CASTELUL PELES

Ideea construirii aici a unui castel dateaza din 1873. Carol I a ales acest loc pentru ridicarea
viitoarei resedinte regale de vara. In toamna anului 1873 au inceput pregatirile. Planurile au fost intocmite
de arhitectul vienez W. Doderer, dar numai dupa doi ani abia, lucrarile au permis punerea pietrei
fundamentale a constructiei. Revizuindu-si planurile si cerand suplimentarea sumelor initiale, arhitectului
Doderer i s-a reziliat contractul; tanarul sau ajutor arhitectul I. Schultz, a fost insarcinat cu continuarea
constructiei.

Intre 1877-1878 lucrarile au fost intrerupte, reluandu-se abia in 1879. Inaugurarea a avut loc la 7
octombrie 1888, dar amenajarile si largirea spatiilor de constructie au continuat pana in 1914.
Castelul de azi seamana foarte putin cu cel proiectat in 1873, caci incepand din 1896, constructia a fost
radical refacuta, sub directa coordonare a arhitectului ceh Karel Liman. Planul parcului a fost proiectat de
arhitectul Knechtel, fostul gradinar sef al imparatului Maximilian al Mexicului.
La ridicare acestui edificiu si-au dat osteneala mesteri romani, francezi, germani, italieni, englezi, cehi,
unguri, greci, turci, albanezi, polonezi,etc. Intregul complex, cu exceptia Foisorului, a fost conceput si
lucrat in stilul renasterii germane, la care se adauga unele elemente de chalet elvetian. Interiorul, insa, nu
mai prezinta aceeasi unitate de stil; se intalnesc elemente de Renastere italiana, engleza, de stil baroc,
rococo, hispano-maur, etc, peste toate dominant fiind totusi, stilul Renasterii germane. Este in orice caz o
mare maiestrie in imbinarea acestor elemente atat de diferite, care in loc sa dauneze intregului, ii sporesc
farmecul si senzatia de inedit.

Parterul castelului, (acele sali care prin arhitectura,si decoratii prezinta interes artistic) a fost
amenajat ca muzeu, in care sunt expuse tablouri de Tiepolo,Cornelis de Wael,O'Connel August
Becker,Hugen Verboeckhover,Gustav Klint precum si lucrari din scoala lui Rubens si Correggio,copii dupa
lucrarile din scolile flamanda,italiene si germane ale secolelor XVI-XVII.

Holul de onoare, construit in 1911 pe locul unei curti interioare, este una din cele mai interesante
incaperi ale muzeului. Arhitectura si interiorul sunt lucrate in stilul Renasterii germane. Scara in spirala din
lemn sculptat este opera sculptorului roman Stanescu, fiind una din cele mai interesante piese ale salii.
Un cuvant in plus i se cuvine Madonei din Nurnberg, statueta lucrata din lemn de nuc, o copie dupa
cunoscuta lucrare din secolul al XVI-lea atribuita lui Peter Vischer.

Sala de arme cuprinde o colectie de arme din secolele XV-XIX(halebarde, archebuze, arbalete,
armuri germane din secolul XV-XVI, etc.). In sala sunt expuse si cateva vechi arme romanesti.

Sala mica de arme contine o importanta colectie de arme orientale din secolele XVI-XIX.

Anticamera cabinetului de lucru a servit o vreme drept sala de asteptare pentru audiente. Contine
o valoroasa garnitura de mobilier breton din secolul al XVIII-lea.

Cabinetul de lucru, decorat in stilul Renasterii germane, cu plafonurile si lambriurile lucrate din
lemn de nuc si partea superioara a peretilor, capitonata cu imitatii de piele de Cordoba, era afectata
disputarii problemelor statului.

Biblioteca, realizata tot in stilul Renasterii germane, este lucrata in lemn de stejar sculptat.

Sala de consiliu are decoratie in acelasi stil al Renasterii germane, vitralii de mare valoare de la
sfarsitul secolului al XVI-lea si inceputul secolului al XVII-lea, aduse din Anglia, de la Toddington Castle.
 Sala veche de muzica, construita inainte de 1896, a fost decorata in stilul Renasterii germane.
Aici se afla un orchestron(vechi mecanism cu melodii imprimate pe suluri de hartie perforata).
Ferestrele au vitralii cu subiecte din basme populare romanesti, lucrate in maniera germana. Ceea ce
atrage atentia inca de la prima vedere este o garnitura de mobila indiana din lemn de teck.

Sala florentina deschide suita de sali de receptii a castelului. Conceputa in Stilul Renasterii
florentine, sala are plafonul din lemn de tei sculptat si aurit din care coboara minunate lustre din sticla de
Murano.In centrul plafonului se afla o copie dupa una din lucrarile lui Gergio Vasari. Celelalte tablouri sunt
copii dupa Rubens, afara de cal din stanga intrarii, original, al unui necunoscut din scoala
flamanda(secolul al XVII-lea).

Deasupra caminului de marmura se afla o copie in bronz(la scara redusa) a cunoscutului grup statuar de
pe mormantul lui Lorenzo II de Medicis, opera lui Michelangelo Buonarotti.
Sala coloanelor sau a oglinzilor, cum i se mai spune, era destinata receptiilor si este lucrata in maniera
Renasterii italiene. Oglinzile din cristal venetian dau impresie de vastitate. Plafonul si coloanele in stil
ionic, dau o nota deosebita salii. Sunt expuse copii dupa tablourile lui Rafael Sanzio, Tiziano, Veronese;
exista un tablou original din scoala lui Correggio, reprezentand o Madona cu pruncul.

Sufrageria ne prilejuieste intalnire cu Renasterea germana, care a utilizat din plin lemnul de nuc
si pielea de Cordoba. Pe langa imensul covor de Smirna, atentia este retinuta de vitraliile reprezentand
scene din viata cavalerilor.

Sala maura, destinata receptiilor, a fost lucrata in stil hispano-maur, fiind integral decorata cu
arabescur de stuc aurit si pictat, amintind de palatul Alhambra din Grenada.
In fundul salii retine atentia o frumoasa fantana din marmura de Carrara, copie dupa o fantana
araba.Doua covoare orientale acopera aproape intreaga suprafata a salii. O nota personala dau acestei
sali panopliile cu arme orientale din secolele XVI-XVII.

Salonul turcesc cuprinde piese care au fost expuse la Expozitia universala de la Paris din 1868,
achizitionate cu sume fabuloase.

Teatrul, incapere intima cu scena si saizeci de fotolii, a fost conceputa in stil Ludovic al XVI-lea;
era destinat concertelor sau actiunilor cu caracter artistic.