APITOLUL I: Instituia rspunderii disciplinare Seciunea 1.1. Noiunea rspunderii disciplinare. Rspunderea disciplinar n dreptul muncii Seciunea1.2.

Rspunderea disciplinar potrivit Statutului funcionarilor publici Seciunea 1.3. Condiiile rspunderii disciplinare

CAPITOLUL II: Rspunderea disciplinar n dreptul muncii Seciunea 1.1. Aspecte normative Seciunea 1.2. Disciplina n munc - condiie esenial a raportului de munc Seciunea 1.3. Sanciunile disciplinare n dreptul muncii Seciunea 1.4. Reguli procedurale de aplicare a sanciunilor disciplinare 1.4.1. Cercetarea prealabil 1.4.2. Competena stabilirii sanciunilor disciplinare 1.4.3. Contestarea deciziei de sancionare

CAPITOLUL III: Rspunderea disciplinar potrivit Statutului funcionarilor publici Seciunea 1.1. Aspecte normative Seciunea 1.2. Noiunea de abaterea disciplinar potrivit Statutului funcionarilor publici Seciunea 1.3. Abaterile disciplinare. Analiz i aspecte caracteristice Seciunea 1.4. Sanciunile disciplinare aplicabile funcionarilor publici Seciunea 1.5. Reguli procedurale 1.5.1. Cercetarea disciplinar prealabil 1.5.2. Decizia de sancionare 1.5.3. Ci de atac mpotriva dispoziiei de sancionare

Seciunea 1.6. Cazierul administrativ Seciunea 1.7. Radierea sanciunilor disciplinare

CAPITOLUL IV: Principalele elemente de difereniere ntre rspunderea disciplinar a salariailor i rspunderea disciplinar a funcionarilor publici

CAPITOLUL V: Consideraii i observaii finale

BIBLIOGRAFIE

Rspunderea disciplinar
Nicoleta Ilea Consultant Resurse Umane office@consultingreview.ro

Cum aplicm sanciuni disciplinare Ce sanciuni disciplinare avem la ndemn Ce cuprinde decizia de sancionare Abaterile funcionarilor publici

Rspunderea salariailor din sectorul privat

Muli angajatori s-au confruntat cu salariai indisciplinai i au renunat la prerogativa disciplinar, fie spernd ntr-o schimbare de comportament, fie nu au tiut exact care sunt paii de urmat.

Este bine de tiut c angajatorul dispune de prerogativa disciplinar, avnd dreptul de a aplica, potrivit legii, sanciuni disciplinare salariatului ori de cte ori constat c acesta a svrit o abatere disciplinar. Abaterea disciplinar este o fapt n legatur cu munca i const ntr-o aciune sau inaciune svrit cu nemotivaie de ctre salariat, prin care acesta a ncalcat normele muncii, Regulamentul de Ordine Interioar, Contractul Individual de Munc, Contractul Colectiv de Munc aplicabil sau ordinele i dispoziiile legale ale conducatorilor ierarhici. Pentru a aplica sanciunea disciplinar trebuie parcuri urmtorii pai: - PASUL 1. n vederea cercetrii disciplinare prealabile, angajatorul desemneaz o persoan sau o comisie de cercetare disciplinar care convoac salariatul n scris, precizndu-se obiectul, data, ora i locul ntrevederii. Neprezentarea angajatului la convocarea fcut n condiiile prevzute mai sus, fr un motiv obiectiv, d dreptul angajatorului s dispun sancionarea, fr efectuarea cercetrii disciplinare prealabile, i acest lucru este bine de menionat n convocator. - PASUL 2. n timpul procesului de cercetare disciplinar prealabil, salariatul are dreptul de a formula i susine toate aprrile n favoarea sa i s ofere persoanei imputernicite sau comisiei de cercetare toate probele i motivaiile pe care le consider necesare. Este de preferat ca salariatul s dea o declaraie scris cu privire la evenimente, n baza creia se ia o posibil decizie de sancionare, probndu-se totodat i dreptul la aprare al salariatului. - PASUL 3. Dac exist martori, acetia vor fi audiai i vor da declaraii cu privire la fapta cercetat. - PASUL 4. Angajatorul dispune aplicarea sanciunii disciplinare printr-o decizie n termen de 30 de zile calendaristice de la data lurii la cunotin despre svrirea abaterii disciplinare, dar nu mai trziu de 6 luni de la data svririi faptei. Conform Art. 264, alin. 1 din Legea nr. 53/2003, Codul Muncii, sanciunile disciplinare pot fi aplicate de angajator, n funcie de gravitatea abaterii disciplinare, iar acestea pot fi:

- avertismentul scris; - suspendarea contractului in-dividual de munc pe o perioad ce nu poate fi mai mare de 10 zile lucrtoare; - retrogradarea din funcie cu acordul salariatului, cu acordarea salariului conform funciei la care a fost retrogradat, pe o perioad ce nu poate depi 60 de zile; - reducerea salariului, pe o perioad de la 1 la 3 luni, ntre 5 i 10%; - reducerea salariului de baz i, dup caz, a indemnizaiei de conducere, pe o perioad de la 1 la 3 luni, cu 5 10%; - desfacerea disciplinar a contractului individual de munc;

- n cazul n care, prin statute profesionale aprobate prin lege special, se stabilete un alt regim sancionator, va fi aplicat acesta.

De asemenea, exist i cauze de exonerare de rspunderea disciplinar: legitima aprare, starea de necesitate, constrngerea fizic sau moral, cazul fortuit, fora major, eroarea de fapt i executarea ordinului de serviciu emis n mod legal. Sub sanciunea nulitii absolute, decizia va cuprinde:

- descrierea faptei care constituie abatere disciplinar; - precizarea prevederilor din statutul disciplinar, regulamentul intern sau contractul colectiv de munc aplicabil care au fost ncalcate de salariat; - motivele pentru care au fost nlturate aprrile formulate de salariat n timpul cercetrii disciplinare prealabile sau motivele pentru care nu a fost efectuat cercetarea (salariatul nu s-a prezentat la convocarea fcut de comisie sau de persoana mputernicit s efectueze cercetarea disciplinar); - temeiul de drept n baza cruia sanciunea disciplinar se aplic (articolul sau articolele nclcat(e) din Regulamentul de Ordine Interioar, Codul Muncii, Contractul Individual de Munc, Contractul Colectiv de Munc aplicabil); - termenul n care sanciunea poate fi contestat; - instana competent la care sanciunea poate fi contestat.

Decizia de sancionare se comunic salariatului n termen de 5 zile calendaristice de la data emiterii, i produce efectele de la data comunicarii i se nmneaz salariatului cu semntur de predare-primire. n caz de refuz al primirii se trimite prin scrisoare recomandat la domiciliul ori reedina salariatului comunicat de acesta. Decizia de sancionare poate fi contestat de salariat la instanele judectoreti competente n termen de 30 de zile calendaristice de la data comunicrii.

Responsabilitatea i rspunderea funcionarilor publici

Pentru funcionarii publici, raportarea contient la nevoile sociale, la sarcinile pe care le au, este considerat ndatorire de prim ordin, iar rezolvarea cu promptitudine i seriozitate a problemelor cetenilor reprezint i scopul existenei lor sociale. Atunci cnd funcionarii publici svresc abateri, produc prejudicii i tulburri bunului mers al activitii sau prestigiului autoritilor din care fac parte, svresc abuzuri de orice natur sau vatm drepturile i interesele legitime ale cetenilor, intervine ceea ce se numeste raspunderea juridic a acestora. Autoritatea public este cea fa de care se rsfrng consecinele faptei i n a crei competen intr tragerea la rspundere i aplicarea sanciunii.

Pentru fapte avnd un pericol social mai redus (de exemplu: abaterile administrative) a fost instituit rspunderea administrativ, iar nerespectarea sarcinilor de serviciu implic raspunderea disciplinar. Abaterea administrativdisciplinar reprezint nclcarea normelor dreptului administrativ sau a normelor dreptului penal, avnd c posibili autori:

- un organ al administraiei publice - un funcionar public - un organism nestatal - o persoan fizic

Sanciunile pentru abaterile administrativ disciplinare pot fi:

- amend, n situaia nclcrii unor dispoziii ale Legii nr. 267/1990, privind Registrul Comerului; - majorri de ntrziere pentru neplata la timp a obligaiilor bugetare privind impozite, taxe, contribuii; - dizolvarea organului ales, de exemplu: Consiliul Local care a adoptat, n mod repetat, hotrri anulate de instan ca nelegale; - demiterea primarului.

Procedura de aplicare a sanciunilor administrativ disciplinare trebuie s fie una contencioas, cuprinznd norme ce se refer la:

- constatarea faptei, a legturii de cauzalitate dintre fapt i rezultatul vtmtor; - termenele de prescripie sau de decdere; - stabilirea organului administraiei publice competent s constate svrirea abaterii i coninutul actului de constatare; - exercitarea cilor de atac; - modaliti de executare.

Aceast form de rspundere, care are la baz ilicitul administrativ propriu-zis, a fost identificat pn la apariia Constituiei, i chiar pn la apariia Statutului funcionarilor publici, adoptat prin Legea nr. 188/1999, cu rspunderea disciplinar specific dreptului muncii, dat fiind c statutul juridic al funcionarului public era identificat cu statutul juridic al salariatului, respectiv de drept al muncii.

New PROJECT raspunderea disciplinara a salariatilor si functionarilor publici

Responsabilitatea este principiul conform cruia funcionarul public trebuie s poarte rspunderea pentru actele sale. Pentru funcionarul public, ca i pentru administraie n ansamblul su, legalitatea reprezint criteriul fundamental de moralitate; o astfel de concluzie rezult din nsui

misiunea administraiei publice care const n activitatea de punere n executare a legii i prestarea de servicii publice, n limitele legii, n condiii responsabile i eficiente. Prin urmare, pentru a-i asuma n mod responsabil funciile care le revin, funcionarii publici trebuie s fie convini de importana i supremaia legii i de nevoia ca ea s fie respectat de toi cei care cad sub incidena ei. Rspunderea juridic ntr-o accepiune lato sensu, poate fi definit ca ansamblul normelor care contureaz un anumit comportament profesional i privat. n aceast accepiune, ea cuprinde norme de comportament, care privesc att relaiile de serviciu de toate tipurile, ceea ce poate fi evocat prin sintagma comportament profesional, ct i acele norme care privesc viaa privat. Regimul juridic al funcionarilor publici include i problema rspunderii acestora. Funcionarul public trebuie s-i duc la bun sfrit atribuiile nu pentru c aa i se impune, ci fiindc este convins c ele reprezint rostul su profesional. Astfel este normal, ca n orice societate democratic cei care ncalc normele juridice, s cunoasc fora de constrngere a statului. Instituia rspunderii, fa de funcionarii publici apare cu att mai necesar, dac se are n vedere importana deosebit a activitii organelor administraiei publice. Avnd ca sarcin executarea legii, funcionarii din aparatul administrativ trebuie ca ei, n primul rnd, s respecte legea, iar n caz de nclcare a acesteia, s poarte rspunderea pentru fapta lor. Reglementarea responsabilitii funcionarilor presupune efecte juridice complexe, deoarece sancionarea acelora care ncalc legalitatea i disciplina, asigur legalitatea i disciplina n administraia, pedepsindu-se funcionarii culpabili i reparndu-se prejudiciile cauzate, dar n acelai timp se nfptuiete mbuntirea activitii funcionarilor respectivi, precum i a celorlali prin avertizare de a nu svri abateri pentru care sunt sancionai, ceea ce constituie un rezultat notabil. n Capitolul VIII - Sanciunile disciplinare i rspunderea funcionarilor publici din Legea nr. 188/1999, republicat n anul 2007, regsim cadrul legal cu privire la formele rspunderii funcionarilor publici, art. 75 din Statut stabilind c: nclcarea de ctre funcionarii publici, cu vinovie, a ndatoririlor de serviciu atrage rspunderea disciplinar, contravenional, civil sau penal, dup caz. Fa de modul de reglementare, n literatura juridic de specialitate s-a spus c ar fi fost mai riguros dac titlul ar fi avut drept coninut Rspunderea i sanciunile disciplinare aplicabile funcionarilor publici sau pur si simplu Rspunderea funcionarilor publici deoarece se consider c nu se impune ca n titlul unui Capitol (din Legea nr. 188/1999) s se regseasc sanciunile specifice uneia din formele de rspundere aplicabile. Rspunderea juridic administrativ este explicat n doctrina juridic pornind de la conceptul de constrngere. Astfel, constrngerea administrativ reprezint ansamblul de msuri (acte juridice, operaiuni administrative, fapte materiale), luate de ctre autoritile administraiei publice n temeiul legii, cu folosirea puterii de stat i, dac este cazul, mpotriva voinei unor persoane, pentru a preveni

svrirea unor fapte antisociale, a apra drepturile cetenilor, precum i pentru a sanciona nclcarea normelor de drept administrativ. Dac prin constrngerea administraiei se urmrete autoreglarea sistemului social, rspunderea urmrete restabilirea ordinii normative nclcate, precum i condamnarea faptei negative i a autorului acesteia. Astfel, ca o component a rspunderii juridice, rspunderea administrativ cuprinde urmtoarele forme: rspunderea administrativ-disciplinar i rspunderea administrativcontravenional. Potrivit art. 77 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcionarilor public, nclcarea cu vinovie de ctre funcionarii publici a ndatoririlor corespunztoare funciei publice pe care o dein i a normelor de conduit profesional i civic prevzute de lege constituie abatere disciplinar i atrage rspunderea disciplinar a acestora. Noiunea de disciplin reprezint un sistem de norme juridice care reglementeaz comportamentul salariailor i funcionarilor publici n desfurarea procesului muncii. Funcionarul public, la fel ca i salariaii, i desfoar activitatea ntr-un cadrul organizat i disciplinat. Aa cum s-a subliniat n doctrina juridic, disciplina muncii, indiferent la care tip de munc ne raportm, concretizeaz starea de ordine inerent ndeplinirii atribuiilor care rezult dintr-un raport de munc sau dintr-un raport de serviciu. Ct privete ordinea, aceasta vizeaz norme de conduit profesional ce au n vedere relaiile din cadrul colectivului n care i desfoar activitatea funcionarul public, de relaiile cu alte colective ale aceleiai instituii publice i nu n ultimul rnd cu terii. Rspunderea disciplinar a funcionarilor publici este acea instituie juridic, acel ansamblu de norme, conform crora un funcionar public rspunde de actele i faptele sale prin care ncalc regulile de disciplin prevzute pentru exercitarea sau n legtur cu exercitarea funciilor publice n cadrul unor raporturi de subordonare, raporturi de drept administrativ, din domeniul organizrii executrii i executrii legii. Rspunderea disciplinar este atras n primul rnd pentru nerespectarea disciplinei profesionale a funcionarilor publici n cadrul raportului de subordonare ierarhic, raport de drept administrativ, ce poate coexista cu un raport de drept penal, (scoaterea de sub urmrire penal pentru o fapt, poate totui atrage rspunderea disciplinar). Pe de alt parte, rspunderea disciplinar poate interveni i pentru fapte svrite n afara serviciului dac acestea sunt de natur s aduc atingere prestigiului funciei publice. Aceasta este de altfel i ceea ce o deosebete, n principal, de rspunderea disciplinar din dreptul muncii.

BIBLIOGRAFIE

- Verginia Vedina, Statutul funcionarilor publici (Legea nr. 188/1999, cu modificrile i completrile ulterioare, republicat). Comentarii. Legislaie. Doctrin. Jurispruden, Editura Universul Juridic, Bucureti, 2009; - Verginia Vedina, Drept administrativ, Ediia a IV-a, revzut i adugit, Editura Universul Juridic, Bucureti, 2009; - V. Vedina, Deontologia vieii publice, Editura Universul Juridic, Bucureti, 2007; - D. Apostol Tofan, Drept administrativ. Curs universitar, Vol. I, Ediia 2, Editura G.H. Beck, Bucureti, 2008 - L. Barac, Rspunderea i sanciunea juridic, Editura Lumina Lex, Bucureti, 1997. - E. Blan, Instituii administrative, Editura C.H. Beck, Bucureti, 2008 - C. Clinoiu, Rspunderea administrativ-disciplinar a funcionarilor publici, n Revista Romn de Dreptul muncii nr. 1/2002 - L. Coman-Kund, Deontologia i statutul funcionarilor din administraia public, Editura Didactic i Pedagogic, Bucureti, 2005 - Valeric Dabu, Rspunderea juridic a funcionarului public. Curs universitar, Editura Global Lex, Bucureti, 2000 - Corneliu Manda, Drept administrativ. Tratat elementar, Ediia a V-a, revzut i adugit, Editura Universul Juridic, Bucureti, 2008 - R. P. Petrescu, Statutul funcionarului public, Editura Universitar Carol Davila Bucureti, 2006 - I. Popescu-Slniceanu, Funcia public, Infodial, Bucureti, 2000 - Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcionarilor publici, publicat n Monitorul Oficial al Romniei, Partea I, nr. 600 din 8 decembrie 1999, republicat n anul 2007, modificat i completat prin: - O.U.G. 229/2008 privind msuri pentru reducerea unor cheltuieli la nivelul administraiei publice, publicat n Monitorul Oficial nr. 3 din data de 5 ianuarie 2009; - O.U.G. nr. 3/2009 pentru modificarea i completarea unor acte normative referitoare la organizarea i funcionarea unor structuri din cadrul aparatului de lucru al Guvernului, publicat n Monitorul Oficial nr. 84 din data de 11 februarie 2009; - O.U.G. nr. 37/2009 privind unele msuri de mbuntire a activitii administraiei publice, publicat n Monitorul Oficial nr. 264 din data de 22 aprilie 2009;

- O.U.G. nr. 105/2009 privind unele msuri n domeniul funciei publice, precum i pentru ntrirea capacitii manageriale la nivelul serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor i ale celorlalte organe ale administraiei publice centrale din unitile administrativ-teritoriale i ale altor servicii publice, precum i pentru reglementarea unor msuri privind cabinetul demnitarului din administraia public central i local, cancelaria prefectului i cabinetul alesului local, publicat n Monitorul Oficial nr. 668 din 6 octombrie 2009; - Lege-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitar a personalului pltit din fonduri publice, publicat n Monitorul Oficial nr. 769 din 9 noiembrie 2009.

APITOLUL I CONSIDERAII INTRODUCTIVE PRIVIND RSPUNDEREA JURIDIC 1.1 Responsabilitate i rspundere Conceptul de responsabilitate aparine deopotriv domeniilor psihologiei, moralei, religiei i dreptului i exprim facultatea individului de a se manifesta, prin actele i atitudinile sale, n acord cu normele, legile i uzanele de comportare, n societate. Responsabilitatea face ca omul s i asume liber sensul conduitei sale, dar libertatea alegerii conduitei nu trebuie neleas ca liber arbitru. n ecuaia societate-libertateresponsabilitate, societatea reprezint cmpul de manifestare a libertii, iar libertatea o condiie esenial a responsabilitii. Privit din aceste perspective, responsabilitatea apare ca un concept cu o puternic ncrctur moral, dar i corelat n mod necesar cu celelalte categorii de reguli din sistemul normativ social. Conceptul responsabilitii juridice a constituit un obiect de cercetare n aceeai msur pentru filosofi, sociologi i juriti. Pornindu-se de la criteriile elementare care fac distincia ntre drept i moral, s-a tras concluzia c responsabilitatea ar fi strin domeniului juridic, ntruct ordinea de drept ar exista prin constrngerea impus de stat, din afar, n vreme ce responsabilitatea presupune un act involuntar, prin esena lui de natur etic (moral). Fr ndoial c responsabilitatea s-a conturat ca un criteriu de natur moral, ca o dimensiune a conduitei individului raportat la propria sa scar valoric, dar aceast scar valoric nu decurge, aa cum s-a artat, din proprieti care i-ar fi lui inerente, ci din situaia n care el este se gsete angajat. Apoi, raportul dintre drept i moral nu trebuie privit numai din perspectiva criteriilor ce le separ, ci i din aceea a elementelor comune. n sfrit, lucrul cel mai important, ordinea de drept nu se bazeaz exclusiv pe constrngere, ci dimpotriv, caracteristica sa esenial este aceea c se impune n primul rnd prin respectarea de bun voie, ceea ce ine de natura responsabilitii juridice. Comportamentul uman are o sfer divers de manifestare dar, cu toat complexitatea comportamentului , omul se raporteaz la unele principii, norme, valori n limitele a ceea ce el consider a fi bine-ru, permis-nepermis, drept-nedrept, licitilicit.

La momentul stabilirii opiunii individului pentru o anumit conduit se declaneaz mecanismul constituirii rspunderii sale sociale. Aceasta se datoreaz capacitii sale raionale de a opta pentru un anumit comportament, tiind, sau trebuind s tie c fapta sa se nscrie sau nu n limitele principiilor generale acceptate, i va trebui s suporte consecinele pentru conduita sa negativ. Rspunderea juridic este forma cea mai grav a rspunderii sociale i se caracterizeaz prin: a) are ntotdeauna, ca temei nclcarea sau nerespectarea unei norme de drept; b) este ntotdeuna, legat de activitatea exclusiv a unor organe de stat care au competena de a constata n mod oficial nerespectarea normei de drept, de a aprecia gradul de vinovie i de a stabili i aplica sanciunea prevzut de norma juridic; c) este o rspundere general-obligatorie, izvornd din imperativitatea dreptului i capacitatea coercitiv a aparatului de stat de a interveni i aplica, la nevoie, constrngerea juridic; d) consecinele rspunderii juridice sunt deosebit de grave, putnd chiar antrena sanciuni legate de libertate. n literatura juridic sunt delimitate mai multe principii, dar 4 sunt consacrate: 1. Principiul rspunderii pentru fapte svrite cu vinovie n bazasa, oricrui subiect de drept i se poate aplica o sanciune numai atunci cnd este vinovat de nerespectarea unei norme i numai n limitele vinoviei sale. Vinovia const n nerespectarea de ctre subiect a prescripiilor normei, nclcnd prin conduita sa, interesele ocrotite de ctre aceasta. 2. Principiul rspunderii personale rspunderea juridic acioneaz,n mod direct numai fa de ntinderea rspunderii juridice, este stabilit n funcie de circumstanele personale ale autorului faptei. n virtutea acestui principiu funcioneaz regula conform creia numai cel care a comis o nclcare a legii este pasibil de rspundere, iar pentru o singur fapt ilicit se poate aplica o singur pedeaps i o singur dat. 3. Principiul justeei sanciunii presupune o corect corelare a gravitii faptei cu sanciunea aplicat, astfel nct sanciunea aplicat s fie proporional cu fapta. 4. Principiul celeritii tragerii la rspundere n virtutea acestuia,persoanelor ce se fac vinovate de svrirea unor fapte ilicite trebuie s li se aplice sanciunile ct mai rapid posibil dup svrirea faptelor, pentru ca sanciunile s i ating scopul.

raspunderea disciplinara a salariatilor si functionarilor publici

Notiunea, definitia si trasaturile principale ale raspunderii administrative

Raspunderea administrativa ca institutie a dreptului administrativ, spre deosebire de raspunderea civila si cea penala,
1

consacrata

in anumite forme inca din antichitate,

este relativ tanara1.

V. I. Prisacaru, Tratat de drept administrativ roman, partea generala, editia a II-a revezuta si adaugata, editura ALL, 1996, pg. 416;

Aceasta opinie este sustinuta si de catre autorii2 din Republica instituita Moldova, in urma a care mentioneaza ca raspunderea franceze, ca administrativa are aproximativ doua secole de cand a fost revolutiilor burgheze, pentru raspundere administratiei daunele aduse

particularilor prin activitate ilicita. Multa vreme, raspunderea specifica dreptului

administrativ era interpretata traditional prin referire la notiuni si institutii specifice dreptului civil, sau, dupa caz, dreptului penal. De exemplu, raspunderea cu caracter patrimonial a administratiei publice era calificata prin referire la raspunderea civila delictuala, abatarile administrative savarsite de personalul din administratie reprezentau incalcari ale dreptului muncii, sanctionate ca atare. Practic, formele de raspundere specifice dreptului

administrativ nu si-au conturat multa vreme identitatea, existand si in prezent autori care le contesta si controverse , la nivel doctrinar, dar uneori si legislativ si jurisprudential, cu privire la existenta lor si regimul juridic care le guverneaza3.

Maria Orlov, Stefan Belecciu, Drept administrative, Academia Stefan cel Mare a MAI al Republicii Moldova, Chisinau 2005, pg. 136; 3 Verginia Verdinas, Drept administrative, Editia a V-a, revazuta si actualizata, editura Universul Juridic, Bucuresti, 2009

Initial,

raspunderea

administrativa

s-a

angajat

ca

raspundere pentru prejudiciul cauzat particularilor din culpa organelor administratiei publice4. Actualmente, in unele state europene autoritatile publice centrale si locale, functionarii publici, serviciile publice si in general statul poarta raspundere in conditiile legii pentru pagubele cauzate cetatenilor. Asadar, esenta raspunderii administrative consta in atragerea la raspunderea administrativa a autoritatilor publice statale si cele publice nestatale, pentru pagubele aduse particularilor. In acest context, suntem de acord cu V. I. Prisecaru, care mentioneaza ca in evolutia ei, raspunderea administrativa s-a angajat si pentru prejudiciile cauzate particularilor din culpa organelor administratiei publice, iar, ulterior, s-a admis si angajarea raspunderii administrative a functionarilor publici. Astfel incat, in prezent, in Franta, statul, serviciile publice si functionarii publici raspund, in conditiile legii, pentru pagubele cauzate particularilor. Raspunderea administrativa este explicata de catre unuii teoreticieni ai dreptului public5 pornind de la concepul de constrangere.
4

Maria Orlov, Stefan Belecciu, Drept administrative, Academia Stefan cel Mare a MAI al Republicii Moldova, Chisinau 2005, pg. 136; 5 Antonie Iorgovan, Tratat de drept administrative, vol. II, revazuta si adaugita, editura Nemira, Bucuresti, 1996, pg. 207;

Astfel,

constrangerea

administrativa

reprezinta

ansamblul de masuri (acte juridice, operatiuni administrative, fapte materiale), dispuse catre autoritatile administratiei publice in temeiul legii, cu folosirea puterii de stat si, daca este cazul, impotriva vointei unor persoane, pentru a preveni savarsirea unor fapte antisociale, a apara drepturile cetatenilor, precum si pentru a sanctiona incalcarea normelor de drept administrativ. Daca prin constrangerea administrativa se urmareste autoreglarea restabilirea sistemului ordinii social, raspunderea incalcate, urmareste precum si normative

condamnarea faptei negative si a autorului acesteia.6. Regimul forma. Raspunderea organelor statale pentru prejudiciile cauzate particularilor din culpa autoritatilor administratiei publice, nu a existat nici in alte republici componenta U.R.S.S. . In alte tari din fostul lagar socialist, cum ar fi Romania, Ungaria, Polonia, si-au pastrat institutul de raspundere a unionale, care intrau in sovietic, nu a cunoscut raspunderea

administrativa si in general justitia administrativa, sub nici o

Emil Balan, Institutii administrative, editura C.H. Beck, Bucuresti 2008;

organelor administratiei publice pentru prejudiciile cauzate particularului din culpa organelor statale.7 Acest fapt, nici intr-un caz nu se poate justifica prin faptul ca au lipsit litigii dintre administratie si administrati sau prin neexistenta abuzurilor din partea organelor statale In tara noastra, raspunderea administrativa a fost

instituita pentru prima data, prin art. 33 din Legea pentru infiintarea Consiliului de Stat din 11 februarie 1864. Astfel, potrivit acestui articol, in materie contencioasa, cand se atinge interesul unui particular sau persoane juridice, hotararea Consiliului obtine repararea pagubei cauzate de catre administratie. Angajarea raspunderii administrative a organelor

administratiei publice a fost consacrata si prin legile de organizare si reorganizare a Inaltei Curti de Casatie si Justitie din 1905, 1910 si 1912. Consacrarea angajarii raspunderii administrative a

organelor administratiei publice s-a facut prin art. 99 si 107 din Constitutia din 1923, iar procedura de solutionare a conflictelor juridice in care se putea angaja raspunderea administrativa a organanelor administratiei publice a fost stabilita prin Legea pentru contenciosul administrativ din 23 decembrie 1925.
7

Maria Orlov, Curs de contencios administrative, Chisinau 2009, pg. 69.

Prin Constitutia Romaniei8 si prin Legea contenciosului administrativ 554/2004, din Romania nr. 554/2004, a modificata capatat si o noii completata prin Legea 262/2007 pentru modificarea Legii raspunderea noua si administrativa superioara. reglementare Superioritatea

reglementari, a raspunderii administrative, consta in aceea ca, in statul Roman de drept, raspund pentru faptele lor, asa cum vom dezvolta, statul, organele administratiei publice si celelalte servicii publice administrative, functionarii publici si particularii (persoane fizice sau juridice)9. In Republica Moldova, raspunderea administrativa, in opinia noastra, a fost instituita prin art. 53(1) al Constitutiei Republicii Moldova10, care pevede ca persoana vatamata intrun drept al sau de o autoritate publica printr-un act administrativ, sau prin nesolutionarea in termenul legal a unei cereri, este indreptatita sa obtina recunoasterea dreptului pretins, anularea actului si reparararea pagubei. Legea
8

Constitutia Romaniei a fost modificata si completata prin Legea de revizuire a Constitutiei Romaniei nr. 429/2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 758 din 29 octombrie 2003, republicata de Consiliul Legislativ, in temeiul art. 152 din Constitutie, cu reactualizarea denumirilor si dandu-se textelor o noua numerotare (art. 152 a devenit, in forma republicata, art. 156); Legea de revizuire a Constitutiei Romaniei nr. 429/2003 a fost aprobata prin referendumul national din 18-19 octombrie 2003, data publicarii in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 758 din 29 octombrie 2003 pentru confirmarea rezultatului referendumului national din 18-19 octombrie 2003 privind Legea de revizuire a Constitutiei Romaniei. Constitutia Romaniei, in forma initiala, a fost adoptata in sedinta Adunarii Constituante din 21 noiembrie 1991, a fost publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 233 din 21 noiembrie 1991 si a intrat in vigoare in urma aprobarii ei prin referendumul national din 8 decembrie 1991; Publicat in Monitoul Oficial cu numarul 767 din data de 31 octombrie 2003 9 V. I. Prisecaru, Tratat de drept administrative roman, partea generala, editia a II-a revazuta si adaugita, editura ALL, 1996 10 Constitutia Republicii Moldova, adoptata la 29 iulie 1994 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1994, nr. 1), cu modificari la data de 12 decembrie 2002;

contenciosului administrativ nr. 793-XIV din 10.02.200011, din Republica Moldova se identifica cu acelas scop. Sustinem pe deplin ideea autorilor12 privind deosebirea calitativa a Legii contenciosului administrativ din Romania, fata de Legea contenciosului administrativ din Republica Moldova, cu privire la pretitionare13 si capitolul douazeci si patru din Codul de procedura Civila, care reglementau solutionarea litigiilor dintre administratie si cei administrati intr-o cu totul alta conceptie decat cea care este prevazuta in legea contenciosului administrativ. Cu toate ca mai exista exceptari numeroase de la controlul judecatoresc al actelor administrative, a crescut totusi considerabil aria actelor care pot face obiectul actiunii in contencios administrativ. Astfel s-a intins sfera actelor ce fac obiectul actiunii in justitie si, de asemenea, includerea in cadrul contenciosului administrativ a actelor administrative jurrisdictionale care, sub imperiul Legii cu privire la petitionare, erau excluse de la acest control. Actualmente, in literatura de specialitate, exista mai multe definitii privind raspunderea administrativa, asa de
11

Republicat: Monitorul Oficial editie speciala din 03.10.2006, pag. 30. Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 5758/375 din 18.05.2000; 12 Maria Orlov si Stefan Belicciu, opt. cit., pg. 238 13 Legea R. Moldova cu privire la petitionare, nr. 190-XIII din 19 iulie 1994. Monitorul Oficial al R.Moldova din 8 septembrie 1994, nr. 4, art. 47

exemplu,

prof.

Ilie

Iovanas,

sustine

ca

raspunderea

administrativa poate fi definita ca fiind forma condamnarii statale, ce consta intr-o obligatie de a suporta si a executa o privatiune represiva (patrimoniala sau de natura morala), care intervine atunci cand au fost incalcate obligatiile ce constituie continutul unui raport de drept administrativ, al carui regim juridic de stabilire concreta este prevazut de normele dreptului administrativ.14 Deci, raspunderea administrativa ca forma a raspunderii juridice este consacrata de normele dreptului administrativ prin care se stabilesc sanctiuni distincte si o procedura concreta de aplicare a lor in caz de comportament neadecvat normelor de drept administrativ.

Profesorul

Mircea

Preda,

defineste

raspunderea

administrativa ca o forma a raspunderii juridice care intervine atunci cand incalcandu-se normele dreptului administrativ, s-a savarsit o abatere administrativa.15 Autorii Maria Orlov si Stefan Belecciu, precizeaza ca raspunderea administrativa ca o forma derogatorie de la raspunderea civila si cea penala (in cazul contraventiei), este o

14 15

Ilie Iovanas, citat dupa Maria Orlov si Stefan Belecciu, pg. 137 Mircea Preda, Curs de drept administrative, partea generala, Bucuresti, 1995, pg. 81

categorie complexa, constituind o problema neelucidata pe deplin in literatura juridica.16 Antonie Iorgovan, in opera sa, indica: Pe cand, dreptului administrativ ramurile de i-a fost, ii este si-i va fi (cat timp vor dainui drept) proprie raspunderea (organelor

odministratiei de stat, organismelor nestatale, functionarilor publici si, respectiv, cetatenilor) pentru incalcarea obligatiilor din raportul administrativ de subordonare17 Raspunderea administrativa semnifica acea forma de raspundere juridica instituita prin normele dreptului administrativ care intervine in cazul comiterii unei fapte ilicite din spatiul dreptului administrativ. Astfel, putem spune ca raspunderea administrativa este o raspundere autonoma care contine un sir de particularitati distincte si presupune aplicarea sanctiunilor administrative de catre subiectele puterii executive, asupra persoanelor care au savarsit abateri administrative, in baza si modul stabilit de legislatia administrativa.18 Analizand definitiile mai multor autori, privind

raspunderea administrativa, concluzionam urmatoarele:

16 17

M. Orlov. si S. Belecciu, opt. cit. pg. 137 Antonie Iorgovan, Tratat de drept administrative, vol II, revazuta si adaugita,, editura NEMIRA, 1996, pg. 224 18 M. Orlov si S. Belicciu, opt. cit. pg. 140

1)

Deoarece

raspunderea

administrativa

ca

institutie a dreptului administrativ, relativ este tanara la acest moment constituie o problema neelucidata pe deplin, in literatura de specialitate, atat in Romania cat si in Republica Moldova. 2) Timp indelungat, raspunderea specifica dreptului administrativ era interpretata traditional prin referire la notiuni si institutii specifice dreptului civil sau, dupa caz, dreptului penal, dat fiind faptul ca dreptul administrativ ca ramura distincta a dreptului national ia nastere mai tarziu, ca rezultat al democratizarii statului roman si celui moldovean. 3) Raspunderea administrativa ca forma a

raspunderii juridice intervine acolo si atunci cand se incalca normele dreptului administrativ. 4) Raspunderea administrativa este una din formele de condamnare a statului. 5) Raspunderea administrativa este angajata ca o raspundere pentru acele prejudicii cauzate oamenilor particulari din culpa autoritatilor publice. 6) Un loc aparte in raspunderea administrativa il ocupa functionarul public.

In final, la aceasta etapa, ne-am propus sa injghebam o definitie a raspunderii administrative. In opinia noastra, raspunderea administrativa este o forma a raspunderii juridice care apare din momentul in care se incalca normele dreptului administrativ. Vorbind despre subiectul activ si subiectul pasiv in raspunderea administrativa, mentionam ca teoria generala a dreptului a fundamentat distinctia dintre subiectul activ si subiectul pasiv a faptei, si respectiv al raspunderii. Subiectul activ al faptei este autorul acesteia, persoana fizica sau juridica a carei fapte are statut de fapta ilicita, deci faptuitorul. Aceasta devine in procesul de tragere la raspundere juridica, subiectul pasiv al raspunderii. Subiectul activ al raspunderii este autoritatea publica, fata de care se rasfrang consecintele faptei si in a carei competenta intra tragerea la raspundere a faptuitorului si care, deci, aplica sanctiunea. El reprezinta, in raport cu fapta, subiect pasiv al acesteia.

Vorbind

despre

partile

raspunderii

administrative,

mentionam ca acestea sunt, ca la orice tip de raspundere, subiectul activ si pasiv al acesteia. Subiectul activ al raspunderii administrative este autoritatea publica in a carei competenta cade sanctionarea ilicitului administrativ comis de faptuitor, cum sunt: un organ administrativ;

- un alt organ public, cum ar fi instanta judecatoreasca de contencios administrativ; - un functionar public; Subiect pasiv al raspunderii este persoana prejudiciata prin fapta ilicita din abaterea administrativa, fiind un subiect colectiv sau unul individual de drept, dupa cum urmeaza: - un organ de stat; - o structura nestatala; - o persoana fizica; Majoritatea autorilor autohtoni si de peste hotarile Republicii Moldova considera ca temeiul juridic ce da nastere raspunderii administrative este fapta ilicita, care aduce atingere procesului de administrare. Profesorul Antonie Iorgovan imparte ilicitul administrativ in trei categorii:

a) ilicit administrativ disciplinar; b) ilicit administrativ contraventional si, c) ilicit administrativ patrimonial.19 Raspunderea administrativa se deosebeste de cea

disciplinara prin faptul ca aceasta din urma ia nastere ca rezultat al incalcarii regulamentului de serviciu, aducand atingere unui raport juridic de munca, si se aplica de catre administratia (conducatorul), fata de care faptuitorul se afla in dependenta de serviciu, pe cand temeiul raspunderii administrative este abaterea administrativa prin care se incalca un raport juridic administrativ si se aplica de un sir intreg de organe, fata de care faptuitorul poate sa nu fie in nici un raport. Aceste doua forme de raspundere se dosebesc si dupa natura sanctiunii. Daca principala sanctiune administrativa este amenda, care are caracter material, atunci sanctiunile disciplinare sunt prin esenta de natura morala. Fapta de incalcare cu vinovatie a normelor dreptului administrativ poarta numele de abatere administrativa. Abaterea administrativa semnifica comiterea unui fapt administrativ ilicit ce se poate realiza printr-o actiune sau inactiune.

19

A. Iorgovan op. cit. vol. 3, p. 198.

Abaterea administrativa este acea incalcare a legii prevazuta si sanctionata in actul normativ care o regulamenteaza. Pentru a fi in prezenta unei abateri administrative, este necesar ca actul normativ sa reglementeze: a) obligatia ce revine unui serviciu public administrativ, functionar public sau unui particular (persoana fizica sau juridica) b) sanctiunea aplicata celui care incalca prin actiune sau inactiune obligatia ce revine din actul normativ respectiv; c) organul competent sa constate abaterea si sa aplice sanctiunea administrativa;
d)

caile de atac si organele competente a le solutiona, in cazul in care cel care comite abaterea administrativa se considera neindreptatit de sanctiunea (administrativa) aplicata;20

Abaterea si raspunderea administrativ disciplinara se fundamenteaza pe existenta, in prealabil, a unui raport de drept administrativ, rezultat dintr-un act administrativ, in speta din actul de numire (investire) intr-o functie publica.

20

Valentin I. Prisecaru, Tratat de drept administrativ roman, partea generala, editia a II-a revazuta si adaugita, editura ALL, 1996

Prin raportului

acest juridic

act

administrativ,

unul

dintre ca

subiectii subiect

(emitentul

actului)

apare

supraordonat fata de celalalt subiect al raportului (persoana numita sau investita prin alegere intr-o functie publica), adica fata de functionarul public. Daca acest act administrativ lipseste inseamna ca nu mai suntem in prezenta unui raport juridic de drept administrativ ci, eventual al unui raport juridic de dreptul muncii, care se fundamenteaza pe existenta contractului individual de munca. Este necesar sa precizam ca problema abaterii si raspunderii administrative priveste numai functionarii publici, pe aceea care sunt parti intr-un raport juridic de drept administrativ, exercitand o functie publica prin investirea lor printr-un act administrativ, pe baza de numire sau in urma unui scrutin. Intrucat functionarul public este figura centrala a raspunderii administrativ-disciplinare, vom incerca in cele ce urmeaza sa ne optim asupra a ceea ce caracterizeaza, in esenta, aceasta institutie juridica. In sens larg, abaterea disciplinara este o forma a raspunderii juridice si priveste numai persoanele fizice, nu si pe cele juridice.

Abateri disciplinare pot savarsi toti salariatii, indiferent daca au sau nu calitatea de functionari publici, atunci cand nusi indeplinesc sarcinile ce le revin. Deosebirea dintre unii si ceilalti consta, asa cum am mai aratat, in aceea ca temeiul juridic al obligatiilor care revin salariatilor il constituie contractul individual de munca, in timp ce temeiul juridic al obligatiilor care revin functionarilor publici il constutuie actul administrativ de numire (investire) in functie. Este si motivul pentru care raspunderea disciplinara a functionarilor publici se studiaza la dreptul administrativ, iar raspunderea disciplinara a celor care nu au aceasta calitate se studiaza la dreptul muncii. Incercand sa conturam notiunea de abatere

administrativa si de raspundere administrativa, trebuie spus ca aceasta nu este, in linii generale, diferita de cea din dreptul muncii, care se refera la toti salaritatii. Deosebirea esentiala este ca aceasta priveste o persoana care detine o functie publica, fiind o institutie a dreptului administrativ, nu a dreptului muncii. Raspunderea administrativa, ca parte a raspunderii

juridice, contine un sir de particularitati generale, comune tututor formelor de raspundere juridica, dar putem desprinde

si anumite criterii care deosebesc raspunderea administrativa de celelalte forme de raspundere juridica. Dupa prof. I. Iorvanas si Emil Balan, astfel de criterii pot fi: Natura sanctiunii ce se aplica faptei ilicite; Natura raportului juridic al carui continut a fost incalcat; Particularitatile de clificare a faptei; Gradarea pericolului social; Regimul juridic de sanctionare.

Se intemeiaza, in general, pe incalcarea unui raport de drept administrativ, dar poate fi atrasa si de abaterile administrative rezultate din incalcarea legii penale; Autorul abaterii poate fi: un organ al administratiei publice; un functionar public; un organism nestatal; o persoana fizica;

Subiectul activ al raporturilor juridice de tragere la raspundere este intotdeauna o autoritate publica; Se intemeiaza pe vinovatia (culpa) subiectului pasiv, care are capacitate juridica;

In legislatia Republicii Moldova, isi gasesc o consacrare bine determinata raspunderea administrativ contraventionala, cea administrativ disciplinara nu are o formulare prea clara, iar cea administrativ patrimoniala, declarata doar in in Constitutia Republicii Moldova de si legiii contenciosului administrativ, isi va gasi o aplicare adecvata conditiile adoptarii normelor procedura administrativa contencioasa si a instruirii magistratilor in acest domeniu.

Majoritatea autorilor autohtoni21 si romani22, mentioneaza ca in functie de fapta comisa si de consecintele sale, identificam trei mari forme de raspundere specifice dreptului administrativ23.
a)

Savarsirea ilicitului administrativ propriu-zis, care poarta denumirea de abatere disciplinara, determina interventia primei forme de raspundere din dreptul disciplinara. administrativ, si anume raspunderea

21 22

M. Orlov, Stefan Belicciu Antonie Iorgovan, Verginia Vedinas 23 In acelasi timp precizam ca nu toti autorii contemporani recunosc cele trei forme de raspundere, a caror exisistenta, in doctrina actuala, a fost fundamentala de profesorul Iorgovan, si la a carui conceptie ne raliem. Astfel profesoara R.N. Petrescu analizeaza doar doua forme de raspundere, raspunderea contraventionala si cea patrimoniala a autoritatilor administratiei publice, pentru a recunoaste, in cadrul raspunderii functionarilor publici, existenta si a unei raspunderi disciplinare specifice acestora. A se vedea Vedinas. Pg. 248.

b)

Cea de-a doua forma de ilicit administrativ poarta denumirea specifica de contraventie si determina si anume interventia celei de-a doua forme de raspundere dreptului administrativ raspunderea contraventionala.

c)

Ultima forma de ilicit este ilicitul cauzator de prejudicii materiale sau morale a carui savarsire atrage si ultima forma de raspundere apartinand ramurii Astfel, ca o dreptului administrativ a si anume juridice, raspunderea adminisrativ patrimoniala. componenta raspunderii

raspunderea administrativa cuprinde urmatoarele forme:

1) 2) 3)

raspunderea administrativ-disciplinara; raspunderea administrativ-contraventionala; raspunderea administrativ-patrimoniala;

O alta opinie, o gasim la Emil Balan, care mentioneaza ca o componenta a raspunderii juridice cuprinde urmatoarele forme: - raspunderea administrativ-teritoriala; - raspunderea administrativ-contraventionala; - raspunderea administrativ-patrimoniala;24

24

Emil Balan, Institutii administrative, editura C.H. Beck, Bucuresti 2008

In acelasi timp, mentionam ca o data cu adoptarea codului contraventional, care sugereaza recunoasterea dreptului contraventional ca ramura independenta de drept. In pofida faptului ca unii doctrinari si practicieni in materie contraventionala au viziuni diferite in ce priveste recunoasterea dreptului contraventional ca ramura de drept separat. Raspunderea contraventionala s-a desprins de ramura dreptului administrativ si a devenit o institutie de sine statatoare. Incalcarile din partea cetatenilor a normelor dreptului contraventional de acum inainte, vor fi regulamentate de codul contraventional. Asadar, raspunderea contraventionala apare in cazul in care sunt incalcate normele dreptului contraventional. Reiesind din cele expuse, mentionam ca in opinia noastra, actualmente au ramas numai doua forme sau categorii de raspundere administrativa: raspundere administrativdisciplinara si raspundere administrativ-patrimoniala. Mai termenul mult de decat atat, si prin s-a adoptarea renuntat la codului cele de

contraventional nr. 218-XVI din 24.10.2008, s-a incetatenit contraventie contraventie administrativa. Astfel, s-a evitat riscul condamnarii raspunderii

contraventionale cu raspunderea administrativa.

In

lucrarile

autorilor

rusi,

din

perioada

sovietica,

raspunderea administrativa este suprapusa, mai des, cu cea contraventionala, iar sanctiunile administrative sunt analizate doar prin prisma pedepselor contraventionale. Astfel, in viziunea prof. Vasilencov, raspunderea

administrativa poate fi caracterizata sub doua aspecte: in sens larg si in sens ingust (restrans). Sensul larg al raspunderii administrative presupune raspunderea instituita de normele dreptului administrativ, care antreneaza si alte forme de raspundere decat cea administrativa. Drept exemplu, autorul prezinta prevederile Codului contraventional care stabilesc raspundere disciplinara pentru contraventiile savarsite de catre militari (art. 15 CCA). Sensul larg al raspunderii administrative cuprinde, de asemenea, faptul ca sanctiunile administrative sunt prevazute si in normele altor ramuri de drept, cum ar fi: dreptul funciar, ecologic, financiar etc. In sens restrans sau direct, sustine autorul sus-numit, raspunderea administrativa presupune sanctiunile administrative aplicate in caz de savarsire a contraventiei.25

25

Citat din drept administrative, M. Orlov si S. Belicciu, pg. 137-138

In

rezultatul

cercetarilor

efectuate,

am

ajuns

la

urmatoarele concluzii: - raspunderea administrativa este o institutie fundamentala a dreptului administrativ;

-

raspunderea

administrativa

este o componenta

raspunderii juridice; - raspunderea administrativa este o raspundere autonoma si distincta fata de raspunderea civila, penala si raspunderea disciplinara a salariatilor conform dreptului muncii; raspunderea administrativ-disciplinara a functionarului public se studiaza in dreptul administrativ, iar raspunderea disciplinara a celor care nu au aceasta calitate, se studiaza in dreptul muncii. raspunderea disciplinara a functionarilor publici este

diferita de cea din dreptul muncii, care se refera la alti salariati. Deosebirea esentiala dintre raspunderea disciplinara a functionarilor publici si raspunderea disciplinara a salariatilor care nu sunt functionari publici, este ca prima priveste o persoana care detine o functie publica, fiind o institutie a dreptului administrativ si nu a dreptului muncii iar a doua

priveste o persoana particulara aflata in raportul unui contract de munca. Trasatura caracteristica a raspunderii administrative consta in faptul ca in functie de fapta comisa si de consecintele sale, ea imbraca trei forme clasice de raspundere specifica dreptului administrativ: raspunderea raspunderea administrativ-disciplinara, raspunderea administrativ-contraventionala,

administrativ-patrimoniala.