CURS 1 Dreptul Internaional Privat = drept privat cu elemente de extraneitate.

Elementul de extraneitate este acea parte component a unui raport juridic care se afl n strintate sau sub incidena unei legi strine. Elementul de extraneitate nu constituie un al patrulea element al raportului juridic, peste subiecte, coninut i obiect al raportului juridic, ci oricare dintre aceste trei elemente ale raportului juridic poate constitui totodat i element de extraneitate. Exemple: n legtur cu subiectul raportului juridic: n legtur cu persoanele fizice pot fi elemente de extraneitate cetenia (raporturi ncheiate ntre un cetean romn i unul strin), reedina obinuit; n legtur cu persoanele juridice elemente de extraneitate pot fi sediul uneia sau chiar a ambelor pri ale raportului juridic, reedina obnuit .a.

n legtur cu obiectul raportului juridic (prestaia prilor) elementul de extraneitate poate aprea cu privire la bun (dac, de exemplu, un bun este plasat n strintate). n legtur cu coninutul raportului juridic (drepturile i obligaiile prilor) se materializeaz prin anumite elemente precum: n cazul actelor juridice, locul ncheierii actului sau locul executrii lui; n legtur cu faptele juridice delict svrit n strintate sau delict svrit n Romnia cu efect n strintate.

Conflictul de legi n momentul n care ntr-un raport juridic apare un element de extraneitate, problema care se pune n mintea judectorului sau arbitrului competent s soluioneze un litigiu cu privire la acel raport este ce sistem de drept se va aplica acelui raport juridic. Exemplu: un contract de vnzare-cumprare ncheiat ntre o firm romn, n calitate de vnztor, i o firm german, n calitate de cumprtor. Contractul s-a ncheiat n Bucureti, dar marfa se livreaz n Germania. ntre pri izbucnete un litigiu generat de executarea necorespunztoare sau neexecutarea de ctre una dinre pri a obligaiilor ce i revin (firma romn nu a expediat marfa sau firma german nu a achitat preul). Problema litigioas se pune cu privire la termenul de prescripie. S presupunem c aciunea a fost introdus la 5 ani de la apariia conflictului, fiind deci prescris conform dreptului romn (3 ani), dar neprescris conform dreptului german (10 ani). Exist dou elemente de extraneitate: sediul uneia dintre pri i locul executrii contractului. ntrebarea din mintea judectorului este cea care reprezint conflictul de legi. Conflictul de legi = acea ntrebare care se pune n mintea judectorului sau arbitrului romn competent s soluioneze litigiul privind care dintre cele dou sisteme de drept este aplicabil n spe, n cazul n care n raportul juridic exist un element de extraneitate i care const n aceea c acel raport juridic devine susceptibil de a i se aplica dou sau mai multe sisteme de drept existente n ri diferite.

Elemente eseniale ale conflictului de legi: izvorul elementul de extraneitate; noiunea de conflict de legi nu sugereaz ideea unui conflict de suveraniti; dac exist un element de extraneitate, acel raport devine susceptibil de a i se aplica un sistem de drept. Acel raport este caracterizat de existena unei norme specifice, numite norm conflictual. Aceast norm poate s trimit la sistemul legislativ strin sau la cel romn; conflictele de legi pot aprea numai n raporturile juridice de drept privat. Art. 2567 N.C.Civ. prin noiunea de raporturi de drept internaional privat se neleg raporturile civile, comerciale, precum i alte raporturi de drept privat cu element de extraneitate raporturile ce in de dreptul familiei, raporturile de munc, raporturi privind comerul internaional, proprietatea intelectual sau procesul civil internaional. Per a contrario, raporturile de drept public nu fac obiectul dreptului internaional privat. n dreptul privat, prile sunt pe poziie de egalitate juridic. Pot aprea conflicte de legi cu privire la latura civil a procesului penal, nu i la latura penal. Soluionarea conflictului de legi se face printr-o norm juridic specific, i anume norma conflictual. Norma conflictual = acea norm juridic specific dreptului internaional privat care soluioneaz conflictele de legi, n sensul c stabilete care dintre sistemele de drept n prezen urmeaz s se aplice cu privire la acel raport juridic. Comparaie ntre norma conflictual i norma material: deosebiri: a.) norma conflictual nu crmuiete raportul juridic pe fondul su. Ea numai arat care dintre sistemele de drept n prezen se va aplica n acel raport juridic. Aadar, norma conflictual este o norm de trimitere sau, cum se mai spune n doctrin, este o norm de fixare. b.) norma conflictual se aplic ntotdeauna n prealabil fa de norma material. Aadar, raionamentul material este ulterior celui de drept internaional privat. n momentul n care s-a decelat sistemul juridic aplicabil, raionamentul de drept internaional privat s-a ncheiat. Izvoarele normelor conflictuale: exist norme conflictuale n dreptul intern, principala surs fiind Cartea a VII din N.C.Civ., dar i art. 148162 din Legea 105/1982. izvoare internaionale: conveniile internaionale la care Romnia este parte; reglementrile UE, n special Regulamentele (Reglamentul ROMA I privind legea aplicabil obligaiilor contractuale, Regulamentul ROMA II privind legea aplicabil obligaiilor necontractuale, Regulamentul ROMA III, care nu a intrat nc n vigoare).

Norma conflictual este o norm juridic aferent sistemului de drept romn. n consecin, norma conflictual nu poate avea ca elemente de structur dect elementele pe care le are orice norm conflictual: coninutul normei i dispoziia normei. Norma conflictual are dou elemente: ipoteza normei conflictuale se numete coninutul normei. Conintul normei = materia la care norma conflictual se refer; legtura normei este dispoziia normei = acel element al structurii care arat ce sistem de drept se va aplica cu privire la coninutul normei. Legtura este cea care plaseaz coninutul normei n sfera sistemului de drept romn sau sfera sistemului de drept strin. Legtura normei este n esen legat de un element concret, care se numete punct de legtur. Exemple de norme conflictuale: art. 2572 din N.C.Civ. starea i capacitatea persoanei fizice sunt crmuite de legea sa naional. aceasta este o norm conflictual.

art. 2568 din N.C.Civ. legea naional este legea statului a crui cetenie o are persoana fizic. starea i capacitatea persoanei fizice reprezint coninutul normei conflictuale. legtura normei este naionalitatea persoanei fizice. punctul de legtur este cetenia persoanei fizice.

Art. 2580 N.C.Civ. statutul organic al persoanei juridice este crmuit de legea sa naioan.

Art. 2571 persoana juridic are naionalitatea statului pe a crui teritoriu i-a stabilit, potrivit actului constitutiv, sediul social.

Art. 2613 N.C.Civ. posesia, dreptul de proprietate i celelalte drepturi asupra bunurilor sunt situate de legea locului unde acestea sunt situate sau se afl.

Art. 3 al 1 din ROMA I contractul este guvernat de legea aleas de pri.

Coninutul este contractul. Legtura este voina prilor.

Art. 4 al. 1 din ROMA II legea aplicabil obligaiilor necontractuale care decurg dintr-o fapt ilicit este legea rii n care s-a produs prejudiciul. Coninutul este regimul juridic al obligaiilor necontractuale.

 Legtura este locul producerii prejudiciului. Sistemul de drept la care norma tremite se numete legea aplicabil sau lex causae. Determinarea lex causae este scopul normei conflictuale. Sistemul de drept cruia i aparine norma conflictual este sistemul de drept al instanei sesizate lex fori = legea instanei sesizate (forul fiind instana sesizat). Normele conflictuale sunt norme imperative, aadar ele sunt obligatorii pentru judectorul forului. Legea conflictual nu poate fi confundat cu lex causae, pentru c lex causae urmeaz a fi determinat prin legea conflictual. Cine alege instana, alege i dreptul (Qui eligit iudicem eligit ius) acest adagiu exprim ideea c, n cazul n care nu exist al posibilitate de determinare, exist prezumia simpl c prile au dorit i ca norma conflictual s aparin acelui stat. Exist i excepii n cazul retrimiterii de gradul I. n coninutul dreptului internaional privat intr i norme materiale. Principalele norme materiale care intereseaz sunt normele materiale de procedur civil care reglementeaz procesul civil internaional. Intr n coninutul dreptului internaional privat i normele de aplicaie imediat (norme de aplicaie necesar). Art. 9 din Reglumentul ROMA I Normele de aplicaie imediat sunt norme a cror respectare este privit drept esenial de ctre o anumit ar pentru salvgardarea intereselor sale publice, pentru organizarea politic, social sau economic, n asemenea msur nct aceste norme sunt aplicabile oricrei situaii care intr n domeniul lor de aplicare, indiferent de legea aplicabil contractului. Norm de aplicaie imediat (definiia profesorului) = acea norm material aparinnd sistemului de drept intern al statului for sau al unui alt stat, norm care, dat fiind gradul ei nalt de imperativitate, se aplic cu prioritate (imediat) unui raport juridic cu element de extraneitate atunci cnd acel raport juridic are un punct de legtur concret i semnificativ cu statul respectiv, excluznd n acest fel conflictul de legi i deci aplicarea n cauz a vreunei norme conflictuale. Art. 2566 N.C.Civ. alt definiie a normelor de aplicaie imediat. Elementele eseniale ale normelor de aplicaie imediat: a.) sunt norme materiale ele soluioneaz problema pe fond; b.) aparin, de regul, sistemului de drept al instanei sesizate, adic lui lex fori. Regulamentul ROMA I a permis s se in seama i de normele de aplicaie imediat din sistemul de drept al unui stat ter, altul dect cel al forului; c.) este o norm juridic cu un nalt grad de imperativitate; d.) pentru a se aplica o norm de aplicaie imediat, ea trebuie s aib o legtur concret i efectiv cu lex fori; e.) cnd acest lucru se ntmpl (cnd se ntrunesc condiiile de mai sus), norma la care ne referim este de imediat aplicare, naintea raionamentului conflictual. Exemple din dreptul romn:

 reglementrile n materia regimului valutar n Romnia este n vigoare Regulamentul IV din 2005 al BNR privind regimul valutar. art. 3 plile, ncasrile, transferurile i orice alte asemenea operaiuni ntre rezideni care fac obiectul comerului cu bunuri sau servicii se realizeaz numai n moned naional. normele juridice privind autorizaiile de import i export toate acele acte administrative care sunt obligatorii n cazul n care anumite mrfuri trec frontiera (produsele alimentare, produsele farmaceutice, produsele chimice etc.). Ordonana 42 din 1997 privind transporturile maritime, art. 23 navele, indiferent de pavilionul pe care l ancoreaz, care intr n apele naionale sau n porturile romneti, sunt obligate s respecte legislaia romn.

Comparaie ntre norma conflictual i norma de aplicaie imediat: asemnri: deosebiri: n timp ce norma conflictual este o norm de trimitere, adic nu soluioneaz litigiul pe fond, ci indic legea aplicabil, norma de aplicaie imediat este o norm material, care soluioneaz litigiul pe fond. amndou privesc raporturi juridice cu element de extraneitate, deci amndou sunt de drept internaional privat; amndou, de principiu, trebuie s aib o legtur cu ara for; amndou aparin sistemului de drept romn.

CURS 2 Principalele conflicte care pot apare in legatura cu raporturile de dr international privat In ordine cronologica, pot aparea urmatoarele conflicte: 1. conflictul de jurisdictie o instanta de jud/arb e sesizata prima problema e competenta sau nu sa judece. Acest conflict rezida in intrebarea daca sunt competente instantele romane privite in ansamblul lor sau sunt competente instantele unui alt stat pentru solutionarea respectivului conflict. 2. conflictul de legi aplicabile procedurii dupa ce lege se judeca procedura urmeaza legea instantei sesizate = lex fori 3. conflictul de calificari (primul conflict de fond) atunci cand intr-un raport juridic apare un element de extraneitate, se iveste un conflict de legi, ne punem problema aplicarii legii romane sau germane, conflictul de legi e solutionat prin norma conflictuala, iar norma conflictuala e o norma jururidica din sistemul de drept al instantei sesizate. Din perspectiva sistemului roman, norma conflictuala e o norma din sistemul roman, se gaseste intr-un izvor de drept roman. Norma conflictuala e exprimata in notiuni juridice. Notiunile care compun norma nu au intotdeauna aceeasi acceptiune in diferitele sisteme de drept.

Ex: statutul pers jur e supus legii sediului ei social. Notiunea de sediu social nu are aceeasi acceptiune in toate sistemele juridice. Si notiunea de contract e diferita in sistemele de drept In momentul cand se aplica o norma, prima problema care ne-o punem e aceea de a califica conceptele din care norma e compusa/prin care norma e exprimata. Institutia calificarii, in dreptul civil, e sinonima cu aceea de interpretare. In DIP folosim conceptul specific de calificare a normei juridice. Calificarea definitia se da pornindu-se de la norma conflictuala situatia de fapt sau de la situatia de fapt norma conflictuala. = acea operatiune logico-juridica de determinare a sensului exact si complet al notiunilor juridice care exprima continutul si legatura normei conflictuale cu scopul de a vedea daca un anumit raport juridic (o situatie de fapt concreta) se include sau nu in acea norma conflictuala. = interpretarea unei situatii de fapt pentru a vedea in continutul si in legatura carei norme conflictuale intra. Daca in diferitele sisteme de drept in prezenta aceeais notiune juridica (stare juridica, contractul, prescriptia, sediul, nationalitate) au acceptiuni diferite, apare un conflict de calificare. Conflictul de calificari = acea situatie care apare atunci cand notiunile din continutul sau din legatura normei conflictuale aplicabile in speta au intelesuri diferite in sistemele de drept susceptibile de a se aplica acelui raport juridic. Teoria calificarii a pornit de la o speta din practica franceza care a aparut la sfarsitul sec 19 Testamentul Olandezului. Un cetatean olandez a facut un testament holograf, iar notiunea de testament holograf era calificata in mod diferit de cele 2 sisteme de drept in prezenta (dr francez si dr olandez). In unul din ele posibilitatea de a face testamentul holograf era calificata ca o problema de capacitate adica de aptitudine a persoanei de a intocmi un testament holograf si daca era calificata ca o problema de capacitate, era suspusa normei conflictuale - lex patriae, iar el era olandez; daca testamentul holograf e calificat ca o problema de forma => problemele de forma merg dupa legea intocmirii actului, testamentul a fost intocmit in Franta => merge dupa legea franceza. Problema era ca daca era calificat ca o problema de capacitate supusa legii olandeze, aceasta invalida la acea vreme testamentul holograf, iar daca se aplica legea franceza, aceasta valida testamentul. Silogismul jururidic = corelarea celor doua elemente, premisa minora (situatia de fapt) si premisa majora (legea/norma de drept). Cel mai adesea problema de calificare se pun cu privire la prescriptia extinctiva. Prescriptia extinctiva este o problema ce tine de fondul raportului juridic, e o problema de ce tine de dreptul material (in dreptul roman). In alte sisteme (ex:anglo-saxon), prescriptia e calificata ca o problema de procedura=> calificarea ei e o problema ce tine de legea fondului sau de legea formei.

Dreptul statului de a culege o succesiune vacanta acest drept poate fi calificat ca o problema de mostenire => e supus lui lex succesionis sau poate fi calificat ca o problema de drept suveran al statului pe teritoriul caruia bunurile din succesiune se afla => se aplica legea locului situarii bunului (lex rei sitae). Casatoria religioasa incheaiata in fata unei autoritati religioase poate fi calificata ca o problema de capacitate sau poate fi calificata ca o problema de forma => legea locului incheierii casatoriei (locus regit actum). Exista conflicte de legi serioase in ceea ce priveste legatura ex:sediul social NCC (sediul social real); alte sisteme de drept =acestatine de vointa partilor, etc. Importanta conflictului de calificare pentru ca el poate duce la aplicarea unei sau alteia dintre sistemele de drept in prezenta. Problemele sunt diferite dupa cum e vorba de calificarea continului (in funtie de acesta se schimba norma conflictuala => se schimba sistemul de drept aplicabil => se poate modifica solutia) sau legaturii (nu se schimba norma, dar se schimba sistemul de drept aplicabil. Cum se solutioneaza conflictul de calificare in legatura cu legea care se aplica - exista o regula generala, exceptii de la aceasta regula si o situatie speciala in cazul calificarii notiunilor juridice din regulamentele UE. Regula generala cea potrivit careia calificarea se face dupa lex fori. Art 2558 NCC prevede in acest sens. Argumentul1: Norma conflictuala e o norma juridica din sistemul de drept al instantei sesizate/competente => interpretarea normei trebuie facuta conform conceptelor juridice din sistemul de drept din care norma face parte. Argumentul2: Alternativa ar consta in calificarea notiunilor normei conflictuale fie dupa lex fori fie dupa lex causae. Argumentam ca nu e posibil sa calificam dupa lex causae, pentru ca in momantul in care se pune problema calificarii, lex causae nu este inca determinata, ci ea urmeaza a fi determinata tocmai ca urmare a modului de solutionare a conflictului de calificari => nu putem califica dupa lex causae, pentru lex causae nu este inca cunoascuta in acel moment si reducand la absurd unul dintre elementele alternativei, potentam celalalt element al alternativei lex fori e singura cunoscuta in momentul calificarii. Exceptile de la regula generala: a) calificarea potrivit vointei partilor art 2558 alin (5) NCC cand partile au detereminat ele insele notiunile din actul juridic, calificarea acestor notiuni se va face dupa vointa partilor. b) calificarea secundara calificare subsidiara, a2-a. ex: art 2558 NCC natura mobiliara sau imobiliara a bunurilor se determina potrivit legii unde acestea se afla sau dupa caz sunt situate. c) calificarea institutiilor juridice necunoascute dreptului fori art 2558 alin (4) NCC daca legea romana nu cunoaste o institutie juridica straina sau o cunoaste cu o alta denumire sau un alt continut, se va lua in considerare calificarea juridica facuta de legea straina. Asadar, calificarea institutiilor de drept necunoscute legii forului se face dupa sistemul de drept care le cunoaste. Istoriceste, a existat aceasta problema cu doua institutii ale dreptului anglo-saxon in dreptul roman: institutia trust ( fiducia azi) si de institutia agenci (contr de agenstie azi) Situatia speciala actele normative emise in cadrul UE - conceptul esential e acela al calificarii/interpretarii autonome. Calificarea e facuta in esenta de CJUE. Rolul CJUE s-a extins foarte mult dupa Tratatul de la Lisabona, care a permis instantelor de la toate nivelurile sa acceseze instanta cu chestiuni privind interpretarea tratatelor, regulamentelor, directivelor, etc. CJUE a promovat constant principiul calificarii autonome => notiunile juridice din actele normative ale UE sunt interpretate independent de sistemele de drept nationale. Lucrare in stadiu de proiect:

Principii. Definitii si reguli model ale dreptului privat european. Proiectul cadrului comun de referinta lucrare elaborata de un grup de lucru din principalele sisteme de drept din UE, intocmita in 2009, cu rolul de a stabili un set de reguli moderne de drept substantial. 4. conflictul in spatiu de norme conflictuale institutia retrimiterii. Exista conflict in spatiu de norme conflictuale atunci cand sistemele de drept in prezenta contin norme conflictuale care au puncte de legatura diferite. a) conflict pozitiv de norme conflictuale daca norma conflictuala din fiecare sistem de drept trimite la propriul sau sistem de drept. Ex: o problema de stare civila si capacitate a unui cetatean roman cu domiciliul in Anglia daca problema apara ein fata unei instante romane, instanata romana aplica propria ei norma conflictuala lex patriae si va determina starea civila si capacitatea cetateanului roman dupa legea romana, pentru ca punctul de legatura e cetateania. Daca aceeasi problema se pune in fata unei instante engleze, acolo punctul de legatura= domiciliul (un fel de resedinta) => va aplica legea engleza. In acest caz nu s epune problema retrimiterii. Conflictul pozitiv de norme conflictuale se solutioneaza de obicei dupa principiile litispendentei internationale se va tine seama de legea instantei mai intai sesizate. b) conflictul negativ atunci cand normele conflictuale in prezenta, fiecare din ele, declara aplicabil sistemul de drept al celuilalt stat sau un sistem de drept tert. Ex: Cetatean englez cu domiciliul in Romania. Instanta romana aplica legea engleza, dar constata ca in sistemul de drept englez exista o lege conflictuala care reintoarce cauza in Romania => retrimiterea (conflictul negativ e prima conditie a retrimiterii). Pentru a exista retrimiterea, mai e necesara indeplinirea celei de-a doua conditii sensul trimiterii. Sensul trimiterii este o problema de calificare a normei conflictuale, mai precis acesta este dat de sistemul de drept din care norma conflictuala faca parte. Sensul trimiterii poate fi in doua moduri: -cand norma conflictuala a forului (romana) trimite numai la dreptul material, substantial strain in acest caz nu apare retrimiterea. -sensul trimiterii e la intregul sistem de drept strain, inclusiv la normele sale conflictuale. Atunci poate aparea retrimiterea. Pentru a exista retrimiterea, doua conditii cumulative trebuie indeplinite: sa exista conflict negativ de norme conflictuale sensul retrimiterii sa fie facut la intregul sistem de drept strain, inclusiv la normele lui conflictuale

Retrimiterea = situatia juridica aparuta in cazul in care norma conflictuala a forului trimite la un sistem de drept strain in intregul sau, adica inclusiv la normele conflictuale din acel sistem, iar in acel sistem exista o norma conflictuala care nu primeste trimiterea, ci retrimite fie la dreptul forului (retrimitere de gradul 1) fie la dreptul unui stat tert (retrimitere de gradul 2). Retrimiterea este o operatiune logico-jur, ea se produce exclusiv in mintea jud/arb. Ea nu se confunda cu declinarea de competenta (e o operatiune materiala). Speta Forgh (la seminar). Retrimiterea in dreptul roman art 2559 alin (1) NCC legea straina cuprinde dispozitiile de drept material, inclusiv normele conflictuale, cu exceptia unor dispozitii contrarii. => potrivit dreptului roman, sensul trimiterii

este la intregul sistem strain ca regula => dreptul romana admite de principiu retrimiterea. Este o problema de calificare a normei. Art 2559 NCC daca legea straina retrimite la dreptul roman, se aplica legea romana, daca nu se prevede in mod expres altfel => dreptul roman admite retrimiterea de gradul 1 ( = retrimitere simpla, trimitere inapoi). Siatemul de drept roman admite retrimiterea de gradul 1 deoarece: -trimiterea pe care norma conflictuala romana o face la sistemul de drept strain este o oferta de aplicare a acelui sistem de drept, nu o obligatie, caci sistemul de drept roman nu poate stabili obligatii pentru un sistem de drept strain, asadar, daca norma de drept conflictuala romana trimite si sistemul strain nu primeste, nu putem ignora aceasta situatie -argumentul unitatii sistemului de drept. Orice sistem de drept e un concept unitar, un ansamblu de norme juridice, iar norma conflictuala faca parte din acel sistem. Nu se poate tine cont doar de o parte dintr-un sistem, pentru a se incalca unitatea sistemului -daca admitem retrimiterea, nu se supara nimeni (niciunul dintre sisteme). Exceptiile de la regula - art 2559 NCC legea straina nu cuprinde normele conflictuale in urmatoarele situatii: -cand partile au ales legea straina -in cazul legii straine aplicabile formei actelor juridice si obligatiilor extracontractuale -in alte cazuri speciale prevazute de legea nationala, de dreptul UE sau de conventiile internationale la care Romania este parte Aceeasi prevedere se regaseste si in cele doua regulamente Roma 1 (art 20) si Roma 2 (art 24). Retrimiterea de gradul 1 nu se aplica in cazul in care partile au ales legea aplicabila, adica exista lex voluntaris. Nu se aplica retrimiterea in cazul obligatiilor contractuale prevazute de Roma 1 si cazul obligatiilor necontractuale prevazute de Roma 2. => regula ramane aplicabila pe o sfera restransa. Situatia retrimiterii de gradul 2 (retrimitere complexa, mai departe) in sistemul roman daca sistemul de drept la care norma conflictuala romana trimite, trimite mai departe la dreptul unui stat tert. Dreptul romana nu admite retrimiterea de gradul 2. Art 2559 NCC daca legea straina retrimite la dreptul altui stat, se aplica legea romana, daca nu se prevede in mod expres altfel (prevedere noua). Legea 105/1992 avea o alta solutie care putea parea mai echitabila; nici aceasta lege nu admitea retrimiterea de gradul 2, se aplica sistemul de drept strain la care norma conflictuala romana a trimis, adica ignora retrimiterea. Potrivit actualei reglementari se ignora de tot retrimiterea. 5. conflictul de legi materiale este principala problema a DIP (este cel mai important si se solutioneaza prin norma conflictuala). Daca norma conflict trimite la un sistem de lege strain, se pune problema aplicarii legii straine. 6. conflictul de legi in timp si spatiu = problema drepturilor castigate in strainatate 7. conflictul in timp al normelor conflictuale

Aplicarea legii straine ca lex causae Daca norma conflictuala trimite la sistemul de drept roman nu sunt probleme ! Daca norma conflictuala romana trimite la un sistem de drept strain, acel sistem trebuie aplicat, caci daca nu este aplicat, este incalcata norma conflictuala romana. ! Daca norma conflictuala romana trimite la un sistem de drept strain, trimite la toate izvoarele de drept din acel sistem strain. Aplicarea unei legi straine este, de regula, independenta de conditia reciprocitatii art 2561 NCC => aceasta conditie a reciprocitatii nu este ceruta ca regula cici la nivelul normei conflictuale, nici la nivelul normei materiale. Exista si exceptii NCC prevede in art 2582 ca persoanele juridice straine fara scop lucrativ pot fi recunoascute in Romania sub conditia reciprocitatii. Ex din legea 105/1992 o hotarare judecatoreasca straina poate fi aplicata in Romanaia cu conditia sa existe reciprocitate intre Romanaia si sediul instantei care a pronuntat-o. Mai exista si alte exceptii. Reciprocitatea poate fi de 3 feluri: legislativa cand sistemul de drept prevede aceleasi drepturi pentru entitatile juridice romane aflate in situatii similare. Ex: dreptul roman nu cere cautiunea pentru faptul ca un strain se afla in fata unei instante romane, dar sub conditia reciprocitatii (legea 105/1992) diplomatica ivzoraste dintr-o conventie internationala Conventia de la New York din 1958 de fapt exista cand este aplicata de autoritatile straine competente in fapt art 2561 NCC reciprocitatea este de fapt prezumata pana la dovada contrara

CURS 3 Aplicarea legii straine- continuareTitlul cu care este aplicat dr strain in Romania. Este o problema diferita de la o tara la alta, astfel ca in numeroase sisteme de drept si mai ales in sistemul anglo-saxon, dreptul strain este privit ca un element de fapt. In alte sisteme de drept, cum ar fi cel francez, german, exista o conceptie mixta si in fine exista o a treia categorie in care se incadreza si dr roman unde dr strain este privit ca un element de drept. Cu alte cuvinte in conceptia raditionala a dreptului roman, dr strain i se aplica regimul national, avand acelasi regim juridic ca si dr national, dar cu anumite exceptii si anumite atenuari generate de particularitatile pe care dr strain le prezinta. Titlul cu care este aplicat un drept strain intr-o tara produce importante consecinte juridice. Efectele pe care viziunile diferite cu privire la dreptul strain le produc, sunt diferite si sunt privite comparativ pe mai multe planuri: 1) Invocarea legii straine in fata autoritatilor forului; In sistemele de drept care privesc dr strain ca un element de fapt, dr strain trebuie invocat pentru a fi aplicat in fata unei instante de judecata, doar de catre parti, ca orice element de fapt. Altfel spus, dr strain este coborat la nivelul premisei minore ale silogismului juridic, adica la nivelul contractului,

delioctului care trebuie infatisate de catre parti in instanta, pe principiul ca partile dau judecatorului faptele si judecatorul da dreptul. Instanta de judecata, in conceptia dr englez, nu invoca din oficiu aplicarea legii straine. In sistemul nostru de drept, dreptul strain este privit ca un element de drept, putand fi invocat atat din oficiu de catre instanta de judecata cat si de catre oricare din parti, de sigur de partea interesata. a) instanta de judecata in temeiul rolului sau activ, art 129 cproc civ poate invca din oficiu si pune din oficiu in discutia partilor aplicarea unei legi straine in cazul in care norma conflictuala romana trimite la acea lege straina. Mai mult, in cazul in care norma conflictuala romana este imperativa (majoritatea cazurilor, exceptie facand contractele), judeatorul avand obligatia sa aplice din oficiu legea straine daca norma conflicatuala romana trimite la ea. Ex: judecat o succesiune asupra unui imobil din Franta, in mod normal se aplica legea situarii bunului, instanta este obligata sa aplice din oficiu legea straine, chiar daca partile nu ar face asta. b)partile pot invoca dr strain in fata judecatorului romna, in baza principiului disponibilitatii. Daca e vorba de o norma conflictuala de care partile pot dispune (in materia contractelor, legea aleasa de parti), partile pot renunta la aplicarea legii straine. In concluzie, in dreptul roman este o imbinare intre rolul instantei si rolul partilor in determinarea legii straine.

2) Sarcina probei legii straine. In sistemele de drept in care sistemul de drept este un element de fapt proba legii straine revine partilor, judecatorul neavand obligatia sa se implice in acest aspect, judecand dupa ceea ce partile ii furnizeaza. In sistemul nostru de drept, sarcina probei legii straine se imparte intre judecator si parti. Astfel, judecatorul in temeiul rolului activ, trebuie sa depuna toate diligentele pentru aflarea continutuluie exact si complet al dreptului strain in cazul in care norma conflictuala romana a trimis la el. In acest scop, judecatorul e obligat sa administreze toata probele permise de lege pentru a afla continutul exact si complet al legii straine. Astfel in aceste sisteme apare o prima deosebire esentiala intre dr strain si cel national. In ceea ce priveste dr roman exista principiul clasic cura novit jura , judecatorul cunoaste legea. Partile ii dai judecatorului doar faptul, si seprezuma ca judecatorul cunoaste legea. Acest principiu functioneaza numai in ceea ce priveste dreptul national. Acest principiu nu se aplica si pentru dreptul strain, pentru ca nu se poate prezuma ca judecatorul roman cunoaste toate sistemele de drept ale lumii. De aceea in ceea ce priveste dreptul strain, judecatorul este obligat sa dispuna toata mijloacele de proba pentru a afla continutul legii straine si poate obliga partile sa il ajute in acest sens, aceasta idee fiind exprimata direct in articolul 2562 din noul cod civil Partea care invoca o lege straina poate fi obligata sa faca dovada continutului ei. In concluzie, sarcina probei legii straine revine atat insinatei cat si partilor.

3) Interpretarea si aplicare legii straine. In articolul 2563 din NCCiv, Legea straina se interpreteaza si se aplica potrivit regulilor de interpretare si aplicare existente in sistemul de drept caruia ii apartine acea lege. Astfel, exista principiul ca cel care edicteaza o lege trebuie sa o si interpreteze si in consecinta judecatorul va apela la mijloacele de interpretare si aplicare din ac el sistem de drept strain.

Caile de atac in cazul gresitei interpretari sau aplicari a legii straine. In aproape toate sistemele de drept, instanele supreme ale statului indiferent cum se numesc ele, fie ca este vorba de Camera Lorzilor sau Curtea Federala, gresita interpretare sau aplicare a legii straine nu ajunge la ICCJ, deaorece avand in vedere ca este vorba de un element de fapt, analiza lui se opreste la nivelul unei curti de apel. Astfel, dreptul strain beneficiaza de o protectie mai redusa, in aplicarea lui in dreptul national. In dreptul roman, unde dreptul strain este un element de drept, problema nu se pune pt ca gresita interpretare sau aplicare a legii straine benficiaza de aceeasi protectia ca si in caile nationale. Daca instanta de fond considera ca una din parti a interpretat sau aplicat gresit legea straina poate formula calea de atac ordinara a apelului sau calea extraordinara de atac: recurs, contestatie in anulare sau revizuire. In cazul ril, art 329 din CpCiv, acest recurs nu este o cale la indemana partilor, putand fi formulat de catre anumite autoritati publice numai (proc general de pe langa iccj, sau colegiile de conducere ale curtilor de apel). Problema care se pune este de natura teoretica si anume daca un asemenea recurs s-ar putea formula in cazul in care ar aparea o discrepanta de interpretare a unei legi straine. Raspunsul este nu, deoarece acesta rmareste numai protectia unitarea aplicari a legii romane si nu ar fi de conceput aplicarea sa pentru gresita interpretare sau aplicare a dr strain.

Mijloacele de proba ale legii straine. Art. 2562 din NCCiv spune Continutul legii straine se stabileste de instanta jduecatoreasca prin atestari obtinute de la organele statului care ai edictat-o prin avizul unui expert sau un alt mod adecvat. Exista si dispozitii speciale privind problema legii straine in dreptul intern roman, textul din NCCiv fiind fundamentul acestora. Dar in Legea 189/2003 privind asistenta judiciara internationala in materie civila si comerciala care prevede ca Ministerul Justitiei este autoritatea centrala care solicita ministerelor de justitie din alte state informatii privind dreptul strain in materie civila si comerciala, precum si al procedurii civile si comerciale si al organizarii judiciare pentru cazuri judiciare determinate. Cererea de informatii in dreptul strain, poate emana numai de la o autoritate judiciara romana, putand fi facuta din oficiu de acea autoritate judiciara sau la cererea partii interesate. De aici, rezulta ca instantele de judecata romane in principiu nu iau o legatura directa cu institutiile altor state sau alte organisme de reprezentare ci numai prin intermediul M Justitiei, care are si un birou specializat de relatii internationale pt aceasta. Prevederi privind proba legii straine sunt cuprinse si in cadrul unor Conventii Internationale la care Romania este parte si anume : Conventia Europeana in domeniul Informarii asupra Dr. Strain, conventie care a fost semnata la Londra in 1968 ce are si un Protocol Aditional din 1978, Romania aderand la ea in 1991. Conform acestei conventii, statele semnatare se angajeaza sa transmita informatii privind dreptul lor, in domeniul civil si comercial, al procedurii civile si comerciale si al orgaizarii judiciare, fiind desemnat si un organism national de legatura, in Romania fiind acelasi M Justitiei, cererea de informatii trebuie sa emane de la o autoritate judiciara, trebuie sa se refere la un proces deja pornit; Statul strain va trimite informatii ce constau in trimiterea de texte de lege, de regulamente, de decizii judiciare, lucrari doctrinare si eventual de completari explicative ale autoritatii straine. In plus, statul strain poate refuza cererea daca el considera ca interesele sale suverane sunt afectate. Cererea trebuie rezolvata cat mai repede posibil iar raspunsul trebuie emis in limba statului solicitant.

Mijloacele de proba in fapt. Se impart in doua categorii:

a) Probe directe- textul propriu-zis, in culegeri de legi si jurisprudenta, in functie de izvorul de drept respectiv, judecatorul roman avand in fata chiar textul legii straine. b) Probe indirecte- sunt procurate de diferinte autoritati publice ale statului strain, organisme reprezentative ale statului strain in Romania. Proba se poate face cu atestate, certificate emise de autoritatile publcie ale statului strain respectiv (certificate eliberate de M Justitiei din statul strain, certificate de legislatie sau certificate de cutuma emise de notari publici, de camere de comert si industrie). Exista si mijloace de proba care pot fi procurate de la organismele reprezentative ale statului strain in Romania (ambase, consulate). Cel mai frecvent astfel de mijloc de proba este expertiza. Expertiza este solicitata de catre instanta sau cu aprobarea instantei unei personalitati din tara straina, putand fi vora de un specialist sau chiar despre un profesor universitar, un avocat, o persoana cu experienta si competenta careia i se solicita o opinie legala in legatura cu existenta si aplicarea dreptului strain.

In ceea ce priveste forta probanta, orice mijloc de proba este supus cenzurii instantei, ele putand face dovada pana la proba contrara, de regula dar daca ele emana de la o autoritate publica, un Minister, un Notar Public, ele fac dovada pentru constatarile personale ale acelei autoritati pana la scrierea in fals.

Consecintele imposibilitatii de probare a legii straine. Articolulul 2562 din NCCiv prevede ca In cazul imposibilitatii de a stabili intr-un termen rezonabil continutul legii straine, se aplica legea romana. Astfel, trebuie sa fie vorba de o imposibilitate evidenta, calificata de probare a legii straine, simpla dificultate, complicatie pe care ar creao demersul de a afla continutul legii straine nu constituie temei pentru 2562. Din dosarul cauzei trebuie sa aflam ce demersuri s-au facut pentru aflarea legii straine. In termen rezonabil inseamna ca instanta si partile trebuie sa depuna diligentele necesare dar nu la nesfarsit, adica trebuie sa existe un echilibru intre principiul aflarii legii straine si idea de celeritate normala in solutionarea unui litigiu. Cand imposibilitatea de probare este evidenta este aplica legea romana. Legea romana se aplica ca sucedaneu, adica in ultima instanta. Pentru a justifica aceasta spune ca litigiul nu poate ramane nesolutionat iar actiunea reclamantului nu poate fi respinsa pt imposibilitatea de probare a legii straine, ar fi astfel o nedreptate si ar fi si ilegal pentru ca sarcina probei nu revine numai partilor ci si instantei, astfel ca solutia ar fi aplicarea unui sistem de drept, nicidecum a respingerii cererii. In plus, exista o prezumtie simpla si aplicabila in extremis potrivit careia in cazul in care partile au ales competenta instantei romane se poate prezuma ca ele in extremis au acceptat posibilitatea aplicarii si pe fond a legii romane.

Cazurile de inlaturare de la aplicare a legii straine. Sunt doar trei astfel de cazuri in care legea straina desi este competenta sa se aplice, ea nu se va aplica: a) Cand legea straina incalca ordinea publica de drept international privat roman. Imprejurare Generala.

b) Cand legea straina a devenit competenta de a se aplica prin frauda. Imprejurare Generala. c) Art. 2565 NCCIv care defineste Imprejurarile exceptionale.

a) Ordinea publica de drept international privat roman. Art. 2564 care prevede ca ordinea publica este formata din ansamblul principiilor fundamentale ale dreptului roman si din drepturile fundamentale ale omului. Sub aspect procedural ordinea publica se materializeaza prine exceptia de ordine publica, o exceptie de fond, mijlocul procedural aplicabil de instanta romana pentru a inlatura efectele legii straine normal competente sa se aplice unui raport juridic de drept international privat atunci cand acea lege straina incalca principiile mentionate mai sus.

Ordinea publica are ca element esential faptul ca in continutul sau intra princpiile fundamentale al dr roman si ale dr ue si dr fundamentale ale omului. Dar si efectul acestei exceptii in cazul in care este admisa este acela de a impiedica producerea pe teritoriul Romaniei a efectelor legii straine, adica impiedicarea aplicarii legii straine pe teritoriul tarii. Legea straina, ca atare, nu poate fi afectata, pentru ca nu putem interveni intr-un sistem de drept strain, chiar daca el face o discriminare intre soti, sau intre copilul din casatorie sau din afara casatoriei. Singurul lucru care se poate obtine este de a impiedica ca acele efecte sa se produca pe teritoriul tarii. Notiunea de ordine publica nu este intalnita numai in dreptul international privat, intre ordinea publica din dr intern si cel din dr international privat exista si asemanari si deosebiri. Ca asemanare, ele au aceeasi ratiune, adica inlaturare de la aplicare a unei legi, dar deosebirile sunt ca ele au functii diferite si anume ordinea publica interna este formata din ansamblul normelor si principiilor imperative ale sistemelor de drept nationale al caror scop este acela de a limita autonomia de vointa a partilor, adica sunt domeniile in care partile nu pot tranzactiona, ordinea publica din dr international privat se exprima prin ideea impiedicarii aplicarii legii straine pe teritoriul Romaniei. A doua deosebire este ca ele au sfere de aplicare diferite si anume ca ordinea publica interna este mai larga decat cea de dr international privat, adica mai multe norme imperative gasim in dreptul intern care limiteaza vointa suverana a partilor decat in dr international privat, acest lucru fiind firesc pentru ca putem spune intr-o analiza globala ca statul este mai dur in reglementarea relatiilor interne decat acolo unde se pune problema unei relatii cu alte state sau sisteme de drept.

Practica a oferit mai ulte exemple de situatii in care o reglementare era de ordine publica in dr intern dar nu si in cel international privat. Pana la adoptarea NCCiv care a schimbat fundamental natura juridica a prescriptiei extinctve, care inainte era o notiune de ordine publica, partile neputand modifica termenele de Pe, suspendarea acesteia, in NCCiv, pe numai este o notiune de ordine publica. In vechea reglementare exista un exemplu foarte usor: termenele de Pe erau imperative in dr inter, dar daca se aplica o lege straine cu alt termen de Pe, nu puteai refuza. Acum exista un alt exemplu si anume ca motivarea hotararilor judecatoresti este o cerinta de ordine publica a legii procesuale romane, cu foarte putine exceptiii hot jud trebuie motivate conform dr roman. Nu acelasi lucru se intampla insa cu o hotarare straine care provine dintr-un sistem de drept un ea poate sa nu fie motivata. Astfel, daca am o hotarare judecatpreasca nemotivata provenita dintr-un sistem de drept unde nemotivarea este legala, nu voi putea invoca exceptia de ordine publica pt ca nu

sunt in dr intern ci in cel international. Un alt exemplu, in Romania o sc pe actiuni trebuie sa aiba minim 2 asociati, insa exista sisteme de drept unde se pot constitui sc pe actiuni cu un singur asociat, astfel ca, nu voi invalida actele juridice ale acelei socitati facute pe teritoriul tarii pe motiv k ea nu respecta legea romana daca potrivit legii statutului ei organic, ea este legal constituita. Prevederile privind ordinea publica sunt cuprinse si in NCCiv, si in alte legi romane si in conventii internationale la care Romania este parte: art 2567 din NCCiv drepturile castigate in tara strainasunt respectate in Romania, cu exceptia cazului in care sunt contrare ordinii publice in dreptul international privat roman., art 2582 din NCCiv care sustine ca persoanele juridice straine fara scop lucartiv pot fi recunoascute in romania, printre alte conditii si dac scopul lor nu e contrar ordinii publice romane. Astfel, sunt situatii in care reglementarea e mai complexa si e protejata nu numai ordinea publica de drept internationa privat roman, ci poate fi protejata si ordinea publica din alte sisteme de drept, adica sunt asa-numitele situatii de ordine publica cu actiune dubla. Spre exemplu art 2639 alin 3 din NCCiv in cazul in care legea aplicabila conditiilor de fond ale actului juridic impune sub sanctiunea nulitatii o anumita forma solemna pentru inchierea actului nicio alta lege nu poate s ainlature aceasta cerinta, indiferent de locul incheierii actului. Acest text consacra o situatie de ordine publica cu actiune dubla (situatia donatiei care trebuie facuta prin act autentic potrivit legii romane; iar legea romana sustine ca legea aplicabila fondului ctr. de donatie prevede o conditie de forma actul autentic; si daca partile merg in alta tara care nu prevede conditia aceasta de forma, pot incheia acoo actul? Raspunsul este nu, pentru ca se protejeaza legea aplicabila fondului actului si anume legea romana). Actiunea e dubla pentru ca se poate aplica acest lucru daca legea aplicabila fondului e legea sraina si prevede ca si conditie de forma actul solemn, daca acel sistem de drept e aplicabila fondului actului, trebuie sa respecte conditia de forma pe care le o prevede. O alta prevedere pentru aceasta ordine publica, este Regulamentul Roma 1 in art 6 alin 2 si in art 8 alin 1. Articolul 6 prevede ca in materia incheierii contractului cu consumatorii, partile pot alege legea aplicabila contractului, dar o asemenea alegere nu poate priva consumatorul de protectia care ii e acordata de legea statului unde isi are resedinta obisnuita (Daca acel consumator are resedinta obisnuita in Romania, in relatia cu profesionistul cu care incheie actul poate acorda si legea pakistaneza, dar asta nu il poate dezavantaja). Din art. 8 rezulta ca in contractul de munca si in materia protectiei salariatului care prevede ca salariatul nu poate fi lipsit de protectia pe care o prevede legea lui nationala. Si conventiile internationale consacra ordinea publice- Conventia de la New York 1958 priveste recunoasterea si executarea hotararii arbitrale straine: unei hotarari arbitrale straina e susceptibila sa i se refuze recunoasterea si executarea pe teritoriul tarii daca incalca ordinea publica.

Caracterele ordinii publice de drept international public roman. a) Caracter spatial

b) Caracter temporar, actual. c) Este o exceptie, astfel ea este de stricta interpretare deci nu poate fi extins aprinanalogie, iar efectul ei este chirurgical, se invalideaza partial actul. Efectele aplicarii ordinii publice: a) Ordinea publica admisa are un efect negativ, in art 2564 N Cciv sustine ca aplicarea legii straine se inlatutra daca incalca ordinea publica de drept privat roman. b) In golul lasat prin impiedicarea aplicarii legii straine se aplica legea romana. Acelasi 2564 spune ca in cazul inlaturarii aplicarii legii straine se aplica legea romana. Spre exemplu un drept strain prevede o discriminare intre soti sau intre copilul din casatorie si cel din afara casatorie, efectul negativ fiind inlaturarea acestei discriminari, dar efectul pozitiv constand in faptul ca voi aplica legea romana, dand ambilor soti aceleasi drepturi, ambilor copii aceleasi pensii de intretinere. Sferele notiunii de ordine publica in dreptul international privat: Notiunea de ordine publica in dreptul international privat are sfere diferite de cuprindere dupa cum apare: a) In cazul conflictului de legi in spatiu. Conflictul de legi in spatiu este cel care este solutionat prin norma conflictuala si apare in momentul nasterii inchiereii unui raport juridic. b) In cazul conflictului de legi in timp si in spatiu. Acesta este cel care apare atunci cand se pune problema invocarii intr-o tara, in Romania, a efectelor unui raport juridic incheiat candva in trecut intr-o alta tara. Aici conflictul este nu numai in spatiu, adica intre doua sisteme de drept care coexista, dar si in timp pentru ca raportul juridic s-a incheiat in urma cu un anumit timp in India si apoi efectele ei se cer a fi recunoscute in Romania. Ordinea publica in conflictul de legi in spatiu este mai larga decat ordinea publica in conflictul de legi in timp si in spatiu. Sa zicem ca, exista anumite situatii in care voi refuza sa inchiei un act juridic, daca insa actul s-a incheiat in strainatate valabil si ulterior , efectele lui se cer a fi recunoscute in Romania, este posibil ca eu sa recunosc acele efecte. Spre exemplu: daca suntem delegati de starea civila si lucram la primarie si vine in fata noastra o cetateana romana si doreste sa se casatoreasca cu un cet dintr-o tara care admite poligamia, si constatam din acte ca omul acela este la a 4 casatorie. Nu il casatorim pentru ca poligamia incalca principiile fundamentale de drept ale statului roman si nu incheiem un act poligam pe teritoriul roman. Alt exemplu: doua persoane din arabia saudita, casatoriti valabil in tara lor sotul fiind la a doua casatorie, vin studenti la facultatea de drept in bucuresti, si divorteaza, iar sotia cere pensie de intretinere. Trebuie sa i se acorde pensia de intretinere pentru ca aici nu se pune problema de a incheia un raport juridic, ci problema de a recunoaste efectele unei situati incheiate in strainatate, legal consitituita cu o perioada de timp in urma.

In concluzie, analizand lucrurile global sunt trei sfere ale ordinii publice, din ce in ce mai restranse: ordinea publica in dr intern, ordinea publica in dr international privat in conflictul de legi in spatiu, ordinea publica de dr internat privat in conflictul de legi in timp si in spatiu.

Comparatie intre ordinea publica de drept international privat si normele de aplicatie imediata.

Norma de aplicatie imediata inseamna inlaturarea de la aplicare a normelor de drept international privat, ele protejand principiile fundamentale de drept, fiind de cea mai mare importanta pentru statul for. Astfel ele se apropie, ratiune lor este aceeasi. Deosebirea esentiala rezida insa in mecanismul logic al operatiunii, acesta fiind total diferit. La norma de aplicatie imediata, ea este de imediata aplicare, daca ea exista nu se pune problema conflictuala, neaplicandu-se norma conflictuala. Daca legea romana zice ca marfa nu trece frontiera fra autorizatie, chair daca legea ctr este o lege straina unde nu se prevede problema autorizatiei, atunci se va aplica legea romana, ca norma de aplicatie imediata, deoarece ea se aplica cu prioritate, inlaturand conflictul de lege. Ordinea publica se aplica, insa, numai dupa ce am facut rationamentul conflictual, cum a fost exemplul cu casatoria. CURS 4 Fraudarea legii aplicabile in dreptul international privat (dip) Definitie: exista frauda la lege atunci cand partile unui raport juridic, folosind un scop ilicit, fraudulos, un mijloc de DIP, fac aplicabile acelui raport juridic un alt sistem de drept decat cel normal competent sa se aplice. Modalitatile de fraudare a legii sunt 2: a) In primul rand, intervine frauda la lege cand intr-un raport de drept intern sa introduce un element de extraneitate in mod fraudulos, care declanseaza artificial un conflict de legi; raportul respectiv devine din raport de drept intern, raport de DIP; elementul de extraneitate atrage aplicarea rationamentului conflictual; astfel, prin norma conflictuala aplicabila, se trimite la un alt sistem de drept decat cel normal competent sa se aplice; spre ex. in cazul unei societati societate care isi are toate elem. definitorii in Romania (nationalitatea, sediul, provenineta capitalului social, actionarii, etc.). Cu privire la aceasta societate se prevede sediul in strainatate, cu scopul eludarii legilor fiscale romanesti; Prin aplicarea normei conflictuale lex societatis, societatea in cauza va fi guvernata pe legea sistemul de drept strain in care s-a stabilit sediul social;

b) Cea de-a doua modalitate de fraudare a legii intervine atunci cand intr-un raport juridic care are deja un elem. de extraneitate, partile schimba in mod fraudulos punctul de legatura, facand astfel aplicabil raportului juridic un alt sistem de drept decat cel normal competent; Spre ex. In materia persoanei fizice, capacitatea si starea sunt guvernate de legea cetateniei; frauda poate sa intervina prin schimbarea frauduloasa a cetateniei pentru atragerea aplicarii unui sistem de drept mai favorabil;

Conditiile fraudei la lege:

Trebuie sa existe un act de vointa a partilor (in sensul deplasarii punctului de legatura dintr-un sistem de drept intr-un alt sistem de drept); frauda la lege include o actiune voitiva; frauda la lege poate interveni numai in raporturile juridice cu puncte de legatura mobile (cetatenia, sediul, locul situarii unui bun mobil); Partile trebuie sa foloseasca un mijloc de DIP care prin el insusi este licit (e permis de lege); Scopul urmarit de parti este ilicit; trebuie sa existe intentie frauduloasa (element subiectiv);

Rezultatul obtinut de parti este, de asemenea, ilicit, pentru ca rezultatul operatiunii de deplasare a punctului de legatura e viciat prin scopul pentru care s-a realizat;

Sanctiunea fraudei la lege

Frauda la lege e sanctionata in mod distinct, in functie de obiectul fraudei. In primul rand, daca este fraudat dreptul roman in favoarea unui sistem de drept roman; in al 2lea rand, un sistem strain de drept e fraudat in favoarea dreptului roman.

a) Daca dreptul roman e frauda in favoarea legii straine. Art. 2564 alin. (1); Aplicarea legii straine se inlatura daca legea straina respectiva a devint competenta prin fraudarea legii romane; in cazul inlaturarii aplicarii legii straine, se aplica legea romana; rezulta asadar, 2 consecinte: efectul negativ al fraudei consta in inlaturarea sistemul de drept strain facut aplicabil prin frauda (acest efect negativ comporta 2 solutii: sistemul de drept strain e inlaturat prin inopozabilitatea actului in fata autoritatilor romane, insa el e valabil in straintate; si declararea nulitatii actului de catre instantele romane => actul nu va mai produce efecte nici in Romania, nici in strainatate). Al doilea efect, efectul pozitiv: odata inlaturat sistemul de drept facut aplicabil prin frauda, golul legislativ este acoperit de legea romana; b) Daca dreptul strain e fraudat in favoarea dreptului roman. Intr-o interpretare literara a art. 1564 s-ar intelege ca legiuitorul reglementeaza numai situatia de la a). Cu toate acestea, opinia generala este ca acest articol se aplica si in situatia inversa, de la b). => dreptul roman facut aplicabil prin frauda e inlaturat, acesta fiind efectul negativ si este inlocuit cu dreptul strain normal competent sa guverneze raportul (efectul pozitiv);

Dovada fraudei la lege:

Ceea ce trebuie probat atunci cand se invoca frauda la lege este elementul subiectiv (intentia frauduloasa a partilor). Acesta reprezinta un element de fapt, iar doavada se va face prin orice mijloc de proba.

Domeniile in care poate aparea frauda la lege:

Starea, capacitatea persoanei fizice (statutul PF); speta Berthola este ilustrativa in acest sens; Era vorba despre 2 cetateni italieni (soti) cu domiciliul in romania; Ei au introdus in fata instantelor romane o actiune de divort; prin aplicarea normei conflictuale privitoare la divort, care trimitea la legea nationala comuna a sotilor, insemna ca divortul trebuie solutionat potrivit legii intaliene; dar atunci legea italiana nu admitea divortul; in scopul fraudarii italiene, ei au renuntat la cetatenia italiana si au devenit apatrizi; au reintrodus actiunea; legea aplicabila acum: legea domiciliului comun (legea romana); astfel s-a

inlaturat de la aplicare legea normal competenta (legea italiana) si s-a facut aplicabila legea romana; De lege lata, potrivit art. 2596 C. civ. o asemenea frauda nu mai e posibila pentru ca legea resedintei obisnuite comune sau legea cetateniei comune a sotilor continua sa reglementeze efectele casatoriei daca unul dintre ei isi schimba resedinta sau cetatenia; In legatura cu statutul organic al persoanei juridice (PJ); ex. : mutarea sediului social intr-un alt stat in scopul eludarii legilor fiscale romanesti constituie frauda la lege; Noua reglementare ofera un remediu partial :art. 2571 alin (2) si (3): daca exista sedii in mai multe state, determinant pentru a identifica nationalitatea PF este sediul real (locul unde se afla centrul rpincipal de conducere si de gestiune a activitatii statutate); Regimul juridic al bunurilor mobile; prin schimbarea locului situarii bunului mobil dintr-un stat in altul, se face aplicabila o alta lege decat cea normal competenta; pentru a asemenea situatie, mai ales in cazul bunurilor furate/exportate ilegal, noua reglementare a cuprins un remediu; art. 2615: revendicarea unui bun furat/exportat ilegal este supusa, la alegerea proprietarului originar, fie legii statului pe teritoriul caruia se afla bunul, fie legii statului pe teritoriul caruia se afla bunul la momentul revendicarii; In ceea ce priveste forma exterioara a actelor juridice; frauda consta in faptul ca se incheie actul intr-un alt stat a carui lege nu prevede aceleasi conditii de forma pentru valabilitatea actului; => prin aplicarea normei conflictuale locus regit actum s-ar putea ajunge la valabilitatea actului incheiat sub semnatura privata, desi era necesar act autentic; o astfel de frauda nu poate sa intervina pentru ca in noua reglementare, art. 2639 alin. (3) spune ca: In cazul in care legea aplicabil conditiilor de fond ale actului juridic impune, sub sanctiunea nulitatii, o anumita forma solemna, nici una dintre celelalte legi care pot carmui forma sa, nu poate sa inlature aceasta cerinta, indiferent de locul intocmirii actului. (ex. donatie);

Comparatie intre frauda la lege in DIP si frauda la lege in dreptul intern: Asemanari: presupun aceleasi conditii (ca cele expuse mai sus); Deosebiri: obiectul si mecanismul fraudei;

Obiectul fraudei: in dreptul intern se fraudeaza o lege interna in favoarea unei alte legi interne. In DIP se urmareste eludarea dispozitiilor unui intreg sistem de drept, in favoarea altuia, mai favorabil.

Mecanismul fradei: in dreptul intern, frauda presupune schimbarea continutului faptul al raportului juridic, conducand la aplicarea, in mod fraudulos, a unei alte legi interne decat cea normal competenta (ex. un act juridic cu o alta pers. decat cea cu care imi este interzis sa contractez). In cazul fraudei la lege in DIP, mecanismul fraudei presupune schimbarea continutului faptic conflictual, prin schimbarea punctului de legatura care face aplicabil un alt sistem de drept (schimbarea sediului social).

Comparatia a fraudei la lege cu ordinea publica din DIP Asemanare: ambele sunt cauze de inlaturare de la aplicare a legii normal competente; Deosebiri:

 Cauza neaplicarii legii normal competente (in ceea ce priveste ordinea publica, neaplicarea legii normal competente are o cauza obiectiva legea normal competenta contine anumite dispozitii contrare principiilor ordinii publice din DIP roman; in cazul fraudei la lege, neaplicarea legii straine are la baza cauze subiective, pentru ca legea normal competenta esta inlaturata in defavoarea unui alt sistem de drept ca efect al intentiei frauduloase a partilor); Sanctiunea care intervine ( in cazul ordinii publica acele efecte contrare principiilor de ord. pub. sunt inlaturate si inlocuite cu legea romana; in cazul fraudei la lege, intregul sistem de drept facut aplicabil prin frauda e inlaturat si inlocuit cu legea normal comeptenta cu concecinta inopozabilitatii/nulitatii actului); Rolul instantei (in cazul ordinii publice de DIP instanta trebuie sa aplica rationamentul conflictual, sa identifice lex causae si sa constate daca in lex causae exista dispozitii care contravin principiilor de ordine pub. de DIP roman; instanta trebui sa aiba un rol activ; in cazul fraudei la lege, este suficient ca instanta sa constate ca a existat intentie frauduloasa a partilor=> instanta va inlatura intregul sistem facut aplicabil prin frauda, indiferent de dipozitii)

Comparatia fraudei la lege cu simulatia Asemanari: ambele presupun un cat de vointa a partilor, ambele creaza sau modifica in mod artificial un raport juridic; ambele presupun un mijloc licit; ambele atrag dupa sine inopozabilitatea actului fraudulos; Deosebiri: Simulatia presupune 2 acte juridice (un act real si un act aparent); frauda la lege nu presupune 2 acte juridice, ci doar 1 singur de deplasare a punctului de legatura; In cazul simulatie, operatiunea este fictiva, exprimata mincinos prin actul aparent; operatiunea reala este exprimata prin contrainscris; Frauda la lege insa, presupune o operatiune efectiva de mutare a punctului de legatura ( o operatiune materiala a partilor); de ex. in cazul simulatiei este suficient sa declar ca sediul societatii in Cipru; frauda presupune deschiderea efectiva a unui sediu in straintate, nu doar o declaratie mincinoasa; Frauda la lege presupune o intentie ilicita a partilor care atrage un rezultat ilicit; simulatia poate conduce si la un rezultat licit, bazat pe un scop licit (donatia fara a fi cunoscuta identitatea donatorului); Consecinta fraudei la lege implica inopozabilitatea/nulitatea actului juridic in fata autoritatilor romane, iar simulatia face ca actul secret sa fie valail intre parti si fata de succesorii universali si cu titlu universal; contrainscrisul nu produce nici un efect fata de parti;

Inlaturarea exceptionala a legii aplicabile:

Se bazeaza pe dispoz. art. 2565 C.civ. (in mod exceptional, aplicarea legii determinate potrivit prezentei carti poate fi inlaturata daca, datorita circumstantelor cauzei, raportul juridic are o legatura foarte indepartata cu aceasta lege). In acest caz, se aplica legea cu care raportul juridic prezinta cele mai stranse legaturi. Aceasta dipozitie are un caracter exceptional, de stricta interpretare.

Aceasta inlaturare a legii mult prea indepartate de raportul juridic NU este obligatori. Instanta apreciaza de la caz la caz. Prevederea aceasta comporta si un efect pozitiv, de aplicare a legii cu care raportul prezinta cele mai stranse legaturi. Cu titlu de exceptie la exceptie, tot art. 2565 alin. (2) precizeaza ca inlaturarea nu opereaza in cazul legilor privind starea civila si capacitatea persoanei (lege intuitu personae) precum si atunci cand partile au ales legea aplicabila. Daca partile au ales lex voluptatis nu se poate aplica acest articol de inlaturare (pe principiul autonomiei de vointa a partilor).

Conflictul de legi in timp si spatiu

Acest conflict mai e numit si teoria recunoasterii drepturilor castigate in strainatate. Definitie: exista conflict de legi in timp si spatiu daca efectele unui raport juridic nascut, modificat sau stins sub incidenta sistemului de drept al unui alt stat se cer a fi recunoscute ulterior pe teritoriul altui stat. De ex. ipoteza in care un roman se casatoreste in strainatate cu un cetatean strain, cerand ulterior sa-i fie recunoscuta casatoria in Romania. Exista asadar conflict in spatie pentru ca cele 2 sisteme de drept coexista in spatiu. Exista conflict de legi in timp pentru ca intre momentul nasterii, modificarii sau stingerii raportului juridic si momentul in care efectele sale se cer a fi recunoscute exista un interval de timp.

Comparatie intre conflictul de legi in timp si spatiu si conflictul de legi in spatiu

Conflictul de legi in spatiu apare in momentul nasterii, modificarii sau stingerii unui raport juridic, cand datorita elementului de extraneitate, sunt susceptibile de aplicare mai mule sisteme de drept. Conflictul de legi in spatiu se solutioneaza conform normei conflictuale care indica lex causae, Conflictul de legi in timp si spatiu presupune recunoasterea efectelor raportulu I juruidic nascut in strainatate. Cele 2 conflicte se aseamana prin faptul ca sistemele de drept coexista in spatiu. Deosebirea dintre cele 2 conflicte consta in faptul ca la conflictul in spatiu sistetemele de drept susceptibile de aplicare comporta posibilitatea de aplicare in mod simultan, in timp ce la conflictul in timp si spatiu, sistemele de drept se aplica succesiv asupra raportului juiridic.

Formele conflictului de legi in timp si spatiu:

2 forme:

a) Daca raportul juridic se naste in dreptul intern al unui stat strain, cerandu-se ulterior a fi recunoscut in Romania; b) Daca raportul juridic se naste avand de la momentul nasterii un element de extraneitate; aceasta forma comporta 2 ipoteze: 1. la momentul nasterii raportul juridic nu comporta nici un element de extraneitate cu privire la Romania 2. Chiar de la momentul nasterii raportului juridic exista o legatura cu Romania;

Domeniile in care poate aparea conflictul: In domeniul dreptului materia cu privire la un drept subiectiv dobandit in strainatate; In dom. Dr. procesual cu privire la un drept dobandit in temeiul unei hotarari judecatoresti pronuntate in strainatate;

Temeiul juridic al recunoasterii in Romania al drepturilor dobandite in straintate: -art. 2567 C.civ. Drepturile castigate in tara straina sunt respectate in Romania, cu exceptia cazului in care sunt contrare ordinii publice de DIP roman;

Conditiile recunoasterii:

Dreptul care se cere a fi recunosct trebuie sa fi fost corect nascut, modificat sau stins sub incidenta legii straine care este aplicabila; spre exp. Art. 2582 care trateaza aceasta conditie: PJ straine, cu sau fara scop lucrativ, sunt recunoscute in Romania daca au fost nascute valabil in strainatate; => 2 consecinte: prima: un drept valabil nascut potrivit legii straine care ii este aplicabila produce in Romania toate efectele pe care legea straina i le recunoaste (ex. o casatorie religioasa incheiata in Grecia producatoare de efecte juridice va produce in Romania toate efectele pe care legea din Grecia i le recunoaste); a 2a consecinta: Un drept dobandit in strainatate nu poate produce in Romania mai multe efecte decat in tara in care s-a nascut; (ex. o sucursala a unei societati straine nu poate efectua in Romania mai multe acte juridice decat cele recunoscute PJ-mama); Dreptul nascut in strainatate sa nu fie contrar ordinii publice de DIP roman;

Problema conflictului mobil de legi:

DEF: exista conflict mobil de legi daca un raport juridic este supus succesiv la 2 sisteme de drept diferite ca urmare a deplasarii punctului de legatura a normei conflictuale (ex. doi soti francezi isi schimba cetatenia devenind cetateni romani; se pune problema ce lege se va aplica efectelor casatoriei celor 2?)

Comparatie intre conflictul mobil de legi si conflictul de legi in timp si spatiu: Asemanare: coexistenta spatiala a 2 sisteme de drept si incidenta succesiva asupra raportului juridic; Deosebiri: conflictul in timp si spatiu nu implica o deplasare a punctului de legatura => nu se pune nici problema modificarii legii aplicabile; conflictul in timp si spatiu presupune numai nasterea unui raport juridic intr-un sistem de drept si efectele sale se cer a fi recunoscute intr-un alt sistem de drept; Conflictul mobil insa, presupune deplasarea elementului de extraneitate implicand schimbarea legii aplicabile raportului juridic;

Comparatie intre conflictul mobil de legi si conflictul in timp al legilor interne ale unui stat Ambele implica aplicarea a 2 legi in mod succesiv; Deosebiri: conflictul mobil exista intre 2 sisteme de drept apartinand unor state diferite; conflictul in timp intre legile interne intervine intre 2 legi din cadrul aceluiasi sistem de drept; in cazul conflictului mobil sistemele de drept raman in vigoare, coexista simultan chiar daca se aplica succesiv, in cazul conflictului in timp al legilor interne, legea veche e abrogata si legea noua intra in vigoare;

Domeniile in care poate interveni conflictul mobil de legi:

Pentru ca institutia conflictului mobil de legi presupune deplasarea punctului de legatura, el poate sa intervina numai in raportulrile juridice care au puncte de legatura mobile. Spre ex. conflictul mobil de legi intervine in ceea ce priveste statutul PF prin schimbarea cetateniei, a domiciliului sau a resedintei. In cazul statului organic al PJ: prin schimbarea sediului social. Locul situarii bunului mobil: daca deplasam bunul mobil dintr-un stat in altul=> conflict mobil de legi. Nu poate sa intervina conflict mobil de legi in cazul locului situarii bunurilor imobile sau in ceea ce priveste regimul delictelor pentru ca nu poate fi deplasat punctul de legatura. Solutionarea conflictului mobil de legi: intotdeauna, solutionarea se face in temeiul dispozitiilor din legea forului (legea instantei sesizate). In cazul dreptului roman, exista 2 posibilitati de solutionare: prima: fie se aplica legea veche, fie se aplica legea noua, fie se adopta un sistem mixt;

a 2a: aplicarea legii mai favorabile;

Exemple in care se aplica legea veche: art. 2603 alin. (1): Filiatia copilului din casatorie se stabileste potrivit legii care, la data cand s-a nascut, carmuieste efectele generale ale casatoriei parintilor sai. Art. 2605 alin. (1): filiatia copilului din afara casatoriei se stabileste potrivit legii nationale a copilului de la data nasterii sale. Art. 2595 alin. (1): legea resedintei obisnuite comune sau legea cetateniei comune a sotilor continua sa reglementeze efectele casatoriei daca unui dintre ei isi schimba resedinta obisnuita sau cetatenia. Exemple in care se aplica legea noua: 2578 alin. (1) Masurile de ocrotire a persoane cu capacitate deplina de exercitiu sunt supuse legii statului unde aceasta isi are resedinta obisnuita la data instituirii tutelei/luarii unei alte masuri de ocrotire. Art. 2633: Mostenirea e supusa legii statului pe teritoriul caruia defunctul a avut la data mortii resedinta obisnuita (nu conteaza alte elemente anterioare); Exemple de aplicare a unui sistem mixt (legea veche se aplica pana la momentul deplasarii punctului de legatura, iar ulterior se aplica legea noua): art. 2596 alin. (2): Daca ambii soti isi schimba resedinta obisnuita sau cetatenia, legea comuna a noii resedinte obisnuite sau a noii cetatenii se aplica regimului matrimonial numai pentru viitor. Exemple de aplicare a legii mai favorabile: art. 2575: schimbarea legii nationale a persoanei nu aduce atingere majoratului dobandit potrivit legii aplicabile la momentul dobandirii. Solutionarea conflictului mobil de legi in lipsa unei reglementari legale: conflictul se va solutiona prin aplicarea prin analogie a dispozitiilor privind rezolvarea conflictului de legi din dreptul intern privitoare la solutionarea conflictului de legi in timp. CURS 5 Partea speciala a dreptului international privat Normele conflictuale din diferitele materii ale dreptului privat (In principiu urmam structura noului cod): Normele conflictuale in materia statutului persoanelor fizice si juridice Normele conflictuale privind starea civila si capacitatea persoanelor fizice In materia starii civile si capacitatii persoanelor fizice exista o regula si o exceptie. Regula in ceea ce priveste norma conflictuala este exprimata in art. 2572 din n.c.civ potrivit careia starea civila si capacitatea persoanelor fizice sunt carmuite de legea nationala daca prin dispozitii speciale nu se prevede in alt mod. Calificarea notiunii de legea nationala este facuta in art. 2568 c.civ legea nationala este legea cetateniei persoanei in cauza. Conform structurii normei conflictuale: starea civila si capacitatea reprezinta continutul normei conflictuale, nationalitatea este legatura normei conflictuale iar in cazul persoanei fizice punctul de legatura este cetatenia. Deci ne aflam in norma conflictuala intitulata lex patriae cetatenia este punctul de legatura.

Aplicarea legii nationale in ceea ce priveste starea civila si capacitatea, reprezinta o solutie traditionala in drept international privat roman, ea a fost cuprinsa in c.civ. din 1864, a fost preluata de legea 105 /1992 si in momentul de fata de noul c.civ. Situatii speciale in cazul persoanelor cu mai multe cetatenii si in cazul celor fara cetatenie: 1. In ceea ce priveste persoana care are mai multe cetatenii, art. 2568 rezolva lucrurile spunand: in aceasta situatie se aplica legea aceluia dintre state, a carui cetatenie o are persoana si de care este cea mai strans legata, in special prin resedinta obisnuita. Asadar, in cazul persoanei care are mai multe cetatenii, legiuitorul roman a preferat sa adopte solutia de anglo-saxona, solutia legii proprii. Determinarea legaturii celei mai stranse nu este un criteriu precis, este un criteriu care ramane la aprecierea judecatorului in functie de imprejurari, sa vada in functie de context unde sunt legaturile cele mai stranse. 2.Daca persoana nu are cetatenie, apatridul, lex patrie nu ne ajuta, se aplica art. 2568 c.civ. se aplica legea statului unde persoana are resedinta obisnuita, intervine criteriul al 2-lea, resedinta obisnuita ca punct de legatura pentru starea civila si capacitate. Ultimul alin al art. 2568 prevede ca acest criteriu al resedintei obisnuite se aplica si in cazul refugiatiilor. In cazul acestora sunt doua acte normative: L122/2006 privind azilul in Romania, R 343 din 2003 refugiati. Prin exceptie, noul cod, adopta un alt creiteriu in plus de localizarea al starii civile, resedinta obisnuita. Aplicarea resedintei obisnuite rezulta din prevederea art. 2572 si anume se aplica cetatenia daca prin dispozitii speciale nu se prevede in alt mod. Resedinta poate fi punctul le delagura pentru starea civila si capacitatea persoanelor fizice in mod exceptional ( in materia relatiilor de familie ). Notiunea de resedinta obisnuita este o notiune noua in dreptul international privat roman, Legea 105 si vechiul cod civil foloseau notiunea de domiciliul notiunea de resedinta obisnuita este luata din Regulamentele Roma 1 sau 2, dar nu ne aflam in fata unor notiuni identice. Termenul este preluat, dar din punct de vedere al continutului, daca analizam, ajungem sa constatam ca in final ne indreptatm tot catre ideea de domiciliu. Art. 2570 c.civ. resedinta obisnuita a persoanei fizice este statul in care persoana are locuinta principala chiar daca nu a indeplinit formalitatile legale de inregistrare. Daca analizam disp art. 87 din c.civ. care defineste domiciliul si O.U.G. 97/2005 privind domiciliul ... in ambele domiciliul este definit prin prisma ideii de locuinta principala. Deci, notiunea de resedinta obisnuita poate fi asimilata cu cea de domiciliu sintagma lex domicilii ounct de legatura domiciliu, dar nu e gresit daca folosim aceasta notiune si la resedinta obisnuita. Legiuitorul a vrut prin aceasta reglementare sa creeze o legatura de drept intre o persoana si stat in timp ce resedinta obisnuita este o situatie de fapt. Textul continua cu stabilirea unor indicii pentru determinarea locuintei principale. Este necesar sa oferi anumite indicii pentru a defini notiunea de resedinta principala: pentru determinarea locuinte principale avem in vedere acele circumstante personale si profesionale care indica legaturi durabile cu statul respectiv sau intentia de a stabili asemenea legaturi (legatura durabila efectiva sau legatura intentionala).

Asadar se vorbeste in primul rand de notiunea de legatura durabila si in plus o legatura durabila efectiva sau intentionala. In cazul persoanei fizice care exercita o profesie liber se pune problema unde are resedinta obisnuita. Exista o definitie speciala in cazul profesionistului, art. 2570 n.c.civ spunand ca resedinta obisnuita a unei persoane fizice care actioneaza in exercitiul functiei sale este locul unde are stabilimentul sau principal. Notiunea des tabiliment apropie persoana fizica de persoana juridica. Dovada resedintei obisnuite poate fi facuta prin orice mijloc de proba (pentru ca e o situatie de fapt). Cetatenia e limitata fiind nevoie de un document special. Domeniul de aplicare al acestei reglementari. Pentru ca ne aflam in situatia in care folosim pentru prima data domeniul de aplicare al normei conflictuale, intalnim aceasta notiune la toate materiile. Domeniul de aplicare a unei norma conflictuale este operatiunea logico juridica prin care se determina materile, raporturile juridice, situatiile care intra in domeniul acelei norme. Este deci o probelma de calificare. A determina domeniul de aplicare inseamna a vedea ce raporturi juridice, ce institutii de drept intra in continutul acelei norme conflictuale. In cazul nostru se determina domeniul de aplicare a legii starii civile inseamna a stabili ce notiuni intra in materia de stare civila si capacitatea persoanei fizice. Care sunt aceste probelme care intra in domeniul de aplicare a legii starii civile si capacitate: 1. Starea civila ansamblul elementelor, calitatilor personale care izvorasc din acte si fapte de stare civila, elemente si calitati care stabilenc identificarea respectivei persoane in familie si societate. In concret sunt norme conflictuale privind starea civila, urmatoarele calitati, elemente: Filiatia daca vrem sa stim daca o persoana are filiatia stabilita sau nu aplicam legea personala si in subsidiar legea resedintei obisnuite. Statutul dpdv al casatoriei daca vrem sa stim daca o persoana este casatorita, sau nu legea statutului personal, legea starii civile. Adoptia indicate de legea persoanala. Rudenia Afinitatea Posesia de stat Regimul actiunilor de stare civila ce actiune pot sa fac pentru a valorifica un drept.

Nu intra in domeniul legii statutului personal: inregistrarile de stare civila ( intocmirea actelor de stare civila),inregistrarea faptului de stare civila nu intra in domeniul legii personale, sunt aspecte de forma, sunt supuse legii locului lex locis actus, locus regut actum sau mai precis, daca sunt efectuate de o autoritatea publica - autor regit actum.

2. Capaciteatea civila a persoanei fizice, cu cele doua elemente ale ei : capacitatea de folosinta capacitatea de exercitiu.

A. Capacitatea de folosinta a personei fizice este supusa legii personale, legii cetateniei, prin exceptie a resedintei obisnuite sub toate astepctele ei: a. Inceptutul capacitatii de folosinta, cand dobandesc capacitate de folosinta. Art. 2573. b. Continutul capacitatii de folosinta intra actele juridice care pot fi facute de catre o persoana fizica, aptitudinea generala si abstracta a unei persoane de a avea drepturi si obligatii. Cum capacitatea de folosinta este regula si incapacitatea de folosinta este exceptia, problema care ne intereseaza aici este aceea de a vedea regimul juridic al incapacitatii, cand o persoana este lipsita, nu are capacitate. Incapacitatea se raporteaza la un anumit act juridic. In legatura cu regimul incapacitatilor de folosinta avem: i. Incapacitatile cu caracter de sanctiune civila ex: art. 508 decaderea din drepturile parintesti, sunt supuse legii nationale.

ii. Incapacitatile cu caracter de masuri de ocrotire sunt la randul lor subclasificabile in doua categorii: 1. Incapacitati relative sunt acele ingradiri care opereat numai intre persoana incapabila si o anumita persoana determinata. Aceste incapacitati relative sunt legate de un act juridic, act care este prohibit, si de aceea incapacitatile relative sunt supuse nu legii personale ci legii acutului prohibit: un contract, testamentul. Incapacitatea minorului de a incheia acte juridice cu tutorele sau sau rudele tutorului, 147 c.civ. este o incapacitate reletiva, se aplica legea actului. Incapacitatea medicilor, farmacistilor si preotilor de a primi donatii sau logate din partea persoanelor pe care le-au ingrijit in boala de care au murit este incapacitate relativa supusa legii actului.

2. Incapacitati absolute sunt acele ingradire ale capacitatii care se aplica intre o persoana si orice alte persoane nedeterminate, sunt opozabile erga omnes, intra in aceasta categorie : incapacitatea minorului de a face donatii, 146 c.civ., incapacitatea minorului de a dispune prin liberalitati, 988 c.civ. Aceste incapacitati absolute sunt supuse legii nationale a persoanei ingradite, se aplica lex patrie, a incapabilului, a minorului. Nu toate sistemele de drept au aceeasi reglementare.

c. Sfarsitul capacitatii de folosinta, incetarea capacitatii sunt supuse si ele legii personale. Este indiferent daca intervine prin moarte naturala sau ptin declararea judecatoareasca a mortii, regimul declararii judecatoresti a mortii este supus legii persoanele.

B. Capacitatea de exercitiu este supusa legii personale, deci spune care sunt actele juridice pe care minorul le poate face sau nu le poate face, actele pe care minorul cu capacitatea juridica restransa.. tot legii personale sunt supuse sanctiunile in cazul incalcarii incapacitatilor de folosinta, nulitatea actelor si regimul nulitatii. Formele de abilitare ale incapabililui, reprezentarea legala, daca este minor lipsit de capacitate de exercitiu sau regimul asistarii. 3. Codul civil a introdus si notiuni noi inclusiv in domeniul legii personale drepturile inerente fiintei umane existenta si continutul lor sunt supuse legii nationale a persoanei fizice. Art. 2577. Drepturile inderente dreptul la viata, sanatate, identitate fizica si psihica ... in principiu drepturi personal nepartrimoniale.

4. Institutia ocrotirii majorului art. 2578 din c.civ. care regelmenteaza aceasta materie, instituie o regula si o exceptie in ceea ce priveste legea aplicabila majorului . Regula este in sensul ca masurile de ocrotire aplicabile majorului sunt supuse legii statului unde el are resedinta obisnuita la data luarii masurii de ocrotire. Prin indicarea la data luarii masurii de ocrotire textul solutioneaza si conflictul mobil de legi.

Prin exceptie, zice textul, autoritatea competenta care aplica masura ocrotirii majorului poate sa ina in considerare si legea altui stat cu care situatia juridica prezinta legaturile cele mai stranse, deci prin exceptie se poate deroga in cazul in care autoritatea care aplica masura considera ca situatia are legaturi mai stranse cu o alta legea decat cea a resedintei.

In domeniul legii aplicabile ocrotirii majorulu intra:

a. Masurile de ocrotire care pot fi luate cu privire la un major este vorba, de regula, de curatela, tutela sau alta masura de ocrotire. C civ. Prevede in principiu curatela majorului care nu este pus sub interdictie judecatoreasca.

In domeniul ocrotirii majorului intra existenta, intinderea si stingerea puterii de reprezentare pe care majorul ocrotit o acorda unei alte persoane.

In legatura insa cu regimul juridic al imputernicii, al procurii, pe care majorul o acorda unei alte persoane, ocrotitorul sau, curatorul pentru a reprezenta in actele pe care le incheie, legiuitorul extinde sfera actelor care pot fi aplicabile si anume: se aplica regula legea reasedintei obisnuite dar majorul ocrotit poate opta si una din urmatoarele alte legi: i. Legea lui nationala lex patrie ii. Legea resedintei obisnuite anterioare celei instituirii masurii iii. Legea statului unde sunt situate bunurile in legatura cu care masura de ocrotire urmeaza a se exercita. Procedura propriu-zisa de aplicare a masurilor de ocrotire, a tutelei pentu ca ea tine de competenta unei autoritati publice in anumite cazuri, aceste masuri sunt supuse legii autoritatilor care reglementeaza masurilor. 5. Art. 2579 ocrotirea tertilor, instituie doua masuri, doua situatii speciale de ocrotire a tertilor. De ce sunt speciale? pentru ca in acele situatii se inlatura de la aplicare lex patrie si se aplica lex loci actus. Aceste doua situatii la care c.civ. se refera sunt urmatoarele:

Prima situatie speciala este cea a inlaturarii de la aplicare a legii personale si inlocuirea ei cu legea locului incheierii actului in ceea ce priveste capacitatea persoanei fizice. Aceasta prima situatie este cunoscuta in literatura de specialitate sub denumirea : teoria interesului national. Art. 2579, alin. 1 care reglementeaza teoria interesului national spune: persoana care potrivit lagii nationale este lipsita de capacitate sau are capacitate de exercitiu restransa nu poate opune aceasta cauza de nevalabilitate a actului celui care, tertului, de buna credinta, la momentul incheierii actului si conform legii locului unde actul a fost incheiat, a considerat acea persoana ca fiind pe deplin capabila. Teroria interesului national este reglementata si in art. 13 din Regulamentul Roma 1. Cam aceeasi este reglementarea si in regulamentul Roma 1, cu mici variatii de exprimare.

Teoria interesului national a pornit de la o speta Lizardi solutionata in 1861 de Instantele Franceze un mexican locuia la Paris, avea mai mult de 21 de ani cat prevedea legea franceza pentru majorat dar mai putin de 25 de ani cat prevedea legea lui personala. Cetateanul mexican a cumparat de la un bijutier bijuterii si a luat si un imprumut de la o banca, emitand niste cambii in schimbul produselor iar apoi tutorele sau a solicitat anularea ambelor acte pe motiv de incapacitate, spunandu-se ca avea mai putin de varsta de majorat conform legii sale nationale teoria interesului national. Desi persoana este incapabila din punctul de vedere al legii nationale, actul juridic facut de ea intr-o tara unde persoana este socotita capabila, nu va fi anulat, atunci cand tertul contractant a fost de buna credinta la momentul incheierii actului.

Teoria interesului national prevede indeplinirea urmatoarelor conditii, care rezulta din c.civ si din R Roma 1:

i. Persoana sa fie lipsita de capacitate de exercitiu sau sa aibe capacitate de exercitiu restransa din punctul de vedere al legii ei nationale. ii. Persoana sa fie socotita capabila din punctul de vedere al legii incheierii actului locus actus care coincide cu lex fori. iii. Tertul contractant local sa fi fost de buna credinta in momentul incheierii actului, iar se socoteste ca tertul este de buna credinta in cazul in care nu a cunoscut, si in mod obisnuit prin natura imprejurarilor nu ar fi putut sa cunoasca incapacitatea persoanei potrivit legii sale nationale. Instanta franceza a facut o distinctie intre bijutier si bancher, bijutierul nu putea sa faca o verificare a capacitatii persoanei, motiv pentru care bijutierul ar fi fost protejat, bancherul nu, bancherul este un profesionist cu un anumit grad de specializare si este in culpa. iv. Anularea actului, daca s-ar produce, ar fi de natura a aduce un prejudiciu nejustifica contractantului local.

Daca aceste patru conditii sunt intrunite se aplica teoria interesului national. Efectul este: se inlatura lex patrie si se aplica lex loci actus care prevede persoana capabila. c.civ, in art. 2579 prevede o exceptie: prevederea alin prevedent nu se aplica actelor juridice referitoare la familie, mostenire si drepturi reale asupra imobilelor situate in alt stat decat cel al locului incheierii actului. Fundamentul teoriei interesului national O teorie intreaga s-a facut, cearneala a curs si carti s-au scris in legatura cu temeiul interesului national. Unii au spus ca aceasta exceptie de lex patrie are ca scop ocrotirea ordinii publice locale. Altii au spus ca exceptia se intemeiaza pe necunoasterea scuzabila a legii straine de catre contractuantul local erro comunis facit ius. Imbogatirea fara justa cauza a strainului el banii nu-i da dar ramane cu bijuteriile. In fine , dupa cum observam si aceasta a fost si intentia legiuitorului: fundamnetul este ideea ocrotirii contractuantului local care este de buna credinta ! Codul civil instituie si o a doua situatie de ocrotire a tertilor. Art. 2579 in alin 2. introduce o situatie noua care nu are legatura cu ocrotirea interesului national, care are o alta fizionomie, dar care se subsumeaza aceleiasi idei, ocrotirea tertului. 2579 alin 2. C.civ. lipsa calit de reprezentant, stabilita potrivit legii aplicabile ocrotirii persoanei fizice, nu poate fi opusa tertului care cu buna credinta s-a increzut in aceasta calitate, adica in calitatea de reprezentant, potrivit legii locului unde actul a fost intocmit, daca actul a fost incheiat intre prezenti si pe teritoriul statului. Calitatea de reprezentant este supusa de principiu legii care guverneaza ocrotirea persoanei, ocrotirea majorului, legea resedintei lui obisnuite. Puterea de reprezentare a unei persoane este supusa legii resedintei obisnuite sua legii cetateniei. In cazul in care aceasta calitate de reprezentant a lipsit actul ar fi anulabil pentru lipsa calitatii de reprezentare. X reprezinta o banca, spune lui y ca e reprezentant si invoca lipsa calitatii. In situatia la care ne referim, calitatea de reprezentant se apreciaza dupa legea

locului incheierii actului daca contractantul local a fost de buna credinta in memomentul incheierii actului cu persoana care a invocat calitatea de reprezentant. Normele conflictuale privind persoanele juridice. Legea aplicabila statutului organic al persoanei juridice. Este reglementata in art. 2580 c.civ. : statutul organic al persoanei juridice este supus legii sale nationale. Notiunea de lege nationala pentru persoanele juridice este prevazuta in art. 2571 din c.civ. care prevede ca persoana juridica are nationalitatea statului pe al carui teritoriu si-a stabilit pottrivit actului constitutiv sediul social. Norma conflictuala privind statutul persoanei juridice se numeste lex societatis, se foloseste chiar daca nu este vorba de o societate comerciala, si este o forma a lui lex personalis ( legea personala poate fi lex patrie, lex domicilii sau lex societatis pentru persoana juridica acestea sunt forme ale lui lex personalis ). Continutul acestei norme conflictuale este statutul organic. Asadar nationalitatea este legatura normei conflictuale, statutul organic este continutul normei, sediul socieal este punctul de legatura. Criteriile de determinare a nationalitatii persoanei juridice sunt diferite: exista un criteriu de drept comun de determinare a nationalitatii si exista creterii speciale de determinare a nationalitatii. Criteriul de drept comun nationalitatea este data de sediul social. Cateva comentarii: textul spune: sediul social potrivit actului constitutic, sediul social este sediul statutuar, mentionat in actul constitutiv, deci vointa fondatorilor primeaza. Sediul social insa trebuie sa indeplineasca anumite conditii pentru a fi valabil: d. Sediul social sa fie serios, sa nu fie fraudulos. Daca este fraudulos este frauda la lege si sanctiunea este cea invatata la frauda la lege actul nu produce efecte in fata autoritatilor romne. e. Sediul social sa fie real, sa nu fie fictiv, sa nu fie simulat. Criteriul sediului social este prevazut in primul rand in codul civil, nu numai c.civ. prevede aceste criterii, este prevazut si in O.G. 26/2000 cu privire la asocatii si fundatii, in conventii internationale la care Romnia este parte, sunt tratatele de asistena juridic. Nationalitatea este determinata si dupa alte criterii, calificate drept criterii speciale. Criteriul controlului ! potrivit acestui criteriu, o persoana juridica, o societate comerciala nu va fi socotita a avea nationalitaea statului pe teritoriul carei are sediul social, ci va fi socotita a avea nationalitatea statului de pe teritoriul caruia se exercita controlol asupra acelei persoane juridice. Controlul se poate exercita in multiple moduri, problema aceasta si la dreptul comertului international. Controlul se exercita prin nationalitatea asociatiilor, prin modul de luare a deciziilor in organele de conducere, de unde ar rezulta ca ea nu este contrilata din tara. Criteriul controlului este prevazut in conventiile nationale si in tratate, acorduri bilaterale la care Romnia este parte. Ex: conventia de la W.D.C. din 1965 conventii relative dintre state si persoane din alte state, icid. In conventie se prevede in art. 25 asa: o persoana juridica care poseda nationalitatea unui stat poate fi considerata de catre partile litigante ca apartinand unui alt stat din cauza controlului exercitat asupra ei de catre interese straine. este probelma litigiilor relative la investitii. In acordurile bilaterale la care Romnia este parte, cu state din zone sensibile avem un

acord cu Israel privind convocarea si protejarea reciproca a investitiilor. o persoana juridica poate fi considerata o societate israeliana daca este controlata direct sau indirect de cetateni israelieni. Statutul organic al sucursalelor si filialelor Art. 2580 c.civ. reglementeaza problema in modul urmator: statutul organic al sucursale infiintate de o persoana juridica dintr-o alta tara este supus legii nationale a acesteia. In consecinta, statutul organic al sucursalei este supus legii nationale a societatii mama din strainatate, de ce? O sa vedem mai pe larg. Important este din puctul de vedere al personalitatii juridice este ca sunt supuse legii nationale a societatii mama. Filiala este supusa legii statului pe teritorul caruia si-a stabilit propriu sediu, independent de legea aplicabila persoanei juridicae care a infiintat-o. Filiala este persoana juridica romanna chiar daca este controlata de afara, pentru ca ea poate avea majoritate capital, actionari, controlul strain. Legea aplicabila in cazul fuziunii unor persoane juridice cu personalitati diferite Art. 2584 din c.civ. prevede fuziunea unor persoane juridice de nationalitati diferite poate fi realizata daca sunt intrunite cumulativ conditiile prevazute de legile nationale aplicabile statutului lor organic. Asadar, pentru ca sa se produca o fuziune trebuie prevazute conditiile prevazute de legea italiana si de legea romana. Legea aplicabila in cazul schimbarii nationalitatii persoanei juridice. In cazul in care o persoana juridica italiana muta sediul din Italia in Romnia. C.civ. nu reglementeaza. Am considerat ca se aplica prin analogie situatia de la fuziune, se aplica mutandis mutandis. Trebuie indeplinite in mod cumulativ conditiille prevazute de cele doua lege. Conditiile din legea de plecare si conditiile de inmatriculare prevazute le legea tarii de sosire, in acest sens se cumuleaza cele doua legi. CURS 6 Domeniul legii aplicabile statutului organic al persoanei juridice Statutul organic al persoanei juridice = totalitatea elementelor care configureaza regimul acestei persoane. Domeniul legii aplicabile art 2581 N.C.civ. Urmatoarele aspecte intra in domeniul legii aplicabile: a) Capacitatea persoanei juridice= capacitatea de folosinta + capacitatea de exercitiu, inseamna ca legea statutului organic al persoanei va determina cel putin urmatoarele elemente: elemente constitutive ale pers. jur., modalitatile de constituire (inceputul capacitatii de folosinta), capacitatea ei de a incheia acte juridice+ limitele acestei capacitate (daca functioneaza sau nu principiul specialitatii capacitatii de folosinta) , reorganizarea si incetarea persoanei juridice care echivaleaza cu incetarea capacitatii de folosinta. Acestea sunt in legatura cu capacitatea de folosinta. In legatura cu capacitatea de exercitiu, legea statutului organic presupune urmatoarele elemente:

care sunt conditiile in care o persoana juridica (PJ) dobandeste capacitate de exercitiu (constituirea + atributiile organelor ei de conducere, relationarea dintre aceste organe si PJ insasi)

b) c) d) e) f) g) h)

modurile de dobandire + pierdere a calitatii de asociat drepturile care decurg din calitatea de asociat modul de alegere, competentele si functionarea organelor de conducere a PJ reprezentarea persoanei juridice prin intermediul organelor proprii raspunderea PJ si a organelor sale fata de terti modificarea actelor constitutive ale PJ dizolvarea si lichidarea PJ

Normele conflictuale in material relatiilor de familie

Relatiile de familie ale unei persoane fizice (PF), impreuna cu starea ei civila si cu capacitatea ei civila formeaza statutul ei.

Legea aplicabila casatoriei N.C.civ, cu institutiile noi pe care le introduce, ne oblige sa analizam logodna (promisiunea de casatorie); art 266-270 N.C.civ.

Legea aplicabila e determinate de art 2585 N.C.civ.

Distinctia dintre conditiile de fond si efectele logodnei: Conditiile de fond cerute pentru incheierea promisiunii de casatorie sunt determinate de legea nationala a fiecaruia dintre viitorii soti la data incheierii logodnei. Rezulta ca se aplica lex patriae, iar precizarea la data incheierii promisiunii de casatorie are rolul de a solutiona un viitor posibil conflict de legi mobile; asadar produce efecte cetatenia pe care o au in momentul incheierii promisiunii de casatorie. Pentru efectele promisiunii de casatorie si consecintele incalcarii ei sunt aplicabile trei legi, in ordine, in scara: 1. legea resedintei obisnuite comune a viitorilor soti la momentul promisiunii de casatorie (exprimarea la momentul sau la data presupune solutionarea unui conflict mobil, desemnand momentul de referinta stabilit de legiuitor) 2. legea nationala comuna a viitorilor soti (legea cetateniilor comune) 3. legea romana

Legea aplicabila casatoriei Vom analiza pachetul de norme conflictuale: a. b. c. d. e. legea aplicabila conditiilor de fond ale casatoriei legea aplicabila conditiilor de forma ale casatoriei legea aplicabila efectelor casatoriei legea aplicabila divortului si separatiei de corp legea aplicabila nulitatii casatoriei

a. Prin conditii de fond la incheierea casatoriei se inteleg atat conditiile de fond pozitive, cat si cele negative (impedimente la casatorie). Problema e reglementata de art 2586 alin (1) N.C.civ. potrivit caruia conditiile de fond cerute pebtru incheierea casatoriei sunt determinate de legea nationala a fiecaruia dintre viitorii soti la momentul celebrarii casatoriei. Rezulta ca se aplica lex patriae a fiecaruia dintre viitorii soti. b. Sau, cum spune N.C.civ, formalitatile casatoriei. Art 2587 N.C.civ. prevede ca forma incheierii casatoriei e supusa legii statului pe teritoriul caruia se celebreaza. Rezulta ca pentru forma casatoriei se cere ca prima solutie conflictuala sa fie lex loci (legea locului incheierii casatorii sau principiul locus regit actum) Exista si o situatie speciala, prevazuta de art 2587 alin (2); in cazul in care casatoria se incheie in fata agentului diplomatic sau functionarului consular al Romaniei in statul in care acesta e acreditat, e supusa formalitatilor prevazute de legea romana. Rezulta ca se aplica principiul auctor regit actum (autoritatea este cea care guverneaza legea actului). In acest domeniu intra formalitatile premergatoare incheierii casatoriei si procedura efectiva a incheierii ei. Art 2586 alin (2) prevede o reglementare speciala in ceea ce priveste protectia ordinii publice de dip; textul spune ca daca una dintre legile straine care guverneaza conditiile de fond ale casatoriei prevede un impediment la casatorie, care potrivit dreptului roman este incompatibil cu libertatea de a incheia o casatorie, acel impediment va fi inlaturat ca inaplicabil daca unul dintre viitorii soti e cetatean roman si casatoria se incheie pe teritoriul Romaniei.

c. Legea aplicabila efectelor casatoriei In legatura cu efectele casatoriei se pun, cel putin, urmatoarele probleme: Legea aplicabila efectelor generale ale casatoriei Legea aplicabila regimului matrimonial

Ocrotirea tertilor

Efectele generale ale casatoriei- legea aplicabila e prevazuta in art 2589 N. C.civ.; acest art instituie o regula si cateva exceptii de la aceasta regula. Ca regula, efectele generale ale casatoriei sunt guvernate de legea resedintei obisnuite comune a sotilor, in lipsa, de legea cetateniei comune a sotilor, in lipsa, de legea statului pe teritoriul caruia casatoria a fost celebrata(se aplica lex loci actus). In domeniul legii aplicabile efectelor generale ale casatoriei intra urmatoarele aspect: Relatiile personale dintre soti Relatiile patrimoniale dintre soti; e vb de acele relatii patrimoniale de la care partile, sotii nu pot deroga, indiferent de regimul matrimonial pe care si-l aleg. Aceasta este situatia regula. Prin exceptie, art 2589 spune ca nu sunt supuse celor trei legi: -dreptul sotilor asupra locuintei familial si actele juridice asupra acestei locuinte care merg dupa lex sitae (acest principiu prevaleaza aproape intotdeauna asupra celorlalte norme conflictuale)

Legea aplicabila regimului matrimonial In legatura cu regimul matrimonial avem niste structuri: se distinge intre legea aplicabila fondului conventiei matrimoniale si cea aplicabila formei conventiei matrimoniale. Legea aplicabila fondului conventiei matrimoniale. Exista doua solutii conflictuale: 1. In primul rand, regimul matrimonial e guvernat de legea aleasa de parti; rezulta ca se aplica lex voluntatis (legea autonomiei de vointa a sotilor). Aceasta autonomie de vointa, insa, nu e nelimitata, ci sotii pot alege numai una dintre urmatoarele 3 legi: -legea statului pe teritoriul caruia unul dintre ei isi are resedinta obisnuita la data alegerii -legea statului a carui cetatenie o are unul dintre ei la data alegerii -legea statului unde sotii si-au stabilit prima resedinta obisnuita comuna dupa celebrarea casatoriei. In ceea ce priveste conventia propriu-zisa de alegere a regimului matrimonial, se poate incheia fie inainte de celebrarea casatoriei, fie in timpul sau dupa incheierea casatoriei.

2. In al doilea rand, daca partile nu au ales legea, se va proceda la o determinare obiectiva a legii; se va aplica legea care guverneaza efectele geneale ale casatoriei, deci legea din art 2589 N.C.civ.

Domeniul legii aplicabile(fie ca e determianta de catre parti, fie printr-o determinare obiectiva) stabileste urmatoarele: Conditiile de validitate a conventiei privind alegerea legii aplicabile Conditiile de validitate a conventiei matrimoniale Limitele alegerii regimului matrimonial Posibilitatea schimbarii regimului matrimonial Continutul patrimoniului fiecaruia dintre soti, adica drepturile sotilor asupra bunurilor si regimul datoriilor lor Incetarea si lichidarea regimului matrimonial si impartirea bunurilor comune

Legea aplicabila conditiilor de forma Potrivit art 2594 N.C.civ., conditiile de forma cerute pentru incheierea conventiei matrimoniale sunt fie cele prevazute de legea care guverneaza fondul conventiei matrimoniale, fie legea locului unde conventia matrimonial se incheie (lex loci actus).

3.

Ocrotirea tertilor- art 2595 N.C.civ. Masurile de publicitate si opozabilitate a regimului matrimonial fata de terti sunt supuse legii care guverneaza fondul regimului matrimonial.

d. Legea aplicabila divortului si separatia de corp Trebuie sa vb de reglementarea de lege lata si de o reglementare care se va aplica incepand cu 21 iunie 2012. De lege lata, legile aplicabile divortului si separatiei de corp sunt guvernate de dispozitiile articolelor 2597- 2602 N.C.civ. Acestea prevad posibilitatea sotilor de a determina legea aplicabila si, daca nu o fac, se aplica localizarea obiectiva. Art 2597 N.C.civ. prevede ca sotii pot alege una dintre urmatoarele 5 legi(rezulta ca nu e vb de o relatie in scara, ci de o enumerare alternativa): Legea resedintei lor obisnuite comune la data alegerii Legea ultimei resedinte obisnuite comune daca cel putin unul dintre ei mai locuieste acolo la data conventiei Legea cetateniei unuia dintre soti Legea statului pe teritoriul caruia sotii au locuit cel putin 3 ani

Legea romana Conventia de alegere a legii aplicabile divortului trebuie incheiata in scris, semnata si datata de soti. Daca sotii nu hotarasc legea aplicabila divortului, se procedeaza la o localizare obiectiva, si anume, se poate alege de catre instanta una dintre urmatoarele 5 legi:

Legea resedintei obisnuite comune la data cererii de divort In lipsa, legea statului pe teritoriul caruia sotii au avut ultima resedinta obisnuita comuna daca cel putin unul dintre ei mai locuieste acolo la data divortului In lipsa, legea cetateniei comune a sotilor la data introducerii divortului In lipsa, legea ulimei cetatenii comune a sotilor daca cel putin unul dintre ei mai pastreaza acea cetatenie In lipsa, legea romana. Daca legea straina determinata portivit regulilor de mai sus nu permite divortul sau il admite in conditii extreme de restrictive, se aplica legea romana daca unul dintre soti e, la data cererii de divort, cetatean roman sau are resedinta obisnuita in Romania. In art 2602 N. C. civ. in legatura cu legea aplicabila separatiei de corp, se aplica mutatis mutandis regulile de la divort. In domeniul legii aplicabile divortului intra, mai ales, urmatoarele aspecte: -motivele de divort -efectele divortului cu privire la relatiile personale dintre soti, la capacitatea lor de exercitiu, la relatiile patrimoniale dintre soti.

Procedura divortului (ordinatoria litis) Nu este supusa legii divortului, ci legii instantei sesizate (lex fori).

Din 21 iunie 2012, va intra in vigoare Regulamentul UE nr. 1259/2010 al Consiuliului de punere in aplicare a unei forme de cooperare consolidata in domeniul legii aplicabile divortului si separatiei de corp. Acesta se numeste Roma 3. Roma 3, spre deosebire de Roma 1 si Roma 2, nu e aplicabil in toate statele membre ale UE, e doar o forma de cooperare consolidata. Exista o decizie a Consiliului din 12 iulie 2010 (Decizia 405/2010) care a aprobat forma de cooperare consolidata intre urmatoarele state: Belgia, Bulgaria, Germania, Spania, Italia, Letonia, Luxemburg, Ungaria, Malta, Austria, Portugalia, Romania si Slovenia; Grecia a avut o tentativa si s-a retras. In esenta, cu oarecare variatii, Regulamentul Roma 3 aplica aceleasi reguli ca cele existente in NC.civ.; se face si aici o distinctie intre legea aplicabila prin vointa partilor si localizarea obiectiva. In ceea ce priveste legea aplicabila prin vointa partilor, acestea pot stabili una dintre urmatoarele 4 legi: Legea resedintei lor obisnuite comune la data acordului

Legea ultimei lor resedinte comune daca unul dintre soti mai locuieste acolo Legea cetateniei unuia dintre soti Legea forului.

Se pune aceeasi conditie de forma: acordul trebuie sa fie scris, semnat si datat de ambii soti, iar in lipsa alegerii sunt aplicabile 4 legi in scara: Legea resedintei obisnuite comune la data sesizarii instantei de judecata Legea ultimei resedinte obisnuite comune, cu anumite conditii privind timpul cat sotii au locuit acolo Legea cetateniei ambilor soti Lex fori

Ultimul aspect care tine de casatorie este nulitatea casatoriei. e. Nulitatea casatoriei -Legea aplicabila e reglementata in art. 2588 NC.civ - legea care guverneaza incheierea casatoriei se aplica si nulitatii si efectelor nulitatii casatoriei. -Art 2588 N.C.Civ. contine si o prevedere privind o conditie de reciprocitate in reglementare (de regula, nu exista reciprocitate): Nulitatea unei casatorii incheiate in strainatate cu incalcarea conditiilor de forma poate fi admisa in Romania numai daca sanctiunea nulitatii este prevazuta si in legea romana. Rezulta ca incalcarea conditiilor de forma la incheierea casatoriei intr-un sistem strain poate fi admisa de instantele romane numai daca si in strainatate se sanctioneaza cu nulitatea; de aici rezulta reciprocitatea, dubla incriminare.

Legea aplicabila filiatiei, inclusive adoptiei Art 2603-2610 N.C.Civ reglementeaza 3 mari probleme: 1. Legea aplicabila filiatiei copilului din casatorie 2. Legea aplicabila filiatiei copilului din afara casatoriei 3. Legea aplicabila adoptiei.

1. Art 2603 alin (1) prevede: filiatia copilului din casatorie se stabileste portivit legii care, la data cand s-a nascut, carmuieste efectele generale ale casatoriei parintilor sai. Rezulta ca se aplica solutiile conflictuale din art 2589 privind efectele generale ale casatoriei (art 2589 e un art la care multe alte texte trimit) Prin expresia la data cand s-a nascut se solutioneaza conflictul mobil de legi in favoarea legii vechi (adica legea din momentul nasterii copilului) chiar daca, ulterior, parintii si-ar fi schimbat cetatenia sau resedinta.

In domeniul legii filiatiei intra in mod esential: a. Stabilirea filiatiei: -filiatia fata de mama -filiatia fata de tata -modalitatile de stabilire a paternitatii -regimul stabilirii paternitatii -prezumtii -tagaduirea paternitatii -sfera persoanelor care pot introduce actiunea respectiva -prescriptie Actele de procedura (actiunea in stabilirea paternitatii, actiunea in tagada paternitatii) sunt supuse legii forului (al instantei sesizate).

b.Efectele filiatiei (raporturile personale si patrimoniale dintre parinti si copii, dobandirea numelui de catre copil) sunt guvernate de legea filiatiei copilului din casatorie.

2. Art. 2605 N.C.Civ. prevede ca filiatia copilului din afara casatoriei se stabileste potrivit legii nationale a copilului de la data nasterii sale (lex patriae); constructia de la data arata ca are prioritate legea veche. Copilului care are mai multe cetatenii straine la nastere (altele decat cetatenia romana) i se aplica legea care ii este cea mai favorabila. In domeniul legii aplicabile filiatiei copilului din afara casatoriei intra: a.stabilirea filiatiei fata de mama, stabilirea filiatiei fata de tata, regimul recunoasterii si contestarilor de filiatie, regimul stabilirii paternitatii copilului din afara casatoriei. b.efectele filiatiei: relatiile dintre parinti si dintre parinti si copil sunt supuse legii nationale a copilului din momentul nasterii sale.

3. Legea aplicabila adoptiei

Presupune cel putin patru subprobleme: a.conditiile de fond ale adoptiei b.conditiile de forma ale adoptiei c.efectele adoptiei d.incetarea/desfacerea adoptiei e.nulitatea adoptiei

a.Conditiile de fond cerute pentru incheierea adoptiei sunt stabilite de legea nationala a adoptatorului si a adoptatului; rezulta ca pentru a se incheia o adoptie international trebuie indeplinite conditiile de fond atat din tara adoptatorului cat si din tara adoptatului cetatean strain. O situatie speciala exista pentru sotii care adopta impreuna sau un sot adopta copilul celuilalt sot; pt aceasta situatie se aplica legea care guverneaza efectele generale ale casatoriei sotilor (art 2589) b.Forma adoptiei-art 2609 E supusa legii statului pe teritoriul caruia se incheie (lex loci actus) c.Efectele adoptiei sunt guvernate de legea nationala a adoptatorului pentru ca copilul intra in familia adoptatorului. Situatie speciala a sotilor adoptatori - cand efectele adoptiei sunt guvernate de art 2589 (efectele generale ale casatoriei lor) d.Desfacerea adoptiei urmeaza, insa, legea care guverneaza efectele adoptiei si anume se va aplica legea nationala a adoptatorului, iar in cazul adotiei de catre soti, legea care guverneaza efectele generale ale casatoriei sotilor adoptatori. e.Nulitatea adotptiei Daca nulitatea e de fond, se aplica legea privind conditiile de fond ale adoptiei. Daca nulitatea e de forma, se aplica legea privind forma adoptiei.

Legea aplicabila obligatiei de intretinere Art 2612 N.C.Civ are o norma de trimitere: legea aplicabila obligatiei de intretinere se determina portivit reglementarilor dreptului Uniunii Europene, adica potrivit Protocolului de la Haga din 23 nov 2007 privind legea aplicabila obligatiilor de intretinere.

Protocolul de la Haga a fost implementata, pentru ca e o conventie universala, in dreptul UE printr-o decizie a Consiuliului (Decizia nr 941/2009) privind adoptarea de catre UE a Protocolului de la Haga. De retinut ca Protocolul de la Haga e conectat, e legat de un regulament al UE, adica Regulamentul 4/2009 privind competenta, legea aplicabila, recunoasterea si executarea hotararilor si cooperarea in materia obligatiilor de intretinere. Regulamentul 4/2009 e referitor, mai ales, la aspectele de procedura (competenta, recunoasterea si executarea hotararilor), motiv pentru care vom reveni asupra lui in cadrul procesului civil international. Un singur text se refera la legea aplicabila, art 15, care trimite la Protocolul de la Haga din 2007. Rezulta ca, in final, exista o singura reglementare, Protocolul de la Haga, care instituie o regula generala referitoare la obligatiile de intretinere si cateva reguli speciale. Regula generala (art 3 din Protocol) presupune ca obligatiile de intretinere sunt supuse legii statului in care creditorul obligatiei de intretinere isi are resedinta obisnuita. Regulile speciale nu deroga de la regula generala decat in cazul in care regula generala nu poate fi utilizata de catre creditor (creditorul nu poate obtine intretinere in temeiul ei). In aceasta situatie, regulile speciale cele mai importante sunt: a.In cazul relatiei dintre parinti si copii (unii fata de ceilalti)-art 4- daca creditorul nu poate obtine intretinere de la debitor potrivit regulii generale, se va aplica lex fori. b.Obligatia de intretinere intre soti si fostii soti- oricare dintre soti, care e creditorul obligatiei de intretinere, are dreptul sa invoce legea statului cu care casatoria a avut cele mai stranse legaturi, mai ales legea ultimei resedinte comune a sotilor. Aceste reguli privesc o localizare obiectiva a obligatiei de intretinere. Protocolul de la Haga permite si o exprimare a autonomiei de vointa a sotilor (lex voluntatis); art 8: creditorii si debitorii obligatiei de intretinere pot conveni sa desemneze ca aplicabila obligatiei de intretinere una dintre urmatoarele legi, alternative: a.legea cetateniei oricaruia dintre ei la data conventiei; b.legea resedintei obisnuite a oricaruia dintre ei la data conventiei c.legea unde sunt situate bunurile oricaruia dintre ei sau de legea aplicabila divortului sau separatiei de corp. Domeniul de aplicare a legii obligatiei de intretinere (aspectele care intra in continutul legii obligatiei de intretinere): Persoana creditorului si a debitorului si ordinea de prioritate daca exista mai multi debitori Daca si in ce masura creditorul poate solicita intretinerea si daca o poate solicita sau nu retroactiv Baza de calcul pentru valoarea intretinerii si eventual ei indexare

Termenul de prescriptie sau decadere

In art 14 din Protocolul de la Haga se prevede o masura de protectie a ordinii publice de dip bilaterala (nu numai de dip, ci si din orice sistem de drept): chiar daca legea aplicabila dispune altfel, pentru a se stabili cuantumul obligatiei de intretinere se va tine seama de nevoile creditorului si de resursele debitorului (se va ajusta legea aplicabila, stabilindu-se o proportie rationala intre nevoi si resurse). In materia obligatiei de intretinere exista si o conventie internationala care se ocupa de un aspect special, dar e foarte importanta si practica. E vorba de Conventia de la Haga din 23 nov 2007 privind obtinerea pensiei de intretinere in strainatate pentru copii si alti membri ai familiei. Aceasta Conventie de la Haga a fost, de asemenea, implementata in UE, prin Decizia 432 a Consiliului din 9 iunie 2011 privind aprobarea in numele UE a Conventiei de la Haga privind obtinerea pensiei de intretinere in strainatate pentru copii si alti membri ai familiei. Ratiunea acestei conventii este aceea de a stabili procedura; obiectul conventiei este acela de a asigura eficacitatea obtinerii pensiei de intretinere in strainatate pentru copii si alti membri ai familiei. Conventia instituie un sistem global de cooperare intre statele contractante; conventia e complexa, prevede un intreg sistem de cooperare, fiecare stat e obligat sa desemneze o autoritate centrala de executare a acestor sarcini (in Romania- Ministerul Justitiei) si orice persoana interesata poate introduce o cerere la aceste autoritati care sunt obligate sa le transmita autoritatilor competente. Conventia contine si prevederi foarte importante privind recunoasterea si executarea hotararilor pronuntate de o instanta sau de o alta autoritate cu privire la obtinerea pensiei de intretinere in strainatate, dar aceste probleme tin de procesul civil international.

Legea aplicabila ocrotirii minorului Legea aplicabila ocrotirii majorului am studiat-o deja, fiind o chestiune de capacitate- art 2578 N.C.Civ. Legea aplicabila ocrotirii minorului art 2611 N.C.civ. se limiteaza la o norma de trimitere; legea aplicabila se stabileste potrivit unei conventii internationale. E vorba de conventia privind competenta, legea aplicabila, recunoasterea, executarea si cooperarea cu privire la raspunderea parinteasca si masurile privind protectia copiilor- Conventia de la Haga din 19 oct 1996. Aceasta conventie a fost ratificata de Romania prin Legea 361/2007; conventia are ca obiect stabilirea legii aplicabile raspunderii parintesti si privind protectia copilului, indiferent de forma de organizare a protectiei (ocrotire parinteasca, tutela sau curatela- se aplica tuturor acestor forme). Conventia are reglementari de competenta, recunoastere si executare, dar acestea se studiaza la procesul civil international; are si cateva reglementari referitoare la legea aplicabila, si anume: In exercitarea competentelor pe care le au cu privire la raspunderea parinteasca si protectia copilului, autoritatile vor aplica legea lor nationala; rezulta ca se aplica lex fori sau auctor regit actum

In domeniul atribuirii sau incetarii raspunderii parintesti, atunci cand nu e necesara interventia unei autoritati, se aplica legea resedintei obisnuite a copilului - in momentul in care se pune problema adoptarii acelei masuri de protectie; se aplica deci legea resedintei obisnuite a copilului.

CURS 7 Norme conflictuale privind bunurile statutul real al bunurilor Statutul real reprezinta ansamblul elementelor care configureaza regimul juridic al bunurilor. Norma conflictuala regula in materia bunurilor poate fi gasita in art. 2613 alin. 1 NCC: Posesia dr de proprietate si celelate dr reale asupra bunurilor, inclusiv cele de garantii reale sunt carmuite de legea locului unde acestea se afla sau sunt situate. Dpdv al structurii normei conflictuale, continutul normei: posesia, dr. de propr. si celelalte dr. reale inclusiv garantiile reale. Pct. de legatura: locul situarii bunurilor. Aceasta norma conflictuala are in vedere atat bunurile mobile cat si imobile - se face trimitere la legea locului unde bunurile: sunt situate priveste bunurile imobile; se afla priveste bunurile mobile. Are caracter imperativ si trebuie aplicata afara daca se prevede altfel prin dispozitii speciale. Domeniul de aplicare al legii statutului real: 1. Bunurile asupra carora pot exista dr reale si clasificarea acestor bunuri lex rei site stabileste dc un bun e sau nu in circ civil, daca asupra unui bun pot fi constituite dr reale in mod liber sau cu anumite restrictii, calificarea bunurilor in mobile si imobile se face de catre lg locului situarii lor. 2. Lg locului situarii bunurilor stabileste si dr reale care pot exista asupra bunurilor: dc e susceptibil de proprietate, privilegii, gaj, ipoteca etc. 3. Modurile si conditiile de dobandire, transmitere si stingere a dr reale. Se va face distinctie intre moduri originare (specifice) si cele nespecifice. a. Moduri originare: ocupatiunea, accesiunea, uzucapiunea, inscrierea in Cartea Funciara,modurile de stingere a dr reale: prescriptia extinctiva, exproprierea, sunt supuse legii situarii bunurilor b.

confiscarea

toate

Moduri nespecifice de dobandire a dr reale asupra bunurilor: testamentul si contractul. Acest 2 tipuri de acte juridice sunt supuse sub anumite aspecte unei legi iar sub alte aspecte altei legi. Aspectele reale ce tin de ctr si tesatam aspecte ce priv dobandirea dr reale sunt supuse lg locului situarii bunului in

urmatoarele aspecte: dobandirea dr reale, transmiterea proprietatii, suportarea riscului lucrului, traditiunea, formele de publicitate cu privire la bunurile respective. Alte probl priv la ctr si tesatamente (capacitatea de a contracta, capacitatea de a testa) sunt supuse legii personale, a partilor sau a testatorului iar nu lg locului situarii bunului. Conditiile de forma a incheierii actelor legea contr/testa. Cond de fond si efectele actelor juridice sunt supuse legii actului fie ca e testam fie ca e contr. 4. Formele de publicitate priv la bunuri sunt supuse legii locului situarii

5. Prerogativele, continutul dr reale asupra bunurilor prerog conf titularului bunului respectiv legea locului situarii bunului guverneaza in primul rand atributele conferite de dr reale titularilor acestora (ex: la dr de propr. posesia, folosinta si dispozitia sunt indicate de lg locului situarii bunului; la fel si limitele exercitarii acestor prerogative), modul de exercitare a prerog respecitve (ex: terenurile, instrainarea si impartirea lor modalit de exercitare a dr de propr.; regulile priv la construirea cladirilor) 6. 7. 8. 9. Mijloacele de aparare a dr asupra bunurilor Regimul posesiei si actiunile posesorii Regimul obligatiilor propter rem privite ca accesorii ale dr reale Modurile de urmarire si de executarre silita asupra bunurilor

Exista anum categ de bunuri care nu sunt supuse regulii generale (lg locului situarii lor): bunuri aflate in curs de transport mijloace de transport titluri de valoare (cambie, bilet la ordin, cec) drepturile asupra creatiei intelectuale drepturile de creanta

Toate aceste categorii de bunuri beneficieaza de solutii speciale in ncc. (art. 2617-2632) Norme conflictuale privind succesiunea (mostenirea) Regula (art. 2633 ncc): Mostenirea este supusa legii statului pe teritoriul caruia defunctul a avut la data mortii resedinta obisnuita. Continut: mostenirea; punctul de legatura: resedinta obisnuita a defunctului de la data mortii. Legea aplicabila mostenirii lex succesionis, in modalitatea in care e solutionata de ncc, ofera o solutie de noutate. Anterior, pt mostenire se facea distinctia intre mostenirea mobiliara si imobiliara. Cea mobiliara legea cetateniei defunctului; cea imobiliara legea locului situarii bunurilor imobile. Exceptia de la regula (art. 2634 ncc): exceptia consta in faptul ca nu mai e reglementata legea aplicabila mostenirii de catre legiuitor ci este lasat defunctul sa-si aleaga legea pe care o considera potrivita pentru succesiunea sa = posibilitatea defunctului de a-si alege lex succesionis. O pers poate sa aleaga ca lege aplicabila mostenirii in ansamblul ei (ca universalitate de bunuri) legea statului a carui cetatenie o are. => desi legiuitorul spune ca lex

succesionis e legea resedintei obisnuite, persoana in cauza poate alege legea cetateniei. Existenta si validitatea consimtamantului exprimat prin declaratia de alegeare a legii aplicabile sunt supuse legii alese pt a carmui mostenirea. In materia mostenirii, acestea sunt cele 2 posibilitati: reglementarea legala sau alegerea defunctului. (!) Cand se vorbeste de mostenire, se are in vedere atat mostenirea legala cat si cea testamentara. (!) Domeniul lex succesionis (art. 2636 ncc) 1. 2. Momentul deschiderii succesiunii este reglem de lg succesiunii. Persoanele cu vocatie de a veni la mostenire Distinctie intre mostenirea legala si cea testamentara.

- Cea legala: legea aplicabila succesiunii guverneaza: a. sfera persoanelor chemate la mostenire b. ordinea in care vin la mostenire c. determinarea cotelor din mostenire d. reprezentarea succesorala e. regimul rezervei succesorale si al cotitatii disponibile f. regimul drepturilor succesorale ale sotului supravietuitor - Cea testamentara: vor fi avute in vedere reglementari speciale si vom vorbi despre legea aplicabila conditiilor dde fond si de forma ale testamentului. Reglementarile speciale art. 2634 ncc posibil alegerii unei lg succesionis de catre defunct Lg aplicabila fondului si formei testamentului pentru ca testamentul e un act juridic unilateral, acesta e supus unor legi diferite in functie de problemele in discutie: Capacitatea de a dispune prin testament supusa legii persoanle a testatorului Incapacitatea de a dispune prin testament forma a incapacitatii de folosinta se sublasifica in incapacitate aabsoluta si relativa. Incapacitatile absolute de a dispune prin testament, pt ca au legatura cu persoana testatorului vor fi supuse legii persoanle a testatorului. Incapacitatile relative care vizeaza ocrotirea testatorului in relatie directa cu persoana gratificata sunt guvernate de lega mostenirii. Sanctiunile pentru incalcarea incapacitatilor sunt supuse de asemenea legii personale sau legii mostenirii dupa cum incapacitatile sunt relative sau absolute. (ii) Consimtamantul si cauza testamentului precum si viciile de consimtamant sunt guvernate de legea succesiunii.

(i)

(iii)

(iv)

Obiectul testamentului (legatul) este supus legii succesiunii care guverneaza urmatoarele elemente: conditiile de validitate a legatului, prevederile referitoare la rezerva succesorala si cotitatea disponibile, limitele dreptului dde a dispune prin testament, desemnarea si puterile conferite executorului testamentar, cazurile de ineficacitate a legatelor. Forma testamentului - art. 2635 ncc Solutia oferita de legiuitor pentru recunoasterea validitatii testamentului dpdv al formei este foarte avantajoasa testamentului prin faptul ca prevede o suita de legi care pot fi alternativ respectate si daca conditiile pentru incheirea testamentului din oricare dintre aceste legi sunt indeplinite, testamentul e valabil.

pe plan spatial dpdv al formei, testamentul e valabil daca indeplineste oricare din urmatoarele legi: legea nationala a testatorului; legea resedintei obisnuite a testatorului; legea locului unde actul a fost intocmit, modificat sau revocat; legea situatiei imobilului ce formeaza obiectul testamentului; legea organului sau a instantei care indeplineste procedura de transmitere a bunurilor mostenite. pe plan temporal dpdv al formei, testamentul este valabil daca respecta cconditiile prevazute de oricare din urmatoarele legi: legea in vigoare la data la care a fost intocmit, modificat sau revocat; sau legea in vigoare la data decesului testatorului.

3. Calitatile cerute pentru a mosteni = nedemnitatea succesorala si capacitatea succesorala. Capacitatea succesorala (capacitatea de a fi subiect de drept la deschiderea mostenirii) este supusa legii succesiunii. Nedemnitatea succesorala (conditiile pentru a fi retinuta neddemnitatea, modul ei de operare, efectele produse) este guvernata de legea succesiunii. 4. Posesia asupra succesiunii = sezina. Legea succesiunii arata care dintre mostenitori au caracter de mostenitori sezinari si care sunt efectele asupra mostenirii. Totusi, procedura privitoare la intrarea in posesie a mostenirii, competenta autoritatii publice raspunzatoare cu intrarea in posesie, sunt probleme ce tin de legea autoritatii sessizate. 5. Conditiile si efectele optiunii succesorale Legea succesiunii reglementeaza persoanele care pot fi subiecte ale dreptului de optiune succesorala, optiunile pe care aceste persoane le au (de a accepta, refuza, accepta sub beneficiu de inventar) termenele de acceptare a mostenirii si efectele optiunii succesorale. 6. Obligatia mostenitorilor de a suporta pasivul succesoral Legea mostenirii arata intelesul notiunii de pasiv succesoral, care sunt mostenitorii obligati sa suporte pasivul si limitele (ultra vires hereditatis sau intra vires hereditatis). 7. Partajul succesoral legea succesiunii determina astfel persoanele care pot cere impartirea succesiunii, problemele de procedura in acest domeniu merg dupa legea autoritatii sesizate (lex fori). Dreptul statului asupra mostenirii vacante potrivit disp art 2636 alin 2 ncc, In cazul in care conform legii aplicabile mostenirii, succesiunea este vacanta, bunurile situate, sau dupa caz aflate pe teritoriul Romaniei sunt preluate de statul roman in temeiul dispozitiilor legii romane privitoare la atribuirea bunurilor unei succesiuni vacante. Norme conflictuale in materia actelor juridice

Temeiul legislativ este Regulamentul Roma I care priveste forma contractelor, fondul contractelor si norme conflictuale privind acte juridice accesorii contractelor. Celelalte probleme referitoare la actele juridice: legea aplicabila actelor juridice unilaterale si aspectele de drept comun privind regimul actelor juridice sunt guvernate de ncc art. 2637 2646. Legea aplicabila formei contractului In ceea ce priveste forma contractului, potrivit art. 11 din Reg. Roma I, se face o distinctie intre contractele incheiate intre persoane aflate in aceeasi tara si contracte incheiata intre persoane aflate in tari diferite (nu intre prezenti si absenti!). - Legea aplicabila formei contractelor incheiat intre persoane aflate in aceeasi tara Potrivit art. 11 alin 1 Roma I, Contractul incheiat intre persoane sau reprezentanti ai acestora aflati in aceeasi tara, esste considerat valabil dpdv al formei daca indeplineste conditiile de forma prevazute de legea care le reglementeaza pe fond, in conformitate cu prezentul regulament sau in conformitate cu legea tarii in care se incheie contractul. Continutul normei conflictuale: forma contractului intre persoane aflate in aceeasi tara. Legatura normei conflictuale: legea fondului contractului/ legea locului incheierii contractului (lexx loci contractus). - Legea aplicabila formei contractelor incheiat intre persoane aflate in state diferite Potrivit art. 11 alin 2 Roma I: Contractul incheiat intre persoane sau reprezentantii lor care se afla in tari diferite la momentul incheierii contractului este considerat valabil dpdv al formei daca indeplineste conditiile de forma prevazute in una din urmatoarele legi: legea fondului contractului, legea oricareia dintre tarile in care se afla oricare dintre parti sau reprezentantii acestora la momentul incheierii contractului, sau legea tarii in care isi avea resedinta obisnuita oricare dintre partile contractante la momentul incheierii contractului. Continutul normei conflictuale: forma contractului intre persoane aflate in tari diferite. Legatura: oricare dintre cele 3 legi enumerate. Notiunea de resedinta obisnuita potrivit art. 19 din Roma I vizeaza 3 categ de situatii: 1. In cazul societatilor sau al altor organisme constituite sau nu ca persoane juridice, resedinta obisnuita este acolo unde se afla sediul administratiei lor centrale . 2. In cazul persoanelor fizice (care actioneaza in exercitarea activitatii profesionale), resedinta obisnuita se afla la locul sediului principal de activitate. 3. In cazul contractelor incheiate prin sucursale sau agentii, resedinta obisnuita este la locul unde unitatea de lucru respectiva se afla. Art. 11 alin 3 :Actele juridice unilaterale aflate in legatura cu un contract este valabil dpdv al formei daca indeplineste condtitiile de forma din oricare din urmatoarele legi: legea care guverneaza contractul pe fond; legea statului in care actul este incheiat; legea tarii in care autorul actului isi are resedinta obisnuita la data incheierii acestuia.

CURS 8 Legea aplicabila formei actelor juridice (continuare)

Art 11 Regulamentul Roma 1 prevederi legate de 3 situatii speciale: - legea aplicabila formei actelor juridice unilaterale care au legatura cu un contract (Regulamentul Roma 1 reglementeaza regulile aplicabile contractelor, dar daca un act juridic unilateral are legatura cu un contract, atunci Roma 1 are o prevedere cu privire la acesta) => art 11 alin 3 - actul juridic unilateral menit sa produca efecte juridice, aflat in legatura cu un contract incheiat sau care urmeaza sa fie incheiat este considerat a fi valabil dpdv al formei daca indeplineste cerintele de forma prevazute de una dintre urmatoarele 3 legi: - legea care reglemnteaza contractul pe fond sau - legea tarii in care a fost incheiat actul unilateral sau - legea tarii in care autorul actului unilateral isi avea resedinta obisnuita la data incheierii actului unilateral. E vorba de aplicarea a 3 legi alternativ => oricare poate guverna un act juridic unilateral care are legatura cu un contract. - legea aplicabila formei unui contract incheiat cu consumatorii contractele incheiate cu consumatorii beneficiaza de o atentie deosebita in reglementarile europene art 11 alin 4 prevede din acest punct de vedere al formei contractelor incheiate cu consumatorii o exceptie: regulile generale din art precedente nu se aplica in cazul contractelor incheiate cu consumatorii, pentru acestea forma contractului fiind supusa legii tarii unde consumatorul isi are resedinta obisnuita. A doua exceptie e reglementata in art 11 alin 5 si se refera la contractele care au ca obiect un drept real imobiliar sau un drept de locatiune asupra unui imobil => contractul care are un asemenea obiect e supus conditiilor de forma prevazute de legea locului unde bunul imobil este situat. In acest caz se aplica norma conflictuala lex rei sitae sau lex situs. Sunt cateva conditii pe care Regulamentul Roma 1 le prevede pentru aplicarea acestei dispozitii, dar retinem doar atat. Regulamentul Roma 1 reglementeaza legea aplicabila obligatiilor contractuale. Pentru actele juridice unilaterale care exced prevederilor din Regulamentul Roma 1 precum si pentru contractele care exced Regulamentului Roma 1 raman aplicabile dipozitiile NCC care contine prevederi privind legea aplicabila actului juridic in art de la 26372639. In aceste texte sunt cuprinse atat legea aplicabila formei cat si legea aplicabila fondului actului juridic. Legea aplicabila formei art 2639 NCC conditiile de forma ale unui act juridic sunt supuse legii care carmuieste fondul actului. Asadar, solutia conflictuala regula = forma actului juridic unilateral e supusa aceleiasi legi care guverneaza si fondul, ratiunea fiind aceea de a unifica legea aplicabila. Totusi, un act juridic este valabil dpdv al formei daca indeplineste conditiile de forma prevazute de una din urmatoarele legi (3 solutii conflictuale alternative): a) legea locului unde actul a fost incheiat principiul locus regit actum, se aplica lex loci = > un act unilat e valabil dpdv al formei daca indeplineste conditiile de forma ale locului unde a fost incheiat. b) legea cetateniei sau legea resedintei obisnuite a persoanei care a consimtit la incheierea respectivului act=>se aplica lex patriae sau legea resedintei obisnuite = lex domicili. c) daca indeplineste conditiile prevazute de legea autoritatii care examineaza valabilitatea actului respectiv => se da castig de cauza principiului auctor regit actum. Legea aplicabila mijloacelor de proba a actului juridic

Proba a fosta analizata prin corelatie cu forma actului. In Regulamentul Roma 1 exista in art 18 alin 2 o prevedere privind proba contractul poate fi probat prin mijloacele admise de legea forului sau de una din legile care guverneaza forma actului juridic, cu conditia ca mijloacele de proba respective sa fie administrate in fata instantei sesizate. Asadar, proba unui act juridic, contract, va fi supusa in primul rand legii forului sau oricareia dintre legile care guverneaza forma actului. Domeniul legii aplicabile formei actului juridic in acesta intra urmatoarele elemente: a) forma in care actul juridic poate fi exteriorizat adica in sensul de negotium => legea formei ne va raspunde la urmatoarele probleme/intrebari: daca actul juridic trebuie sa imbrace sau nu o forma scrisa; daca forma scrisa, in cazul in care exista, e ad validitatem sau ad probationem = caracterul cerintei de forma; daca e necesara pentru incheierea valabila a actului remiterea materiala a actului; b) conditiile de redactare a actului juridic = conditiile actului privit ca instrumentum probationis sub acest aspect legea formei ne va spune: daca actul trebuie sa indeplineasca anumite conditii speciale de forma (daca trebuie sa contina anumite mentiuni speciale = act multiplu, mentiunea bun si aprobat); daca actul e solemn, acesta ne spune conditiile de incheiere a unui act solemn; care sunt persoanele care sunt competente sa instrumenteze actul solemn (notar/judecator) c) durata valabilitatii actului d) conditiile de forma ale conventiilor de forma asupra probelor e) sanctiunile in cazul nerespectarii conditiilor de forma Domeniul legii aplicabile probei actului juridic legea care guverneaza proba actului e cea care va determina urmatoarele elemente: a) forta probanta a actului juridic si problema a admisibilitatii inscrisurilor ca mijloace de proba preconstituite b) ce forta probanta/doveditoare are inscrisul daca face dovada pana la inscrierea in fals sau numai pana la proba contrarie c) care e valoarea datei inscrisului sub semnatura privata dobandeste sau nu data certa d) regimul inceputului de dovada scrisa e) conditiile de valabilitate si forta probanta a copiei unui act juridic f) admisibilitatea probei testimoniale a actului juridic

Legea aplicabila conditiilor de fond ale actului juridic (tot ceea ce nu e forma ):

- conditii de incheiere a actului juridic - efectele actului - executarea actului - transmiterea si stingerea efectelor actului juridic Exista doua solutii pentru rezolvarea acestei probleme: 1. Desemnarea legii care guverneaza fondul de catre parti = lex voluntatis; continutul normei conflictuale il reprezinta norma de fond, iar punctul de legatura este vointa partilor. Lex voluntatis este expresia principiului libertatii contractuale a partilor. 2. Daca nu s-a ales de catre parti legea aplicabila actului juridic, judecatorul/arbitrul competent sa solutioneze un litigiu cu privire la actul respectiv va trebui sa procedeze la o localizare obiectiva a actului juridic. 1. Lex voluntatis Isi are izvorul pe de o parte in reglementarile Regulamentului Roma 1, art 3 si pe de alta parte in dispozitiile NCC roman, art 2637, atunci cand e vorba de acte unilaterale sau alte contracte decat cele pe care Roma 1 le reglementeaza. Se porneste de la reglementarea comunitara, iar daca acolo nu exista dispozitii in acest sens, se merge la NCC. Izvorul vointei partilor posibilitatea partilor de a alege legea aplicabila unui contract izvoraste din lege, adica din vointa unui legiuitor. Nu exista un contract fara lege, adica vointa partilor nu exista prin ea insasi, ci se impune pentru ca legiuitorul i-a permis acest lucru. Modalitatile de exprimare a vointei partilor sunt doua modalitati de exprimare a acesteia prevazute si in Regulamentul Roma 1 si in NCC: alegerea expresa de catre parti a legii aplicabile contractului alegerea implicita/tacita

Art 3, alin 1 Regulamentul Roma 1 Contractul e guvernat de legea aleasa de parti. Aceasta alegerea trebuie sa fie expresa sau sa rezulte cu un grad rezonabil de certitudine din clauzele contractuale sau din imprejurarile cauzei. Alegerea expresa = inserarea/inchierea de catre parti a unei clauze de alegere. Aceasta poate consta dintr-o clauza inserata in contractul principal, ceea ce se intampla de regula in practica, fie din incheierea de catre parti a unui contract separat. Clauza contractuala sau conventia separata poarta denumirea de clauza/conventie de electio iuris. Se mai numeste pactum de lege utenda. Clauza de alegere a legii aplicabile, atunci cand e cuprinsa in contract, prezinta o autonomie relativa fata de contractul in care este inserata. Aceeasi autonomie relativa fata de contractul in care e inserata o prezinta si clauza de jurisdictie, care daca se refera la arbitraj s.n. clauza compromisorie. Autonomia relativa implica ideea de autonomie si ideea de legatura. Clauza de electio iuris e autonoma fata de contractul principal, deoarece cauzele de rezolutiune si reziliere si anumite cazuri de nulitate (nulitatea contractului principal ca urmare a nerespectarii unor conditii de valabilitate) a contractului principal nu afecteaza valabilitatea

clauzei de alegere. In aceste situatii rezolutiunea, rezilierea, nulitatea vor fi pronuntate pe temeiul legii alese de parti. Asadar, invalidarea contractului se face pe temeiul legii alese de parti, de aceea exista autonomie. Sub alte aspecte, clauza de alegere urmeaza soarta contractului principal => exista cauze de nulitate convergenta cand nevalabilitatea contractului principal atrage si nevalabilitatea clauzei de alegere. Ex: incapacitatea partilor de a incheia contractul principal atrage incapacitatea partilor de a incheia si clauza; acelasi lucru si pentru viciile de consimtamant. Alegerea expresa e la randul ei de doua feluri: alegere expresa directa cand partile prevad in mod explicit, direct legea care va guverna contractul. Ex: in cazul ivirii unui litigiu intre noi cu privire la (...) se va aplica legea engleza. alegere expresa indirecta cand partile fac trimitere la o conventie internationala, la o reglementare nestatala, contract tip, norma comunitara, conditii generale, care ea contine o clauza de alegere. Ex: conditii generale mai ales in materia contractelor de transport international maritim conditii generale loits?? (asa se aude)

Alegerea tacita se pune o problema de interpretare de catre arbitru/judecator, care va trebui sa aiba in vedere anumite indicii de apreciere a vointei partilor. Indiciile de localizare a contractului se impart in: indicii intrinseci contractului ex: inserarea de catre parti in contract a unei clauze de jurisdictie exclusiva in favoarea instantelor de judecata dintr-un stat; daca partile s-au referit la o uzanta care e aplicabila numai intr-un anumit stat; limba de obicei nu este un indiciu!! indicii extrinseci contractului atitudinea partilor dupa incheierea contractului ex: partile au incheiat un act aditional care face referire la legea altui stat.

Momentul exprimarii vointei partilor partile pot alege legea aplicabila contractului oricand anterior ivirii unui litigiu, iar daca s-a ivit un litigiu si el este pendinte in fata unei instante, se considera ca alegerea poate fi facuta pana la inchiderea dezbaterilor in fond. Intinderea vointei partilor Roma 1, art 3 prin alegerea lor, partile pot desemna legea aplicabila intregului contract sau numai unei parti din acesta. Uneori, probleme majore pot aparea atunci cand partile au ales partial legea aplicabila sau atunci cand partile supun diverse parti ale contractului unor legi diferite = splitting up (recomandarea e sa nu se faca acest lucru). Modificarea legii aplicabile art 3 alin 2 din Roma 1 partile pot conveni in orice moment sa supuna contractul altei legi decat cea care il guverna anterior, dar aceasta alegere ulterioara nu poate aduce atingere valabilitatii formei contractului si nu poate afecta in mod negativ drepturile tertilor. Asadar, partile pot modifica oricand partile contractului si efectele se produc retroactiv, ex tunc. Problema libertatii de alegere de catre parti a legii aplicabile si limitele acestei libertati de alegere in ce granite/limite partile pot alege legea aplicabila partile pot alege ca aplicabila contractului lor orice lege sau numai una din acele legi care au o legatura obiectiva/materiala/reala cu contractul? Exista doua conceptii: conceptia obiectivista raspunsul e nu libertatea de alegerea a partilor e limitata la una din legile cu care contractul are legatura conceptia subiectivista permite partilor sa aleaga ca aplicabila orice lege, chiar si cea care nu are o legatura obiectiva cu contractul

Problema a fost indelung dezbatuta, iar Roma 1 adopta in esenta conceptia subiectivista, chiar daca ea nu are nicio legatura cu contractul, pentru ca se merge pe prezumtia ca partile pot alege o lege care nu are legatura cu contractul pe ratiuni de genul ca ambele parti cunosc mai bine acea lege sau ca acea lege e mai completa. Roma 1 prevede si niste remedii pentru aceasta conceptie subiectivista art 3 alin 3 si 4 art 3 alin 3 daca toate elementele relevante pentru situatia respectiva, in momentul in care are loc alegerea, se afla in alta tara decat in aceea a carei legi a fost aleasa, alegerea facuta de parti nu aduce atingere aplicarii dispozitiilor legii acelei tari de la care nu se poate deroga prin acord => daca partile au ales ca aplicabil contractului lor un sistem de drept care nu are nicio legatura cu contractul, acea lege nu poate inlatura dispozitiunile de ordine publica care s-ar fi aplicat in mod obiectiv daca alegerea nu ar fi fost facuta. Astfel se inlatura frauda la lege. Art 3 alin 4 acelasi rationament se extrapoleaza pentru reglementarile comunitare. Exista si limitari generale ale alegerii legii de catre parti frauda la lege si ordinea publica. 2. Nu exista lex voluntatis Daca partile nu au ales legea aplicabila si nici expres, nici implicit nu exista indicii/elemente din care se poate deduce vointa partilor => se va localiza contractul dupa criterii obiective. Localizarea obiectiva e intotdeauna subsidiara! Criteriile de localizare obiectiva a contractului sunt reglementale in art 4-8 din Regulamentul Roma 1. Din aceste art se desprind trei criterii esentiale/solutii conflictuale de localizare obiectiva a contractului. Aceste trei solutii se aplica in cascada/ succesiv (al doilea se aplica daca primul nu e aplicabil, samd): A) In functie de tipul specific de contract. In art 4 alin 1 si in art 5-8 Roma 1 prevede legea aplicabila anumitor tipuri de contracte. B) Daca A) nu e aplicabil, se aplica legea tarii in care isi are resedinta obisnuita partea contractanta care efectueaza prestatia caracteristica art 4 alin 2. C) Daca A) si B) nu sunt aplicabile, art 4 alin 3 si 4 se aplica legea tarii cu care contractul prezinta legaturile cele mai stranse A) Localizarea contractului in functie de tipul specific de contract art 4 alin 1 si art 5-8. Art 4 alin 1 sunt enumerate in literele de la a) la h) legea aplicabila anumitor tipuri de contracte: legea aplicabila contractului de vanzare-cumparare de bunuri: a) regula generala (contractul de vanzare-cumparare de bunuri e supus legii tarii in care isi are resedinta obisnuita vanzatorul) = lex venditoris si g) situatie speciala contractul are ca obiect bunuri dobandite la licitatie -> e aplicabila legea tarii in care are loc licitatia contractele de prestari de servicii Roma 1 reglementeaza 3 situatii: literele b), e) si f) b) regula generala -> contractul de prestari de servicii e reglementat de legea tarii in care isi are resedinta obisnuita prestatorul de servicii = legea prestatorului de servicii; e) legea aplicabila unui contract special de prestari de servicii = franciza -> legea tarii in care isi are resedinta obisnuita beneficiarul serviciului; f) legea aplicabila contractului de distributie -> acesta e reglementat de legea tarii in care isi are resedinta obisnuita distribuitorul. Roma 1

reglementeaza legea aplicabila altor contracte de prestare de servicii in art 5 (contractele de transport) si majoritatea contractelor incheiate cu consumatorii art 6 si contractele de asigurare din art 7. La litera b) intra urmatoarele contracte de prestari de servicii: mandatul (legea resedintei mandatarului), comisionul (legea resedintei comisionarului), agentia (legea resedintei agentului), expeditia (legea resedintei expeditorului), depozitul (legea resedintei depozitarului), antrepriza (legea resedintei antreprenorului), contractele bancare de credit (legea bancii prestatoare a serviciului) contractele care privesc un drept real imobiliar sau dreptul de locatiune asupra unui imobil literele c) si d) c) contractul privind dreptul real imobiliar sau dreptul de locatiune e reglementat de legea tarii in care e situat imobilul = lex rei sitae; d) contractul de locatiune avand ca obiect folosinta privata si temporara a unui imobil pe o perioada de maximim 6 luni consecutive e reglementat de legea tarii in care isi are resedinta obisnuita proprietarul, cu conditia ca locatarul sa fie o persoana fizica si sa-si aiba resedinta obisnuita in aceeasi tara. In situatia regula de la litera c) intra contractele privind un drept real imobiliar, adica acele contracte care au ca obiect constituirea, transmiterea sau stingerea unui drept real imobiliar, intra contracul de vanzare-cumparare imobiliara, schimbul imobiliar sau donatia imobiliara, intra si dobandirea/ transmiterea/ stingerea dezmembramintelor dreptului de proprietate asupra unui imobil si posesia imobiliara. litera h) orice contract incheiat in cadrul unui sistem multilateral care reuneste sau faciliteaza reuniunea de interese multiple de vanzare-cumparare de instrumente financiare ale tertilor va fi reglementat de o lege unica potrivit normelor specifice aplicabile acelui sistem multimodal. Este vorba in esenta de operatiunile de vanzari-cumparari care au ca obiect instrumente financiare ale tertilor = vanzari de actiuni /obligatiuni/ alte instrumente financiare. Acestea ies din toate regulile, pentru ca sunt in general electronice, iar un punct de sprijin pentru ele este greu de gasit, pentru ca nu intra in nicio categorie de mai sus, pentru ca nu se poate determina un punct de legatura relevant => in aceste sisteme multimodale (sisteme ce au norme nediscretionare) se aplica ca lege unica legea care reglementeaza prin norma nediscretionara intregul sistem.

B) Localizarea obiectiva a contractului art 4 alin 2 Roma 1 daca contractului nu i se aplica alin 1, contractul e reglementat de legea tarii in care isi are resedinta obisnuita partea contractanta care efectueaza prestatia caracteristica. Legea debitorului prestatiei caracteristice se va aplica in acest caz. Exemple care intra in acest caz: - prestatia caracteristica e prestatia partii care intr-un contract translativ de proprietate instraineaza un bun mobil schimbul si donatia de bunuri mobile => la schimb se aplica legea tarii oricaruia dintre coschimbasi, iar la donatie se aplica legea resedintei obisnuite a dotarorului - contractele de inchiriere sau alte contracte prin care se pune la dispozitia unei persoane pe o durata de timp determinata folosinta unui bun mobil debitorul prestatiei caracteristice e locatorul sau comodantul C) Localizare obiectiva prevazuta de art 4 alin 3 si 4 acest criteriu e la randul lui aplicabil in subsidiar fata de primele doua criterii si e compus din doua elemente: - art 4 alin 3 daca din ansamblul circumstantelor cauzei rezulta fara echivoc ca respectivul contract are in mod vadit o legatura mai stransa cu o alta lege decat cea stabilita potrivit criteriilor A) si B), se va aplica aceasta din urma lege = legea tarii cu care prezinta legaturile cele mai stranse

- art 4 alin 4 daca legea aplicabila nu poate fi determinata in temeiul criteriilor A) si B), se va aplica legea tarii cu care contractul prezinta legaturile cele mai stranse. Ambele reglementari fac aplicabila legea tarii cu care contractul prezinta legaturile cele mai stranse. Acest concept de sorginte anglo-saxona e recunoscut sub numele de legea proprie a contractului. Cele doua situatii prevazute de art 4 alin 3 si 4 in care se aplica legea proprie a contractului: alin 3 cand desi ne aflam in fata unui contract numit pentru care criteriul A) spune ceva, daca rezulta in mod vadit si fara echivoc ca acel contract are legaturi mai stranse cu o alta lege, judecatorul poate inlatura acea legea si poate aplica o lege aplicabila dupa criteriile B) si C); alin 4 cand potrivit criteriilor A) si B) nu se poate determina legea. Notiunea de legaturile cele mai stranse judecatorul/arbitrul se va orienta dupa circumstantele cauzei => indicii de localizare obiectiva = elemente care sa convinga ca respectivul contract are legaturi mai stranse cu o lege fata de alta. Si aici exista indicii intrinseci si extrinseci. Daca toate elementele relevante ale unui contract (resedinta, fondul de comert, etc) sunt intr-un stat, se poate considera ca legatura exista cu statul respectiv. Daca contractul se incheie in mod obligatoriu printr-o autoritate publica, se poate considera ca are legatura cu legea autoritatii. In mod traditional, in dreptul roman, un criteriu obiectiv de localizare este locul incheierii contractului. Art 20 din Roma 1 exclude retrimiterea in materia obligatiilor contractuala aplicarea legii oricarei tari determinata potrivit acestui regulament inseamna aplicarea normelor de drept in vigoare cu excluderea normelor de drept international CURS 9 Legea aplicabila altor contracte NUMITE de catre reglamentul Roma1: Contractul de transport - art 5. Roma1 face o distinctie dupa cum este vba despre contractele de transport de marfuri si contractele de straneport de pasageri: Contr de transport de marfuti 2 solutii conflictuale: o Legea aleasa de parti- lex voluntaris: in cazul in care partile nu au ales legea aplicabila, adica opereaza o localizare obiectiva- 2 posibilitati: Se aplica legea tarii in care-si are resedinta obisnuita transportatorul, cu cnditia ca locul de incarcare sau de descarcare sau resedinta obisnuita a exportatorului sa fie, de asemenea, in acea tara; daca aceste conditii nu suntindeplinite, se aplica legea tarii in care este situat locul de livrare convenit de parti; Transport de pasageri, prima solutie conflictuala este legea aleasa de parti, iar in cazul in care nu aleg, aplicabile in scara: o Legea tarii in care-si are resedinta obisnuita pasagerul, dar cu conditia ca locul de plecare sau de destinatie sa fie, de asemenea in tara respectiva; o Daca nu, se aplica legea resedintei obisnuite a transportatorului.

In legatura cu prima solutie conflictuala (posibilitatea partlor de a alege legea aplicabila contractului), reg Roma1 limiteaza/ circumstantiaza sfera legilor intre care partile pot alege= libertate de alegere restransa: Textul spune ca partile pot alege numai intre: legea resedintei obisnuite a pasagerului, sau resedintei obisnuite a transportatorului/ legea sediului administratiei centrale a transportatorului/ locul de predare/ sosire;

In cazul contractului de transport, pentru ambele ipoteze, Roma1 in art 5 al 3 prevede o solutie de salvare: in cazul in care partile nu au ales legea aplicabila contractului, in lipsa alegerii asadar, daca din circumstantele cauzei, din imprejurarile acesteia rezulta fara echivoc ca acel contract are in mod vadit o legatura mai stransa cu o alta lege decat cele mentionate anterior, se va aplica acea lege- este asadar solutia de salvare a legii proprii the proper law of the contract. Contractele incheiate cu consumatorii. Art 6 reg Roma1 in primul alineat se incearca o definitie a acestuia, este acel contract incheiat de catre o persoana fizica intr-un scop care poate fi considerat ca neavand legatura cu activitatea sa profesionala (acesta este consumatorul) si o persoana care actioneaza in exercitarea activitatii sale profesionale (profesionistul). Pentru contractele incheiate cu consumatorii exista doua solutii conflictuale majore: a. Contractelor incheiate cu consumatorii li se aplica legea statului in care consumatorul isi

are resedinta obisnuita; pentru ca aceasta prima solutie conflictuala exista o conditie, ca profesionistul sa-si desfasoare activitatea comerciala/ profesionala chiar in tara in care consumatorul isi are resedinta obisnuita si respectivul contract sa se inscrie in sfera activitatilor profesionistului din acea tara; b. Partile pot alege legea aplicabila contractului cu consumatorii, dar aceasta alegere nu poate priva pe consumator de protectia acordata lui de legea care ar fi fost aplicabila potrivit solutiei 1.a.;

2. In cazul in care cerintele din solutia 1a, b, nu sunt indeplinite, in acest caz, legea aplicabila contractului se stabileste potrivit regulilor generale, adica lex voluntatis sau localizarea obiectiva potrivit art 4.

Contractele de asigurare- art 7. Reglementarile din art 7 se aplica indiferent de locul in care se produce riscul asigurat; reglementarea are o aplicare universala. Solutiile conflictuale propuse difera in functie de: I. Asigurari facultative: sunt 2 soluti conflictuale majore:

a. Legea aplicabila contractelor de asigurare care acopera riscuri majore: directiva UE 239/73 defineste in art 5 notiunea de riscuri majore (large risks)= sunt cele care se refera la avioane, nave, platforme petroliere, accident majore (atomice), etc.; in aceasta ipoteza, sunt urmatoarele 3 solutii conflictuale: i. Legea aleasa de parti. Lex voluntatis; aici apare ca nelimitata, deci este vba de orice lege aleasa de parti; ii. Daca partile nu au ale legea aplicabila, se aplica legea tarii in care-si are resedinta obisnuita asiguratorul; iii. In cazul in care din ansamblul circumstantelor rezulta concret ca acel contract are in mod vadito legatura mai stransa cu o alta tara, se aplica legea tarii. b. Celelalte riscuri (mass risks): sunt 2 solutii conflictuale cu anumite subdiviziuni: i. Partile pot alege legea aplicabila contractelor, dar autonomia de vointa este limitata; pot alege numai 1 din urmatoarele legi: 1. Legea statului membru in care este situat riscul in momentul incheierii contractului; 2. Legea resedintei obisnuite a titularului politei de asigurare (asiguratului); 3. Legea cetateniei titularului politei; a. In aceasta ipoteza a limitarii autonomiei de vointa, daca statele membre a caror lege este aplicabila potrivit solutiilor de mai sus, acorda o mai mare libertate in ceea ce priveste legea aplicabila contratcului, partile se pot prevala de acea libertate. ii. Daca partile nu au ales legea aplicabila, contratcul de asigurare se va supune legii statului membru in care este situat riscul in momentul incheieri contractului;

II. Asigurari obligatorii- art 7 al 4 contractelor de asigurare care acopera riscuri pentru care un stat membru impune obligativitatea asigurarii, li se aplica cateva norme suplimentare= el este supus, de principiu, regimului conflictual mentionat la sigurarea facultativa, + urmatoarele norme suplimentare, dintre care precizam numai una: contractele de asigurare obligatorie trebuie sa respecte dispozitiile specifice stabilite in legatura cu asigurarea respectiva, de statul membru care impune obligatia.

Contractele individuale de munca- art 8. Exista 4 solutii conflictuale: A. Legea aleasa de parti= exista o dispozitiune de ocrotirea ordinii publice din sistemul de drept al statului a carui lege ar fi fost aplciabila in lipsa alegerii: cu toate acestea,o astfel de alegere nu poate priva angajatul de protectia acordata lui in temeiul dispozitiilor de la care nu se poate deroga prin conventie (adica acelea imperative) din legea care, in absenta alegerii, ar fi fost aplicabila contractului de munca; B. Cand partile nu au ales legea aplicabila contractului, se aplica legea tarii in care angajatul isi desfasoara in mod obisnuit activitatea in exeecutarea contractului, asadar legea tarii in care angajatul isi desfasoara activitatea in mod obisnuit: in cazul in care angajatul lucreaza temporar intr-o alta tara(in cazul in care este delegat/ detasat), nu se considera ca si-a schimbat locul und ein mod obisnuit desfasoara activitatea, deci nu se schimba nici legea aplicabila; C. In cazul in care legea aplicabila nu poate fi determinata potrivit situatiei precedente (B), CIM va fi reglementat de legea tarii in care este situata unitatea angajatoare;

D. In cazul in care (este solutia de salvare) din imprejurarile cauze rezulta fara echivoc ca acel contract de munca are o legatura mai stransa cu o alta tara decat cea mentionata in solutiile conflictuale B si C de mai sus, respectivul contratc va fi supus legii tarii cu care are legaturile cele mai stranse. Domeniul de aplicare a legii contractului. Este o problema de calificare a notiunii de contract, mai precis: conditi de fond/ forma, etc. Legea aplicabila determinata potrivit prezentului regulament reglementeaza in special: a. conditiile de fond pentru incheierea valabila a contractului, lex contractus este aplicabila, de regula, si in cazul in care exista un litigiu cu privire la conditiile de fond sau existenta valabila a contractului- art 10 al 1 Roma1= existenta si valabilitta contractului sunt determinate de legea care l-ar reglementa daca acel contract ar fi valabil; Cu toate acestea, pentru a stabili faptul ca si-a dat consimtamantul sau ca nu si l-a dat pentru incheierea unui contractm o parte poate invoca legea tarii in care-si are resedinta obisnuita daca, din circumstantele respective rezulta faptul ca ar fi rezonabil ca respectivul conportament sa se determine potrivit acelei legi. Conditiile de fond sunt: 1. Capacitatea : nu este supusa legii contractului, ci este supusa legii personale a partii in cauza, dupa cum este vorba despre o persoana fizica sau despre o persoana juridica; potivit art 2572 NCC, 2580 NCC; 2. Consimtamantul: este supus legii contractului, cu amendamentul de mai sus, in ipoteza in care una din parti invoca lipsa lui; elemente supuse legii contractului: a. Raportul dintre vointa interna si vointa declarata; b. Conditiile consimtamantului; c. Viciile de consimtmant; d. Mecanismul formarii consimtamantului (conditiile ofertei, conditiile acceptarii, momentul si locul incheierii contractului, regimul juridic al tacerii); 3. Obiectul este supus legii contractului; 4. Cauza este supusa legii contractului; Bunul insa, care este obiectul derivat al contractuui, iese din sfera legii contractului si este supus normelor analizate la legea aplicabila bunurilor. 5. Modalitatile, eventual, sunt supuse si ele regimului legii contractului.

Domeniu de aplicare: Interpretarea contractului- mentionata explicit de reg Roma1, este supusa legii contractului; Efectele contractului sunt supuse legii contractului pentru urmatoarele elemente: a. Drepturile si obligatiile partilor (efectele propriu-zise ale contractului);

b. Principiile care guverneaza efectele contractului (fortei obligatorii, irevocabilitatii, relativitatii efectelorlegea contractelor va spune intre ce parti actioneaza acesta, regimul tertilor al avanzilor-cauza sunt supuse legii contractelor); c. Efectele specifice ale contractelor sinalagmantice: - Exceptia de neexecutre si rezolutiunea pentru neexecutare merg dupa lex contractus; - Riscul contractului este supus, de asemenea, legii contractului; - Riscul lucrului, insa, este supus legii locului situarii bunului; Prezumtiile legale si sarcina probei contractului sunt supuse tot legii contractului si, in mod paradoxal, Roma1 le mentioneaza explicit in art 12: - Mijloacele de proba a contractului sunt supuse legii formei contractului- art 18. Executarea contractului: de regula, aceasta este supusa legii contractului; prin exceptie, anumite aspecte privind executarea sunt supuse alti legi decat legii contractului; sunt supuse legii contractului: - Executarea obligatiilor nascute din contract, aici intra cel putin urmatoare elemente: i. Modalitatile posibile de executare (in natura, prin echivalent, voluntara) sunt supuse legii contractului; ii. Regimul platii, adica al executarii contractului (determinarea locului/ datei platii, imputatia platii) merge upa legea contractului; iii. Durata in timp a contractului, daca e stabilita prin contract; iv. Punerea in intarziere a debitorului- daca se aplica dies interpellat sau dies non interpellat; v. Formalitatile de punere in intarziere (notificarea de ex) sunt supuse legii locului de efectuare a acestora; vi. Existenta/ inexistenta teoriei impreviziunii- posibilitatea invocarii ei- rebus sixtandius; - In excceptie, sunt aspecte nesupuse legii contractului: i. Modalitatile de executare si masurile ce pot fi luate in cazul unei executari defectuoase sunt supuse legii locului de executare- art 12 al 1 Roma1, prin urmare nu se aplica lex contractus, ci lex locii executionis: a. Modurile si formalitatile concrete de executare; b. Masurile pe care debitorul trebuie sa le indeplineasca pentru punerea in executare a contractului/ punerea in intarziere a debitorului; c. Masurile pe care creditoru le poate lua pentru preintampinarea neexecutarii (acordarea unui termen de gratie); d. Receptia calitativa/ cantitativa a marfurilor sunt supuse legii locului de executare; e. Masurile pentru remedierea neexecutarii sau pentru restrangerea efectelor prejudiciabile (conditiile in care marfa poate fi reparata spre exemplu); ii. Regimul monedei de plata: moneda de plata este supusa legii tarii care a emis-o (lex monedae), aici intra cateva elemente: a. Regimul convertibilitatii ei; b. Regimul transferului peste frontiere; Drepturile creditorului asupra patrimoniului debitorului sunt supuse LC- regimul actiunii pauliene/ revocatorii, regimul actiunii in declararea simulatiei, regimul actiunii oblice/ subrogatorii; Raspunderea contractuala este supusa LC- art 12 mentioneaza explicit acest lucru; elemente concrete care intra aici: - Conditiile raspunderii contractuale; - Consecintle neexecutarii totale/ partiale a obligatiei sau a executarii tardive inclusiv exceptia de neexecutare , rezolutiunea/ rezilierea pentru neexecutare; - Regimul fortei majore si altor cauze exoneratoare de raspundere; - Evaluarea prejudiciului: regimul daunelor interese (compensatorii si moratrii: daunele cominatorii sunt de principiu supuse legii instantei sesizate, lex fori), regimul dobanzilor/ clauzelor penale/ conventilor asupra raspunderii:

- Stingerea obligatiilor nascte din contract inclusiv prescriptia/ decaderea din drepturi; Nulitatea contractului: efectele nulitatii, elemente concrete: - Cazurile de nulitate- de fond desigur; - Sfera persoanelor care pot invoca nulitatea; - Cat timp poate fi invocata nulitatea- prescriptibilitatea actiunii in nulitate; - Problema daca ea poate fi acoperita prin confirmare/ alt mod; - Efectele nulitatii; principiile care guverneaza efectele nulitatii; - Legea aplicabila obligatiei de restituire a prestatiei in cazul declararii nulitatii contractului- texte corelate Roma1+2- art 10 al 1 Roma2 obligatia de restituire a unei prestatii care intervine in cazul in care un contract a fost anulat este supusa legii contractului, deci nu legii faptului juridic, deci nu e socotita extracontractuala, ci ca decurgand din contract.

Non-domeniul contractului: conventii care nu intra in domeniul legii contractului, nu sunt reglementate sistematizat: a. Regimurile matrimoniale sunt contracte, dar exced reg Roma1, ele fiind supuse, dupa cum am vazut, NCC; b. Conventiile de arbitraj si conventiile pentru alegerea instantei competente, deci conventiile de jurisdictie; c. Obligatiile care decurg din intelegeri ce au avut loc inainte de semnarea unui contract care merg dupa Roma2, obligatii extracontractuale. REGULAMENTUL ROMA 2 Este regulamentul nr 864 din 2007 al Parlamentului EU si al Consiliului, din 11 iulie 2007 privind legea aplicabila obligatiilor necontractuale. Este aplicabil de la 11 ian. 2009. Face o distinctie intre faptele juridice ilicite, delictele, si faptele juridice licite: Faptele ilicite/ delictele: tehnica similara cu cea din Roma1- se instituie o regula generala in art 4 R2 si apoi, in art 5-9 se instituie reglementari speciale privind anumite tipuri de delicte; - Regulile generale din art 4: exista 3 solutii conflictuale: i. Norma generala propriu-zisa- art 4 al 1, legea aplicabila obligatiilor necontractuale care decurg dintr-o fapta ilicita este legea tarii in care s-a produs prejudiciul; Prin urmare, reglementarea europeana adopta lex loci damini- lex loci laesionis, NU lex loci delicti comissi. ii. O exceptie de la ea: textul spune cu toate acesta, in cazul in care faptuitorul si victima isi au resedinta obisnuita in aceeasi tara in momentul producerii prejudiciului, se va aplica legea acelei tari; Sintagma in momentul producerii prejudiciului rezolva conflictul eventual mobil de legi. iii. O clauza derogatorie= solutia de salvare (escape clause) in cazul in care reiese clar din toate circumstantle referitoare la caz ca fapta ilicita are in mod vadit o legatura mai stransa cu o alta tara decat cea mentionata in solutiile conflictuale i si ii de mai sus, se va aplica legea acelei tari;

Normele specifice: art 5-9; art 5- raspunderea pentru produsele defectuoase: obligatiile contractuale care decurg din prejudiciile cauzate de un produs defectuos sunt supuse in scara la 4 solutii conflictuale: i. Daca faptuitorul si victima isi au resedinta in aceeasi tara in momentul producerii prejudiciului, se aplica legea resedintei obisnuite; ii. Daca nu este cazul, se aplica una din urmatoarele 3 legi, de asemenea, in scara: a. Legea tarii in care victima si-a avut resedinta obisnuita in momentul producerii prejudiciului; b. Daca nu este cazul, se aplica legea tarii in care s-a achizitionat produsul, daca produsul este comercializat in tara respectiva; c. Daca nu este cazul, se plaica legea tarii in care a fost cauza prejudiciul, daca produsul a fost comercializat in tara respectiva; iii. Cu toate acestea, deci prin excepte de la situatiile de mai sus, se va aplica legea resedintei obisnuite a faptuitorului daca faptuitorul nu putea sa prevada in mod rezonabil ca produsul respectiv a fost comercializat in statul/ statele a caror lege este aplicabila potrivit solutiilor conflictuale de mai sus; iv. Este solutia de refugiu, in cazul in care rezulta clar din circumstantele cauzei ca respectiva fapta ilicta are in mod vadit o legatura mai stransa cu alta lege, se aplica legea acelei tari. Concurenta neloiala si actele care ingradesc libera concurenta : ambele notiuni sunt probleme privind protectia concurentei loiale, ele insa sunt reglementate distinct, atat in tratatul de constituire a UE cat si in diferitele reg/ directie care se refera la concurenta loiala; - Legea aplicabila concurentei neloiale: 2 solutii conflictuale: i. In cazul in care, ca urmare a delictului sunt afectate relatiile concurentiale sau interesele colective ale consumatorilor, in acest caz, se aplica legea tarii in care acele interese sunt afectate; ii. Daca un act de concurent neloiala afecteaza exclusiv intresele unui anumit concurent, se aplica norma generala din art 4 R2; - Ingradirea liberei concurente: 2 solutii conflictuale: i. Solutia regula: legea aplicabila obligatiilor necontractuale care decurg din restrangerea concurentei sunt supuse legii tarii unde piata este/ poate fi afectata; ii. In cazul in care piata este sau poate fi afectata in mai multe tari, iar reclamantul solicita despagubiri in fata instantei de la domiciliul paratului, poate fi aplicata si legea respectivei instante, deci lex fori (legea instantei sesizate); Art 7- daunele aduse mediului: de regula, se aplica norma generala, adica lex loci damni, dar victima deloctului de mediu poate sa-si intemeieze actiunea pe legea tarii unde s-a produs faptul cauzator de prejudiciu (lex loci delicti commissi); Art 8- incalcarile aduse dreptului de proprietate intelectuala : de regula se aplica legea tarii pentru care se solicita protectie, iar in cazul in care, prin exceptie, este vorba de un drept de proprietate intelectuala reglementat unitar la nivelul comunitatii, se va aplica legea tarii unde s-a produs incalcarea, delictul 9lex loci delicti commissi); Art 9- actiunile sindicale: prejudiciile cauzate printr-o actiune sindicala suntsupusa legii tarii unde a fost intreprinsa acea actiune;

CURS 10 Regulamentul Roma II reglementeaza legea aplicabila obligatiunilor necontractuale rezultate din fapte licite in trei cazuri:

a) Imbogatirea fara justa cauza si cu plata nedatorata b) Gestiunea de afaceri (nu se numeste asa, ci foloseste expresia negotiorum gestio) c) Culpa in legatura cu incheierea unui contract

a) Imbogatirea fara justa cauza si plata nedatorata Sunt 4 solutii conflictuale care se aplica in cascada. Prima este cea in cazul in care aceste fapte licite se afla in legatura cu un raport jurdic existent intre parti (un contract existent intre parti) se va aplica legea acelui contract (clasicul principiu accesorium sequitur principale). Cea de a doua solutie este cea in care legea aplicabila nu poate fi aplicabila conform primei solutii conflictuale, iar partile isi au resedinta obisnuita in aceeasi tara, in momentul producerii faptului licit se aplica legea acelei tari (adica legea resedintei obisnuite comune a partilor din raportul juridic). Cea de a treia solutie conflictuala, se va aplica legea locului unde s-a produs imbogatirea fara justa cauza (lex locci). Ultima solutie este clauza de salvare cu aplicarea legii proprii, in cazul in care rezulta clar din toate circumstantele clauzei ca acea obligatie are in mod vadit o legatura mai stransa cu legea unei alte tari, se va aplica legea acelei tari. b) Gestiunea de afaceri Sunt 4 solutii conflictuale ce se aplica in cascada. Prima este accesorium sequitur principale. Cea de a doua este legea resedintei obisnuite comune. A treia este legea tarii in care are loc gestiunea de afaceri (lex locci). A patra solutie este legea proprie si escape clause. c) Culpa in legatura cu incheierea unui contract Este vorba de legea aplicabila obligatiilor necontractuale care decurg din intelegerile la care se ajunge inainte de semnarea unui contract indiferent daca acel contract a fost semnat sau nu. In aceasta ipoeza, sunt doua solutii conflictuale. Prima prevede faptul ca se va aplica legea contractului in cauza, sau daca nu a fost semnat, se va aplica legea care s-ar fi aplicat acelui contract. Daca nu poate fi stabilita solutia potrivit primei solutii conflictuale legea aplicabila va fi una din urmatoarele trei legi, alternativ: legea statului unde s-a produs prejudiciul (lex locci lesiones) sau se aplica legea resedintei obisnuite comune a partilor in momentul producerii faptului sau clauza de salvare (escape clause). Procesul civil international 1) 2) 3) 4) Competenta jurisidictionala in raporturile de drept international privat Legea aplicabila procedurii in litigiile de drept interntional privat Conditia juridica a strainului ca parte in proces Efectele hotararilor judecatoresti arbitrale straine in Romania

1) Competenta jurisictionala a) Reglementarile de drept intern: articolele care au mai ramas in vigoare din legea 105- articolele 148-> 157.

A1) Competenta facultativa Principiul este reglementat in art. 148 care prevede ca instantele judecatoresti romane sunt competente in conditiile care urmeaza sa solutioneze procesele dintre o parte romana si una straine sau numai dintre straini, persoane fizice sau juridice. Reglementarea prevazuta de legea 105 este structurata pe doua aspecte: A1.1) competenta ratione personae si ratione locci a instantelor romane. Art. 149 prevede ca instantele romane sunt competente daca: -paratul sau unul din ei isi are domiciliul, resedinta sau fondul de comert in Romania si paratul din strainatate nu are domiciliul cunoscut cerea se introduce la instanta domiciliului, resedintei reclamantului din tara. -sediul paratului persoana juridica se afla in Romania si o persoana juridica straina este socotita ca isi are sediul pe teritoriul tarii in cazul in care are aici o sucursala, o filial, o agentie sau o reprezentanta; -reclamantul din cererea de pensie de intretinere are domiciliul in Romania -legea unde a luat nastere sau trebuie executata fie chiar in parte o obligatie izvorata dintr-un contract se afla in Romania. -locul unde a intervenit un fapt juridic din care decurg obligatii extracontractuale sau efectele sale se produc in Romania. -locul de incalcare sau descarcare al unei marfi transportate se afla in Romania -bunul asigurat sau locul producerii riscului se afla in Romania -ultimul domiciliu al defunctului sau bunurile ramase dupa el se afla in Romania. -daca imobilul la care se refera cererea se afla in Romania. Acest art. 149 se refera la actiunile personale imobiliare, caci pentru actiunile reale imobiliare avem o competenta exclusiva.

A1.2) competenta ratione materie In art. 150 sunt mai multe astfel de situatii. Instantele romane sunt de asemenea competente sa judece: -procesele dintre pesoane cu domiciliul in strainatate referitoare la acte sau fapte de stare civila inregistrate in Romania daca cel putin una dintre parti este cetatean roman. -procesele referitoare la ocrotirea unui minor/interzis judecatoresc daca el este cetatean roman chiar si daca are domiciliul in strainatate.

-falimentul sau orice alta procedura judiciara privind incetarea platilor in cazul unei societati comerciale straine care are insa un sediu secundar pe teritoriul tarii.

A2) Competenta exclusiva a instantelor romane Este reglementata in art. 151. Instantele romane sunt eclusiv competente sa judece procesele privind raporturi de dip referitoare la: -actele de stare civila intocmite in Romania si care privesc persoane domiciliate in tara. -incuviintarea adoptiei daca adoptatul are domiciliul in tara si este cetatean roman sau apatrid. -tutela sau curatela unei persoane domiciliate in tara indiferent de cetatatenia ei. -punerea sub interdictie a unei persoane domiciliate in tara -desfacerea, nulitatea casatoriei precum si alte litigii intre soti daca la data cererii amandoi sotii domiciliaza in romania si cel putin unul din ei este cetatean roman. -mostenirea lasata de o persoana care a avut ultimul domiciliu in Romania, actiunile reale rezultate din mostenire. -imobilele situate pe teritoriul tarii(actiunile reale imobiliare) -executarea silita a unui titlu executoriu pe teritoriul Romaniei. In cazul in care competenta exclusiva a instantelor romane este nerespectata si s-ar pune problema recunoasterii si executarii acelei hotarari straine in Romanie, aceasta recunoastere v-a fi refuzata.

In art. 153 este reglementat un embrion de concept anglo-saxon, in cazul in are o jurisdictie straine, se declara necompetenta sa solutioneze o actiune formulata de un cetatean roman, acea actiune poate fi introdusa in fata instantelor romane, iar in tara actiunea va merge la instanta cu care procesul/actiunea prezinta legaturile cele mai stranse.

Art. 154 reglementeaza situatia in care partile au ales competenta de jurisdictie, adica exista o clauza de jurisdictie forum conveniens-. Textul prevede ca daca partile au supus prin conventie litigiul dintre ele competentei unei anumite instante aceasta va fi investita cu competenta jurisdictionala cu urmatoarele doua exceptii: daca instanta aleasa este straina, dar litigiul intra in competenta exclusiva a instantelor romane, sau daca instanta este romana iar una dintre parti dovedeste ca acel litigiu intra in competenta exclusiva a unei instante straine.

Art. 155 este unul de competenta generala. Acesta rezolva problema ipotezei in care exista competenta generala a instantelor romane dar nu se poate determina care din ele este competenta . in cazul in care instantele romane sunt competente dar nu se poate stabili care dintre ele este indreptatita sa solutioneze litigiul, cererea va fi indreptata la judecatoria sectorului 1 Bucuresti sau la tribunalul Bucuresti, in functie de competenta dupa valoare.

Art. 156 reglementeaza problema litispendenta. competenta instantelor romane nu este inlaturata prin faptul ca acelasi proces sau un proces conex este dedus in fata unei instante straine.-> legea 105 exclude litispendenta si conexitatea. Dar prin aparitia Reg Bruxelles 1, acest lucru nu sunt aplicabila la nivel european, deoarece dispozitiile prevazute de 105 vor fi aplicabile doar pt statele terte, nu si pentru statele membre.

Art. 157 instanta romana este obligata sa isi verifice din oficiu competenta generala si in cazul in care ea constata ca nici ea si nici o alta instanta romana nu este competenta va respinge cererea ca nefiind de competenta instantelor.

b) Reglementarea de drept interntional .Regulamentul 44/2001 cunoscut ca Regulamentul Bruxelles 1. Acest regulament se aplica in materia civila si comerciala, fiind formula prin care se exprima in limbajul UE dreptul privat, per a contrario, Regulamentul 44 nu se aplica pentru materiile publice(fiscala, vamala, administrativa, faliment sau proceduri similare si nici in materie de arbitraj).

In ceea ce priveste competenta sunt 4 categorii de reglementari in Regulamentul 44.

Prima categorie de reglementari o reprezinta dispozitiile generale de competenta in art. 2. Aceasta este a domiciliului paratului sub rezerva dispozitiunilor urmatoare, persoanele domiciliate pe teritoriul unui stat membru pot fi actionate in justitite indiferent de nationalitatea lor pe teritoriul statului membru in cauza.

A doua categorie de reglementari este cea referitoate la competenta speciala facultativa, aplicate un ratione materie. Art. 5 o persoana care a domicliului pe teritoriul unui stat membru poate fi actionata in justitie inttr-un alt stat membru in urmatoarele situatii: -in materia contractuala poate fi actionata la urmatoarele instante: -la locul in care contractul/obligatia ce face obiectul contractului a fost sau urmeaza a fi executata;

-in cazul vanzarii de marfuri la locul unde au fost sau trebuie sa fie livrate marfurile, iar in cazul prestarilor de servicii la locul unde au fost sau trebuie sa fie prestate serviciile. -in materia obligatiei de intretinere, actiunea poate fi introdusa la instanta de la locul unde creditorul obligatiei de intretinere este domiciliat sau isi are resedinta obisnuita. -in materie delictuala sau cvasidelictuala la instanta locului unde s-a produs fapta prejudiciabila. -in cazul in care actiunea este introdusa impotriva unei societati comerciale care are o sucursala, o agentie sau o altfel de unitate de acest tip, actiunea poate fi introdusa la locul unde acea unitate este localizata.

Cea de-a treia categorie presupune existenta a trei situatii de comptenta imperativa/exclusiva: A) In materia contractelor de asigurare. Aici exista o diferenta dupa cum asiguratorul este parat sau asiguratorul este reclamant. a) Daca asiguratorul este parat adica asiguratorul este reclamant, paratul poate fi actionat in justitie fie la instanta statului unde isi are domiciliul, fie la instanta de la domiciliul reclamantului. b) Daca asiguratorul este reclamant el nu are decat o singura posibilitate, ducandu-se intotdeauna la instanta de la domiciliul paratului asigurat. De la aceste prevederi nu se poate deroga prin conventie decat daca ea se incheie ulterior nasterii litigiului. B) In materia contractelor incheiate cu consumatorii. Se aplica diviziunea consumatorul este reclamant/parat. Daca el este reclamant si actioneaza un profesionist el il poate actiona fie la instanta de la domiciliul paratului profesionist, fie de la instanta unde el, consumatorul, isi are sediul. Daca insa consumatorul e parat, profesionistul se va duce obligatoriu la instanta de la domiciliul consumatorului parat. Nu se poate deroga prin conventii de la aceste dispozitii, decat ulterior nasterii litigiului. C) In materia contractelor individuale de munca. Aceeasi structura logica bazata pe ideea de protectie a salariatului. Daca angajatorul este parat, angajatul poate merge fie la instanta de la domiciliul angajatorului parat fie la instanta unde angajatul reclamant isi desfasoara in mod obisnuit activitatea. Angajatorul reclamant nu poate merge decat la instanta unde angajatul isi are domiciliul. Nu se poate deroga prin conventii de la aceste dispozitii, decat ulterior nasterii litigiului. Cea de a patra categorie presupune o competenta exclusiva. Sunt competente urmatoarele instante: a) In materie de drepturi reale imobiliare sau de inchiriere a unor imobile este exclusiv competenta instanta din statul membru pe teritoriul caruia este situat imobilul. b) Pentru litigiile privind valabilitatea constituirii, nulitatea sau dizolvarea unei societati comerciale sau altei persoane juridice ori litigiile privind valabilitatea deciziilor organelor de conducere ale respectivelor persoane se va merge exclusiv la instanta de la sediul persoaei juridice in cauza.

c) Pentru litigiile privind valabilitatea inregistrarilor in registre publice se va merge la instanta de la sediul registrului. d) In materie de dpi, se va merge la instanta de la locul unde respectivul drept a fost inregistrat. e) Litigiile privind executarea hotararilor judecatoresti, merg la locul unde urmeaza a se face executarea silita. Cu privire la ipoteza in care partile au convenit cu privire la legea aplicabila. In acest caz, reglementarea este similara celei din legea 105; daca partile au stabilit o competenta in favoarea unei anumite instante, competenta va reveni acelei instante cu exceptia unei conventii contrare a partii. O alta prevedere tine de obligatia instantei de a-si verifica propria competenta- art. 25. Daca o instanta dintr-un stat membru este sesizata cu un litigiu care apare ca fiind de competenta exclusiva a unei alte instante, instanta sesizata se va declara din oficiu necompetenta. In celelalte ipoteze cand nu e vorba de competenta exclusiva, daca o instanta este sesizata si constata ca in cauza competenta ar reveni instantei dintr-un alt stat unde paratul isi are domiciliul ea se va declara necompetenta daca paratul nu se infatiseaza in fata ei. Ultimele prevederi din acest regulament se refera la litispendenta si conexitate. Textul reglementeaza litispendenta internationala. Astfel ca, in cazul in care cererile avand acelasi obiect si aceeasi cauza sunt introduse intre aceleasi parti inaintea unor isntante din state diferite, instanta sesizata ulterior suspenda din oficiu actiunea pana in momentul in care prima instanta sesizata isi stabileste competenta. Suspendarea este obligatorie. Daca instanta mai intai sesizata se declara competenta, cea de-a doua instanta sesizata isi va declina competenta in favoarea primei instante. In situatia conexitatii (art. 28), instanta ulterior sesizata poate suspenda judecata. Suspendarea este o facultate a instantei. Daca cele doua actiuni sunt pendinte in prima instanta , instanta poate la cererea uneia din parti sa-si decline competenta prima instanta si-a declarat competenta. Conventia de la Lugano din 2007 ar fi destinata pt Norvegia, Islanda, Liechtenstein si Elvetia? Norvegia, Elvetia au aderat. Celelate nu. 2) Legea aplicabila procedurii in litigiile de dip A) In acest sens exista anumite reglementari interne, din legea 105 ramase in vigoare, reglementeaza legea aplicabila procedurii. art. 158-159

a) Legea aplicabila capacitatii procesuale. Capacitatea procesuala a fiecareia dintre partile in proces este carmuita de legea sa nationala. b) Calitatea procesuala este determinata alaturi de obiectul si de cauza actiunii de legea care guverneaza fondul raportului juridic dintre parti. c) Procedura propriu-zisa este supusa legii forului. Ex: cond in care se admite proba cu martori; d) Mijloacele de proba. Art. 161, textul distinge intre mijloacele de proba ale unui act juridic si ale unui fapt juridic. Pentru mijloacele de proba ale unui act juridic se aplica legea locului incheierii actului sau legea aleasa de parti. Pentru proba faptelor se aplica legea locului producerii faptului. Administrarea probelor se va face potrivit legii forului (-> pct c) ) Inafara de reglementarea generala din Legea 105, exista cateva reglementari speciale privind doua aspecte: -cooperarea judiciara internationala. Aceasta este o notiune generica, care exprima de regula urmatoarele trei institutii:

a) comunicarea actelor de procedura din strainatate/in strainatate b) obtinerea de probe din strainatate c) informatiile asupra dr strain Legea 189/2003 privind asistenta judiciara internationala in materie civila si comerciala. Aceasta contine prevederi privind cele trei institutii a) b) c). a) Comunicarea actelor de procedura din strainatate/in strainatate Judiciare inseamna cele care emana de la o instanta de judecata si extr-judiciare cele care emana de la alte autoritati. Exista doua situatii: comunicarea actelor de procedura in strainatate si comunicarea actelor de procedura din strainatate in romania. In prima situatie, autoritatea centrala prin intermediul careia autoritatile judiciare romane efectueaxza comunicari de acte in strainatate este MJ. El are posibilitatea ca dupa ce face controlul de legalitate sa trimita actul de procedura in strainatate in urmatoarele moduri: prin posta (direct destinatarului), autoritatii centrale competente din statul solicitat, sau misiunii diplomatice sau consulare romane din statul solicitant prin intermediul MAE. Legea contine si prevederi referitoare la continutul cerererii (art. 6 sau 7). In cea de a doua situatie, ele se comunica tot la MJ care le va trimite judecatoriei, unde locuieste sau isi are sediul destinatarul. Judecatoria va proceda la comunicarea actului catre destinatarul intern conform normelor de procedura din dr roman. Cererea de comunicare poate fi refuzata numai daca se considera o atingere a dusa suveranitatii/sigurantei nationale. b) Obtinerea de probe in/din strainatate Aceasta se realizeaza prin comisii rogatorii internationale. Acestea sunt actul prin care o autoritate judiciara dintr-un stat mandateaza o autoritate judiciara dintr-un alt stat sa indeplineasca in locul si in numele sau un act judiciar intr-un caz determinat. Prin comisie rogatorie se pot efectua audieri de martori, obtinere de documente, efectuare de exepertize, procurarea de alte acte sau informatii. In solicitarea de comisii rogatorii in strainatate, instantele romane pot sa solicite efectuarea unei comisii rogatorii in strainatate prin MJ care dupa ce verifica legalitatea cererii o transmite direct catre autoritatea centrala competenta din statul solicitat. Cerera de comisie rogatorie tb sa contina anumite prevederi. Comisia rogatorie are forta juridica probanta ca si cea a unei probe interne. In solicitarea de comisi rogatorii din strainatate, aceasta se transmite MJ, care o transmite judecatoriei in a carei raza teritoriala urmeaza a se efectua actul. Judecatoria va efectua proba potrivit legii romane dar poate lua in consideare si folosirea unei proceduri speciale solicitate de autoritatea straina daca acest lucru nu contravine legii romane. Autoritatea judiciara romana este obligata sa informeze autoritatea judiciara straina cu privire la data si locul comisiei rogatorii, putand permite la cerere participarea magistratilor straini. Comisia rogatorie poate fi refuzata pe motive de suveranitate sau siguranta nationala. c) Informatiile asupra dreptului strain- a mai predat la alt curs, al 3-lea. -problema supralegalizarii. Regula este ca un act juridic oficial intocmit de o autoritate straina, pentru a putea fi valabil in fata unei instante romane, trebuie supralegalizat (art. 162 din Legea 105-> actele oficiale intocmite de o autoritate straina pot fi folosite in fata unei instante romane numai daca sunt supralegalizate). Scutirea de supralegalizare este permisa numai in temeiul legii interne, in temeiul unei

conventii internationale la care RO este parte sau pe baza de reciprocitate care poate fi si de fapt. Daca este vorba de un act roman folosit in strainatate supralegalizarea se face de Ministerul Justitiei sau de MAE. CURS 11 si 12

ii) Analiza catorva reglementari uniformizate in materia procedurii in litigiile de drept international privat

Aspecte legate de NOTIFICAREA si COMUNICAREA actelor juridice intre tarile membre ale UE: 1. reglementarile din cadrul UE intre tarile membre ale UE => Regulamentul 1393/2007 privind notificarea sau comunicarea in statele membre a actelor judiciare si extrajudiciare in materie civila sau comerciala (sintagma in materie civila sau comerciala acopera notiunea in materie de drept privat. Per acontrario nu se aplica in materia actelor de drept public materie fiscala, vamala, administrativa, sau in ceea ce priveste raspunderea statului) pentru comunicarea actelor in si din strainatate, intotdeauna este necesara desemnarea de catre fiecare stat membru a unui agent de transmitere = care, in cazul Romaniei, este Ministerul Justitiei.

Transmiterea actelor in strainatate intre tarile membre ale UE trasmiterea actelor se poate face, in principal, printr-o relatie directa intre agentiile de transmitere din statele membre actul este insotit de un formular tip de transmitere, care este redactat potrivit unui formular anexat Regulamentului 1393 se modeleaza, de regula, in limba statului de destinatie sau intr-o limba de circulatie in afara acestui mijloc direct de transmistere, mai exista si alte mijloace de transmitere: - pe cale diplomatica sau consulara - prin intermediul serviciilor de curierat - sau chiar printr-o transmitere directa intre autoritatile de la care emana actul respectiv, dar aceasta sub rezerva admiterii modalitatii de transmitere prin legislatia statului membru

Primirea actelor se comunica din strainatate catre agentia de primire, care printr-o confirmare de primire, daca se considera ca trimiterea este eronata si nu este de competenta autoritatilor romane de primire, se returneaza, iar agentia de primire ia toate masurile necesare pentru ca actul solicitat sa fie inmanat destinatarului 2. Conventia Internationala privind notificarea si comunicarea in strainatate a actelor judiciare si extrajudiciare in materie civila si comerciala aplicabila international, adica in afara UE, si cu statele terte conventia este adoptata la Haga la 15 noiembrie 1965

in Conventia de la Haga se prevede, de asemenea, obligatia fiecarui stat parte la conventie de a implica o autoritate centrala pentru primirea si comunicarea actelor Ministerul Justitiei

Ca modalitati de comunicare sunt: a. Prin autoritatea centrala trebuie sa se completeze un formular model, care este anexat la conventie. Autoritatea centrala transmite mai departe actul catre institutia competenta pentru a-l primi (poate fi o instanta de judecata, o alta autoritate publica). Totodata autoritatea centrala emite dovada de primire. Documentele se elaboreaza fie in limba franceza, fie in limba engleza b. Prin agentii diplomatici sau consulari ai statului emitent in strainatate. In aceasta situatie, documentul se inainteaza consulatului sau ambasadei (Olandei) din Bucuresti care o va inainta persoanei careia ii este destinata. Romania a facut o rezerva aici: aceasta modalitate de transmitere, prin agentul diplomatic, se poate face numai pentru cetatenii statului emitent (cetatenii olandezi din Romania). c. Prin agentii diplomatici sau consulari ai statului solicitant din strainatate care trimit documentul catre autoritatea centrala a statului solicitat. d. Prin corespondenta postala => prezenta conventie nu se opune, nu impiedica libertatea ca actele judiciare sa se transmita direct prin posta persoanelor aflate in strainatate, cu conditia ca statul de destinatie sa nu declare ca se opune la aceasta. Romania nu a facut aici opozitie, alte state au facut, motiv pentru care atunci cand operam cu o astfel de modalitate, trebuie sa indentificam pe site daca admit sau nu aceasta modalitate de comunicare. Refuzul indeplinirii cererii de notificare sau de comunicare nu poate sa se produca, caci procedura nu poate fi refuzata decat daca se considera ca se aduce atingere suveranitatii sau securitatii statului solicitat. Sunt anumite prevederi speciale in Conventia de la Haga pentru ipoteza in care actele judiciare comunicate sunt citatii pentru prezentarea in fata unei instante de judecata. In cazul in care, in urma unei comunicari a unei citatii, paratul nu se prezinta in fata instantei, judecatorul este obligat sa verifice indeplinirea procedurii de citare si eventual sa foloseasca si o modalitate alternativa de comunicare.

OBTINEREA DE PROBE DIN STRAINATATE => COMISII ROGATORII INTERNATIONALE este o alta forma de cooperare juridica internationala

1. reglementare la nivelul UE => Regulamentul 1206/2001 privind cooperarea intre statele membre in domeniul obtinerii de probe in materie civila sau comerciala in acest regulament, se prevede posibilitatea comunicarii directe de catre instanta in fata careia procedura este angajata, adica instanta solicitanta catre instanta dintr-un alt stat unde trebuie sa se efectueze Comisia Rogatorie, adica instanta solicitata exista obligatia statelor de a numi o autoritate centrala care sa asiste => sa furnizeze informatii instantelor. Autoritatea centrala este Min. Justitiei.

Transmiterea actelor de procedura se face pe baza unei cereri, a unui formular tip care este anexat la regulament. In regulament, se prevad si datele, elementele care trebuie mentionate in cuprinsul cererii, in esenta: denumirea instantei solicitante si a instantei solicitate numele si adresa partilor si reprezentantii lor natura si obiectul cauzei si expunerea sumara a faptelor actul de procedura ce urmeaza a fi indeplinit (adica ce se cere), daca este vorba despre audierea unei persoane: un martor, un expert: trebuie detaliate intrebarile care urmeaza a fi puse acelei persoane,

precizarea daca marturia se face sub prestare de juramant sau nu, orice alte informatii care ar putea fi necesare instantei solicitate Cererea se adreseaza, de principiu, in limba oficiala a statului solicitat. Regulamentul spune comunicarea cererii se poate face prin cele mai rapide mijloace => prin posta, de obicei. Autoritatea solicitata, cand primeste cererea, este obligata sa emita o confirmare de primire. Instanta solicitata este obligata sa execute cererea fara intarziere si in termen maxim de 90 de zile de la primirea ei. Instanta solicitata executa cererea in conformitate cu legea ei nationala (lex fori). Partile si reprezentantii lor au dreptul sa fie prezenti cand instanta solicitata indeplineste actul de procedura daca aceasta situatie este permisa de catre legile celor 2 state. Textul spune ca instanta solicitata poate aplica si masuri de constrangere pentru a-si aduce la indeplinire cererea potrivit legii ei nationala (de ex. poate amenda un martor care nu se prezinta, il poate aduce cu mandat; isi poate folosi mijloacele de coercitie asa cum ar face-o daca ar fi vorba despre o chestiune interna). Refuzul de indeplinire a cererii este posibil numai daca cererea nu intra in competenta instantei solicitate sau nu intra in competenta puterii judiciare din acel stat. In ceea ce priveste audierea unei persoane, aceasta nu se va executa atunci cand persoana care se solicita a fi audiata invoca dreptul de a refuza sa depuna marturie in temeiul legii instantei solicitate. (solutia de drept comun) Situatie speciala de indeplinire directa a actului de cercetare de catre instanta solicitanta in statul solicitat. Textul spune: atunci cand o instanta doreste sa procedeze direct la un act de cercetare intr-un alt stat membru, ea trebuie sa prezinte o cerere autoritatii centrale (Min. Justitiei din statul solicitat) si trebuie sa adreseze un formular tip, anexat regulamentului. Indeplinirea directa a actului de procedura, de cercetare, NU este posibila decat daca acest lucru poate avea loc pe cale voluntara fara sa se recurga la masuri de constrangere. Actul de cercetare este indeplinit de catre un magistrat sau de catre orice alta persoana, cum ar fi un expert, desemnata potrivit legii statului solicitat. 2. Conventia Internationala => Conventia de la Haga din 1970 privind obtinerea de probe in strainatate in materie civila sau comerciala Romania a aderat la aceasta conventie in 2003

Se prevede obligatia statelor de a desemna o autoritate centrala care sa-si asume sarcina de a primi comisiile rogatorii emanand de la o autoritate straina si de a le transmite autoritatii competente in vederea executarii (Min. Justitiei in cazul Romaniei) Autoritatea solicitanta trebuie sa emita o cerere pentru efectuarea comisiei rogatorii, cerere care trebuie sa contina anumite date mentionate in conventie (aceleasi cu cele mentionate pentru regulament). Cererea trebuie formulata in limba oficiala a statului solicitat, iar autoritatea centrala care primeste cererea o va transmite autoritatii judiciare competente sa o execute potrivit legii statului solicitat.

Autoritatea solicitanta trebuie sa fie informata cu privire la data si locul unde se va efectua comisia rogatorie pentru ca partile si reprezentantii lor sa poata participa. De asemenea, este posibil ca magistratii, judecatorii autoritatii solicitante sa asiste la efectuarea comisiei rogatorii, dar aceasta masura trebuie autorizata in prealabil de autoritatea centrala din statul solicitat. Informarea cu privire la parti si reprezentantii lor e fara indoiala. Autoritatea judiciara romana care indeplineste efectiv comisia rogatorie (judecatorie de la domiciliul martorului, expertului, de la locul unde se face cercetarea) procedeaza potrivit legii sale nationale. Ca regula, comisia rogatorie se intocmeste potrivit legii nationale a autoritatii solicitate. Cu toate acestea, la cererea autoritatii solicitante, se accepta sa se procedeze potrivit unei forme spciale, numai daca aceasta nu este incompatibila cu legislatia statului solicitat. Aceasta comisie rogatorie trebuie sa se efectueze de urgenta. Ea poate fi refuzata daca nu intra in atributiile puterii judiciare sau daca se considera ca se aduce atingere suveranitatii sau securitatii statului solicitat. Comisia rogatorie (adica documentele care dovedesc efectuarea comisiei rogatorii: depozitiile martorului, punctul de vedere al expertului) se comunica autoritatii solicitante pe aceeasi filiera. Inca 2 modalitati speciale de efectuare a comisiilor rogatorii in strainatate: a. prin intermediul agentilor diplomatici sau consulari ai statului solicitant care functioneaza in statul solicitat. Textul spune un agent diplomatic sau consular al unui stat poate proceda fara constrangere la obtinerea de probe in statul solicitat, dar sunt 2 subsituatii: a1: daca o face cu privire la cetatenii proprii (deci cetatenii statului solicitant), operatiunea nu este conditionata, este libera, doar sa nu existe constrangeri a2: daca este cu privire la cetatenii statului solicitat, atunci conditia fara constrangere, dar trebuie o autorizatie din partea autoritatii centrale a statului solicitat. b. Comisia rogatorie sau obtinerea de probe in strainatate se poate face si printr-un imputernicit care poate actiona direct in statul solicitat, dar fara constrangere si daca autoritatea centrala din statul solicitat ii acorda o autorizatie INFORMAREA ASUPRA DREPTULUI STRAIN Conventia Europeana in domeniul informarii asupra dreptului strain Conventia de la Londra din 1968, ratificata de Romania in 1991. PROBLEMA SUPRALEGALIZARII 1. reglementari la nivelul UE La nivelul UE, Conventia Europeana privind suprimarea cerintei legalizarii pentru documentele intocmite de agentii diplomatici si functionarii consulari conventie adoptata la Londra in 1968 si semnata de Romania in 2010.

Conventia s-a incheiat intre statele membre ale Consiliului Europei si prevede ca partile contractante excepteaza de la cerinta legalizarii documentele care fac obiectul conventiei, iar prin notiunea de legalizare se intelege acea formalitate care atesta autenticitatea semnaturii pe un anumit document. Documentele la care conventia se refera sunt cele intocmite de catre agentii diplomatici si functionarii consulari ai unui stat contractant care actioneaza in calitatea lor oficiala pe teritoriul altui stat contractant. 2. Conventia Internationala cu privire la suprimarea cerintei supralegalizarii actelor oficiale straine Conventia de la Haga din 1961, ratificata de Romania in 1999. domeniu de aplicare: suprimarea supralegalizarii actelor oficiale straine acte oficiale straine: conventia le defineste: a. se refera la actele judiciare (cele emise de catre o instanta de judecata dintr-un stat) => tribunale b. documentele administrative (actele care emana de la o autoritate a puterii executive a statului) => prefecturi c. actele notariale => camerele notarilor publici Potrivit textului, intre statele parti membre la conventie, opereaza scutirea de supralegalizare, singura formalitate ceruta pentru a atesta veridictatea semnaturii, calitatea semnatarului actului si eventual, identitatea sigiliului si a stampilei aplicate pe act, este aplicarea apostilei. Apostila este o incheiere, al carei model este prevazut in anexa conventiei cuprinde cateva mentiuni: referirea la Conventia de la Haga din 1961 (temeiul juridic al institutiei apostilei), tara de la care emana actul, cu indicarea naturii actului, calitatii partii care semneaza si apoi se atesta veridicitatea acelor elemente (semnatura, calitate, stampila) si se indica cine anume atesta apostila se redacteaza in limba oficiala a statului care o emite este eliberata la cererea detinatorului actului Autoritatile competente sa emita sau sa aplice apostila sunt: tribunalele (pentru actele oficiale de la lit. a) prefecturile (pentru actele de la lit. b) camerele notarilor publici (pentru actele notariale de la lit. c). III. CONDITIA JURIDICA A STRAINULUI CA PARTE IN PROCES In legatura cu conditia juridica a strainului ca parte in proces, au ramas in vigoare cateva prevederi din Legea 105: art. 163, 164. In esenta, se prevad ca strainii, persoane fizice sau juridice, beneficiaza in fata instantelor romane de aceleasi drepturi si obligatii procedurale ca si romanii => adica strainilor li se aplica regimul national.

In cazul in care este vorba de scutiri sau de reduceri de taxe, ele se aplica in aceleasi conditii ca si romanilor, dar sub conditia reciprocitatii. Functioneaza Principiul Scutirii de cautio judicatum solvi = garantia pentru solutionarea litigiului, strainului nu i se poate cere sa depuna o cautiune, o garantie pentru simplul fapt ca este strain in fata unei autoritati romane. Cautiunile cerute de C.Roman de Proc. Civ. pentru romani, se cer si strainilor, sub conditia reciprocitatii = art. 163 din Legea 105. In legatura cu conditia juridica a strainului, exista 2 reglementari internationale: 1. Conventia Internationala de la Haga din 1980 privind facilitarea accesului international la justitie, ratificata de Romania in 2003 Aceasta conventie internationala contine 3 pachete de prevederi esentiale: A. in legatura cu asistenta judiciara Textul spune: cetatenii unui stat contractant beneficiaza de asistenta judiciara intr-un alt stat contractant in aceleasi conditii ca si nationalii celui de-al II-lea stat contractant (solicitat) => se aplica regimul national. B. Cautio limitatum solvi => Nicio cautiune si nicio depunere indiferent de denumirea ei nu poate fi solicitata unui strain pentru simplul fapt al calitatii de strain sau a absentei domiciliului ori resedintei pe teritoriul statului respectiv. C. Obtinerea de copii dupa actele si deciziile judiciare => Cetatenii unui stat contractant pot obtine intr-un alt stat contractant copii dupa actele si deciziile justitiei in aceleasi conditii ca si nationalii. 2. reglementare la nivel european: Acordul European asupra transmiterii cererii de asistenta judiciara, conventie adoptata la Strasbourg in 1977, ratificata de Romania in 2005 Acest acord european prevede ca orice persoana care are resedinta obisnuita pe teritoriul unui stat contractant are dreptul de a formula cerere de asistenta judiciara pe teritoriul unui alt stat contractant. Aceasta cerere se adreseaza autoritatii centrale (Min. Justitiei) din statul de resedinta al petitionarului (al celui care cere asistenta judiciara). Ministerul Justitiei este obligat sa transmita aceasta cerere de asistenta autoritatii centrale din statul solicitat. Autoritatea centrala din statul solicitat (autoritatea centrala primitoare a cererii) este obligata sa transmita acea cerere autoritatii competente pentru a decide asupra ei (de ex. Ministerului Finantelor daca este vorba despre o scutire de taxe) si totodata sa informeze cu privire la modul de solutionare a acelei cereri. IV. EFECTELE HOTARARILOR JUDECATORESTI STRAINE IN ROMANIA 1. la nivelul dreptului intern

Reglementarile din Legea 105, care este aplicabila ori de cate ori prevederile regulamentului european nu sunt aplicabile. Legea 105 reglementeaza in art. 165 pana la art. 179 efectele hotararilor straine pe teritoriul tarii, iar in art. 180 si art. 181 se refera la efectele hotararilor arbitrale straine in Romania.

Se face o distinctie intre 3 efecte: efectul de AUTORITATE DE LUCRU JUDECAT => se exprima prin ideea de recunoastere a unei hotarari judecatoresti straine In legatura cu recunoasterea hotararilor judecatoresti straine in Romania, exista 2 subsituatii: A. recunoastere de drept Legea 105 prevede ca sunt recunoscute de drept pe teritoriul tarii hotararile straine care se refera la statutul civil al cetatenilor statului unde hotararea a fost pronuntata => asadar, daca vine in Romania, o hotarare pronuntata cu privire la un cetatean francez privind divortul acelui cetatean francez, nulitatea casatoriei, acea hotarare va fi recunoscuta. B. Toate celelalte hotarari care nu sunt recunoscute de drept => hotararile judecatoresti straine, pentru a fi recunoscute pe teritoriul tarii, trebuie sa indeplineasca anumite conditii, iar aceste conditii, la randul lor, se grupeaza in 2 categorii: i. conditii pozitive art. 167 => hotararile straine pot fi recunoscute pe teritoriul Romaniei daca indeplinesc cumulativ urmatoarele conditii: hotararea sa fie definitiva potrivit legii statului unde a fost pronuntata (potrivit lui lex fori) instanta care a pronuntat hotararea sa fie, potrivit legii sale, competenta sa solutioneze litigiul sa existe reciprocitate in ceea ce priveste efectele hotararilor straine intre Romania si statul instantei care a pronuntat hotararea ipoteza speciala: daca hotararea straina a fost pronuntata in lipsa partii (de obicei, a paratului in default) care a pierdut procesul. Daca se intampla acest lucru, conditia consta in aceea ca, pentru a se cunoaste executarea acelei hotarari in Romania, trebuie sa fie indeplinite 3 conditii pe care judecatorul roman trebuie sa le verifice: citatia sa fi fost inmanata in timp util partii care a pierdut procesul (deci sa-i fi fost comunicata in timp util) sa i se fi comunicat in timp util actul de sesizare sa i se fi dat posibilitatea de a se apara sa i se fi dat posibilitatea de a exercita calea de atac impotriva respectivei hotarari

ii.conditii negative sunt impedimente la recunoastere => art. 168 Recunoasterea unei hotarari straine poate fi refuzata daca urmatoarele imprejurari sunt intrunite:

hotararea este rezultatul unei fraude comise in procedura din strainatate hotararea straina incalca ordinea publica de drept international privat roman daca procesul a fost solutionat intre aceleasi parti printr-o hotarare chiar nedefinitiva a instantelor romane sau daca litigiul se afla in curs de judecata in fata instantelor romane atunci cand instanta straina a fost sesizata C. interdictia de revizuire pe fond a hotararii straine

Art. 169 => Instanta romana care verifica recunoasterea, conditiile de recunoastere, nu poate reexamina pe fond hotararea straina si nici nu o poate modifica => nu este posibil ca, daca instanta straina a pronuntat divortul din culpa unuia dintre soti, instanta romana sa pronunte divortul din culpa celuilalt sot. Procedura Cererea de recunoastere poate fi formulata in 2 moduri: 1) pe cale principala => cererea de recunoastere se adreseaza tribunalului in a carui circumscriptie se afla domiciliul sau sediul persoanei din Romania impotriva careia hotararea se cere a fi recunoscuta (paratul) => tribunalul e competent. 2) pe cale de exceptie , incidentala => poate fi invocata in fata oricarei instante care este sesizata cu solutionarea unui litigiu avand alt obiect, dar in fata caruia hotararea straina poate produce efecte. Cererea de recunoastere trebuie sa indeplineasca toate conditiile cerute de C.Proc.Civ. pentru o cerere de chemare in judecata si, in plus, trebuie insotita de urmatoarele acte: copia hotararii straine dovada caracterului definitiv al hotararii straine dovezi privind indeplinirea acelor conditii speciale care se cer in cazul in care partea care a pierdut procesul a lipsit orice alte acte necesare pentru dovedirea indeplinirii conditiilor mentionate mai sus

Hotararile straine care sunt depuse spre recunoastere in fata instantelor romane trebuie supralegalizate daca nu exista scutire de supralegalizare printr-o conventie internationala. Textul mai spune si ca este posibila depunerea hotararii straine fara supralegalizare daca partile sunt de acord (daca partea adversa este de acord sa se depuna o copie). Cererea de recunoastere se solutioneaza pe cale principala prin sentinta a tribunalului, iar pe cale incidentala prin incheiere interlocutorie. In toate cazurile, procedura se desfasoara cu citarea partilor. Procedura se poate desfasura fara citarea partilor numai daca din hotararea straina rezulta ca paratul a fost de acord cu admiterea actiunii (paratul a spus in strainatate, unde a fost judecat, ca se poate).

EFECTUL EXECUTORIU => se exprima prin ideea de incuviintare a hotararii straine pe teritoriul tarii

De regula, cererile de executare si recunoastere se fac impreuna. Pentru obtinerea efectului executor, trebuie indeplinite toate conditiile de la recunoastere, plus inca 2 conditii: i. hotararea straina sa fie executorie potrivit legii instantei care a pronuntat-o (lex fori) ii. dreptul de a cere executarea silita sa nu fie prescris potrivit legii romane Cererea se adreseaza tribunalului in circumscriptia caruia urmeaza a se efectua executarea. Hotararile luate cu privire la masuri asiguratorii si hotararile date cu executare vremelnica in strainatate nu sunt supuse executarii in tara => trebuie sa fie vorba despre hotarari definitive. Cererea de incuviintare a executarii trebuie sa contina toate actele cerute pentru recunoastere si in plus, dovada ca hotararea straina este executorie in tara ei de emisiune. Executarea se da intotdeauna cu citarea partilor. Dupa ce instanta romana a incuviintat, deci pe baza hotararii definitive de incuviintare a executarii, se poate proceda la investirea cu formula executorie a hotararii straine potrivit legii romane, mentionandu-se cu privire la sentinta prin care executare a fost incuviintata. FORTA PROBANTA, EFECTUL PROBATOR

Art. 178 Hotararea straina data de catre o instanta competenta are forta probanta in fata autoritatilor romane cu privire la situatiile de fapt pe care le constata => pentru ceea ce judecatorul strain a constatat ca situatie de fapt, acea situatie de fapt ce tine de premisa minora a silogismului juridic, aceea are forta probanta in fata judecatorului roman fara niciun fel de alta neclaritate.

2. la nivelul reglementarilor internationale (Regulamentul 44/2001 privind competenta, recunoasterea si executarea hotararilor in materie civila si comerciala intre statele membre ale UE = Bruxelles 1) Regulamentul face o distinctie intre o recunoastere si executare: in legatura cu recunoasterea, art. 33 prevede ca o hotarare pronuntata intr-un stat membru este recunoscuta in celelalte state membre fara sa fie necesara recurgerea la o procedura speciala => opereaza o recunoastere de drept intre statele membre a hotararilor judecatoresti (recunoasterea inseamna autoritate de lucru judecat). Textul prevede ca, in cazul in care exista o contestatie cu privire la recunoasterea unei hotarari dintr-un alt stat membru se face o distinctie dupa cum contestatia se invoca pe cale principala sau pe cale incidentala: * * daca se invoca pe cale principala, ea urmeaza procedura pe care regulamentul o prevede pentru executare pe cale incidentala, se confera competenta instantei care judeca cererea principala de a solutiona si cererea incidentala privind recunoasterea

Cele mai importante prevederi din regulament in ceea ce priveste recunoasterea sunt cele din art. 34 si 35 cele care se refera la impedimente (adica la acele cauze care impiedica recunoasterea): in art. 34 sunt reglementate impedimente de procedura propriu-zisa => Art. 34 O hotarare nu este recunoscuta in 4 cazuri, fiecare caz ocroteste un principiu (o valoare de drept): 1. daca recunosterea este vadit contrara ordinii publice din statul membru solicitat => P. Respectarii Ordinii publice de drept international privat 2. daca actul de sesizare a instantei sau un alt act echivalent nu a fost comunicat paratului intr-un mod care sa-i permita sa-si pregateasca apararea, motiv pentru care paratul nu s-a infatisat la dezbateri si daca paratul nu a introdus o actiune impotriva acelei hotarari cand avea posibilitatea s-o faca => ocroteste Dreptul la Aparare al paratului P. Contradictorialitatii 3. daca hotararea a carei recunoastere se cere este ireconciliabila cu o hotarare pronuntata intr-un litigiu intre aceleasi parti in statul membru solicitat => se ocroteste P. Autoritatii de Lucru Judecat 4. daca hotararea a carei recunoastere se cere este ireconciliabila cu o hotarare pronuntata anterior intr-un alt stat membru decat statul solicitat sau intr-un stat tert intre aceleasi parti intr-un litigiu care are acelasi obiect si aceeasi cauza juridica, cu conditia ca hotararea pronuntata anterior sa intruneasca ea insasi conditiile pentru a fi recunoscuta in statul membru solicitat Distinctia intre 3 si 4 rezida in faptul ca la 3 ireconciliabilitatea apare cu o hotarare din statul membru solicitat, cu conditia sa fie intre aceleasi parti, iar la 4 daca este o ireconciliabilitate cu o hotarare pronuntata intr-un alt stat membru sau intr-un stat membru, insa cu indeplinirea mai multor conditii. in art. 35 sunt impedimente de competenta O hotarare pronuntata intr-un alt stat membru nu va fi recunoscuta daca ea incalca dispozitiunile din Regulamentul 44 cu privire la competenta imperativa in materie de asigurari, de protectia consumatorului sau prevederile de competenta exclusiva. -

Interdictia revizuirii pe fond a hotararii art. 36 Hotararea straina nu poate face obiectul unei revizuiri pe fond in nicio situatie interdictie regasita si in legea 105 conditiile pentru executare a unei hotarari judecatoresti Executare inseamna forta executorie nu ne mai aflam in fata unei executari de drept, ci pentru efectul executor, o procedura speciala este prevazuta (nu din oficiu): Executarea unei hotarari intr-un alt stat membru trebuie sa fie declarata ca fiind executorie in statul solicitat. Pentru ca o hotarare dintr-un alt stat membru sa fie executata, o conditie prealabila trebuie indeplinita: hotararea trebuie sa fie executorie in statul instantei care a emis-o. Pentru ca efectul executor sa se poata obtine, o cerere trebuie facuta din partea persoanei interesate. Cererea de incuviintare a executarii se depune la instanta competenta din fiecare stat membru indicata in anexa 2 => prevazuta competenta tribunalului. Daca se cere recunoasterea in Romania a unei hotarari pronuntate in strainatate, la tribunal trebuie sa mearga partea interesata (competenta materiala). Competenta teritoriala apartine instantei de la domiciliul partii impotriva careia hotararea se executa sau de la locul de executare. Modalitatea propriu-zisa de depunere a cererii de executare (exequatur) se face potrivit legislatiei statului membru solicitat. Reclamantul este obligat sa-si aleaga un domiciliu (sa faca o alegere de domiciliu) in raza teritoriala a instantei sesizate si totodata trebuie sa desemneze un mandatar special, care sa il reprezinte in fata instantei

din statul sesizat se numeste mandatar ad litem = mandatar pentru proces art. 40. Textul se coroboreaza cu art. 56 Nicio formalitate speciala nu se cere pentru numirea acestui mandatar ad litem (un inscris sub semnatura privata in care un avocat este numit este suficient). Procedura urmeaza 3 grade de jurisdictie si lucrurile care se petrec in fiecare grad de jurisdictie sunt specifice si derogatorii fata de procedura de drept comun: La tribunal (prima instanta) o singura formalitate trebuie indeplinita: trebuie depusa copia hotararii a carei executare se cere si trebuie depus un certificat emis de catre autoritatea care a pronuntat hotararea care se cere a fi executata. Modelul certificatului este prevazut in anexa 5 la Regulamentul 44; acest certificat trebuie sa contina cateva elemente esentiale: denumirea statului membru in care hotararea a carei executare se cere a fost pronuntata instanta care a pronuntat-o, denumirea, adresa, coordonate de contact mentionarea hotararii despre care este vorba, date, numar de referinta, partile implicate in litigiu numele reprezentantilor partilor data comunicarii actului de sesizare a instantei catre parat in cazul in care hotararea este in default (paratul nu a fost prezent la judecata) mentiunea ca hotararea este executorie potrivit legii statului care a emis-o numele persoanei care semneaza certificatul, calitatea in care semneaza (de obicei este un grefier al instantei), stampila respectivei instante

Pe baza copiei dupa hotarare si a certificatului, instanta romana imediat, fara nicio alta formalitate si fara nicio examinare a altor aspecte va pronunta executarea sentintei straine. Nicio aparare, exceptie din partea paratului nu va fi luata in considerare in aceasta faza. Hotararea pronuntata de Tribunal se poate da fara citarea partilor. Hotararea care s-a pronuntat in cererea de exequatur va fi comunicata atat reclamantului, fiind fara citarea partilor, cat si paratului. Impotriva acestei hotarari, partea interesata poate formula o cale de atac.

Calea de atac: este, de asemenea, diferita de la stat la stat, iar instanta competenta sa judece calea de atac este mentionata pentru fiecare stat membru in anexa 3. Pentru Romania, este Curtea de Apel catre care se exercita recursul. Hotararea este fara apel, cu recurs, de competenta Curtii de Apel. Aici, procedura este contencioasa, in recurs => citarea partilor este obligatorie, debitorul-parat poate invoca orice exceptie/aparare, care va fi analizata de catre instanta de recurs. Termenul de exercitare a recursului este de 1 luna daca partile isi au domiciliul pe teritoriul aceluiasi stat membru sau de 2 luni daca paratul (cel impotriva caruia se cere executarea) are domiciliul pe teritoriul unui alt stat membru. Hotararea pronuntata in recurs de catre Curtea de Apel poate fi atacata art. 44 pe caile de atac pe care fiecare stat membru le declara ca fiind aplicabile in anexa 4. Romania a declarat, in anexa 4 modificata in 2009 dupa aderarea

la U.E., ca singurele cai de atac sunt: contestatia in anulare si revizuirea, care se exercita potrivit regulilor de competenta din Codul Roman de Proc. Civila. Impedimentele la executare: Regulamentul 44 prevede ca exequatur nu poate fi refuzat decat in caz de incalcare a ordinii publice de drept international privat sau de incalcare a competentei obligatorii a unei instante, potrivit prevederilor regulamentului. Nici in procedura de executare hotararea straina nu poate fi revizuita pe fond. In cazul in care se cere executarea unei hotarari executorii, dar nedefinitive, instanta solicitata poate pronunta suspendarea cererii de incuviintare a executarii (poate suspenda actiunea) la cererea paratului interesat cu plata de catre acesta a unei cautiuni garantie, al carei cuantum este stabilit de instanta de executare. Creditorul (in procedura de executare) - Se poate lua orice masura asiguratorie cu ajutorul instantei (masura se ia de catre instanta la solicitarea partii interesate - creditorul), se poate pronunta orice masura provizorie si o executare partiala. Daca sunt mai multe capete de cerere, se poate incuviinta executarea pentru o parte din ele. Interdictia cautio judicatum solvi (garantia pentru solutionarea cererii) nu se cere nicio cautiune sau garantie strainului in momentul in care cere recunoasterea sau executarea pentru simplul fapt ca este strain.