CURSUL 6

Particularitatile valorificarii hranei de taurine: Taurinele fata de alte spp au cateva particularitati de valorificare a hranei date in principal de capacitatea si conformatia ap digestiv si de specificul digestiei. Astfel, capacitatea mare a ap digestiv permite taurinelor sa se hraneasca cu cant mari de nutr voluminoase, de o mare diversitate si uneori in exclusivitate. Specificul digestiei e dat de act florei microbiene prezenta la niv rumenului. Prin procese permanente de degradare si sinteza dat act acestei flore taurinele i si pot acoperi o buna parte din necesarul de elem nutritive. Actiunea florei microbiene vizeaza toate comp subst organice a hranei, adica glucidele, prot si grasimile. Digestia glucidelor se finalizeaza in urma unor reactii complexe prin: Producerea ac grasi volatili care rezulta in urma fermentarii glucidelor st: ac acetic, ac propionic, ac butiric. La ratii normale folosite la taurine ponderea ac acetic in totalul ac grasi volatili e de 60-70%, a ac propionic de 15-20% si ac butiric de 10-15 %. In cant mai mici => si alti ac grasi volatili precum : ac izobutiric, ac metilbutiric, ac valerianic, ac izovalerianic. Daca in ratiile taurinelor creste ponderea fibroaselor creste si cant de ac acetic rezultata in cazul cresterii ponderate, in ratii cresc cant de ac propionic si butiric. Ac grasi volatili rezultati st absorbiti prin peretii rumenului cu o vit cu atat mai mare cu cat conc lor in rumen e mai mare. Acestia st principalii funizori de energ absorbabila a taurinelor, din cant totala de eneg absorbita ac grasi volatili furnizeaza 60-80% . Restul energ absorbita e furnizata de AA, ac grasi cu catena lunga, si de glucoza(1-5%). Fermentarea proteinelor. Proteinele alimentare odata ajunse in rumen intr-o prima faza st scindate in peptide, iar peptidele in AA. O parte din AA st incorporati in celule bacteriene, o alta parte ajunge in intestinul subtire unde st absorbiti, iar o alta parte st degradati de microorg pana la stadiul de NH3 si CO2. O parte din NH3 e folosit de bacterii pt sinteza de prot proprii, iar o alta parte e absorbita prin peretii rumenului si ajunge in ficat, unde e transformat in uree. O parte din uree e eliminata prin urina, iar o alta parte e reciclata. Grasimile st supuse in rumen la 2 procese: Lipoliza= st descompuse in glicerol si ac grasi Biohidrogenare= ac grasi st convertiti in alti ac grasi care vor ajunge in gl mamara pt sinteza grasimii laptelui. Asa incat la rumegatoare inclusiv la taurine, dat procesului de biohidrogenare spectrul acestora in lapte e mult diferit decat al ac grasi din hrana. In urma fermentarii subst org din rumen => si unele gaze de fermentatie ( CO2 si CH4) care st eliminate din organism asa incat taurinele prezinta o sursa de poluare. Desi din totalul gazelor de fermentatie CO2 detine ponderea cea mai mare, din pdv al hranirii intereseaza CH4 pt ca prin el se elimina 8-10% din energ hranei. O particularitate interesanta de valorificare a hranei e intalnita la vitei. Atat timp cat ei consuma numai lapte sau inlocuitori de lapte, acestia evita rumenul si ajung direct in stomac prin canalul esofagian, din momentul in care viteii incep sa consume alimente

solide ,gutiera se inchide , iar acestea ajung prima data in rumen permitand dezvoltarea si diversificarea populatiei microbiene si transformand vitelul dintr-un prerumegator intr-un rumegator. Alimentatia taurilor: De modul de alimentatie vor depinde performantele de reproductie ale acestora. Una dintre problemele discutate in leg cu alimentatia taurilor e cea a niv de hranire. Din acest pdv exista deosebiri intre taurasi (au intrat la reproductie insa nu si-au incheiat dezvoltarea somatica) asa incat in termeni relativi taurasii st hraniti la un niv de hranire ceva mai ridicat decat cei adulti. Lucrurile stau altfel in cazul altor elem nutritive implicate in aspectele calitative ale materialului seminal,vit ( A,E) sau minerale (Mn, Zn,I). O alta problema discutabila si discutata e legata de niv proteinei si calitatea acesteia in ratiile taurilor. In leg cu niv prot mult timp s-a considerat ca prin raportare la energ consumata, niv prot din ratie. De ex: in PBD/UM ar fi mai mare decat al vacilor in lactatie,treptat s-a considerat ca niv real de prot trebuie diminuat sub cel al vacilor in lactatie 90-100 g PBD/UM. Calitatea prot din ratie. S-a considerat ca e obligatorie folosirea unor prot de origine animala (fainuri ,lapte,oua crude), si astazi e demontata aceasta idee. In leg cu alimentatia taurilor se pot face urmat recomandari: Pt taurii adulti, necesarul de energ pt intretinere sa fie majorat cu 10 %, Pt taurasi cu 20%. Ponderea nutr de volum in ratii sa nu depaseasca 60-70%. Porumbul boabe sa nu depaseasca in amestecul de conc 30-40%, Sa se foloseasca in ratii nutr care sa stimuleze cant nutr seminal(nutr verzi, ovaz boabe,lucerna) Sa se evite nutr cu actiune defavorabila( borhoturi,srot de rapita, siloz de slaba calitate), Sa se includa complemente vitamino-minerale care sa contina cant s uficiente de vit A,D,E, Ca, P, I,Mn,Zn,etc. Hranirea practica a taurilor in stabulatie. Fanuri 8-10 Kg SU/zi, suculente (morcov,sfecla) 8-10 kg/zi si conc 4-5 kg /zi. In perioada de vara, se recomanda in cant de 4-5 kg/zi, nutr verzi 20-25 kg/zi, nutr conc 4-5 kg/zi. Nu ar putea fi folosit rezonabil nec de SU avand consecinta aparitia diareei. Alimentatia vacilor in perioada repaosului mamar: Modul de alimentatie al vacilor in perioada repaosului mamar ultimele 2 luni de gestatie influenteaza atat apropiata fatare cat si viitoarea lactatie. Un principiu de baza al hranirii vacilor in aceasta perioada consta in reducerea ponderii nutr de volum din ratii si implicit cresterea ponderii conc in ratii. Vacile in perioada rapaosului mamar au nevoie de o anumita cant de concentrate, din 3 considerente, se reduce capacitatea rumenului ca urmare a dezvoltarii fetusilor, in acesta perioada vacile trebuie sa depuna rezerve corporale care vor fi folosite la inceputul lactatiei, in primele zile dupa fatare vacile vor consuma cant mari de concentrate si s-ar asigura o anumita continuitate, pt a evita aparitia tulburarilor digestive, ba mai mult din cele 2 luni

ale repaosului mamar s-au desprins din pdv al hranirii ultimele 3 sapt de gestatie. Nici folosirea unor cant prea mari nu e benefica din mai multe motive: ar det ingrasarea exagerata a animalelor ; ar aparea fatarile greoaie, mortalitati, edem mamar ; dupa fatare, medrite sau sindromul vacii grase dupa fatare. Se poate spune ca pt vaci in perioada repaosului mamar ,pt vacile cu potential de productie mediu se recomanda 3-4 kg concentrate /zi. Alaturi de concentrate ratiile vacilor in perioada repaosului mamar mai includ in perioada de stabulatie : fanuri 5-6 kg/zi, suculente 10-15 kg/zi. In leg cu suculentele administrate mult timp s-a considerat ca nu este recomandabil a se folosi silozurile , la ora actuala parerile s-au modificat, si acestea pot fi folosite dar sa fie de calitate. In perioada de vara e recomandabila dar nu e obligatorie recomandarea fanurilor(3-4 kg/zi) si nutr verzi(15-20 kg/zi). Alimentatia vacilor in lactatie: Alimentatia vacilor in lactatie depinde de multe . In top crescatorii de vaci de lapte st cei mai buni. Cele mai imp st: Stadiul lactatiei, Numarul de fatari, Nivelul productiei de lapte In prima parte a lactatiei( primele 8-10 sapt) hranirea vacilor e relativ dificila, aceasta pt ca ele au o capacitate de ingestie scazuta ,iar prod de lapte creste, acesta e motivul pt care vacile apeleaza la rezervele corporale ca altfel nu ar putea sa acumuleze rezervele de lapte . In aceste cond tot ceea ce se poate face din pdv al hranirii e asigurarea unor ratii de calitate = o conc energetica mai mare care se poate realiza prin folosirea silozului de porumb, a porumbului, a grasimilor vegetale si animale; = folosirea unor surse proteice cu un cont mai mare de proteina nedegradabila in rumen, fatarea e un soc chiar si pt vaci; = folosirea celor mai bune nutr de volum. In a 2-a parte a lactatiei in cond in care vacile isi recapata o capacitate de ingestie normala iar productia de lapte ramane ct dupa care incepe sa scada , teoretic hranirea s-ar face mai usor insa si in a2-a parte a lact trebuie folosite ratii concentrate din pdv nutritiv pt a permite exprimarea potentialului maxim. Vacile primipare st tratate diferit din pdv al fatarii decat cele multipare , pt ca au o capacitate de ingestie mai redusa si cant mai mici de rezerve corporale. In aceasta situatie una dintre solutiile recomandate e sa se mareasca cu 1-2 kg/zi cant de concentrate fata de multipare. Vacile de mare productie necesita o schema de hranire diferita de cele cu productie normala. In perioada repaosului mamar se recomanda: folosirea unor cant de concentrate la limita maxima posibila ( maximum 1% din GC). Daca s-ar folosi cant mai mari de limita ar aparea probleme la fatare, disfunctii ruminale, inclusiv sindromul vacii grase. Sindromul vacii grase poate fi explicat: la inceputul lactatiei animalele mobilizeaza fiziologic grasimi corporale pt sustinerea productiei de lapte si aceasta in vederea folosirii grasimii ca sursa de energ. St situatii in care grasimile mobilizate nu st folosite in totalitate ca sursa de energ si aceastea se acumuleaza in celule sub forma de corpi cetonici, consecinta e aparitia tulburarior digestive, nervoase. In primele 2 sapt dupa fatare se recomanda ca ratiile sa fie alc din 40% nutr de volum si 60% nutr de conc. Dupa 2 sapt pana catre 4 luni se poate reduce cu putin ponderea nutr conc in ratie 50/50 %, iar dupa 4 luni se poate ajunge la un raport

invers fata de primele 2 sapt. Pt vacile de mare productie e importanta si forma de administrare a nutreturilor; din acest pdv se recomanda in locul fanului de lucerna sa se administreze granule de lucerna, in loc de silozuri sa se adminstreze semisilozuri, in loc de cereale obisnuite sa se administreze cereale extrudate(corn flex). Vaci in lactatie in general . Cant de concentrate din ratie. E logic ca pe masura cresterii productiei de lapte trebuie sa creasca si cant de concentratie din ratie, ba mai mult se poate remarca, cant de concentrate creste exponential, nu liniar. Alaturi de concentrate orientativ ratiile vacilor in lactatie mai cuprind in perioada de stabulatie fanuri si grosiere 3-10 kg/zi, grosierele se folosesc numai la productiile mici de lapte, suculente 20-30 kg/zi ( silozuri si sfecla). In per de vara in multe sit alaturi d e conc se folosesc numai nutr verzi 50-60 kg/zi.