TEMA : Datoria publica si indicatori de apreciere a datoriei externe

1.1 DATORIA PUBLICA

In general, datoria publica cuprinde totalitatea sumelor datorate de catre stat (respectiv de catre administratia centrala de stat, unitatile administrative-teritoriale si de unele institutii publice), la un moment dat, creditorilor sai interni si externi, personae fizice si juridice. Conform legislatiei din Romania, datoria publica este reprezentata de totalitatea obligatiilor pecuniare la un moment dat, rezultate din imprumuturi, in lei si in valuta, pe termen scurt,mediu si lung,contracte de stat in nume propriu sau garantate de acesta, precum si obligatiile statului catre trezoreria proprie, pentru sumele avansate temporar in vederea acoperirii deficitelor bugetului de stat. In unele tari se face deosebirea intre datoria publica bruta si cea neta. Datoria publica bruta cuprinde valoarea totala a efectelor publice , indiferent de detinatorii acestora, iar datoria publica neta reprezinta numai valoarea efectelor publice detinute de personae fizice si juridice, altele decat cele de drept public. Diferenta intre datoria bruta si cea neta reprezinta valoarea efectelor publice in care au fost plasate diferite fonduri apartinand statului. In cadrul datoriei publice, sumele exigibile la termen scurt poarta denumirea de datorie flotanta, iar cele exigibile la termen mijlociu si lung-datorie consolidata. In Romania, activitatile privind contractarea si garantarea de imprumuturi interne si externe rambursabile generatoare de datorie publica, si gestionarea datoriei publice se exercita de catre Guvern, prin intermediul Ministerului Finantelor. In functie de piata pe care este lansat un imprumut si de valuta in care este emis, datoria publica poate fi interna si externa. In Romania, evolutia datoriei publice interne se reprezinta astfel:

Evolutia datoriei publice interne in Romania

Datoria publica interna Sold cumulat la finele anului (mld. lei) Ponderea in P.I.B.(%)

1991

1992

1993

1994

1995

1996

41,1 1,9

481,6 8,0

1001,9 5,0

3232,1 6,5

6119,3 8,4

11413,6 10,4

In vederea finantarii si refinantarii datoriei publice interne, Guvernul poate contracta imprumuturi de stat, in lei sau in valuta, de pe piata financiara interna sau externa. Ministerul Finantelor poate garanta, in numele si in contul statului, creditele bancare interne, pe termen scurt,mediu sau lung, contractiile de la bancile comerciale de catre agentii economici pentru urmatoarele scopuri: -realizarea programelor de restructurare aprobate de organele si autoritatile imputernicite; -constituirea stocurilor la principalele produse strategice necesare economiei nationale; -realizarea lucrarilor agricole; -productia cu ciclu lung de fabricatie destinata exportului; -realizarea unor obiective de investitii de interes national. In unele tari,prin legislatia financiara, s-au stabilit anumite limite pe care le poate atinge datoria publica. Aceste limite sunt obligatorii insa numai pentru guvernele centrale, fapt pentru care intreprinderile de stat, institutiile publice si organele locale apeleaza la imprumuturi tot mai des, deoarece legea pentru ele nu stabileste nici o limita. Imprumuturile de stat pot fi angajate pentru acoperirea necesitatilor determinate de: -deficitul bugetar prevazut prin legea anuala de aprobare a bugetului de stat; -cheltuielile publice de interes national pentru obiective de investitii, care nu se pot finanta din resurse curente ale bugetului de stat; -refinantarea datoriei publice interne, etc. In Romania, la solicitarea consiliilor locale si judetene, prin legea bugetara anuala se pot autoriza unitatile administrative-teritoriale sa contracteze imprumuturi pentru acoperirea cheltuielilor privind realizarea unor actiuni temeinic fundamentale. In acest sens se emit titluri de valoare, cu conditia ca unitatile respective sa poata garanta acoperirea dobanzilor si rascumpararea titlurilor respective. Constatarea si autorizarea garantiei se efectueaza prin organele teritoriale ale Ministerului Finantelor. Imprumuturile de stat interne pot fi contractate si prin emisiunea de valori mobiliare cum sunt: obligatiunile, bonurile de tezaur, titlurile de renta sau alte inscrisuri. Emisiunea de valori mobiliare, vanzarea, rascumpararea si plata dobanzilor si a altor speze aferente se face direct de catre Ministerul Finantelor sau prin intermediul altor institutii financiare specializate, care dobandesc calitatea de agent al statului. Rambursarea imprumuturilor contractate se asigura din urmatoarele surse: -excedentele bugetului de stat(daca exista asa ceva); -imprumuturi de stat pentru refinantarea datoriilor; -alte surse. Gestionarea datoriei publice interne se asigura de catre Ministerul Finantelor si consta in: -contractarea imprumuturilor de stat; -organizarea si tinerea evidentei prin conturi specifice; -calculul si plata dobanzii, comisioanelor si spezelor datorate; -efectuara altor operatiuni, inclusive cele care decurg din gestionara Fondului de risc pentru garantii interne. Fondul de risc pentru garantii interne se constitue pentru acoperirea riscurilor financiare care pot surveni din garantarea de catre stat a creditelor bancare contractate de agentii economici in scopurile si pentru destinatiile legal prevazute. Acest fond este alimentat din urmatoarele surse:

-sumele incasate sub forma de comisioane negociate cu beneficiarii creditelor bancare; -dobanzile bonificate la disponibilitatile Fondului de risc pentru garantii interne; -penalitatile aplicate pentru neplata in termen a comisioanelor datorate de agentii economici; -sumele prevazute in bugetul de stat cu aceasta destinatie, care se stabilesc anual in functie de gradul minim de expunere la risc si de cuantumul celorlalte surse de alimentare a fondului de risc. Datoria publica reprezinta o importanta deosebita pentru analiza situatiei financiare a unei tari, a gradului sau de indatorare, a creditului de care acesta se bucura pe piata de capital, a relatiei existente intre balanta creantelor si angajamentelor si balanta de plati externe. Pentru a oferi o imagine de ansamblu a situatiei financiare a unei tari trebuie sa se tina seama de aprecierea sau deprecierea suferita in timp de moneda tarii respective, care face posibila studierea dinamicii datoriei publice si a tendintei inregistrate in perioada analizata. Pentru determinarea gradului de indatorare a unei tari, la un moment dat, se raporteaza volumul datoriei publice la produsul intern brut. Acest indicator ne arata in ce masura ar putea fi achitata datoria publica din valoarea nou creata. Indicatorul are o valoare pur teoretica deoarece pentru achitarea datoriei publice se poate aloca numai o parte din valoarea nou creata, si anume, ceea ce ramane dupa efectuarea prelevarilor la fondul de consum si la fondul de acumulare. Pentru a vedea gradul de indatorare a unei tari comparative cu cel al altor tari este necesara exprimarea datoriei publice si a produsului intern brut intr-o moneda cu larga circulatie internationala, cu luarea in considerare si a factorului demografic. In conditiile in care datoria publica pe locuitor si in produsul intern brut au valori apropiate pentru doua tari, tara cu un nivel mai scazut de dezvoltare economica va suporta mai greu povara datoriei publice concretizata in serviciul datoriei publice. Serviciul datoriei publice cuprinde totalitatea cheltuielilor efectuate cu rambursarea datoriei propriuzise si cu plata dobanzilor aferente in decurs de un an. Pentru aprecierea serviciului datoriei publice se folosesc indicatorii: -marimea absoluta si marimea medie pe locuitor a serviciului datoriei publice; -raportul dintre serviciul datoriei publice si totalul cheltuielilor bugetare. Pe langa acesti indicatori se mai calculeaza: -cuantumul anual al dobanzilor, raportul dintre dobanzi si produsul intern brut si ponderea dobanzilor in totalul cheltuielilor publice sau in totalul cheltuielilor bugetare.

1.2 Indicatori de apreciere a nivelului datoriei externe

Pentru aprecierea datoriei externe a unei tari, se folosesc diversi indicatori, care reflecta gradul de indatorare fata de strainatate si efortul valutar pe care acesta il reclama.

Gradul de indatorare al unei tari fata de strainatate se exprima cu ajutorul indicatorilor: marimea absoluta a datoriei externe, marimea medie a datoriei externe pe locuitor, raportul dintre datoria externa si produsul intern brut. Marimea absoluta si marimea medie pe locuitor a datoriei externe arata suma datorata creditorilor externi la un moment dat, fara nici o legatura cu potentialul financiar-valutar al tarii debitoare si cu esalonarea in timp a rambursarii acesteia. Raportul dintre datoria externa si produsul intern brut arata cat din produsul intern brut al anului considerat ar fi necesar pentru rambursarea acelei datorii.

In Romania , valoarea acestui indicator a evoluat astfel: Evolutia ponderii datoriei externe in P.I.B.

Anul Ponderea datoriei externe in P.I.B(%)

1988 3,8

1989 0,3

1990 0,6

1991 4,0

1992 12,7

1993 12,7

1994 15,2

1995 15,3

1996 20,1

Efortul valutar antrenat de datoria externa a unei tari este pus in evidenta cu ajutorul marimii absolute a serviciului datoriei externe,care reprezinta platile care se fac anual in contul ratelor scadente ale imprumuturilor externe contractate la care se adauga dobanzile corespunzatoare, platite in valuta convertibila. In acest sens se mai folosesc indicatorii: a) rata datoriei externe, ce exprima ponderea serviciului datoriei externe(Sde) in veniturile externe anuale(VE) ale tarii debitoare, R=(Sde/VE)x100. Acest indicator arata capacitatea de plata a tarii debitoare si prezinta cateva avantaje astfel: 1) evidentiaza rolul exporturilor pentru obtinerea de valuta convertibila; 2) este usor de calculate si de analizat; 3) evidentiaza pentru o perioada relativ scurta(cel mult un an) capacitatea tarii de a onora serviciul datoriei externe. Evolutia acestui indicator, in Romania, se prezinta astfel: Evolutia ratei datoriei externe a Romaniei

Anul Ponderea serviciului datoriei externe in exportul de bunuri si servicii(%)

1988

1989

1990

1991

1992

1993

1994

1995

1996

35,0

18,3

0,8

25,0

18,2

13,5

15,4

14,5

20.6

b) un alt indicator exprima raportul dintre serviciul datoriei externe si veniturile debitorilor(VD), adica veniturile realizate de catre guvern si organizatii publice ca si veniturile debitorilor care sunt garantate de stat (Sde/VD)x100. c) raportul dintre serviciul datoriei externe si veniturile bugetului de stat(VB), adica(Sde/VB)x100. Acest indicator ne arata ponderea serviciului datoriei publice in veniturile bugetului, deci prin intermediul acestui indicator se compara datoriile externe cu veniturile bugetului in perioada luata in considerare. El prezinta dezavantajul pentru tarile cu moneda convertibila deoarece datoriile externe nu pot fi comparate direct cu veniturile interne, ci ele trebuie convertite intr-o terta moneda, de regula, in moneda in care se exprima datoria externa; d) raportul dintre serviciul datoriei externe si valoarea rezervelor oficiale de aur monetar si devize libere ale tarii debitoare. Acest indicator arata in ce masura serviciul datoriei externe poate fi acoperit prin rezervele valutare si prin celelalte valori monetare [Sde/(Rz Au+Valute)]x100. e) raportul dintre serviciul datoriei externe si nivelul produsului intern brut (Sde/PIB)x100. El ne arata capacitatea unui stat de a suporta datoria externa. f) deoarece datoria externa afecteaza partea din produsul intern brut destinata acumularii, atunci se mai poate calcula si raportul dintre serviciul datoriei externe si partea din produsul intern brut destinata acumularii (Sde/A)x100. g) se mai poate compara si volumul datoriei externe ramase (sumele nerambursate) cu produsul national brut. Acest raport arata gradul de indatorare a tarii. Comparatiile respective sunt extreme de utile pentru organele de decizie ale tarilor debitoare sau creditoare.