapie este cea potrivită,
în funcție de forma și gravitatea afecțiunii. ADHD nu este vindecabil, dar datorită metodelor
moderne de tratament, simptomele pot fi ținute sub control.

Tratament
Tratamentul ADHD vizează scăderea comportamentelor neadecvate, îmbunătățirea relațiilor
sociale, a performanțelor școlare, creșterea independenței și stimei de sine și constă în terapie
comportamentală, terapie de reeducare cognitivă a abiltiăților de învățare, tratament
medicamentos, regim alimentar adecvat. Deși psihoterapia este eficientă prin însăși natura ei, s-a
demonstrat că efectele benefice cresc atunci când este acompaniată de alte forme de tratament.

ADHD la copil
ADHD este caracterizată printr-un debut precoce, înainte de vârsta de 7 ani, şi printr-o
combinaţie între hiperactivitate, comportament dezordonat şi lipsă de atenţie, incapacitate de
utilizare corectă a deprinderilor, nelinişte, impulsivitate şi un mare grad de distractibilitate.
Aceste particularităţi sunt persistente în timp.

Fiind una dintre cele mai diagnosticate tulburări de sănătate mintală din perioada copilariei,
ADHD este raportată ca afectând 3% până la 10% dintre copiii de vârstă școlară și 2- 6% dintre
adolescenți.

ADHD este diagnosticat mai frecvent în rândul băieților decât al fetelor, proporția raportată fiind
de 2:1.

Prezența uneia sau a mai multor tulburări de sănătate mintală este de cele mai multe ori regula și
nu excepția pentru copiii/adolescenții cu ADHD.

Principalele afecțiuni psihiatrice ce pot coexista la vârsta copilăriei cu Tulburarea

Hiperchinetică cu Deficit de Atenție (ADHD)

Tulburările de neurodezvoltare care pot împărtăși simptome sau pot fi comorbide cu ADHD
cuprind:

 tulburările de învățare,
 tulburările de limbaj
 tulburările de spectru autist (TSA)

Tulburare de opoziție și Tulburare de conduită

Copiii cu cele mai severe comportamente disruptive prezintă în general co-existența ADHD și
Tulburare de opoziție/ Tulburare de conduită. Aceștia prezintă instalarea simptomelor la o vârsta
mult mai mica, se antrenează în comportamente agresive mult mai accentuate și desfășoară acte
delicvente mult mai grave, ceea ce determină o disfuncționalitate mult mai mare la vârsta adultă.
Tulburări anxioase

Aceste asocieri prezente la vârsta școlară prezic severitatea, disfuncționalitatea la vârstă adultă și
necesitatea instituirii tratamentului.

Tulburări de somn

Încă de la vârste mici, părinții raportează la copiii cu ADHD dificultăți de adormire, durată a
somnului scăzută, treziri frecvente nocturne sau somnolență diurnă și dificultăți de a rămâne
alerți în timpul activităților școlare.

Tulburări de dispoziție

Depresia apare la adolescenții cu ADHD într-o rată mult mai mare.

Abuzul de substanțe psihoactive

Adolescenții cu ADHD tind să consume abuziv mai frecvent droguri decât alcool.