coala Na ional de Studii Politice i Administrative Facultatea de tiin e Politice Specializarea Sociologie

Influen a violen ei televizuale asupra comportamentului adolescen ilor

Coordonator tiin ific: Conf. dr. Marius Pieleanu

Absolvent: Crciun Manuel

Bucure ti 2010

CUPRINS
1

REZUMAT CAPITOLUL 1: VIOLEN I AGRESIVITATE. CONSIDERA II GENERALE 1.1. TIPOLOGIA VIOLENEI 1.2. TEORII DESPRE VIOLEN I AGRESIVITATE CAPITOLUL 2: VIOLEN A TELEVIZUAL I EFECTELE EI 2.1. 2.2. 2.3. 2.4. 3.1. 3.2. FUNCIILE MASS-MEDIEI EFECTELE TELEVIZIUNII ASUPRA MINII UMANE EFECTELE VIOLENEI TELEVIZUALE I PRIMELE CERCETRI TELEVIZIUNEA: INFORMARE SAU MANIPULARE? MONITORIZAREA I REGLEMENTAREA VIOLENEI

N DOMENIU CAPITOLUL 3: TELEVIZIUNEA I VIOLEN A N ROMNIA TELEVIZUALE N ROMNIA CERCETARI I STUDII ROMNETI CU PRIVIRE LA VIOLENA TELEVIZUAL CAPITOLUL 4: METODOLOGIA CERCETRII 4.1. 4.2. 4.3. 4.4. 4.5. 4.6. 4.7. 4.8. MOTIVAIA ALEGERII TEMEI OBIECTIVELE CERCETRII UNIVERSUL CERCETRII UNITATEA DE ANALIZ I INREGISTRARE ELABORAREA IPOTEZELOR TIPUL DE CERCETARE OPERAIONALIZAREA CONCEPTELOR REZULTATELE CERCETRII

CONCLUZII FINALE BIBLIOGRAFIE ANEXA 1 GRILA DE INTERVIU REZUMAT

2

n capitolul 1, intitulat Violenta i agresivitate. Consideraii generale se face o trecere n revist a celor mai importante teorii despre cauzalitatea agresivitii la om. Sunt enumerate principalele teorii ale modelelor sociocultural, psihosociologic i biologicetologic. De asemenea, capitolul mai cuprinde definiii i tipologii ale violenei. Cel de-al doilea capitol cuprinde informaii privind funciile mass mediei, cteva aspecte legate de efectele televiziunii asupra minii umane, cele mai importante cercetri n domeniul violenei televizuale ce se manifesta asupra comportamentului copiilor i adolescenilor. n capitolul trei este descris activitatea Consiliului Naional al Audiovizualului (CNA), instituia ce se ocup n Romnia cu monitorizarea i reglementarea violenei televizuale, de asemenea sunt prezentate date din cele mai importante cercetri romneti n domeniu. Ultimul capitol cuprinde informaii despre cercetarea pe care am realizat-o i concluziile acesteia. Metoda sociologic folosit a fost ancheta pe baz de interviu, ce a fost aplicat adolescenilor cu vrst cuprins ntre 14 i 18 ani, fete i biei, provenind att din mediul rural ct i din mediul urban. Obiectivele de la care am pornit au fost acelea de a vedea dac efectele violenei televizuale se manifest n rndul adolescenilor inclui n eantion i, de asemenea, ct de mare este ponderea emisiunilor cu coninut violent n timpul vizionrii la televizor a acestora. Rezultatele obinute au artat c unul dintre efectele violenei televizuale cel mai des ntlnit n rndul adolescenilor inclui n eantion este cel de desensibilizare. De altfel, tipul de programe pe care adolescenii le urmresc difer n primul rnd de mediul de provenien, dar i de gen, bieii din mediul rural obinuiesc s urmreasc mai des emisiuni ce conin violent, n special violen verbal.

CAPITOLUL 1: VIOLEN I AGRESIVITATE. CONSIDERA II GENERALE

3

1.1. TIPOLOGIA VIOLEN EI

Violena este o trstur ce domin oamenii, ntr-o msur mai mic sau mai mare, i care ajunge n unele cazuri s le dirijeze aciunile ctre fapte reprobabile i condamnabile din dorin de a ctiga putere, devenind un mijloc de rezolvare a conflictelor i urmrire al intereselor. La baz dezvoltrii i evoluiei omenirii a fost ntotdeauna un rzboi, graniele Europei de astzi au fost trasate n urma a dou Rzboaie Mondiale, iar cu siguran n acest moment, undeva n lume, are loc un rzboi. Filosofi, psihologi, cercettori, criminologi, sociologi, de-a lungul timpului, cu toii au ncercat s afle rspunsul la ntrebrile: de ce omul este violent, care este natura agresivitii sale umane? Primii care i-au pus problema existenei omului violent au fost filosofii Thomas Hobbes i Jean-Jeaques Rousseau, nc din secolul al XVI-lea. Thomas Hobbes susinea c omul este violent i animalic prin natura sa, el este mai degrab o fiar dect o fiin raional, afectul i instinctele l domin i l determin s vad n semenii si simple mijloace pentru atingerea scopurilor imediate sau de lung durat, menite s-i asigure autoconservarea, bunstarea sau vanitatea 1. Filosoful englez susinea c natura uman nu este sociabil deoarece indivizii devin dumani atunci cnd i doresc acelai lucru, competiia fiind acerb, ei pornind de pe poziii egale, att n ceea ce privete facultile trupului ct i facultile spiritului. Astfel c, egalitatea natural a oamenilor face ca starea de natur s fie una de rzboi a tuturor mpotriva tuturor (bellum omnius contra omnes)2. Hobbes explic modul n care a luat natere societatea prin intermediul unui contract social, care l oblig pe om s renune la dreptul de a-i ucide oricare dintre semenii si, acest drept fiind cedat unui suveran, care l va folosi n mod legitim, numai atunci cnd cineva va nclca nelegerea i va pune n pericol legtura civil i pe oricare dintre membrii comunitii. Dou secole mai trziu, Jean-Jeaques Rousseau susinea c la nceput omul a fost bun, fiind singur profita de darurile pe care natura i le oferea fr a se afla n conflict cu nimeni. ns, o data cu apariia societii, omul a devenit ru, violent mpotriva semenilor si.

11

Balba, Corneliu; Ratulea, Daniela, Suveranitate si violenta la Hobbes si Foucoult, in Neculau, Adrian; Ferreol, Gilles, Violenta. Aspecte psihosociale, ed. Polirom, Iasi, 2003, p. 19;
2

Ibidem, p.20

Rousseau susinea c tot ceea ce ne poate arta societatea uman este violena celor puternici i oprimarea celor slbi.3 Dar s vedem ce este violena, cum a fost ea definit i care sunt diferenele dintre noiunea de violen i cea de agresivitate. Termenul de violent provine din limba latin, rdcina lui este vis, care nseamn fora i trimite la ideea de putere, de dominaie, de utilizare a superioritii fizice asupra altcuiva. Noiunea de violen presupune utilizarea forei i a constrngerii fizice, psihice sau morale asupra unei persoane care nu dorete s fie tratat n acest mod. Eric Debarbieux definete violena astfel: o dezorganizare brutal sau continu a unui sistem personal, colectiv sau social i care se traduce printr-o pierdere a integritii, ce poate fi fizic, psihic sau material.4 Y. A. Michaud, specialist in problematica violenei colare, sustine c exist violen cnd ntr-o situaie de interaciune, unul sau mai multi actori acioneaz de o manier direct sau indirect, masat sau distribuit, aducnd prejudicii altora n grade variabile, fie n integritatea lor fizic, fie in integritatea lor moral, fie in posesiunile lor, fie in participrile lor simbolice i culturale.5 Cel de-al doilea concept luat n discuie, cel de agresivitate, provine din latinescul agredire, ceea ce semnific a merge catre (ceva) cu un spirit belicos, cu tendina de a ataca. Laplanche si Pontalis definesc termenul de agresivitate, in lucrarea Dictionarul de psihanaliza(1994), drept o tendin sau ansamblu de tendine ce se actualizeaz n conduite reale sau fantasmatice care intesc s fac ru altcuiva, s-l distrug, s-l constrang, s-l umileasc etc.6. Cercetatorul John Dollard, cel ce a enunat teoria frustrare-agresivitate, susine c agresivitatea este un act al crui scop este de a produce un prejudiciu unui alt organism7. O alta definiie a agresivitii este dat de Robert A. Baron i D. Richardson, care inteleg prin acest concept orice form de comportament direct orientat pentru a rni sau insulta o alta fiin care este motivat s evite un astfel de comportament8. Definiia
3

Balba, Corneliu; Ratulea, Daniela, Suveranitate si violenta la Hobbes si Foucoult, in Neculau, Adrian; Ferreol, Gilles, Violenta. Aspecte psihosociale, p. 23
4

Salavastru, Dorina, Violenta in mediul scolar, in in Neculau, Adrian; Ferreol, Gilles, Violenta. Aspecte psihosociale,ed. Polirom, Iasi, 2003, p. 119;
5

Ibidem; Ibidem, p. 120;

Jderu, Gabriel, Comportamentul agresiv, in Chelcea, Septimiu, Psihosociologie. Teorii, Cercetari, Aplicatii, editia a II-a, ed. Polirom, Iasi, 2008, p. 208;
8

Ibidem;

dat de sociologul romn Septimiu Chelcea este de asemenea foarte interesant: agresivitatea este comportamentul verbal sau acional ofensiv care are ca scop umilirea, vatmarea sau chiar suprimarea altor persoane, care sunt motivate s evite acest comportament9. De obicei un act violent implic i agresivitate, cele doua noiuni au elemente commune, ins i diferite. Michel Floro ncearc s realizeze o diferen ntre agresiviate i violen pornind de la trei criterii. Un prim criteriu este cel de ordin topologic, unde agresivitatea este vazut ca fiind n primul rnd intern, pe cnd violena este n primul rnd extern. Cel de-al doilea criteriu, cel funcional, se refer la faptul c agresivitatea ine mai mult de gndire, de proiect, de analiz, pe cnd violena este de ordinul aciunii noastre, o aciune adaptata obiectivului ce trebuie atins. innd cont de ultimul criteriu, cel etic, cele dou concepte se difereniaz prin faptul c agresivitatea este acceptabil, ea poate fi inteleasa ca o potenialitate ce i permite individului s nfrunte problemele, pe cnd violena este vazuta ca inacceptabil, deoarece este o aciune producatoare de durere, de suferina.10 Violena inlude numeroase acte, fapte, comportamente, aciuni, diferite att n ceea ce privete intensitatea i gravitatea ct i n ceea ce privete natura acestora, tocmai de aceea autorii din domeniu au ncercat s gseasc criterii de clasificare a violenei. Jean-Claude Chesnais, autorul Istoriei violenei n Occident de la 1880 pn n zilele noastre, stabilete doua tipuri de violen, n funcie de modul n care aceasta este realizat, de numrul persoanelor ce iau parte la actul violent. Primul tip despre care vorbete Chesnais este violena individual, ce se imparte n violen criminal i violen non-criminal. Violena criminal este cea mai grav forma ntrucat lezeaz integritatea, viaa, demnitatea i libertatea individului; ea poate fi de mai multe tipuri: mortal (se soldeaz cu decesul victimei prin omor, asasinat, otravire etc.); corporal (prin lovituri, rniri, vtmri corporale) sau sexual (violul). Violena individual non-criminal poate fi ntmpltoare, aici pot fi incluse accidente de circulaie i cele de munca sau suicidar (ndreptat asupra propriului corp, individul avnd dubla calitate: autor i victim). Cel de-al doilea tip de violen propus de demograful francez este violena colectiv. Aceasta se mparte n trei categorii: a) violena cetenilor mpotriva puterii (greve, demonstraii, revoluii); b) violena

Ibidem, p. 209;

10

Salavastru, Dorina, Violenta in mediul scolar, in in Neculau, Adrian; Ferreol, Gilles, Violenta. Aspecte psihosociale;

puterii mpotriva cetenilor (terorismul de stat, totalitarismul); c) violena proxist (razboiul).11 O alt clasificare a violentei a fost propus de Daniel weltzer-Lank, acesta ia n considerare aspecte fizice, psihologice, verbale, sexuale i economice. Primul tip, violena fizic, implic toate atingerile fizice aduse corpului unei alte persoane de o mai mare sau mai mic gravitate, de exemplu, de la un simplu tras de pr pan la lovituri corporale sau tieturi cu obiecte ascuite. Cel de-al doilea tip, violena psihologic, include toate aciunile care ating sau ncearca s ating integritatea psihica sau mental a unei persoane. Violena verbala se manifest prin urmatoarele aciuni: un debit verbal excesiv, critici i reprouri frecvente nemotivate la adresa ideilor altor persoane, schimbarea frecvent i conditionat a subiectului de conversaie sau prin ncercarea de a schimba la o persoan sistemul de valori i credine personale. Un alt tip, violena economic se manifest prin controlul financiar pe care un individ l manifesta asupra altuia sau prin obligarea la diverse munci sau ceretorie a altor persoane. Violena sexual include orice act sexual, tentativ de a avea act sexual, comentarii sau avansuri sexuale ndreptate contra sexualitatii unei persoane prin utilizarea forei i constrngerii independent de relaia victimei cu agresorul i n orice context. Violena simbolica este manifestat sub forma unor ndemnuri, aluzii sau semnale prin care se ncearc manipularea fizic sau moral a unor persoane de ctre alte persoane. Ultimul tip de violen propus de ctre Daniel Weltzer-Lank, violena criminal, include toate aceste acte de violen interzise de lege i care sunt pedepsite, dar i expunerea deliberat a unor persoane la un pericol grav i iminent.12
1.2. TEORII DESPRE VIOLEN I AGRESIVITATE

De-a lungul timpului, un numr semnificativ de cercettori, din diferite domenii, precum Konrad Lorenz, Cesare Lombroso, Albert Bandura, John Dollard i alii, au ncercat s stabileasc, n cadrul cercetrilor ntreprinse de ei, care este cauza agresivitii umane. Astfel, s-au formulat diverse explicaii, ce au fost clasificate n funcie de domeniile care au abordat problema agresivitii. Septimiu Chelcea propune clasificarea teoriilor explicative

11

Banciu, Dan, Violena i Criminalitate, 2008, curs nepublicat, Facultatea de Sociologie si Asistenta Sociala, Universitatea Bucuresti;
12

Ibidem;

ale agresivitii n funcie de trei modele: modelul biologic-etologic; modelul psihosociologic i modelul socio-culturologic.13 Teoriile cuprinse n modelul biologic-etologic, pronesc de la premisa c agresivitatea uman are radacini biologice, omul posednd o serie de condiionri comportamentale spre manifestri agresive foarte asemntoare cu cele ce se regsesc la animale. Teoria privind explicaia etologica a agresivitii a fost formulat de catre Konrad Lorenz, pornind de la ideea originii animale a omului. Acesta face diferena dintre agresivitatea intraspecific i cea interspecific, susinnd c n cazul omului exist un instinct al luptei ce poate fi fcut rspunzator de apariia comportamentului agresiv. Lorenz susine c agresivitatea este determinat de o serie de stimuli declanatori, anihilarea acestor stimuli nu implic eliminarea comportamentelor pe care le declaneaz, deoarece respectivul tip de comportament are o natura instinctual, organismul orientndu-se n cutarea acestor stimuli.14 Un alt etolog, adept al modelului biologic-etologic, este Desmond Morris. Acesta susine c lupta dintre animale poate fi justificat prin doua motive: n primul rnd stabilirea dominaiei n cadrul unei ierarhii sociale i n al doilea rnd pstrarea controlului asupra unui anumit teritoriu de unde se poate asigura hrana necesar supravieuirii speciei. Morris compar oamenii cu primatele, specie de animale ce au o ierarhie social foarte bine structurat, n cazul omului aceast ierarhie fiind modificat pe parcursul evoluiei filogenetice, modificare ce a fost determinat de nevoia de cooperare n cazul vantorii i de stabilire pe un teritoriu fix. Un alt factor de difereniere dintre primate i oameni este dependena prelungit faa de tineret, ceea ce a contribuit la organizarea social n familii, fiecrui mascul revenindu-i responsabilitatea de cap al unei familii i, implicit, rolul de aprator al unui teritoriu propriu n cadrul unei comuniti. Astfel, la oameni se adaug o a treia forma de agresivitate, cea care are ca scop aprarea teritoriului familiei. Teritorialitatea i nevoia de ierarhie social acioneaza ca dou cauze supraindividuale ale agresivitii. Din cadrul modelului biologic-etologic face parte i explicaia psihanalitic formulat de catre Sigmund Freud, n anul 1930. Ideea de baz de la care pronete Freud este aceea a existenei unui instinct al morii. n concepia fondatorului psihanalizei, exist dou pulsiuni instinctive nnscute ce se afl n contradicie: instinctul vieii (Eros) i instinctul morii (Thanatos). Agresivitatea uman este declanat de thanatos, care funcioneaz ca
13

Jderu, Gabriel, Comportamentul agresiv, in Chelcea, Septimiu, Psihosociologie. Teorii, Cercetari, Aplicatii, p. 211;
14

Ibidem , p. 212;

un instinct de autodistrugere a crui orientare este una exterioar, spre ceilali. El se poate manifesta distructiv la adresa celorlali, gsindu-i exprimarea n comportamente agresive, sau se poate exprima ntr-un plan deplaat, far s ia forma unor acte antisociale.15 Explicaia sociobiologic a fost formulat de ctre iniiatorul domeniului sociobiologiei, Edward O. Wilson. Acesta susine c nu conteaz att de mult caracterul agresivitaii, dac este total nnascut sau parial ori total sau parial dobndit, deoarece este cunoscut faptul c disponibilitatea pentru nvaarea unui anumit comportament este condiionat genetic, fiind supusa unui proces de evoluie. Un alt susintor al modelului biologic-etologic a fost italianul Cesare Lombroso, a crui teorie se baz pe faptul c, n esena, caracteristicile fizice ale individului erau indicatorii de baz ai degenerrii i inadaptrii. Lombroso a pornit de la ideea c criminalitatea este un factor ereditar, iar criminalul nnscut poate fi identificat dupa anumite defecte fizice, ce fac ca acesta s fie atavistic sau slbatic. Acele deformaii ale fizionomiei pot indica personalitatea i caracterul individului prin anumite particulariti ale fetei i ale trupului. Dac omul obinuit, prin natura sa, este fcut s evolueze, criminalul involueaz. Lombroso identific cteva stigmate fizice prin care poate fi identificat un criminal nnscut, i anume: asimetria feei, devieri n mrimea capului sau a formei acestuia, defecte particulare ale ochilor, dentiie anormal, asimetria craniului i altele. Din cercetrile sale asupra criminalitii feminine, medicul legist italian a ajuns la concluzia c femeile artau foarte puine semne de degenerare, deoarece erau mai puin evoluate dect brbaii, din cauza vieii inactive pe care o duceau, acestea fiind mult mai copilroase i mai puin inteligente dect brbaii. De asemenea, femeile criminale prezentau anumite anomalii precum asimetria craniului sau pilozitate excesiv16. Cel de-al doilea model prin care se ncearc explicarea cauzalitii agresivitii umane este modelul psihosociologic. Una dintre cele mai importante teorii este cea enunat de ctre John I. Dollard i colaboratorii si, teoria frustrare-agresivitate, a crei idee principal este aceea c agresivitatea este ntotdeauna o consecina a frustrrii, astfel c, orice frustrare antreneaz o form de agresivitate. n lucrarea Frustration and Aggression, frustrarea este definit ca o stare afectiv negativ provocat de privarea individului de bunurile sau drepturile cuvenite, precum i de apariia neasteptat a unor obstacole reale sau imaginare n calea atingerii scopurilor, aspiraiilor sau dorinelor17. Dei teoria a ntmpinat critici serioase, n special din partea lui Leonard Berkowitz care consider c se exagereaz
15

Ibidem, p. 215; http://en.wikipedia.org/wiki/Cesare_Lombroso, accesat la data de 10.05.2010;

16

legatura dintre frustrare i agresivitate, un lucru rmne sigur: faptul c frustrarea este una dintre cele mai importante surse ale agresivitii. Ultimul model, cel socioculturalist, ncadreaz teoria nvarii sociale propus de ctre Albert Bandura i colaboratorii si. Acetia au ntreprins o serie de experimente pornind de la premisa c agresivitatea este rezultatul unui proces de nvaare social, oamenii obinuiesc s dobndeasc astfel de comportamente prin observarea i imitarea celor din jur. Cel mai cunoscut experiment este cel n care s-a ncercat studierea relaiei dintre nvarea observaional i performant i a constat n urmtoarele situaii: unui grup de copii mici li s-a prezentat un film n care un adult manifesta comportamente agresive fat de o papu gonflabil. Condiiile experimentale au fost de trei feluri: n prima condiie aprea un al doilea adult, la inceputul i la staritul filmului, care i ofer celuilalt o bautur rcoritoare drept recompens; n a doua condiie, cel de-al doilea adult care aprea l pedepsea pe primul, care se manifesta agresiv fa de papu, certndu-l i plmuindu-l; n condiia experimental de control, adultul care se manifest agresiv nu a mai fost nici pedepsit i nici recompensat. Urmtorul pas a fost introducerea copiilor ntr-o camer unde se afla o papus gonflabil. Rezultatele obinute au fost urmtoarele: n condiia expunerii la un model agresiv care a fost recompensat (butura racoritoare) i n condiia experimental de control, copiii au imitat n mai mare msur aciunile agresive ale adultului dect au facut-o copiii din grupul n care comportamentul agresiv al maturului era pedepsit. ntrebarea care a aprut n urma acestui experiment a fost dac copiii din condiia experimental cu pedeapsa au deprins invarea observaional.18 Concluzia final a fost aceea c gradul de nvtare observaional a fost mai mare n cazul copiilor aflai n grupul n care adultul a fost pedepsit dect n celelalte doua grupuri. Sorin Rdulescu i Dan Banciu trec n revista o serie de teorii ce evideniaz relaia dintre criminalitate i unele procese i fenomene macrosociale. Una dintre aceste teorii este cea a dezorganizrii sociale. Aceasta teorie este susinut n special de ctre sociologii colii de la Chicago care ncearc s pun n eviden prin diferite ipoteze influena dezorganizrii legate de ecologia urban asupra fenomenului de infracionalitate. n urma a numeroase cercetri s-a ajuns la concluzia c metropola nu reprezint un sistem unitar, ci este alcatuit dintr-o serie de arii, zone i subculturi specifice, fiecare avndu-i propriul su model

17

Jderu, Gabriel, Comportamentul agresiv, in Chelcea, Septimiu, Psihosociologie. Teorii, Cercetari, Aplicatii, p. 217;
18

Ibidem, p. 221-222;

10

normativ19. Mai exact, n anumite zone dintr-un ora mare criminalitatea este mai ridicat dect n alte zone aflate n centru. De obicei, aceste zone cu infracionalitate ridicat sunt aflate la periferia oraului i sunt caracterizate prin srcie, o cota ridicat de malnutriie, sntate precar i boli psihice, persoanele ce locuiesc aici au de obicei un comportament imoral i ilegitim (alcoolism, consum de droguri, prostituie). O alt teorie amintit de ctre cei doi autori este cea a anomiei sociale. Aceasta a fost enunat de cunoscutul sociolog Emile Durkheim, care susinea c fenomenul de devian are un caracter universal, el fiind prezent n orice societate. Delincvena, ca i crima, joac un rol util i necesar n cadrul evoluiei unei societai, a moralei i a dreptului. Deci, criminalul nu ar trebui considerat o fiina radical i nesociabil, un element parazitar, ci din contr, el este un agent regulator al vieii sociale.20 Durkheim introduce termenul de anomie ce reprezint o stare obiectiv a mediului social n care triesc indivizii i grupurile sociale, fiind caracterizat printr-o dereglare a normelor sociale, datorit unor schimbri bruste, situaie concretizat n absena unor definiii precise a valorilor i a scopurilor care orienteaz comportamentul indivizilor.21 Starea de anomie se afl la originea creterii delictelor, crimelor i sinuciderilor, fiind o adevarat cauz a delincvenei.

CAPITOLUL 2: VIOLEN A TELEVIZUAL I EFECTELE EI

2.1. FUNC IILE MASS-MEDIEI Am vzut n paginile anterioare c cercetatori din diverse domenii au enunat teorii referitoare la cauzele ce-l determin pe om s devin violent, agresiv. Unii au susinut c de vin ar fi rdcina biologic a individului (K. Lorenz), alii, ca mediul social (A. Bandura), sau c toate actele de agresivitate izvorsc dintr-un instinct al morii pe care l avem cu toii (S. Freud). ncepnd cu deceniul ase al secolului al XX-lea, cand a avut loc i o dezvoltare a televiziunii, cercettorii, n special cei americani au nceput s contureze o nou teorie a cauzalitii violenei. Aceast teorie susine c vilena televiziual ar fi unul dintre
19

Rdulescu, Sorin; Banciu, Dan, Sociologia crimei i criminalitii, ed. ansa, Bucuresti, 1996, p. 120; Ibidem, p. 123; Ibidem;

20

21

11

factorii ce contribuie la creterea violenei n cadrul unei societai, a infracionalitii violente. Mai ntai s vedem ns cum s-a dezvoltat televiziunea i care sunt funciile massmediei. Este greu de stabilit cine este invetatorul televiziunii deoarece de-a lungul a zeci de ani numeroi ingineri i cercettori i-au adus contribuia la ceea ce va fi denumit cea mai mare invenie a secolului al XX-lea. Primele descoperiri n acest domeniu au fost fcute de ctre europeni n anii 1930, astfel c, n 1936 Societatea Britanic de Televiziune pornete difuzarea regulat a unor emisiuni televizate prin intermediul postului BBC. n Statele Unite ale Americii prima transmisie televizat a avut loc n aprilie 1939, iar dup cel de-al Doilea Rzboi Mondial televiziunea s-a dezvoltat rapid, statele europene rmnnd n urm cu inovaiile din acest domeniu au preluat n mare msur modelul american. Astfel, familia mass-media se mrete cu nca un membru. P. F. Lazarsfeld i R. K. Merton stabilesc trei funcii principale ale mass-mediei. Prima funcie este cea care ofer poziie (statut) social, mai exact, prin intermediul massmedia enumite probleme publice, persoane sau organizaii dobndesc un anumit statut, de asemenea, li se confer prestigiu i le crete autoritatea. O a doua funcie este aceea de impunere a normelor sociale: mijloacele de comunicare de mas pot initia aciuni sociale, demascnd condiii care sunt n dezacord cu morala public [...] Mass-media particip la regularizarea funcionrii societii i la ntrirea controlului social22. Atunci cnd oamenii vd c sunt condamnate public anumite acte deviante simt o mai mare nevoie de a lua atitudine mpotriva acestor acte. Funcia anormal de narcotizare l face pe telespectatorul expus la valul de informaii s adopte mai degrab o cunoatere pasiv dect o participare activ la fenomenele care au loc n societate. n opinia lui H. Lassewell funciile mass-media sunt urmtoarele: a) prezentarea actualitii (culegerea i diseminarea de date referitoare la evenimentele sociale curente); b) cristalizarea opiniilor (diversele grupuri sociale pot s-i formuleze punctul lor specific de vedere); c) socializarea (prin mass-media copii i tinerii asimileaz anumite valori i modele culturale, anumite norme de comportament i de gandire).23 n lucrarea Introducere n sistemul mass-media, Mihai Coman afirm c rolul massmediei este acela de a informa publicul, tocmai de aceea cea mai important funcie este cea de informare, ce se refer la nevoia indivizilor i a grupurilor de a controla mediul
22

Dragan, Ioan, Comunicarea. Paradigme si teorii, vol. 2, ed. RAO, Bucuresti, 2007, p. 37; Ibidem;

23

12

nconjurtor. Oamenii preiau de obicei din mass-media informaii ce le pot fi folositoare n activitatea cotidian, precum: programul tv, anunurile despre starea vremii sau despre trafic etc. O alt funcie este cea de interpretare, fiind foarte important decizia presei de a face public sau de a ignora o anumit informaie. innd cont c pentru anumite colectiviti cunoasterea lumii n care triesc depinde de informaiile din presa este evident c alegerile i clasificrile oferite de mass-media configureaz imaginea social a evenimentelor zilei, cu vrfurile i coborurile ei, cu prioriti i zone de dezinteres24. Funcia de legatur se refera la firele nevzute ce unesc milioanele de oameni ce consum produsele mass-media, ei fiind expui acelorai mesaje ajung s mparteasc aceleai valori i reprezentri culturale, s gndeasc prin prisma informaiilor pe care le primesc i s posede cunotine asemanatoare. O alt funcie a mass-mediei este cea de culturalizare. O dat cu apariia i cresterea ponderii mass-media, o mare parte a activitilor de transmitere a valorilor i modelelor culturale, de cunoatere i a comportamentului au fost preluate de mesajele presei. n prezent, prin coninuturile distribuite de mass-media circul i se fixeaz normele de comportament general acceptate, altfel spus, conveniile tacite ale unei societi 25. n societatea modern, pe masur ce timpul alocat muncii scade i creste timpul alocat altor activiti de relaxare, foarte multi oameni aleg s-i umple acest timp liber cu programe mass-media, tocmai de aceea aceasta are i funcia de divertisment, fiind una dintre cele mai importante furnizoare de divertisment din societatea de astzi, prin accesibilitatea i cantitatea mare de programe. ns media nu are doar funcii i prti pozitive, ci are i cateva disfuncii pe care Melvin L. DeFleur, le sesizeaz. Acestea sunt: stimularea delincvenei, contribuirea la degradarea moral, contribuirea la adormirea contiinei politice, nbuirea preocuprilor i capacitilor creatoare, coboar gusturile publicului. Charles R. Wright adaug nc dou disfuncii ale mass-media: crearea i ntreinerea panicii i ntreinerea unei imagini catrastofice asupra situaiei economice, sociale, politice. Tot despre disfunciile mass-media scrie i Kazuhiko goto, referitor la societatea japonez i la consecinele negative asupra copiilor n urma expunerii ndelungate la televiziune: a) televizorul rpete copiilor un timp preios i indispensabil pe care ei l-ar putea consacra achiziionrii directe a propriei experiene de via; b) cultura viitorilor aduli va fi afectat de faptul c televiziunea are inevitabil tendina de a simplifica realitatea, orientdu-se spre divertisment de cele mai
24

Coman, Mihai, Introducere in sistemul mass-media, ed. Polirom, Iasi, 1999, p. 77; Ibidem, p. 88

25

13

multe ori; c) comunicarea televizual este de sens unic, ceea ce favorizeaz pasivitatea individului su l priveaz de avantajele comunicrii interpersonale; d) publicitatea trezete dorine i ateptri inutile, utopice, aspiraii nelegitime.26
2.2.

EFECTELE TELEVIZIUNII ASUPRA MIN II UMANE

Foarte puine persoane realizeaz pericolul pe care l reprezint expunerea copiilor la programe televizuale violente i care se gndesc la consecinele negative pe care le pot avea acestea asupra dezvoltrii adolescenilor. Cercettorii americani au nceput s i pun aceste probleme nca de la ptrunderea televiziunii n societatea modern. Un numr semnificativ de cercettori din diferite domenii (ex: McLuhan, H. Krugman, E. Peper, etc) au realizat studii i experimente, ncepnd cu anii 1960, prin care ncercau s demonstreze influena nefast a televizorului asupra creierului i gndirii umane. Despre aceste studii vorbete Virgiliu Gheorghe n lucrarea Efectele televiziunii asupra minii umane i despre creterea copiilor n lumea de azi (Ed. Prodromos, 2006, ediia 2). H. Krudman a ncercat s dovedeasc prin cercetrile sale c vizionarea televizuala amorete emisfera stng a creierului (cea care se ocup de organizarea, analiza i judecata datelor primite) i las emisfera dreapt (cea care proceseaza informaiile determinnd rspunsuri emoionale, n defavoarea celor raionale) s ndeplineasc toate activitile cognitive. Consecina acestui lucru este aceea c unii oameni nu neleg ce vad la televizor sau nu tiu s povesteasc ce au vzut atunci cnd sunt ntrebai. Acest fapt a fost demonstrat i de ctre cercetatorul J. Jacoby, care a descoperit c 90% din 2700 de indivizi testai au nteles greit ceea ce priviser la televizor cu cteva momente nainte.27 Autorii care au scris despre efectele vizionrii ndelungate la televizor au delimitat aa numita generaie crescut cu televizorul (J. Jacoby)28. Este vorba despre copiii care au intrat n contact cu televizorul de la vrste foarte fragede, copii care au fost lsai de ctre parini s se uite la televizor cateva ore pe zi - pentru a-i ine ocupai - ncepnd de la vrsta de 2, 3 ani. S-a stabilit c efectul de pasivitate asupra minii pe care l induce viziunea la televizor a avut urmri n cazul acestor copii n ceea ce privete dezvoltarea normal a
26

Dragan, Ioan, Comunicarea. Paradigme si teorii, vol.2, partea a VIII-a;

27

Virgiliu Gheorghe, Efectele televiziunii asupra mintii umane si despre cresterea copiilor in lumea de azi, editia 2, Ed. Prodromos, Bucuresti, 2006;
28

Apud Dragan, Ioan, Comunicarea. Paradigme si teorii, vol. 2, p. 401;

14

creierului. Pe msur ce nainteaza n vrst se observa c aceti copii prezint anumite dizabiliti intelectuale, n special referitor la activitatea colar. Ei i pierd puterea de concentrare, neputnd fi capabili s urmreasc un discurs, de multe ori intervenind plictiseal, mai ales atunci cand consider c nu este interesant ceea ce se discut. De asemenea, copiii respectivi au probleme n formularea propriilor idei i n soluionarea unor probleme destul de simple, fiind obinuii s primeasc rspunsurile deja formulate de la televizor, lipsindu-le imaginaia creativ, memoria fiind de scurt durat. Efectele pe termen lung, pentru perioada adult n ceea ce i privete pe cei care au petrecut prea mult timp n faa televizorului n perioada copilriei, ar fi incapacitatea de a face fa susinerii unui interviu de angajare sau practicrii unei meserii ce necesit abiliti de orator. De asemenea, nu vor putea fi capabili s-i argumenteze punctele de vedere pentru a obine ceea ce-i doresc.29 Dac n Statele Unite ale Americii generaiile de copii crescui n faa televizorului erau prezente nc din perioada anilor 60, n Romnia putem vorbi despre acest lucru dup 1992 cnd televiziunile private au nceput s-i fac apariia una dup alta. Consider c adolescenii de astzi cu vrsta cuprins intre 14 i 18 ani sunt cei asupra crora se manifest efectele vizionrii ndelungate la televizor. Dup prerea mea, concluziile pe care le trage Virgiliu Gheorghe sunt foarte drastice: copiii din zilele noastre vor deveni nite aduli a caror capacitate cerebral va fi insuficient dezvoltat, prezentnd anumite dizabiliti intelectuale. Este adevrat ns, c aceti copii prezint dificulti n ceea ce privete comunicarea propriilor idei i c, de multe ori pentru a realiza unele teme pentru la coal, precum referate sau eseuri, apeleaz la calea cea mai uoar: internetul, n locul bibliotecii.

2.3. EFECTELE VIOLEN EI TELEVIZUALE I PRIMELE CERCETRI N DOMENIU n cea de-a doua jumtate a secolului al XX-lea Statele Unite ale Americii nu s-au remarcat doar prin prosperitate economic i inovaie tehnologic, ci i prin creterea infracionalitii, tocmai de aceea primele cercetri care s-au fcut pe tema violenei mediatice i a impactului acesteia asupra copiilor i adolescenilor au fost n aceast ara.
Virgiliu Gheorghe, Efectele televiziunii asupra minii umane i despre creterea copiilor n lumea de azi, editia 2;
29

15

Pionier al cerctorilor din acest domeniu este considerat a fi profesorul american George Gerbner, de la Universitatea din Pennsylvania. Acesta susinea c actualitatea studierii acestei problematici provine din nelinitea provocat de incidena violenei i a terorii mediatice asupra vieii publice, a copiilor i a tineretului, a delincvenei i a controlului social, c urmare a producerii n serie i a etalrii n mass-media, ndeosebi n televiziune a imaginilor violente30. Iniierea unor studii n acest domeniu a fost determinat de mai muli factori. n primul rnd s-a avut n vedere diversitatea actelor violente n rile occidentale: s-a dezvoltat violena strzii, s-a multiplicat numrul omuciderilor, au aprut revolte ale elevilor si ale studenilor mpotriva sistemelor colare i uneori a celui social, nceputurile terorismului. De asemenea, a crescut numrul actelor de violen, a agresivitii, chiar a omuciderilor n rndul minorilor, producndu-se o explozie a criminalitii acestora.31 Un al treilea factor ar fi declanarea unor campanii puternice mpotriva televiziunii, care era vzut c fiind responsabil de agresivitatea tinerilor, ce deveniser contestatari, dar i de extinderea valului de violent n societate. Criticii de televiziune afirmau c lumea este invadat de agresivitatea din cauza filmelor care exhib violent i a emisiunilor pline de violen. F. Brady afirm c inerii au tendina de a reproduce n viaa cotidian actele de violen de pe micul sau marele ecran.32 S-a calculat c la 14 ani un adolescent american cu un statut socioeconomic mediu, a vzut 14 000 de omucideri la televiziune, peste 90% din ansamblul programelor televiziunii americane cuprinznd acte de violen, cele mai brutale programe fiind cele de desene animate cu o medie de 24 de acte de violen pe ora. Una dintre ipotezele de la care a pornit cercettorul american Head a fost: cu ct scenele de violen sunt mai numeroase, cu att impactul lor nefast este mai puternic: violena televizuala este ca si otrava, ea acionnd cu att mai intens cu ct doza este mai puternic.33 Un alt factor a fost acela c perioada anilor 60 a fost una a controverselor aprige, de exprimare a unor puncte de vedere exclusiviste privind efectele i funciile sociale ale televiziunii. Pornind de la strile pe care le triesc consumatorii de televiziune (angoas, fric) George Gerbner a ncercat s identifice cteva corelaii statistice ntre acestea. A rezultat c un consum masiv de programe violente i desensibilizeaz pe oameni - acest lucru
30

Dragan, Ioan, Media i violen, 2006, Revista Sociologic Romneasc, vol.IV, nr. 2, p. 13; Dragan, Ioan, Comunicarea. Paradigme si teorii, vol. 2, partea 10, cap. 1; Ibidem, p. 401; Ibidem, p. 402;

31

32

33

16

manifestndu-se prin faptul c acetia nu mai sunt att de sensibili fa de actele de violen sau victimele violenei. n urma studiilor s-au stabilit cteva efecte contradictorii: sporirea sentimentului de izolare la mrii consumatori de televiziune i ntrirea tendinelor de retragere din realitate; accentuarea fenomenului de nstrinare de comunitate la cei puternic dependeni de media. Unii critici considerau c televiziunea poate dezvolta comportamente de cooperare pe cnd alii considerau c ea poate genera agresivitate.34
A. Perspective teoretice

n introducerea raportului Violen i teroare n media, G Gerbner definete conceptele de violen i teroare astfel: n cea mai mare parte a studiilor efectuate, violena este definit ca o aciune fizic ce vizeaz deschis s rneasc sau s ucid, sau care amenin s fac acestea. Actul terorist este adesea definit ca un act de violen produs de ctre, ntre sau contra statelor, altor instituii, grupurilor i a indivizilor, al carui scop este acela de a provoca teama i de a exprima o poziie cu caracter aproape ntotdeauna politic (...). Violena i teroarea n media dau o imagine conflictual asupra relaiilor sociale, ele artnd cum poate fi utilizat fora pentru a stpnii, izola, domina, provoca sau distruge. Artnd cum cineva poate obine ceva contra altcuiva, violena n media poate, de asemenea, hranii sentimentul forei sau pe cel al vulnerabilitii, n masura n care ea infaieaz ierarhia social.35 n 1982 n SUA se publicau circa 2500 de studii ce dezbteau influena televiziunii i efectele generate de programele violente, majoritatea bazndu-se pe una din urmatoarele teze: teza efectului cathartic, teza suscitrii violenei sau teza efectului ntritor.36 Teza efectului cathartic susine c mecanismul efectului catharsis este urmtorul: n viaa cotidian oamenii sunt confruntai cu diverse situaii frustrante care pot eventual provoca alunecarea n acte violente, de agresivitate. Catharsisul ofer eliberarea de aceste frustrri prin participare simbolic, imaginar, la scenele de violen i la actele de agresivitate vzute la televizor. Programele difuzare de televiziune, ce conin violen ofer material pentru fantezii agresive, reducnd comportamentul de acest tip. Pot exista i cazuri n care violena televizual creeaz anxietate fa de agresivitate, lucru ce poate duce la

34

Ibidem; Dragan, Ioan, Media si violenta, 2006, Revista Sociologica Romaneasca, vol.IV, nr. 2, p. 13; Dragan, Ioan, Comunicarea. Paradigme si teorii, vol. 2, 2007;

35

36

17

inhibarea impulsurilor agresive. n concluzie, susine Feshbach enuntorul acestei teorii televiziunea ajut i nu contribuie la dezvoltarea violenei. Teza suscitrii violenei susine faptul c prin mesajele violente media constituie o surs de stimulare a agresivitii i a comportamentelor violente. Fiind asaltai de spectacolul violenei, inerii pot ajunge s cread c violena este singurul mijloc de a-i rezolva conflictele. Este foarte important modul n care este prezentat violena: dac este prezentat c justificare (ex: legitim aprare) sau este realizat de un personaj preferat, atunci sporesc ansele ca aceste comportamente s fie imitate de ctre copiii sau adolescenii n cutare de modele. Este important de menionat c violena televizuala nu induce de una singur comportamentul agresiv ci asociat cu ali factori precum: caracteristicile i trsturile psihosociale ale individului i apartenenenta acestuia la anumite grupuri i medii sociale. Cea din urma tez, a efectului de ntrire, susine c persoanele i mesajele violente nu fac dect s actualizeze i s ntreasc pulsiuni i tendine agresive existente la indivizi, n funcie de felul n care au fost educai i socializai.37 Mass-media nu poate determina schimbarea atitudinilor i comportamentelor n direcia agresiviii. Ea poate ajuta la actualizarea tendinelor agresive la un individ innd cont de urmtorii factori: 1) structura personalitii subiectului; 2) situaia n care se afl; 3) grupurile de apartenen i de referin ale subiectului.
B. Rezultate ale studiilor i cercetrilor

n SUA un vrf al emisiunilor violente a fost atins n anii 1984-1985, cnd violena, n diferitele ei forme, era prezena n opt din zece programe difuzate n intervalul prime time38 (27 incidente violente pe or).39 Profesorul Ioan Dragan l citeaz n cartea sa Comunicarea. Paradigme i teorii pe Jean Daniel care afirm c: Banalizarea violenei a devenit un fapt izbitor i amenintor. Lumea nu este mai violent decat cea de odinioar, dar amuzamentul i indiferena cu care lumea contempl propriile violene i modul n care sunt imaginate violene tot mai multe i mai monstruoase graie imaginilor de cinema i de televiziune este fr precedent.40
37

Dragan, Ioan, Comunicarea. Paradigme i teorii, vol. 2, p. 404; Prime time = 19:00 23:00; Ibidem, p. 432; Ibidem, p. 426;

38

39

40

18

n continuare voi relata cateva date preluate din articolul Media si violenta (Ioan Dragan, 2006) ce au fost extrase din cercetarile efectuate pe continentul nord-american cu provire la violenta televizuala si impactul ei asupra indivizilor. n urm unui studiu realizat de N. Minnow i C. Lemay, s-a constatat c pn la vrst de 18 ani majoritatea americanilor au petrecut n fa televizorului mai multe ore dect n coal i cu mult mai mult timp dect au petrecut vorbind cu prietenii, cu prinii sau cu profesorii. Un alt studiu realizat n 1992 arat c pn la mplinirea aceleai vrste, de 18 ani, un tnr a vzut, prin intermediul televizorului, aproximativ 200.000 de acte de violent, ceea ce genereaz nesiguran, fric sau percepie negativ a relaiilor umane i a lumii, precum i exaltare agresiv. ntr-un raport al comisie juridice a Senatului American, din 1999, era menionat faptul c 59% dintre prinii americani spun despre copiii lor n vrst de 4-6 ani, n special biei, c imit comportamente agresive vzute la televizor. Se mai mentioneaz faptul c televiziunea este vinovat, de una singur, de peste 10% dintre actele de violen ale tinerilor, iar n copleitor de multe alte cazuri, are o influen foarte important n comiterea actelor de violen de crte acetia (p. 14) n rndul copiilor i al tinerilor lectur de carte a sczut de pn la zece ori din 1960 pn n prezent. Un lucru absolut nspimnttor este acela c un copil american asist n timpul vieii lui la 8 000 de crime i 100 000 de acte de violen televizuala. Nu ar trebui s ne mire faptul c o mare parte din ceea ce copiii vd la televizor este alcatuit din violen, fiind reprezentat c cea mai potrivit cale de rezolvare a problemelor interpersonale, de rzbunare a insultelor i a ofenselor, de a obine dreptatea i toate lucrurile dorite de la via. (p. 15) n jur de 40% dintre adolesceni au nvat cum s vorbeasc cu iubitul sau iubita lor din emisiunile cu continut sexual ale televiziunii, acestea avnd ca efect stimularea sexualitatii precoce n randul adolesceniilor. McLuhan sugerase c televiziunea contribuie semnificativ la hipertrofierea sensibilitii sexuale, a rolului sexualitii n viaa indivizilor41. Televizunea se exprim puternic prin erotism i tinerii nva n special de la televizor cum s se comporte n relaiile sexuale, ce atitudini trebuie s adopte femeia i barbatul. Unul dintre programele care genereaz cea mai mare dependen este telenovela, unde personajele, de obiei, ntrein relaii sexuale fr a fi cstorii, nefiind artate efectele negative ale acestor contacte neprotejate (de exemplu: sarcini nedorite sau boli cu
41

Ibidem, p. 417;

19

transmitere sexual). Vizionarea acestor tipuri de programe le d tinerilor senzaia c majoritatea celor de vrst lor i-au nceput via sexual, ceea ce a contrbuit n ultimii 20 de ani la o scdere gradual, dar constant a vrstei la care tinerii au primul lor contact sexual (cf. Braberman i Strasburger). Dintr-un studiu realizat de L. Tucker n 1989 reieea c copiii cu vrst cuprins ntre 2 i 5 ani petrec n medie 25 ore pe sptmn privind la televizor, cei cu vrsta ntre 6 i 12 ani petrec 22 de ore, iar cei ntre 12 i 17 ani aproximativ 23 de ore pe sptmn.42 Huesmann susine c frecvena expunerii bieilor la emisiunile violente pe care le prefer, dupa declaraiile lor, poate constitui un predictor pentru frecvena i gravitatea delictelor pe care le comiteau la vrsta de 30 de ani, chiar dup ce influena agresivitatii initiale a acestor baieti era anulata43 Alte cercetari au aratat ca desenele animate pot fi o sursa de stereotipuri negative cu privire la unele minoritati.44 S-a observat ca atunci cand parintii privesc la televizor in compania copiilor si nu discuta cu ei despre ce se intampla pe micul ecran, copiii pot deveni mai agresivi in viata de zi cu zi. De altfel, copiii cei mai agresivi aveau in general parinti care erau la randul lor agresivi, ce se aratau nemultumiti fata de copiii lor si ii pedepseau mai sever.45 In ceea ce priveste audienta tv, cercetarile realizate de catre Medrich in 1979 si mai tarziu de catre Patterson, in 1987, au avut concluzii similare: cei ce se uita in mod constant la televizor sunt de regula cei saraci si mai putin educati (care au resursele materiale si culturale limitate) ce traiesc de cele mai multe ori in mai putina intimitate, adesea in case supraaglomerate. Pentru acest tip de persoane televiziunea reprezinta o atractie deosebita deoarece au mai putine posibilitati de petrecere a timpului liber, oportunitatile de a face altceva fiind limitate.46 Intr-o alta cercetare, Van Der Voort era de parere ca gradul mai mare de expunere al copiilor la violenta le reduce posibilitatea acestora de a o percepe si le produce o placere mai mare. Ioan Dragan (2007, vol. 2, partea 10) enumera alte concluzii ale unor cercetari americane, precum: violenta mediatica a devenit un ritual cotidian in toate casele de la cele
42

Ibidem, p. 416;

43

Stefanescu, Poliana, Expunerea la violenta televizuala si comportamentul agresiv al copiilor. Un model structural al efectelor pe termen scurt, 2006, Revista Sociologie Romaneasca, vol. IV, nr. 2, p. 73;
44

Ibidem; Ibidem;

45

46

Stefanel, Adriana, Televiziunea in viata copiilor cu varste cuprinse intre 7 si 10 ani, 2006, Revista Sociologie Romaneasca, vol. IV, nr. 2, p. 123;

20

mai mici varste; anunturile din media referitoare la sinucideri si acte de violenta sunt urmate de cresteri ale actelor de violenta. Himmelweit afirma ca violenta mediatica il face pe individ mai putin constient de consecintele pe care aceasta le antreneaza. Unele dintre efectele scenelor violente, constatate in urma acestor cercetari, sunt ca pentru copil violenta este mai putin traumatizanta cand este prezentata intr-un context umoristic, ca identificarea cu un personaj face ca actiunile sa para mai violente, dar si ca decorul emisiunilor are o importanta destul de mare. In urma studiilor realizate de G. Gerbner, acesta a ajuns la concluzia ca violentele din media maresc sentimentele de angoasa, de insecuritate si de teama in randul populatiei, precum si neincrederea, alienarea sau dorinta de a poseda avere. Gerbner a sesizat, ca si alti cercetatori, ca in orele de maxima audienta violenta este prezenta in mai toate programele de televiziune, telespectatorul neavand alta optiune. Acesta si-a pus intrebarea daca absorbtia violentei mediatice este cea care determina preferinta pentru programele violente sau invers, nu cumva indivizii inclinati spre agresivitate si acte violente aleg spectacolul violentei pentru a-si intari inclinatiile lor?47 O cercetare importanta in ceea ce priveste evaluarea violentei din programele tv si a impactului sau, pe care G. Gerbner l-a coordonat, a fost cel desfasurat sub auspiciile centrului Annenberg School of Communication (Universitatea Princeton), infiintat in 1967 si continuat timp de aproape 20 de ani. Studiul a pus in lumina efectele nocive ale consumului de televiziune: indirecte, pe termen lung, cumulative si destul de puternice. Printre aceste efecte se numara generarea si accentuarea temerilor fata de violenta reala si de posibilitatea de a deveni victima. Cercetarea a plecat din start de la o abordare negativa a televiziunii si a receptorilor. Au existat doua premise in acest sens: 1. televiziunea ofera o viziune completa, coerenta, organica despre lume, dar distorsionata (la articularea careia contribuie in primul rand naratiunile tv); 2. publicul de televiziune actioneaza neselectiv, iar privitul la televizor se desfasoara mai curand ca un ritual. Ipoteza studiului a fost urmatoarea: expunerea la mesajele televizuale contribuie la adoptarea viziunii despre lume (stereotipa si deformata) oferita de catre televiziune (...). In cadrul analizei de continut, timp de aproximativ 13 ani, din 1967 pana in 1979, au fost monitorizate 1491 de programe tv difuzate in prime time in timpul saptamanii si pe parcursul intregii zile in week-end. Au fost investigate prioritar programele de divertisment, ce permit evaziunea din realul cotidian (...). Analiza de continut a conformat ideea unei lumi televizuale coerente, dar distorsionate: in programele tv, barbatii erau suprareprezentati (de
47

Dragan, Ioan, Comunicarea. Paradigme si teorii, vol. 2, p. 459;

21

trei ori mai numerosi decat femeile), batranii si tinerii erau subreprezentati; categoriile sociale ale celor cu profesii liberale si ale oamenilor de afaceri erau suprareprezentate in defavoarea muncitorilor si a functionarilor, negrii erau suprareprezentati etc. (...) Televiziunea cultiva propria viziune despre lume (coerenta dar deformata) in randul telespectatorilor, mai ales in cazul celor care abuzeaza de televiziune. (...) Marii consumatori de televiziune (heavy viewers), cei care se uita la televizor mai mult de patru ore pe zi, comparativ cu micii consumatori (light viewers), tind sa vada lumea prin ochelarii televiziunii. De exemplu, acestia percep lumea mai violenta, manifesta un sentiment de insecuritate pronuntat si se tem puternic de criminalitate.48 Una dintre limitele acestui studiu se refera la localizarea teoriei, valabilitatea ei mai curand pentru cazul Statelor Unite, deoarece incercarile de a extinde cercetarile in afara SUA si de a valida teoria cultivarii in alte tari nu a fost intotdeauna un succes. O alta limita ar fi aceea ca au fost analizate preferential programele de divertisment in defavoarea celor informative sau de infotainment si nu s-a acordat o atentie deosebita impartirii si evaluarii pe genuri televizuale.49 Un studiu important coordonat de catre Joel Federman a fost initiat in 1995 si a fost realizat de patru mari universitati americane: Universitatea din California Santa Barbara, Universitatea din Carolina de Nord Chapel Hill, Universitatea din Texas Austin si Universitatea din Wisconsin Madison, finantarea venind din partea industriilor americane ale retelelor de cablu. Metodologia pe care s-a bazat acest proiect a constat in analiza de continut a unui esantion de 2500 de ore de programe (fictiuni, reality show-uri, clipuri muzicale), analize ale impactului programelor violente asupra tinerilor (anchete, focus grupuri), masurarea receptivitatii si a eficientei sistemelor de avertizare, receptarea actiunilor sociale si educative antiviolenta, analiza statisticilor privind violenta din orasele si comunitatile americane. O concluzie importanta a acestui studie este aceea ca violenta tele vizuala este un factor de risc pentru cresterea comportamentelor violente ale tinerilor. Cercetatorii ce au luat parte la acest studiu au combinat analiza de continut cu un studiu de psihosociologie a comportamentelor si au ajuns la concluzia ca minorii si tinerii expusi masiv la programe de televiziune sunt cei mai inclinati la comportamente violente, la teama sau desensibilizare. Principalele rezultate ale prezentului studiu au fost urmatoarele: 57% dintre programele analizate contineau violenta; 15% dintre programe erau insotite de
48

Todoran, Ileana, Evaluarea aplicarii signalecticii in Romania. Context si implicatii, 2006, Revista Sociologie Romaneasca, vol. IV, nr. 2, p. 87;
49

Ibidem, p. 88;

22

avertisment antiviolenta; 51% dintre scene se desfasurau in contexte realiste; 73% dintre scenele violente contineau acte de violenta nepedepsite; 58% dintre interactiunile violente nu aratau suferinta; 44% dintre scenele violente apareau ca justificate.50 Cercetari asemanatoare cu cea realizata de cele patru universitati americane, dar la o scara mai mica, au fost efectuate si in Europa pe perioada anului 1995, in Marea Britanie, Germania sau Franta. In Marea Britanie, esantionul a fost de patru saptamani consecutive cuprinzand programe difuzate pe patru canale hertziene si patru canale difuzare prin satelit. Rezultatele studiului au aratat scaderea duratei scenelor de violenta pe ansamblul programelor, iar pe alta parte o intensificare a reprezentarii violentei (efect pervers al diversificarii si a competitiei dintre programe). Rezultate similare au fost consemnate in Germania de catre profesorul Jo Groebel: caracter decontextualizat al actelor de violenta; in 39% dintre scene agresorul nu e cunoscut; sanctiunile apar doar in 12% dintre cazuri; in 73% dintre cazuri violenta nu atrage nicio consecinta pentru agresori; in 35% dintre cazuri actele sunt comise cu sange rece si intentionate, cu premeditare.51 In Franta studiul a fost efectuat pe durat unei saptamani pe un esantion de 230 de emisiuni, reprezentand un volum de doar 117 ore, comparatie cu celelalte cercetari. Rezultatele au aratat ca 35,6% dintre emisiuni, adica 82 de emisiuni, nu contineau nicio urma de violenta, iar volumul secventelor violente cumuleaza 53 de ore. Autoarele Divina FrauMeigs si Sophie Johel au facut o comparatie intre cercetarile din Statele Unite si cele din Franta si au constatat ca televiziunile franceze prezinta in programele lor o pondere a violentei mult mai ridicata decat televiziunile americane.52 In studiul efectuat de I. Rowell Huesmann si colaboratorii sai (Universitatea Michigan) intre 1977 si 1992 s-a urmarit relatia longitudinala dintre expunerea la violenta televizuala a copiilor intre 6 si 10 ani si comportamentul agresiv in perioada adulta dupa 15 ani, pe un esantion de 557 de copii ce au crescut in anii 1970-1980. Urmarind datele reiese ca expunerea la violenta in copilarie prezice comportamentul agresiv din perioada tineretii atat in cazul baietilor cat si a fetelor. Aceste date au fost colectate in doua perioade a vietii subiectilor cuprinsi in esantion: intre 1977-1978 grupurilor de copii cu varste intre 6-7 ani si intre 8-9 ani, iar cea de-a doua perioada a fost intre 1992-1995, dupa 15 ani cand subiectii aveau varsta de aproximativ 20 de ani. Din cei 557 de subiecti initiali au reusit sa
50

Dragan, Ioan, Media si violenta, 2006, Revista Sociologica Romaneasca, vol.IV, nr. 2; Ibidem, p. 22; Ibidem;

51

52

23

reexamnieze in jur de 450, aplicandu-li-se interviuri face-to-face, prin telefon sau prin email, de asemenea au fost intervievate si persoane apropiate lor pentru a putea culege mai multe detalii despre subiectul respectiv. Rezultatele obtinute au fost urmatoarele: datele din arhivele politiei au indicat ca atat barbatii cat si femeile care au inregistrat un scor ridicat la testul de masurare a agresivitatii au comis mai multe acte de violenta, referitoare in special la nerespectarea unor reguli rutiere. De altfel, unii dintre barbatii cu un scor ridicat au fost condamnati pentru diverse delicte, cei agresivi fiind chiar arestati de mai multe ori. Atat in cazul barbatilor cat si al femeilor care au inregistrat un scor ridicat exista o probabilitate mai mare sa-si fi agresat sotii, asa cum reiese din cele relatate de acestia. In ceea ce priveste tipul de agresivitate este mai probabil ca femeile sa ia parte la forme de agresiune indirecta, iar barbatii sa ia parte la forme de agresivitate directa, precum si faptul ca ambele genuri sa se foloseasca de agresivitatea verbala. Cert este faptul ca au existat corelatii pozitive intre indicatorii vizionarea de programe in copilarie si asocierea cu un personaj negativ sau violent cu comiterea unor acte agresive la varsta adulta.53 Echipa de cercetatori de la London School of Economics and Political Science au realizat un studiu, in 1995, despre locul pe care il ocupa noile forme de media in viata tinerilor cu varste cuprinse intre 6 si 17 ani, new media incluzand televiziunea prin cablu sau satelit, computerul personal, jocuri video, internet, e-mail., CD-ROM. Studiul s-a desfasurat pe o perioada de 4 ani, raportul final fiind lansat in luna martie a anului 1999. In Marea Britanie copiii folosesc media in jur de cinci ore pe zi, aproximativ jumatate din acest timp este petrecut in fata televizorului, pe locul doi in preferintele lor situandu-se muzica. In aceaperioada noile tehnologii media nu reprezentau o atractivitate pentru copii, insa pentru o parte dintre ei computerul incepuse sa rivalizeze cu televizorul, astfel ca vizionarea la televizor plus statul la calculator ajungeau sa ocupe sapte ore pe zi din activitatea copilului. Acest studiu s-a desfasurat in mai multe tari din Europa si comparand rezultatele obtinute s-a ajuns la concluzia ca in Marea Britanie copiii se uita la televizor mai mult decat copiii din celelalte tari europene: cu aproape o jumatate de ora pe zi mai mult decat cei din Olanda, Suedia sau Spania si cu aproape o ora mai mult pe zi decat cei din Germania, Franta sau Elvetia. Copiii privesc o diversitate de programe insa le prefera in special pe cele destinate adultilor, obiceiurile lor de vizionare potrivindu-se cu cele ale parintilor lor. Aproape
53

Huesmann, Rowell, L. et al, Longitudinal Relation Between Childrens Exposure to TV Violence and Their Aggressive and Violent Behaviour in Yount Adulthood: 1977-1992, Develpmental Psychology, vol. 39, nr. 2, p. 201-221, disponibil www.citeseerx.ist.psu.edu la data de 10.05.2010;

24

jumatate din casele in care se aflau copii, cuprinse in esantion, erau racordate la televiziune prin cablu sau satelit (42%), astfel copiii si tinerii aveau acces la programele lor favorite: desene animate pentru cei mai mici, sport pentru baietii mai mari si seriale sau drame pentru fetele mai mari. Cercetatorii au descoperit ca unii copii cauta diversitate atunci cand privesc la televizor, pe cand altii aleg sa se uite mereu la acelasi tip de programe. Un exemplu il constituie fanii distractiei televizate, acestia sunt cei care petrec mai mult timp, peste medie, privind la televizor, casete video sau jucand jocuri pe calculator si foarte putin timp citind carti. De obicei acestia se dovedesc a fi fani ai sportului, aceasta inseamna ca ei de obicei baieti ce provin din familii din clasa muncitoare, cu varsta cuprinsa intre 12 si 14 ani spun ca jocul lor preferat de pe calculator este, cel mai probabil, un joc despre sport, programul lor preferat este, cel mai probabil, un program sportiv, dintr-o lista de 14 lucruri interesante, cel mai probabil aleg sportul, de aemenea vor spune ca a fi bun la sport te face popular printre cei de varsta ta.54 Desi privitul la televizor este cea mai populara activitate domestica, ea este vazuta ca a doua optiune deoarece tinerii apeleaza la ea atunci cand sunt plictisiti sau nu au altceva mai bun de facut. De altfel, aceasta activitate este una de familie, cu cat copii cresc cu atat intreprind mai putine activitati impreuna cu parintii, insa privitul la televizor in familie ramane in capul listei. Pe de alta parte, cand copiii au fost intrebati cum prefera sa se uite la televizor, cele mai multe raspunsuri au fost singur, adica fara vreun membru al familiei. Nivelul de educatie al parintilor este foarte important atunci cand vine vorba de dotarea dormitorului copilului, parintii cu un nivel inalt de educatie vor alege sa puna carti in dormitorul copilului in locul televizorului, in schimb parintii cu un nivel scazut de educatie aleg televizorul.55 Brandon Centerwall, in cercetarile sale, a demonstrat ca vizionarea indelungata la televizor, mai ales a programelor cu un continut violent, reprezinta un factor ce cauzeaza jumatate dintre omuciderile din Statele Unite. Centerwall a comparat rata omorurilor si furturilor faptuite de albi in trei tari: SUA, Canada si Africa de Sud. Acesta a obserat ca in SUA si Canada, dupa 15 ani de la introducerea televiziunii (perioada de maturizare a unei generatii crescute in fata televizorului) rata omorurilor si a furturilor s-a dublat, comparativ cu situatia din Africa de Sud unde rata se mentinea constanta, tinand cont de faptul ca

54

Livingstone, Sonia, Implications for Children and Television of the Changing Media Environment: A British and European Perspective, 1999,p. 6, disponibil pe www.lse.ac.uk la data de 10.05.2010;
55

Ibidem;

25

televiziunea a patruns mai tarziu. Insa situatia s-a schimbat si aici dupa 15 ani, fiind asemanatoare cu cea din primele doua tari.56 Grant Handrick, in urma unei cercetari intreprinse asupra a 208 de detinuti federali, a constatat ca 90% dintre ei invatau trucuri criminale si isi imbunatateau tehnicile privind la televizor, iar 40% dintre ei au declarat ca au copiat exact crimele pe care le vazusera mai inainte pe micul ecran.57 O concluzie la care au ajuns majoritatea cercetarorilor este aceea ca argumentul, cu care se apara radiodifuzorii si programatorii, conform caruia gustul si cerintele publicului sunt responsabile pentru ponderea programelor violente, nu este valid. Realizand o paralela intre audientele programelor violente si a celor nonviolente (difuzate in paralel) s-a constatat ca audientele celor mai violente nu sunt superioare celor nonviolente, dimpotriva, publicul le prefera pe cele din urma. Astfel gradul de expunere la violenta mediatica depinde de mai mult de politica editoriala a media, a televiziunilor in special si de apartenenta la anumite grupuri, decat de alegeri operate de telespectator. Deci, contrat unor idei sustinute de industriile mediatice, violenta nu este capabila prin ea insasi sa captiveze un numar sporit de telespectatori, esentialul tine de o programare care concentreaza astfel de emisiuni in orele de maxima audienta (ceea ce reduce marja de alegere a indivizilor) si de interesele economice; producerea de seriale violente, dupa formule si retete deja utilizate devine mai ieftin decat inventarea si crearea de noi tipuri de emisiuni, mai complexe si deci mai costisitoare.58 De-a lungul anilor s-au efectuat sute de cercetari atat in Statele Unite cat si in Europa, e imposibil sa le mentionez pe toate, insa am incercat sa prezint rezultatele si concluziile celor mai importante dintre ele. Exista totusi si unele cercetari conform carora nu s-a demonstrat existenta unei relatii cauzale intre consumul de violenta televizuala si deprinderea unui comportament violent. C. Efectele violen ei televizuale Cele mai intalnite efecte, asupra carora au cazut de acord majoritatea cercetarorilor ce au studiat problematica influentei violentei televizuale, au la baza teorii celebre privind agresivitatea si teorii psihosociale.
56

Virgiliu Gheorghe, Efectele televiziunii asupra mintii umane si despre cresterea copiilor in lumea de azi, editia 2, Ed. Prodromos, Bucuresti, 2006
57

Ibidem, p. 318 Dragan, Ioan, Media si violenta, p. 25;

58

26

Teoria provocarii a fost elaborata de catre P. H. Tannenbaum, care sustine ideea ca expunerea la violenta televizuala amplifica agresivitatea, deoarece violenta creste excitatia, incita telespecatorii. Aceasta ipoteza are la baza numeroase studii care au demonstrat ca materialele umoristice, erotice sau violente cresc excitatia psihologica mai ales in randul adolescentilor, astfel ca expunerea la astfel de materiale, ce provoaca portretizari vizuale, conduce la o agresivitate ulterioara mai mare. O alta teorie importanta, cea a invatarii sociale, sustinuta in primul rand de Albert Bandura, se refera la faptul ca modelele de comportament sunt invatate observandu-i pe altii, in acest fel, copiii achizitioneaza comportamente nefamiliare. Teoria invatarii sociale este cea mai influenta sursa de cercetare asupra agresivitatii deoarece reuneste toti factorii ce ar putea induce un comportament agresiv: atributele individuale, stimulii observati si mediul care ar putea facilita sau inhiba performanta raspunsurilor achizitionate prin observatie. O ultima teorie, cea a reducerii agresivitatii, sugereaza ca expunerea la violenta din televiziune va reduce agresivitatea ulterioara. Pornind de la aceste teorii au fost indentificate urmatoarele efecte pe care le poate produce violenta televizuala asupra indivizilor:

efectul de invatare sociala (apropierea si imitarea actelor efectul de catharsis (eliberarea de pulsiuni agresive); dezinhibarea (favorizarea declansarii agresivitatii si trecerea la incitarea si imitarea (provocarea directa la acte si

violente, a eroilor violenti si a comportamentelor violente);

acte violente prin pierderea retinerilor la comiterea de acte violente); comportamente violente). Alte patru efecte converg din doua teorii psihosociale: teoria desensibilizarii si teoria fricii: reducerea emotionalitatii individuale la stimuli violenti, in banalizarea violentei (atenuarea reactiilor oamenilor fata de procesul de incubatie (instalarea progresiva a sentimentelor de consecinta o anumita inferenta fata de violenta reala; violenta din jurul lor, formarea unor atitudini de acceptare a violentelor ca un rau necesar); teama si insecuritate, ce pot deveni paralizante);

27

fenomenul cultivarii (confundarea realitatii lumii cu

realitatea mediatica imbibata cu violenta, ceea ce duce la supraestimarea violentei reale).59 Divina Frau-Meigs si Sophie Johel subliniaza ca exista diferente de pozitie intre cercetatorii nord-americani si cei europeni: primii au ajuns la certitudinea ca violenta mediatica are o mare influenta asupra comportamentului indivizilor pe cand ceilalti sunt mai sceptici in aceasta privinta. Acest lucru se datoreaza in mare parte istoriei televiziunii pe cele doua continente. SUA a fost supusa mai din timp industriilor audio-vizuale producatoare de genuri si forme impregnante de violenta, de asemenea copiii americani petrec un numar mult mai mare de ore in fata televizorului, ceea ce a dus la realizarea unui numai mai are de studii pe aceasta tema (inclusiv studii longitudinale). In Europa, consumul televizual al adolescentilor si tinerilor este mult mai mic decat in SUA, deoarece peisajul televizual a fsot dominat pana la mijlocul anilor 80 de televiziunile publice care erau mai usor supuse controlului editorial, programele televiziunilor publice din anii 1950-1970 aveau preponderent continut informativ si educativ. Dupa anii 1980, televiziunile europene au inceput sa importe programe americane, astfel ca violenta televizuala a crescut foarte mult, depasind chiar ponderea din televiziunile americane, unde, in ultimii ani s-a remarcat o diminuare a violentei televizuale.60 Cele doua autoare mentionate mai sus sunt de parere ca efectele violentei tv nu pot fi generalizate, nu toti adolescentii sunt indiferenti sau insensibili, pentru ca astfel nu ar mai fi declarat in cercetarile efectuate (in timpul chestionarii) ca sunt de parere ca la televezior este prezentata prea multa violenta. De asemenea, ele considera ca violenta televizuala nu este responsabila de cresterea criminalitatii, ea reprezinta doar unul dintre factorii ce duc la aceasta crestere. Nu toate cazurile de violenta si agresivitate din randul adolesccentilor si tinerilor au fost comise sub impactul violentei tv, insa exista cateva cazuri izolate in care agresorii minori au actionat sub impulsul a ceea ce au vazut la televizor.61 Profesorii D. Banciu, S. Radulescu si V. Teodorescu (2002) sunt, de asemenea, de parere ca violenta televizuala reprezinta doar unul dintre factorii determinanti ai comportamentului deviant juvenil. Din anchetele bazate pe interviu, avandu-i ca subiecti pe delincventii minori institutionalizati in penitenciare sau centre de reabilitare, a rezultat ca un numar extrem de redus de minori se inspirasera din cele vazute la televizor. De altfel, a
59

Dragan, Ioan, Comunicarea. Paradigme si teorii, vol.2, p. 464; Ibidem; Ibidem;

60

61

28

rezultat ca un factor important in aparitia manifestarii deviante si infractionale la varsta adolescentei ii reprezinta deficientele si disfunctiile educative ale familiei. Disolutia grupului familial, deteriorarea climatului afectiv si emotional din familie, lipsa de comunicare sociala in familie, deficiente ale stilului educativ parental in familie, lipsa de control a minorilor de catre parinti reprezinta, la randul lor, factori care influenteaza negativ conduita minorului, determinandu-l ca, in anumite conditii favorizante, sa comita si sa reitereze acte cu caracter deviant si infractional.62 Este adevarat ca violenta televizuala nu se afla la originea tuturor comportamentelor agresive ale copiilor, insa efectele acesteia ii incita in special pe acei copii agresivi din fire, existand riscul ca acestia sa devina si mai agresivi decat ar fi fost in alte conditii. Grupul cel mai vulnerabil nu reprezinta decat o minoritate a telespectatorilor, dar tot ei sunt cei mai susceptibili de a constitui majoritatea agresorilor. Acest fapt in sine motiveaza studierea acestor telespectatori si a continutului violent din emisiunile tv.63 Mecanismele ce fac legatura intre programele si emisiunile cu continut violent si comportamentul agresiv al copiilor telespectatorilor sunt urmatoarele: a) b) absenta consecintelor (copiii invata ca violenta este cel mai bun raspuns la recompensarea personajelor violente pentru rezolvarea unor situatii (copiii nu situatiile dificile si ca este cel mai eficient mod de a pune capat unui conflict); sunt capabili sa faca distinctia intre recompensarea rezolvarii situatiei si recompensarea modului in care s-a facut); c) desensibilizarea copiilor in privinta actelor de violenta, prin aparitia ideii ca ceea ce se intampla la televizor nu este real si prin urmare nu trebuie sa ne lasam impresionati de moartea unui personaj pe care, ulterior, il vedem evoluand intr-un alt film;
d) e)

reprezentarea violentei de dragul violentei;64 profilul publicului (caracteristicile psihologice ale indivizilor instabilitate

psihica, predispozitii violente, nivel de inteligenta mai scazut-, caracteristicile psihosociale o imagine de sine slab structurata si mai curand negativa, o slaba integrare sociala -, mediul social, educatia, statusul socioeconomic, etc.65
62

Banciu, Dan; Radulescu, Sorin; Teodorescu, Vasile, Tendinte actuale ale crimei si criminalitatii in Romania, ed. Lumina Lex, Bucuresti, 2002, p. 418;
63

Stefanescu, Poliana, Expunerea la violenta si comportamentul agresiv al copiilor. Un model structural al efectelor pe termen scurt, p. 73
64

Dragan, Ioan, Comunicarea. Paradigme si teorii, vol.2, partea 10; Todoran, Ileana, Evaluarea aplicarii signalecticii in Romania. Context si implicatii;

65

29

In urma analizarii acestor mecanisme s-au identificat patru efecte ce se manifesta asupra copiilor care urmaresc multe acte de violenta la televizor: agresivitatea; frica; nepasarea; efectul mimetic.

Expunerea la violenta mediatica, in conexiune cu alti factori, precum statutul socioeconomic, familia din care provine telespectatorul, anturajul, nivelul de inteligenta sau caracteristicile psihologice, pot induce la agresivitate prin urmatoarele efecte: sale);

imitare (copiii imita actiunile parintilor, pe ale prietenilor, si eroilor din filme desensibilizarea (cu cat vor vedea mai multa violenta, cu atat li se vor parea justificarea (dupa ce priveste scene violente, un copil care s-a comportat

mai ales cand actiunea lor este recompensata); mai normale comportamentele agresive si le vor accepta mai usor); agresiv scapa mai usor de sentimentul de vinovatie si gaseste o justificare pentru actiunile amortire (pentru orice copil normal, scenele violente sunt neplacute si determina o excitatie psihica mare; cei care privesc frecvent filme violente sunt obisnuiti cu acestea si au raspunsuri emotionale scazute);
celebrarea razboinicilor, durilor si justitiarilor (personajele sunt apreciate mai mult

pentru duritate decat pentru inteligenta, sensibilitate sau umor).66 Pentru un adult poate parea absurd ca privitul la televizor poate induce anumite efecte, tocmai de aceea unii parinti nu considera ca este necesar un control asupra a ceea ce copiii lor urmaresc la televizor. Parintele crede ca este suficient sa-i interzica copilului de 12-13 ani sa urmareasca un program despre care stie ca poate contine anumite scene cu conotatie sexuala, nu neaparat pentru continutul acelor scene, ci pentru ca el nu se simte pregatit sa ii explice copilului anumite lucruri, tocmai pentru ca nici lui nu i-a explicat nimeni si nu stie sau ii este rusine sa abordeze subiectul. De asemenea, a interzice copiilor mici sa se uite la desene animate, nu vine ca o constientizare a parintilor asupra continutului acelor programe, ci mai degraba ca o pedeapsa pentru ca cel mic a facut o greseala. Este important sa se inteleaga ca cei mici percep altceva si altfel emisiunile de televiziune in comparatie cu adultii. De unde si efectele adeseori incalculabile pe care
66

Dragan, Ioan, Media si violenta;

30

televiziunea le are asupra copiilor, inclusiv asupra adolescentilor. In functie de varsta, ei au capacitati cognitive si empatice diferite, o imatura experienta a lumii insasi, precum si a mediului televiziunii. Distinctia dintre real si imaginar este esentiala pentru producerea, de pilda, a efectelor violentei televizuale asupra copiilor: la varsta prescolara este dificil pentru copil sa vada in desene animate (in general imbibate de violenta) doar o lume imaginara.67 Giovani Sartori (2005) foloseste termenul de paidia (din greceste: educarea copilului), pentru a sustine ideea ca televiziunea nu reprezinta doar un instrument de comunicare, ci este un mediu nou in care se dezvolta un nou tip de fiinta umana: homo videns, acest tip este reprezentat de copiii ce petrec ore in sir in fata televizorului, fiind practic educati de televizor, care de multe ori joaca rolul de baby sitter. Autorul afirma ca televiziunile italiene nu mai difuzeaza informatie (stiti despre politica sau economia internationala). Buletinele de stiri contin din ce in ce mai multe stiri mondene, din aria spectacularului: din sport, din cronica neagra sau din cronica roz; toate acestea avand menirea de a duce la o incultura a telespectatorului. Afirmatia lui Sartori este valabila nu doar pentru cazul Italiei, ci pentru multe alte tari printre care se afla si Romania. Tot ceea ce vedem la stiri intra in aria spectacularului, a senzationalului: o buna parte din buletinele de stiri este alcatuita din omoruri, violuri sau sinucideri, stirile despre politica au devenit mai degraba stiri despre viata politicianului si bineinteles ca tot ceea ce auzim legat de economia tarii este faptul ca monstrul numit criza financiara a facut noi victime. Consider ca toate acestea nu duc la o informare a telespectatorului, ci mai degraba la panicare. Iar in ceea ce priveste divertismentul, lucrurile stau si mai rau. In emisiunile de genul acesta vedem doar asa-zise vedete ce fac pe martirele in lupta impotriva ziaristilor, fotomodele care ne povestesc ce au mai facut in ziua respectiva la cumparaturi, iubite de foftbalisti care se cearta pentru un barbat sau manelisti care isi numara banii. De asemenea, sunt emisiuni in care sunt puse fata in fata anumite categorii de persoane care ar trebui sa se insulte spre amuzamentul telespectatorilor. Dupa cum se observa, televiziunea trece printr-un proces de degradare din perspectiva calitatii culturale ale informatiilor pe care le raspandeste, fiind valorizate false model ce creaza influentarea negativa a telespectatorilor cu varste scazute. Nu se vorbeste despre carti, despre istoria unor locuri impresionante sau despre marile descoperiri ale acestei lumi, pe toate posturile se promoveaza pseudovedete sau se comenteaza vacantele sau masinile pe care si le-au achizitionat acestea. Cel mai grav este insa ca telespectatorul roman in general prefera acest gen de emisiuni usoare ce nu ii solicita prea mult intelectul.
67

Dragan, Ioan, Media si violenta, p. 38;

31

Gerbner vorbea despre teza incubatiei culturale, ce se refera la impactul programelor televizuale asupra formarii modului in care tinerii isi reprezinta lumea, inclusiv in materie de violenta. Teza porneste de la rolul masiv al televiziunii, al consumului televizual in formarea si transmiterea modelelor de comportament, in general a modelelor culturale.68 Se poate spune ca concepti lui Sartori nu este departe de ideea lui Gerbner. Autorul italian sustine ca televiziunea creeaza si ajuta la inmultirea de homo insipiens (oameni ignoranti) deoarece premiaza si promoveaza extravaganta, absurditatea si prostul gust. Mass-media, si mai ales televiziunea sunt astazi gestionate de subcultura, de persoane lipsite de cultura.69 In SUA, dar si in Italia, in urma unor anchete pe baza de chestionar a reiesit ca o mare majoritate a tinerilor, in special studentii, nu au stiut sa raspunda sau au dat raspunsuri gresite la intrebari despre evenimente istorice sau culturale. Pe de alta parte, acelasi esantion a raspuns cu o mare exactitate la intrebarile legate de vedetele mondene (din sport, film, muzica).70 De aici reiese efectul negativ al expunerii indelungate la televizor asupra culturii, in special in randul tinerilor.

2.4.

TELEVIZIUNEA: INFORMARE SAU MANIPULARE?

Televiziunea a patruns profund in viata noastra, deschidem televizorul atunci cand suntem singuri acasa doar pentru a ne creea senzatia ca mai e cineva cu noi, il deschidem dimineata cand nu avem dispozitia sa ne ridicam si vrem sa mai intarziem un pic in pat si tot el este cel cu ajutorul caruia adormim cateodata seara. Roger Silverstone sustinea ca televizorul este un canal de comunicare al suburbiei, atat din punct de vedere istoric cat si social, deoarece programele de televiziune si serialele descriau evenimentele si viata familiilor ce traiau in suburbii. Astfel, familia obisnuita din suburbie a preluat modele culturale de comportament prin intermediul televiziunii si de asemenea, a asimilat informatiile si si-a format opinii in legatura cu viata economica, politica, sociala, in functie de cele difuzate la televizor.

68

Dragan, Ioan, Media si violenta;

69

Sartori, Giovani, Homovidens. Imbecilizarea prin televiziune si post-gandirea, ed. Humanitas, Bucuresti, 2005, p. 121;
70

Ibidem;

32

Exista o relatie importanta intre televizor si timpul petrecut in familie; astfel membrii familiei, in special femeile isi organizeaza activitatile zilnice in functie de intervalul orar in care sunt difuzate programele de televiziune preferate. Silverstone analizeaza influenta televiziunii in viata cotidiana a familiilor din perioada anilor ce au urmat celui de-Al Doilea Razboi Mondial. Aceasta este perioada aparitiei si dezvoltarii televiziunii, in special in Statele Unite, ce a coincis cu perioada de reintregire a familiei si construirea unui model familial. Televiziunea devine deci, un membru al familiei in sens metaforic, dar si in sens propriu, in masura in care este centrul energiei emotionale sau cognitive, eliberand sau acumuland tensiune, de exemplu, sau oferind confort sau un sentiment de siguranta. El devine, de asemenea, un membru al familiei in masura in care exprima dinamica interactiunii familiale, dinamica relatiilor si identitatilor bazate pe sex si varsta sau dinamica vietii sale schimbatoare in lume, pe masura ce copiii cresc si parasesc caminul sau capii de familie devin someri sau mor.71 De asemenea, este analizata legatura dintre televizor si separatia pe sexe in cadrul familiei: Barbatii controleaza televizorul acasa, deoarece caminul este locul unde se relaxeaza, unde sunt ingrijiti si unde, dupa o zi lunga de munca, isi aduc masculinitatea, public legitimata, pe terenul de lucru al femeii.72 Spre sfarsitul anilor 1950, serialele de televiziune comice despre familie (sitcomurile) erau foarte populare in randul telespectatorilor, prin intermediul lor se dorea restabilirea vietii de familie in SUA dupa razboi si oferirea unor modele corespunzatoare, mai ales pentru gospodinele proaspat instalate in suburbie. Aceste seriale comice prezentau o versiune mai putin teatrala si mai realista a vietii de familie, oferind un tip de naturalism care solicita privitorului tv o identitate mai putin constienta cu sine si o versiune a familiei din suburbie reprezentata din ce in ce mai mult prin viata tinerilor.73 In Romania inainte de 1990 televiziunea era folosita, in primul rand, pentru propaganda, de catre Partidul Comunist. Dupa 1991, ea si-a reluat functia de informare, dezvoltandu-se din ce in ce mai mult si cea de divertisment. Dar oare nu ni se induce si in ziua de azi cum ar trebui sa gandim sau ce atitudini sa adoptam fata de anumite subiecte? Prin faptul ca se face reclama pentru parada gay si ca in emisiuni sunt invitate din ce in ce mai multe persoane cu alta orientare sexuala sau chiar
71

Silverstone, Roger, Televiziunea in viata cotidiana, ed. Polirom, Iasi, 1999, p. 53; Ibidem, p. 52; Ibidem, p. 54;

72

73

33

transexuali, ni se sugereaza ca noi, romanii, ar trebui sa fim mai deschisi, sa acceptam mai mult? Acum cativa ani, cazul Mailat romanul de etnie roma care a fost acuzat ca a violat si ucis o femeia in Italia - a fost intens mediatizat in toata Europa, starnind controverse in randul europenilor, dar in special a italienilor. Toate posturile de televiziune din peninsula se grabeau sa anunte fiecare infractiune in care aparea ca autor un personaj de etnie roma, insitand pe tara de origine a acestora si generalizand o reala problema in legatura cu infractorii ce emigrau in tara lor din Romania. Au fost prezentate apoi razii ale carabinierilor in taberele de romi si s-a alertat populatia cu privire la pericolul pe care il reprezinta, romanii, de acum, in perceptia italienilor, asupra securitatii lor. Efectul acestor tehnici a fost acela ca italienii au devenit mult mai ostili fata de cei proveniti din Romania, indiferent de etnia lor, creand pe alocuri sentimente de ura fata de acestia si erau considerati ca primii suspecti in momentul in care se intampla o crima sau alta infractiune. Mijloacele de comunicare in masa constituie cea mai importanta sursa de informare atat despre crime si criminalitate, cat si despre activitatea politiei si a justitiei, televiziunile si ziarele intrecandu-se in relatarea a cat mai multe acte infrationale violente.74 In 1973, Bob Roshier a constatat ca presa britanica distorsioneaza perceptia publicului despre infractiuni si infractori si ca aceasta distorsiune are o consecinta in timp si intre diferitele tipuri de publicatii. Pe baza unor astfel de cercetari, Stanley Cohen si Jock Young (1973) au sugerat ca mass-media ii poate face receptivi pe anumiti indivizi la anumite tipuri de devianta sau probelem sociale si poate intari anumite credinte sau stereotipuri 75 Alti doi cercetartori, Allen Liska si William Baccaglini, au constatat ca in timp ce amuciderile reprezentau 0,02% in statistica oficiala referitoare la criminalitate din SUA, in mass-media acestea acopereau 30% din totalul stirilor. Leo Barrile a ajuns la concluzia ca persoanele care vizioneaza constant programele tv au o preceptie mai distorsionata despre criminalitate comparativ cu cele care sunt telespectatori ocazionali.76 Simona Gabriela Sanzianu (2006) a analizat 105 articole despre violenta in diferite ziare si este de parere ca presa incearca atragerea cititorilor prin senzational. De multe ori, asemanator u stirile de la televizor, cazurile sunt prezentate detaliat insistandu-se pe
74

Chelcea, Septimiu, Opinia publica despre criminalitate, justitie si politie, Revista Sociologie Romaneasca, 2005, vol. 3, nr. 2, p. 70;
75

Ibidem; Ibidem, p. 71;

76

34

amanuntele socante ale manifestarilor violentei si pe marturiile victimelor sau a martorilor. Autoarea reda un citat dintr-un articol al lui Mircea Vasilescu (publicat in Dilema, an XI, nr. 543), unde acesta mentiona ca: Accidentele si catrastrofele se vad la toate telejurnalele din lume, dar reporterii nostrii exceleaza in a le relata cu lux de amanunte, in a le zgandari pe victime cu intrebari cinice, in ai stoarce pe vecinii victimelor de tot felul de detalii inutile si indecente. (idem, p. 60) Statisticile politiei romane arata ca infractiunile savarsite prin violenta se pastreaza la un nivel alarmant fara variatii mari pe ultimii cinci ani (Figura 2.2.), de asemenea, rata criminalitatii inregistreaza o crestere constatanta din 2005 pana in 2007 cand cresterea s-a mentinut, dar la un nivel mai mic pentru 2008 (Figura 2.1.). Figura 2.1.

(sursa: http://www.igp.ro/rata_criminalitatii_2004_2008.htm, accesat pe 02.06.2010, ora 15:00)

Figura 2.2.

35

(sursa: http://www.igp.ro/infractiuni_cu_violenta_2004_2008.htm, accesat pe 02.06.2010, ora 15:00)

CAPITOLUL 3: TELEVIZIUNEA I VIOLEN A N ROMNIA

3.1. MONITORIZAREA I REGLEMENTAREA VIOLEN EI TELEVIZUALE N ROMNIA Spuneam la un moment dat, pe la inceputul lucrarii, ca nu poate fi determinat cu exactitate cand a luat nastere televiziunea, insa noua inventie a inceput sa se dezvolte rapid, in special in SUA si in tarile occidentale europene. In Romania, primele programe in ceea ce priveste televiziunea s-au facut in 1953, cand a fost constituit si probat primul emitator de televiziune in alb-negru, iar cativa ani mai tarziu, la 31 decembrie 1956, a fost inaugurata televiziunea de stat, denumita Televiziunea Romana. Daca, in SUA incepand cu 1960 grupuri de cercetatori de la diferite universitati isi puneau problema influentei violentei televizuale asupra telespectatorilor cu varste fragede si demarasera studii in aceasta directie, in tara noastra intrebari legate de aceasta problema s-au pus abia cu cativa ani in urma, studiile din acest domeniu fiind abia la inceput. Din moment ce Statele Unite reprezentau tara in care televiziunea incepuse sa fie prezenta in mai toate casele si vietile americanilor, tot aici au fost adoptate si primele reglementari privind violenta televizuala, in anii 1930, prin Motion Picture Production Code. La acesta s-au adaugat, mai tarziu, si codurile proprii ale Asociatiei Nationale a Societatilor de Televiziune si ale celor trei mari retele americane de televiziune NAB, NBC, ABC. Insa aceste reglementari nu s-au bucurat de un foarte mare succes, multe televiziuni optand sa nu le respecte. S-a incercat chiar votarea unei legi in cadrul Congresului insa nu s-a reusit.77 Tot in Statele Unite s-a adoptat pentru prima data un Sistem de Avertizare, Clasificare si Reglementare a intervalelor orare in care sunt acceptate emisiuni violente, fiind aplicate chiar si cateva sanctiuni celor care nu au respectat procedura. Multe dintre reglementari au fost adoptate ulterior si s-au realizat sub presiunea asociatiilor de parinti si de educatori, a
77

Dragan, Ioan, Comunicarea. Paradigme si teorii, vol.2, partea 10;

36

societatii civile, dar si a institutiilor legislative (Congresul, Senatul, chiar si Presedintele SUA). In Romania, singura organizatie care are ca obiectiv protectia minorilor in fata violentei mediatice este C.N.A., pe cand in tarile vest-europene, de exemplu in Franta, exista un numar mare de organisme publice, organizatii nonguvernamentale si fundatii care exercita o mare presiune asupra operatorilor de radio si televiziune pentru atenuarea si diminuarea continuturilor violente si cu conotatie pornografica, dar , in acelasi timp, organizeaza si dezbateri publice si campanii de sensibilizare si educare a publicului in general a elevilor, adolescentilor si tinerilor asupra riscurilor expunerii acestora la programe violente.78 Domeniul audiovizualului romanesc a fost dominat timp de aproximativ 34 de ani de televiziunea de stat, condusa bineinteles de Partidul Comunist. Astfel ca violenta mediatica nu isi avea locul in cele cateva ore de transmisie pe zi. Dupa 1990 cand presa a devenit, in sfarsit, libera si s-a deschis calea televiziunilor private, a luat fiinta Consiliul National al Audiovizualului (CNA), in iulie 1992, institutie ce se ocupa cu monitorizarea si reglementarea audiovizualului romanesc, in componenta careia intra 11 membri numiti de catre Parlament, a caror mandat se intinde pe o peropada de sase ani.79 CNA-ul este institutia abilitata cu eliberarea licentelor audio-vizuale, a autorizatiilor de retransmisie, precum si cu emiterea unor norme cu privire la publicitatea audiovizuala si teleshopping; programarea si difuzarea emisiunilor privind campaniile electorale sau responsabilitatile culturale ale radiodifuzorilor. Scopurile acestui Consiliu sunt multiple si se refera la asigurarea urmatoarelor lucruri: respectarea exprimarii pluraliste de idei si de opinii in programele transmise de radiodifuzorii aflati sub jurisdictia Romaniei; pluralismul surselor de informare si libera concurenta in domeniul audiovizualului; protejarea culturii si a limbii romane, a culturii si a limbi minoritatilor nationale; un raport echilibrat intre serviciile nationale de radiodifuziune si serviciile locale, regionale ori tematice; protejarea minorilor, apararea demnitatii umane; transparenta comunicarii de masa din sectorul audiovizual.80 De-a lungul timpului, de la infiintarea CNA si pana in prezent, membrii consiliului au adoptat numeroase legi si decizii cu privire la functionarea posturilor de televiziune si la reglementarea continuturilor audiovizualului. In cadrul Deciziei Nr. 248 din 1 iulie 2004 a
78

Ibidem; http://arhiva.cna.ro/desprecna/arhiva.html, 15.05.2010; http://arhiva.cna.ro/desprecna/rolsimisiune.html, 15.05.2010;

79

80

37

Consiliului National Al Audiovizualului privind Protectia Copiilor in Cadrul Serviciilor de Programe, ce a intrat in vigoare la 15 august 2004, a fost adoptata signalectica ce are drept obiectiv principal restrictionarea vizionarii televizuale de catre minori a anumitor programe ce nu corespund varstei acestora. In articolul 15 al respectivei Decizii sunt specificare urmatoarele: Sunt interzise in cadrul emisiunilor destinate copiilor, fumatul si consumul bauturilor alcoolice, comportamentul trivial, limbajul vulgar ori licentios, aluziile sexuale, ridiculizarea defectelor fizice si a handicapurilor.81 In urmatoarele articole se mentioneaza respectarea unui interval orar in ceea ce priveste promovarea unor programe ce contin elemente negative (violenta, sex, limbaj vulgar) (art. 16) si criteriile in functie de care sunt stabilite restrictiile de care trebuie sa tina cont titularii televiziunilor autorizate in momentul difuzarii pe post aa unui anumit tip de program (art. 18). In articolul 19 sunt prezentate categoriile in care sunt incadrate productiile audiovizuale si anume: a) productii audiovizuale accesibile tuturor categoriilor de public, fara restrictii sau semne de avertizare; b) productii audiovizuale care pot fi vizionate de copiii in varsta de pana la 12 ani numai cu acordul sau impreuna cu parintii sau familia (violenta fizica, psihica si de limbaj minima ca durata, intensitate si numar de scene, nuditate fara conotatii sexuale); c) productii audiovizuale interzise copiilor sub 12 ani (violenta fizica, psihica si de limbaj redusa ca durata, intensitate si numar de scene, expresii vulgare ori licentioase incidentale, nuditate); d) productii audiovizuale interzise copiilor sub 16 ani (violenta fizica, psifica sau de limbaj intensa, sistematic repetata, violenta casnica sau sexuala, scene de cruzime asupra oamenilor sau animalelor, scene de sinucidere, consum de droguri si alcool, comportamente si atitidini antisociale ce pot fi imitate cu usurinta, scene care descriu abuzuri asupra copiilor sau care prezinta femeile in ipostaze degradaante, divertismentul pe teme sexuale sau care are conotatii sexuale ori in care abunda limbajul vulgar ori licentios, reality-show pe teme avand conotatii sexuale sau axat pe violenta fizica sau psihica, filme erotice, filme horror, competitiile full-contact); e) productii audiovizuale interzise copiilor sub 18 ani (productii audiovizuale, altele decat cele pornografice, care in SUA si in tarile din UE sunt interzise publicului sub 18 ani); f) alte productii audiovizuale interzise copiilor sub 18 ani (filme si emisiuni pornografice a caror scop principal este fie prezentarea in detaliu a actului sexual sau a
81

http://www.cna.ro/IMG/pdf/Studiu2.pdf, p. 138, 15.05.2010;

38

modalitatilor de satisfacere a dorintelor sexuale, fie emisiuni audiovizuale in care se prezinta un act sexual real indiferent de modalitatea de filmare).82 In articolele 20-25 este prezentat intervalul orar in care sunt admise programele descrise in articolul 19, precum si descrierea semnelor de avertizare si modalitatea aparitiei lor pe ecran in momentul difuzarii programelor specificate in articolul citat. De asemenea, in articolul 27 este specificat faptul ca radiodifuzorii au obligatia de a informa sonor si vizual publicul, inainte de inceperea difuzarii, cu privire la genul productiei audiovizuale si la restrictiile de vizionare. Protectia minorilor trebuie urmarita si in programele informationale, nu doar in cele fictionale sau de difertisment, astfel ca articolul 28 se refera la programele de stiri. In cadrul buletinelor de stiri trebuie selectionate acele materiale ce pot avea conotatii negative asupra perceptiei minorilor, precum: stiri despre comiterea unor infractiuni grave, prezentarea unor acte de omor voluntar sau imagini cu caracter pornografic. In legatura cu prezentarea stirilor, in vara anului 2008, Senatul a propus Legea stirilor pozitive, conforma careia buletinele de stiri, difuzate la radio sau televizor, trebuiau sa contina in mod egal stiri pozitive si stiri negative. Jurnalistii au contestat vehement aceasta lege, argumentand ca se incalca principiul libertatii de exprimare al presei. In realitate, pe langa acest argument, parerea mea este ca buletinele de stiri ar fi pierdut o mare parte din audienta in momentul in care ar fi relatat mai putine stiri senzationale despre crime sau infractiuni, ce atrag atentia telespectatorului, stirile cu un caracter pozitiv fiind mai plictisitoare sau neinteresante pentru telespectatori. Astfel, la presiunea televiziunilor, dupa lungi discutii in Comisiile Parlamentare, dar si pe micile ecrane, Camera Deputatilor a respins-o. Intre timp, o parte dintre aceste articole au fost modificate sau au fost introduse altele noi, tinandu-se cont de activitatea posturilor de televiziune, de evenimentele sociale, de intrarea in Uniunea Europeana sau de cercetarile si studiile din domeniu. Astfel, in Decizia nr. 187 din 3 aprilie 2006 privind Codul de Reglementare a Continutului Audiovizual, intrata in vigoare din 3 februarie 2009, in articolul referitor la categoriile in care se incadreaza productiile audiovizuale, punctul productii audiovizuale interzise copiilor sub 16 ani a fost modificat, scazandu-se cu un an varsta copiilor care au acces la aceste programe (productii audiovizuale interzise copiilor sub 15 ani). Noi reglementari apar in articolul 15 al Deciziei 187: (1.) In intervalul orar 6:00-20:00 nu pot fi difuzate emisiuni care contin : a) detalii sau metode de sinucidere sau automutilare; b) demonstratii sau detalii importante privind tehnici

82

http://www.cna.ro/IMG/pdf/Studiu2.pdf, p. 138-139, 15.05.2010;

39

criminale; c) demonstratii sau detalii importante privind exorcismul, practici oculte, fenomene sau practici paranormale.83 Atunci cand aceste regulamente sunt incalcate in diferite programe, postul de televiziune respectiv este amendat, insa ce ne garanteaza ca aceste reguli sunt respectate si de catre cei carora le sunt adresate: telespectatorii minori? Consiliul National al Audiovizualului a incercat sa ii sensibilizeze pe parinti si sa le atraga atentia in ceea ce priveste comportamentul televizual al copiilor, printro campanie ce s-a lansat sub denumirea: Somnul parintilor naste monstrii. Aceasta campanie a venit ca o consecinta a cresterii numarului de programe cu continut violent si cu conotatii sexuale transmise pe posturile de televiziune din Romnia. Campania media vizeaz contientizarea prinilor privind pericolul reprezentat de vizionarea programelor tv cu efect potenial duntor n ceea ce privete dezvoltarea fizic, mental i moral a copiilor. Mesajul promovat a fost: Nu-i lsa copilul educat de televizor84 Au fost produse i difuzate trei spoturi pentru televiziune i dou spoturi pentru radio, incepnd cu septembrie 2007 i pn n februarie 2008. Spoturile tv, intitulate Noaptea, Tortul i Dansul la bar, au fost inspirate din secvene des ntlnite n thrilere sau filme erotice, punndu-i pe copii in ipostaza de agresor sau de victim n faa imaginilor de la televizor. Au existat i critici ai acestei campanii care au susinut c spoturile tv erau destul de violente i pot avea influene negative asupra copiilor ns, CNA-ul s-a aprat subliniind faptul c acea campanie era destinat parinilor i nu copiilor, de altfel, spoturile erau difuzate dup ora 22:00. 3.2. CERCETRI I STUDII ROMNE TI CU PRIVIRE LA VIOLEN A TELEVIZUAL
A. Evaluarea reprezentrii violenei n programele televizuale. 2004

Primul studiu romnesc despre msurarea violenei televizuale a fost realizat n 2004, de ctre Centrul de Studii Media i Noi Tehnologii de Comunicare al Universittii Bucuresti, la cererea CNA, sub conducerea profesorilor Ioan Drgan si Poliana tefnescu. Metodele folosite au fost analiza de coninut i analiza semio-discursiv, n monitorizarea a zece
83

http://www.cna.ro/Decizia-nr-nr-187-din-3-aprilie.html?var_recherche=decizia%20187%203%20aprilie, 15.05.2010;
84

http://www.cna.ro/Campanie-pentru-protec-ia.html, 15.05.2010;

40

canale de televiziune romneti (Acasa TV, Atomic, Antena 1, B1 TV, MTV, TVR1, TVR2, National TV, Prima TV, PRO TV), notndu-se fiecare act de violena fizic, verbala, psihologic, social, economic, sexual, precum i distincia dintre violena real i cea fictional. Perioada de monitorizare a fost ntre 26 iulie i 8 august 2004.85 Rezultatele acestui studiu au fost urmatoarele: s-a observat c ponderea violenei ficionale (66%) este mult mai mare dect cea a violentei reale (34%); canalul ce se situeaz pe primul loc, att n ceea ce privete frecvena ct i durata scenelor, este Atomic. Pe a doua pozitie se regsete Acasa TV, canalele cu o pondere redusa a violenei, att real ct i ficional, fiind B1 TV si TVR2. n analiza programelor tv s-a inut cont de intervalul orar de difuzare a acestora (acces prime time, prime time si post prime time), rezultnd c postul cu cea mai ridicat rata a violenei reale n prime time este Antena 1, urmat de PRO TV i Prima TV. Din punctul de vedere al tipologiei violenei, pe primul loc se afl violena fizic, cea real cu un procentaj de 40,90%, iar cea ficional cu 35,81%. Pe locul al doilea se afl violena verbal, cea real 28,91%, iar cea ficional cu 35,55%. Din datele obinute n urma monitorizrii s-a constatat c majoritatea actelor violente sunt comise de aduli cu vrsta peste 30 de ani, de tineri ntre 19-29 de ani sau de fenomene naturale, agresiunile comise de minori cu vrsta cuprins ntre 7-14 ani i adolesceni ntre 15-18 ani fiind n proporie foarte scazut.86 Printre concluziile la care au ajuns autorii acestui studiu se numara urmatoarele: televiziunile romneti au drept model cultural, n privina identitii editoriale, televiziunile americane i vest europene; n timp ce n aceste tri se remarc dou tendine n ce privete violena televizual (pozitiv: reducerea progresiv a numrului, ponderii i duratei n programe a scenelor de violena real i ficional i negativ; amplificarea intensitii/negativitii actelor de violena mediatizat), n Romnia, violena televizual se menine la cote foarte ridicate. Violena apare ca un act natural, de aprare, ntr-o societate n care domina insecuritatea, tocmai de aceea prezentarea violenei ntr-un program tv este vzut ca fiind absolut normala. n ceea ce privete violena ficional, ea este ntalnit mai des pe canalele publice, pe cnd violena real predomin att pe canalele publice ct i pe cele private, diferenele fiind foarte mici: n cazul canalelor private, accentul cade pe caracterul spectacular i de fapt divers al tirilor violente, pe cnd canalele

85

http://www.cna.ro/Evaluarea-reprezentarii-violentei.html, 15.05.2010;

86

Dragan, Ioan, Stefanescu, Poliana, Evaluarea reprezentarii violentei in programele televizuale, 2004, disponibil pe http://www.cna.ro/Evaluarea-reprezentarii-violentei.html, la data de 15.05.2010;

41

publice sunt mai atente n sensul valorizrii dimensiunilor de prevenire i de avertizare, reparare a mediatizrii faptelor de violena.87 O ultim concluzie este aceea c se constat o ameliorare n ceea ce privete funcionalitatea signalecticii adoptate de CNA, mai ales n ceea ce privete adoptarea criteriilor de clasificare a emisiunilor (n deosebi din categoria AP) i a programrii orare a emisiunilor.88 Acest studiu a fost reluat n 2008, de ctre aceeai echip de cercetatori, perioada de monitorizare fiind cuprinsa ntre 13 i 19 octombrie. S-a meninut aceeai metod de cercetare i aceeai tipologie a violenei, noutatea constnd n diversificarea tipurilor de emisiuni studiate (informative, ficionale, de divertisment, reality-show i promo-uri). De asemenea, au fost adugate/schimbate canalele tv analizate, introducndu-se i cele de desene animate, canalele tv fiind: TVR1, PRO TV, Acasa TV, Antena 1, Prima TV, B1 TV, OTV, KanalD, Antena 3, Realitatea TV, Jetix, Minimax si Cartoon Network. n comparaie cu 2004, n 2008 cel mai frecvent tip de violena ntlnit n emisiunile analizate a fost cel de violen verbal ntr-un procent de 47,7%, urmat de violena fizic cu un procent de 30,5%, cel mai rar tip de violen observat fiind cea sexuala (2,2%). De altfel, cele mai multe acte violen pe ora au avut loc n emisiunile de tip reality-show, urmate de cele de divertisment. Violena de tip verbal se regsete n cea mai mare pondere pe canalul KanalD (94,1% din totalul tipurilor de violen observate pe acel post tv), iar cele mai multe acte de violen fizic s-au inregistrat pe PRO TV (52,7% din totalul actelor de violen nregistrate pe acest canal).89 n ceea ce privete durata i frecvena actelor de violen real, respectiv ficional, nu exist diferene majore ntre valorile celor doi indicatori nregistrate n anii 2004 i 2008, dupa cum se poate observa din graficele urmatoare:

87

Ibidem; Ibidem;

88

89

Dragan, Ioan, Stefanescu, Poliana, Masurarea gradului de violenta prezent in programele audiovizualului romanesc, 2008, disponibil pe: http://www.cna.ro/article1638,1638.html , 15.05.2010;

42

Situatie comparativa violenta reala-violenta fictionala 2004/2008 - frecventa actelor de violenta (%)

53.83 54.00 52.00 50.00 48.00 46.00 44.00 42.00 2008 reala 46.17

53.49

46.51

2004 fictionala

Figura 3.1.
Situa tie com pa ra tiva viole nta re a la -viole nta fictiona la 2004/2008 - dura ta a cte lor de viole nta (%) 70.90 80.00 60.00 40.00 20.00 0.00 2008 reala fictionala 2004 29.10 30.91 69.09

Figura 3.2. (sursa: http://www.cna.ro/IMG/pdf/3.comparatii_canale220109.pdf, 15.05.2010) Referitor la concluzii, o parte dintre acestea sunt asemntoare cu cele ale studiului din 2004. Una dintre concluziile studiului din 2008 este aceea c violena verbal a nregistrat n acest an cea mai mare cot n raport cu celelelalte tipuri de violen, durata medie a acestui tip depindu-le pe celelalte, singurul canal n care valorile violenei verbale sunt mai sczute, dar nu eliminate definitiv, este cel public, TVR1. O alt concluzie ngrijoratoare la care s-a ajuns n urma cercetarii a fost aceea c n cazul canalelor de desene animate, rata violenei este mult mai ridicat, comparativ cu celelalte canale de televiziune. n desenele animate este reprezentat mbinarea elementelor real i ficional ce compun universul prezentat. Astfel, imaginile violente, n special cele de violen fizic, sunt mai directe i mai repetitive, neexistnd o sancionare a actelor de violent, evitndu-se suferina i consecinele reale ale actului violent sau amestecndu-se violena cu umorul. Cel mai
43

violent canal de desene animate este Cartoon Network, unde sunt prezentate 21 de minute de violen ntr-o or de program. 90 Studiul din 2008 a fost continuat de o cercetare din 2009 asupra violenei televizuale i a impactului asupra copiilor coordonat de acelasi profesor Ioan Drgan. Metodele de cercetare s-au meninut, la fel i tipologia violenei, schimbndu-se nsa cteva canale, B1 TV i Kanal D fiind eliminate, la fel i perioada de culegere a datelor a fost mai scurt din raiuni financiare, de doar o saptamn, n intervalul 5-11 ianuarie 2009. Datele cercetarii sunt similare cu cele din 2004 i 2008, se pastreaz aceeai ierarhizare n ce privete tipul violenei, ramane violena verbal cea mai ntalnita la nivel general ntr-o msura de 43,9% n timp ce violena fizic crete la valoarea de 33,6% din totalul violenei nregistrate pe canelele tv analizate. Valori ngrijoratoare ale violenei verbale sunt nregistrate pe OTV unde acest tip de violena se ridic la nivelul de 75,6% dintre toate tipurile de violena, n timp ce canalul cu cea mai mare valoare a actelor de violena fizic este PRO TV, cu 57,4%, lucru datorat difuzrii predominante a filmelor de aciune.91 Valorile medii de acte de violena calculate pe ora, nregistrate n sptmna analizat, s-au meninut aproximativ la aceleai nivele destul de ridicate pentru fiecare dintre canalele analizate. Astfel, PRO TV nregistreaz cel mai mare numar de acte de violena pe ora, 23,4, fiind urmat de OTV, cu 22,6, n timp ce TVR1 este postul unde au putut fi urmarite doar 9 acte de violena pe ora, media fiind de 14. Un lucru alarmant fiind din nou valorile foarte ridicate ale canalelor destinate copiilor, posturile de desene animate depind cu mult posturile pentru aduli ca numar de scene violente pe ora, Jetix fiind lider la acest capitol cu 37 de acte violente.92 Posturile de desene animate au nregistrat n sptmna cercetata, peste 2000 de acte de violena n total la nivel general, Jetix este cel mai violent canal cu peste 850 de acte de violena n cele 7 zile ale cercetarii n programul ales de 4 ore pe zi, fiind urmat de Cartoon Network cu 815 si Minimax cu 338 scene de violenta. Dintre acestea se nregistreaz un procent de 52% ca violena fizic, 29% violen verbal i 19% alte forme de violen, fiind opusul posturilor pentru aduli unde predomina actele de violen verbal n faa celor de violen fizic.93
90

Ibidem;

91

Dragan, Ioan, et al, Reprezentarea violentei televizuale si protectia copilului, 2009, editura Venemonde, Bucuresti, p. 58-59)
92

Ibidem; Ibidem, p. 78;

93

44

Se remarc n cele trei studii realizate la cererea CNA i finanate de UNICEF c asocierea dintre cultura violenta i televiziune rmne constant i evidena n toate aceste cercetari.

B. Cercetare privind comportamentul de consum de programe audiovizuale al

elevilor pe trei grupe de varsta ( 7-10 ani, 11-14 ani, 15-18 ani). 2005 O a doua cercetare privind influena violenei televizuale n randul copiilor din Romnia a fost realizat n 2005, n dou etape ( n iulie i n noiembrie) sub denumirea Cercetare privind comportamentul de consum de programe audiovizuale al elevilor pe trei grupe de varsta ( 7-10 ani, 11-14 ani, 15-18 ani). Cercetarea s-a bazat pe dou sondaje de opinie i a fost realizat tot la solicitarea CNA de ctre CURS n colaborare cu Centrul de Studii Media al Universitii Bucureti, volumul eantioanelor fiind de 1100 de elevi cu vrsta ntre 7 i 10 ani i 2300 de elevi cu vrsta ntre 11-14 i 15-18 ani. Rezultate obinute scot n eviden faptul c att copiii ct i adolescenii romani fac parte din categoria grea a telespectatorilor, avnd peste trei ore zilnic de vizionare tv n cursul sptmnii, dar i n weekend ( peste 53% din grupa de varst 15-18 ani, peste 57% dintre cei cu varsta 11-14 ani i peste 42% dintre elevii de 7-10 ani n zilele de lucru; 72% din grupa de varst 7-10 ani, 68% dintre cei cu vrsta ntre 11-14 ani i 59% dintre elevii ntre 15-18 ani n zilele de weekend).94 n ceea ce privete frecvena de programe de televiziune n funcie de mediul rezidenial, urban sau rural, situaia difer de la un grup de vrst la altul, astfel, cei din mediul rural din grupa de vrst 15-18 ani aloca mai mult timp vizionrii tv decat cei din aceeai grup din mediul urban, pe cnd cei din grupele de vrst 11-14 ani i 7-10 ani din mediul urban sunt cei care aloc mai mult timp vizionrii tv dect cei din mediul rural din aceleai grupe de vrst. Canalele tv ce se afla pe primul loc n preferinele elevilor sunt PRO TV, precum cei cu vrste mai mari i Cartoon Network i Minimax, pentru cei cu vrste mici. Postul Acasa TV este urmrit de majoritatea respondenilor indiferent de grupa de vrst, fiind apreciat datorit telenovelelor i muzicii.95

94

Abraham, Dorel, Audienta si impactul consumului de televiziune asupra elevilor, 2006, Revista Sociologie Romaneasca, vol. IV, nr. 2, p. 43-69;
95

Ibidem;

45

Conform lui Dorel Abraham, motivele pentru care se uit elevii la televizor sunt legate n principal de dorinele de distracie i amuzament (plcere). Acest motiv apare pe primul loc la toate cele trei categorii de elevi, dar este invocat ntr-o proporie mai mare de ctre grupa de vrst 7-10 ani (50%), urmat de grupa de vrst 11-14 ani (46%) i apoi de grup de vrst 15-18 ani (34%). Cel de-al doilea motiv ca importan, cel legat de necesitatea elevilor de a se informa, de a dobndi noi cunotine, crete odat cu vrsta, ncepnd cu 23% (ponderea n cazul grupei de vrst de 7-10 ani), continund cu 31% (procentul corespunztor invocrii acestui motiv de grup de vrst 11-14 ani), la 34% ( ponderea cu care situeaz acest motiv pe primul loc, cei din grupa de vrst 15-18 ani). Nu toi elevii au o contientizare clar a motivaiei de vizionare a emisiunilor de televiziune. De altfel, motivele de genul pentru a-mi umple timpul, de plictiseal sau din obinuina ocup ponderi semnificative, ntre 15 i 25%, ceea ce reflect un consum pasiv, puin selectiv de televiziune.96 n ceea ce privete atitudinea elevilor faa de violen din emisiunile tv, ntre 43-44% dintre elevii fiecrei grupe de vrst consider c violena din filme este prea multa, 33-45% att ct trebuie, iar ntre 9-12% consider c violena din filme este prea puin. De asemenea, fetele apreciaz in proporie mai mare dect baieii excesul de violen din filme, la toate cele trei categorii de vrst, iar baieii sunt mai numeroi dect fetele atunci cnd consider c violena transmis prin filme este prea puina. Diferenele nu sunt semnificative n funcie de mediile urban-rural.97 Toate cele trei grupe de vrst consider c violena transmis prin buletinele de tiri este prea mult, n special cei din grupa 15-18 ani. n privina efectelor violenei din emisiunile de televiziune, datele acestei cercetri arat c elevii se simt influenai de scenele de violen pe care le vd la televizor. Unul dintre cele mai puternice efecte resimite de elevi, de la 28% (grupa de vrst 7-10 ani) pn la 41% (grupa de vrst 15-18 ani) este: M amuz i m las indiferent, urmat ndeaproape de m fac mai curajos i ndrazne. Alte efecte resimite ntr-o msur mai mic de ctre cele trei grupe de vrste sunt cele exprimate prin expresiile: m ajut s le imit n relaiile cu alii (3%); m ngrozesc i imi dau un sentiment de nesiguran (3134%) i mi tulbur somnul (4-11%, afectnd n special categoriile de vrst mai tinere). n ceea ce privete valorile pe care elevii le nsuesc din diferite medii sociale (familie, coala), televiziunea este vzut de toate categoriile de vrst ca avnd cea mai mare influena n
96

Ibidem, p. 53; Ibidem, p. 60-61;

97

46

procesul de nsuire a unor valori i atitudini mediatice, precum: vedetismul (ntre 71-84%), sexualitatea (ntre 40-67%), lipsa de scrupule (ntre 30-53%), violena (ntre 67-77%), plcerile vieii (ntre 26-45%), vulgaritatea/agresivitatea (ntre 55-66%), minciuna (ntre 3349%), senzaionalul (ntre 59-67%) i mbogairea (ntre 33-47%); influena fiind mai mare asupra grupei de vrst 15-18 ani.98 Cercettorii ce au luat parte la acest studiu susin c este nca prea devreme pentru a trage nite concluzii cu privire la efectele programelor de televiziune violente asupra copiilor din ara noastr, deoarece nu exist nca date suficiente, acest studiu fiind primul de acest fel realizat in Romnia. Cert este c numrul copiilor care consum televiziune este din ce n ce mai mare, aproximativ o treime dintre ei ajungnd s devin dependeni de televizor, asupra lor manifestndu-se unele efecte, nca nemsurate n Romnia, dar nregistrate n cursul cercetrilor efectuate n alte ri, ce ar putea fi nefaste din punctul de vedere al dezvoltrii personalitii acestora.99

CAPITOLUL 4: METODOLOGIA CERCETARII

4.1. MOTIVAIA ALEGERII TEMEI

In ultima vreme daca deschidem televizorul nu vedem dect persoane care se ceart n direct sau tiri despre jafuri la bancomate, omoruri conjugale sau sinucideri, pn i cei care ar trebui s ne reprezinte ntr-un mod civilizat i diplomat se comport josnic insultnd i agresnd verbal sau fizic alte persoane n talk-showuri televizate. ntrebarea la care aceast cercetare ncearc s gseasc un raspuns este urmatoarea: n ce masur imaginile acestea vzute la televizor influeneaz comportamentul adolescenilor n zilele noastre? Uneori sunt prezentate la tiri acte violente comise de minori ce par desprinse parc din filmele de aciune, minori ce se inspir practic din ceea ce vd la televizor i reproduc imagini violente n viaa lor zilnic, n familie, pe strad sau la coal i m ntreb dac la mijloc e coinciden sau imitaie. ntr-un articol din Revista Sociologie Romnesc (2006), Dinu Hanibal Dumitracu ddea exemplu de cteva cazuri de acest gen, n care copiii au comis crime deosebit de
98

Ibidem; Ibidem;

99

47

grave, imitnd scenele violente din programele de televiziune: un copil n vrst de 13 ani ia ucis n urm cu caiva ani sora mai mic cu mai multe lovituri de cuit, susinnd apoi c a retrait n somn secvene dintr-un film pe care l vzuse cu trei zile nainte de crima. Un alt exemplu este cel al unui copil de cinci ani, supradotat, care a fost dat afar de la trei grdinie, pe motiv c baiatul era incapabil s-i gseasc un loc printre cei de vrsta lui din cauza violenei de care se folosea n toate mprejurimile. Psihologii care au studiat cazul copilului sunt de prere c acesta copiaz ceea ce vede la televizor, fiind lsat toat ziua n faa ecranului, astfel a nceput s foloseasc replicile i ameninrile personajelor negative, s-i impun condiiile prin fora fizic, a devenit irascibil, reacionnd cu pumnul la tot ce nu i era pe plac. Acestea sunt doar cateva exemple, existand insa multe altele in care, desi autorul actului violent nu a invocat explicit influene mediatice asupra actului pe care l-a comis, forma spectaculara a actului de violen te trimite cu gndul la violena mediatic prezentat n tiri sau filme. Prin aceast cercetare voi ncerca s aflu n ce msur efectele violenei televizuale (precum: desensibilizarea, efectul catharsis, dezinhibarea sau imitarea) se manifest n comportamentul pe care adolescenii l adopt n cadrul societii romneti. De asemenea, sunt de prere c adolescenii prefer televizorul sau calculatorul atunci cand vor s se relaxeze sau atunci cnd caut informaii despre lucruri noi, n detrimentul crilor, pe acestea din urm folosindu-le doar pentru coal. Destul de puini copii mai citesc n ziua de astzi din placere i sunt pasionai de cri, de obicei, cei mai muli o fac din obligaie pentru coal, prefernd s se documenteze de cele mai multe ori de pe internet.
4.2. OBIECTIVELE CERCETRII

1) Prin aceast cercetare doresc s aflu dac efectele violenei televizuale se manifest

n rndul adolescenilor inclui n eantion.

2) De asemenea, doresc s aflu ct de mare este ponderea emisiunilor cu coninut

violent n timpul vizionrii la televizor, n rndul adolescenilor din eantion.

48

4.3. UNIVERSUL CERCETRII

Universul acestei cercetri pe tema Influena violenei televizuale asupra comportamentului adolescenilor este delimitat de adolescenii cu vrst cuprins ntre 14 i 18 ani, att persoane de sex feminin ct i persoane de sex masculin. Subiecii vor fi selectai, att din mediul rural ct i din mediul urban, provenind din familii cu o situaie financiar stabil i fiind instituionalizai ntr-o form de nvmnt preunivesitar. Selecia a fost aleatorie, far a fi bazat pe anumite reguli de eantionare, fiind axat mai mult pe cunotinele din cercul meu social. 4.4 UNITATEA DE ANALIZ I NREGISTRARE n cercetarea de fa am ales ca unitate de analiz i nregistrare persoana. 4.5 ELABORAREA IPOTEZELOR Ipotezele de la care am pornit aceasta cercetare sunt urmtoarele: 1) Cu ct adolescenii urmresc n mai mare msur programele cu coninut violent cu att e mai mare probabilitatea ca n rndul lor s se manifeste efectele violenei televizuale (desensibilizarea, efectul catharsis, dezinhibarea sau imitarea). 2) Bieii au tendina s urmreasc programe cu coninut violent ntr-o mai mare msur dect fetele, astfel, cu ct urmaresc mai mult cu att sunt mai predispui la acte de agresivitate. 3) Adolescenii i aleg modele de comportament i modele culturale din rndul vedetelor de televiziune, din domenii precum: sportul, muzica, cinema, jurnalism etc. 4) n ultimii ani preocuparea adolescenilor pentru lectur, ca activitate de recreere, s-a diminuat n favoarea activitilor legate de televizor, computer, jocuri video etc. 4.6. TIPUL DE CERCETARE n studiul asupra efectelor violenei televizuale n rndul adolescenilor am ales ca tip de cercetare ancheta pe baz de interviu individual, coordonat de ctre un operator. Septimiu Chelcea definete interviul de cercetare ca fiind o tehnic de obinere, prin ntrebri i rspunsuri, a informaiilor verbale de la indivizi i grupuri umane n vederea
49

verificrii ipotezelor sau pentru descrierea tiinific a fenomenelor socioumane.100 Interviul ntrunete o serie de avantaje, printre care: flexibilitatea, se refer la posibilitatea de a obine rspunsuri specifice la fiecare ntrebare; asigurarea controlului asupra succesiunii ntrebarilor; colectarea unor rspunsuri spontane, asigurarea unor rspunsuri personale sau asigurarea rspunsului la toate ntrebarile. nsa, tehnica interviului are i o serie de dezavantaje i limite intrinseci: timpul ndelungat necesar pentru identificarea persoanelor incluse n esantion, pentru obinerea acordului i desfasurarea convorbirii; inconveniente legate de faptul c se cere indivizilor s raspunda indiferent de starea lor de spirit, lipsa de standardizare n formularea intrebarilor, ceea ce limiteaza comparabilitatea informaiilor; dificulti n accesul la cei care sunt inclui n eantion.101 4.7. OPERAIONALIZAREA CONCEPTELOR Violena este definit de ctre Lazar Vlsceanu i Ctlin Zamfir ca reprezentnd utilizarea forei i constrngerii de ctre un individ, grup sau clas social cu scopul impunerii voinei asupra altora.102 Dimensiuni ale conceptului de violen: 1) Manifestarea violenei verbale Indicatori: - numrul de njurturi folosite n anumite circumstane; numrul de rspunsuri prin apelul la ipete sau insulte. 2) Manifestarea violenei fizice Indicatori: - numrul de ncaierri la care a luat parte;
-

numrul de situaii rezolvate prin apelul la fora fizic (palme, pumni, lovituri, mbrncituri).

Conceptul de agresivitate este definit de ctre aceeai autori ca fiind comportamentul verbal sau acional, ofensiv, orientat spre umilire, minimalizarea sau chiar suprimarea fizic a celorlali. Comportamentul agresiv poate fi orientat spre contra propriei persoane ca n

100

Chelcea, Septimiu, Metodologia cercetarii sociologice. Metode cantitative si calitative, editia 2 rev, 2004,editura Economica, Bucuresti, p. 297;
101

Ibidem, p. 301;

102

Vlasceanu, Lazar, Zamfir, Catalin, Dictionar Sociologie, http://www.dictsociologie.netfirms.com/V/Termeni/violenta.htm, 21.05.2010;

50

cazul unor tulburri psihice sau spre distrugerea obiectelor investite cu semnificaii sociale.103 Dimensiuni ale agresivitii: 1) Modul n care se manifest agresivitatea Indicatori: - numrul de izbucniri nervoase n situaii tensionate;
-

numrul de situaii n care a umiliat o alt persoan; numrul de situaii n care a rnit o alta persoan.

Desensibilizarea reprezint unul dintre efectele violenei televizuale i se refer la banalizarea violenei atenuarea reaciilor oamenilor fa de violena din jurul lor, formarea unor atitudini de acceptare a violenelor ca un ru necesar i la indiferena fa de violena real (reducerea emoionalitii individuale la stimuli violeni).104 Dimensiuni ale desensibilizrii: 1) Gradul de desensibilizare Indicatori: - de cte ori a asistat la acte de violen;
-

de cte ori a ajutat pe cineva implicat intr-un act de violen.

4.8. REZULTATELE CERCETRII Cercetarea a avut ca obiective observarea modului n care se manifest efectivele violenei televizuale n rndul adolescenilor si msurarea ponderii programelor cu coninut violent n cadrul vizionrii tv a acestora. Ghidul de interviu folosit a fost structurat, ntrebrile fiind grupate n funcie de ipoteze, astfel nct rspunsurile obinute s ajute la validarea ipotezei respective. Interviul a fost aplicat unui numr de 30 de persoane, 16 fete i 14 biei, provenind att din mediul urban (Buzu i Bucureti), ct i din mediul rural (din dou sate din judeul Buzu). Adolescenii fac parte din grupa de vrst cuprins ntre 14 i 18 ani i urmresc n medie, n jur de 2-3 ore pe zi la televizor, att n timpul sptmnii ct i n weekend, civa dintre ei ajungnd i pn la peste patru ore pe zi. A. Alegerea modelelor de comportament i a modelelor culturale
103

Vlasceanu, Lazar, Zamfir, Catalin, Dictionar Sociologie, disponibil pe http://www.dictsociologie.netfirms.com/A/Termeni/Agresivitate.htm, 21.05.2010;

104

Dragan, Ioan, Comunicarea. Paradigme si teorii, vol. 2, 2007, editura RAO, Bucuresti, partea a X-a;

51

La prima ntrebare (a se vedea Anexa 1) majoritatea respondenilor consider c funciile mass-mediei sunt cea de informare i de divertisment, civa fiind de prere c mass-media are i funcia de a manipula populaia. ntrebarile numarul 2 ( Ai o vedet preferat, o persoan public pe care o admiri?De ce?) i numrul 3 (n ceea ce privete trsturile tale de caracter, gndete-te la o persoan din domeniu cu care crezi ca te-ai putea asemna.) au fost formulate pentru susinerea ipotezei: Adolescenii i aleg modele de comportament i modele culturale din rndul vedetelor de televiziune, din domenii precum: sportul, muzica, cinema, jurnalism etc. Din rspunsurile date de adolesceni am observat urmatoarele lucruri: o parte din ei, att baieii ct i fetele, indiferent de mediul de provenien, au rspuns c nu au vedete preferate i c nu se aseamn cu vreuna deoarece nu le cunosc ndeajuns de bine; pe de alt parte, baieii ce provin din mediul urban admir cu predilecie vedete ca Mihai Bendeac, Gigi Becali, Ion iriac sau Ilie Nstase i consider c se aseamn din punctul de vedere ar personalitii cu persoane ce provin din lumea sportului (Gigi Becali, Cristi Borcea sau Franky Morales roller), sau cu cntrei precum Tom DeLonge. Comparativ cu acetia, baieii ce provin din mediul rural admir i consider c se aseaman indeosebi cu persoane din lumea fotbalului, sport pe care majoritatea dintre ei l au ca pasiune (Cristiano Ronaldo, Messi, Hagi, Mutu, Lacatus). Fetele ce provin din mediul urban au ca preferai printre vedetele din muzic (Celine Dion, Tudor Chiril, Madonna, Lady Gaga) sau dintre prezentatorii tv (Mircea Badea, Mircea Dinescu), cteva dintre ele considernd c se aseaman cu vedete tv precum Andreea Esca, Oana Cuzino, Mihaela Rdulescu sau personajul Hermione din filmul Harry Potter. Toate fetele provenind din mediul rural au rspuns la ntrebarea numrul 3 c nu se aseamn cu nicio personalitate, nsa printre vedetele lor preferate se numr n special nume din domeniul muzical: Enrique Iglesias, Rihanna, Puya, Justin Timberlake, Lady Gaga sau vedete tv precum Mihaela Rdulescu. Se observ c persoanele pe care adolescenii le admir sau n personalitatea crora se regsesc sunt genul de persoane care obin venituri substaniale fr a avea o educaie foarte avansat (fotbalistii) sau care au devenit celebre datorit vieii personale dect activitii profesionale. Sunt nsa i persoane care au o activitate profesional reuit i reuesc s se in departe de scandaluri. n ceea ce privete relaia cu prinii (ntrebarea numrul 4) n general au o relaie bun, bazate n primul rnd pe comunicare, mai ales n cazul fetelor care au afirmat, n marea lor majoritate, c vorbesc foarte multe lucruri mai ales cu mamele. n cazul baieilor relaia
52

se bazeaz mai mult pe ntelegere, comunicarea fiind n unele cazuri ntr-o mai mic proporie. De aici se poate trage concluzia c adolescenii cuprini n eantion provin dintrun mediu familial stabil, n care sunt promovate valori pozitive precum adevrul sau respectul. B. Preocuparea adolescenilor pentru lectur Setul de ntrebri formulate pentru susinerea ipotezei n ultimii ani preocuparea adolescenilor pentru lectur, ca activitate de recreere, s-a diminuat n favoarea activitilor legate de televizor, computer, jocuri video etc. (ntrebrile numrul 5, 6, 7) are rolul de a scoate n evidena pe ce loc se afl lectura de carte printre preferinele adolescenilor. La ntrebarea 5 (Cum obisnuieti s te relaxezi n weekend, dup o sptmn grea de scoal?) respondenii din mediul urban, att fete ct i biei, aleg de cele mai multe ori ca metod de relaxare ieitul n parc, ieitul cu prietenii, alte activiti extracolare, ascultatul muzicii. Statul la calculator sau privitul la televizor reprezint o opiune secundar la care apeleaz n special seara, cnd se ntorc acas. Doar dou persoane, de sex feminin, au afirmat c uneori obinuiesc s citeasc n weekend pentru a se relaxa. Comparativ cu acetia, respondenii din mediul rural, att fete ct i biei, au rspuns n numr mai mare c n weekend obinuiesc s se uite la televizor, la filme sau s stea la calculator. i acetia obinuiesc s ias cu prietenii sau s se plimbe, ns cititul nu se regasete printre activitile lor recreative. La ntrebarea numrul 6 (Daca ar fi s pleci singur/ ntr-o cltorie lung, care ar fi primele trei obiecte pe care le-ai lua cu tine?), bieii, indiferent de mediul de provenien au ales s-i ia cu ei obiecte de tehnologie, precum calculatorul (internet), telefonul mobil, aparat foto sau obiecte precum: o brichet sau o plrie, doar dou persoane menionnd c i-ar lua cu ei i o carte, n schimb se regsete ntr-un caz i un cuit, obiect considerat arm alb ce poate fi folosit la vtmarea corporal a altor persoane ntr-un mod violent. n randul fetelor, lucrurile stau puin diferit, dei au menionat c i-ar lua cu ele i obiecte de tehnologie (telefon mobil, laptop, mp3, sau un radio), toate fetele intervievate, provenind din mediul urban, au menionat c printre cele trei obiecte se afl i o carte. Comparativ cu acestea, fetele din mediul rural au ales obiecte ca telefonul mobil, calculatorul, jocuri, farduri sau loiune de plaja, o singur persoan menionnd c ar lua cu ea i o carte. ntrebarea numrul 7 se referea la ultima carte pe care au citit-o. Rezultatele sunt urmtoarele: bieii provenind din mediul rural au rspuns c de obicei nu citesc, iar ultima
53

carte pe care au menionat c au citit-o face parte din programa colar (ex: Baltagul sau Maytrei). Asemntor cu acetia, fetele ce provin din acelai mediu, au rspuns c citesc mai mult din obligaie, pentru la coal, crile menionate regsindu-se n programa colar obligatorie. Au existat i fete care au spus c au mai citit i altceva. Rspunsurile bieilor din mediul urban sunt diferite de cele ale colegilor din mediul rural; acetia au rspuns ntr-o mai mare msur c citesc i altceva n afar de ceea ce li se recomand la coal, doar doi dintre ei spunnd c nu obinuiesc s citeasc. De altfel, situaia este diferit i n cazul fetelor din mediul urban, care au putut s numeasc att ultima carte citit ct i o carte care le-a plcut foarte mult, majoritatea fiind altele dect cele cerute la coal. Concluzia reieit de aici este aceea c, n general, fetele citesc mai mult dect bieii, iar adolescenii din mediul urban obinuiesc s citeasc mai mult dect cei din mediul rural. Bineneles, aici este important de inut cont i de unitatea de nvmnt pe care acetia o frecventeaz, ndeosebi cei care sunt nscrii la licee recunoscute ca fiind de o calitate mai bun a nvtmntului, att fetele ct i bieii, au ca reper alte valori dect cei care inva n licee mai puin bune, sau n coli de arte i meserii.
C. Ponderea programelor cu coninut violent n timpul vizionarii tv

Prin ntrebarea numrul 8 (a se vedea Anexa 1) mi-am propus s aflu n ce msur adolescenii copiaz comportamentul celor din jurul lor sau acioneaz n funcie de cum au fost nvai de ctre prini, sau au vazut n familie. Surprinztor, majoritatea au rspuns, indiferent de sex sau mediul de provenien, c ncearc s ofere primul ajutor sau sun la ambulan. Puin mai dezinteresai au parut bieii din mediul urban care au menionat c prima dat l ntiineaz pe oferul autobuzului de cele ntamplate, urmnd apoi s ncerce s ajute dac nu se implic altcineva, n acest fel acetia ncercnd s plaseze responsabilitatea. Au existat i dou persoane care au rspuns ca nu le intereseaz i coboar la prima staie, respectiv c stau deoparte i doar dac este foarte grav i nu mai intervine nimeni ncearc s fac ceva. Putem spune c aceti adolesceni ncearc s pun ct de ct n valoare principiile pe care le-au nvat n familie sau la scoala, nefiind total dezinteresai de ceea ce se ntampl n jurul lor, un factor important n acest caz fiind educaia. Prin ntrebarea numrul 9 (a se vedea Anexa 1) am ncercat s aflu dac adolescenii aleg s apeleze la violen atunci cnd lucrurile nu decurg aa cum vor ei. Un factor de care trebuie s inem cont n acest caz este personalitatea individului astfel majoritatea bieilor din mediul urban au rspuns c fie ncearc s vorbeasc cu cealalt persoan si s o
54

conving s se uite amndoi la acelai lucru la care se uit i el, fie renun s se mai uite la televizor i aleg calculatorul. O singur persoan a rspuns c ar recurge la violent fizica. Baieii din mediul rural au avut raspunsuri asemnatoare, apelnd n primul rnd la modalitai de convingere prin cuvinte. De asemenea, fetele, indifferent de mediul de provenien, au rspuns c de obicei evit s se certe cu cealalt persoan aa c, fie renunta s se mai uite la televizor, fie incearc s o convind s o lase s se uite n continuare, rare fiind cazurile cnd se impun prin for, de altfel, depinde i de cine este cea de-a doua persoan. Prin intermediul ntrebrilor cu numrul 10, 11, 12, am ncercat s aflu n ce msur efectul de desensibilizare se regsete la adolescenii cuprini n eantion. Astfel, la ntrebarea numrul 10, referitoare la buletinul implicarea sau asistarea la o scen de violen, majoritatea bieilor, indifferent de mediul de provenien, au rspuns c nu intervin n cearta colegilor, prefer s asiste sau s plece din clas, mai mult i ncurajeaz sau i filmeaz pentru a-i da pe internet. Comparative cu acetia, fetele sunt mult mai sensibile, n special cele din mediul urban, care au rspuns ntr-o proporie mult mai mare c ncearc s-i despart pe cei doi sau c cer ajutorul unui professor pentru a calma spiritele. Fetele din mediul rural care au dat rspunsuri asemntoare au fost n proporie mult mai mic, ele prefernd, ca i bieii, s asiste sau s ias din clas. n ceea ce privete ntrebarea numrul 11 (a se vedea Anexa 1), foarte puini dintre adolescenii inclui n eantion au fost impresionai de moartea handbalistului roman, doar civa dintre bieii din mediul rural ce au ca pasiune sportul. Opiniile generale sunt acelea c presa a mediatizat excesiv acest caz, pn la epuizare, doar din dorina de a face audien. De altfel, faptul c unii dintre ei nu auziser pn atunci de persoana respectiv i-a fcut s treac mult mai uor peste acest eveniment. La ntrebarea numrul 12, referitoare la buletinul de tiri de la ora 17:00, majoritatea rspunsurilor au fost c nu obinuiesc s urmreasc tirile, dar tiu despre ce este vorba, tocmai de aceea au renunat s se mai uite. Majoritatea consider c acest bulletin de tiri este cel mai violent, penibil, deprimant sau degradant dintre cele prezentate n ara noastr. Pe unii dintre ei subiectele prezentate i amuz, pe alii i impresioneaz ntr-o mic msur. Efectul de catharsis (ntrebarea numrul 14) nu este present la niciunul dintre respondeni, emisiunile sau filmele cu coninut violent nu reuesc s i destreseze, prefernd s aleag alte modalitai pentru a se calma, precum ascultatul muzicii, plimbri sau dormit. n ceea ce privete violena verbal (ntrebarea numarul 16), ea este folosit n special de
55

ctre baiei, mai ales cei din mediul urban, fetele apelnd la ea doar atunci cnd sunt foarte nervoase. D. Emisiunile urmrite de adolesceni i prerea lor despre violena televizual Emisiunile sau filmele pe care adolescenii cuprini n eantion obinuiesc s le urmreasc sunt urmtoarele: meciuri de fotbal, Un show pcatos, Lost, Mondenii, n puii mei, Cronica Crcotailor, filme SF, documentare de pe Discovery sau National Geografic, n gura presei, Anatomia lui Grey, Te pui cu blondele, Cireaa de pe tort, Povetiri de noapte, Happy Hour, ueta cu Bahmu sau desene animate. La ntrebarea numrul 18 (a se vedea Anexa 1) majoritatea respondenilor sunt de accord c exist violen la televizor, unii consider c este prezent ntr-o msur foarte mare, indifferent de program i intervalul orar (fetele din mediul rural n special), alii consider c exist doar n anumite programe (prere exprimat n special de biei).

CONCLUZII FINALE n urma acestei cercetri concluziile care pot fi trase sunt urmtoareale: unul dintre efectele violenei televizuale cel mai des ntlnit n rndul adolescenilor cuprini n eantion, este cel de desensibilizare. Violena de pe micul ecran, n special violena real din cadrul buletinelor de tiri, este vzut ca fiind obositoare, degradant i uneori deprimant, astfel c, mbcsii de attea scene violente, adolescenii au devenit imuni la acestea, considerndu-le uneori banale sau natural. Tocmai de aceea li se pare normal ca doi colegi s se certe, iar ei s stea i s asiste asemeni unui spectacol. De altfel, moartea unor oameni, fie ei i embleme naionale, i impresioneaz pe foarte puini dintre ei, ceilali vznd evenimentul ca ceva care se ntmpl undeva departe i din care presa ncearc s scoat bani. n ceea ce privete consumul de cari acesta este relativ sczut, mai ales n rndul tinerilor din mediul rural, care aleg s renune n numr din ce n ce mai mare la coal sau care dau un randament colar foarte sczut, reuind s fie instituionalizai n coli de meserii sau n licee mai puin bune. Acest lucru nu se ntmpl ns i n rndul celor din mediul urban, n special n cazul fetelor, care nsa se mai simt atrai de cri.
56

Dei majoritatea tinerilor respondeni au fost de parere c exist violen n programele de televiziune, o parte din programele pe care ei prefer s le vizioneze sunt incluse n aceast categorie, cuprinznd n special violen verbal i uneori chiar i fizic. Cei care consider c exist prea mult violen la televizor sunt n special fetele din mediul urban, observndu-se c printer preferinele acestora n materie de programe tv se numr mai ales documentare de pe Discovery sau National Geografic. Cei care consider c violena televizual nu este prezent ntr-o proporie att de mare, ci doar n anumite programe i la anumite interval orare sunt ndeosebi bieii, care obinuiesc s urmreasc genul de programe menionate mai sus. Rezultatele acestei cercetri nu pot fi extinse sau generalizate. Prerea a 30 de persoane nu poate s reflecte intr-un mod corect prerea a milioane de adolesceni din aceast ar. Ceea ce este important de reinut este faptul c am reuit ntr-o mare msur s aflu ceea ce mi-am propus, jumtate din ipotezele de la care am pornit obinnd validarea n urma aplicrii interviurilor. Ca oricare alt cercetare i n cazul de fa m-am izbit de cteva limite, una dintre acestea fiind refuzul adolescenilor de a comunica in vederea aplicrii interviurilor. Consider c Romnia se afl la nceput pe acest drum, cu ct se vor face mai multe cercetri n acest domeniu, cu att mai mult se va reui s se atrag atenia asupra unor problem pe care alte ri le-au contientizat de mult. ns aceste cercetri nu ar trebui s rmn cunoscute doar printre sociologi, ci s fie fcute publice, prin intermediul unor campanii n coli, mai ales n rndul prinilor care sunt singurii n msur s i educe copiii nsuindu-le valori pozitive i s nu lase televizorul s-i educe. Poate c aceast cercetare nu schimb cu nimic situaia n care ne aflm n prezent, sunt contient c e un pas mic, televiziunile vor transmite n continuare programe ce conin scene de violen, iar copiii i adolescenii vor privi n continuarea. Mi-ar plcea s cred c am reuit s trag un semnal de alarm i c mcar persoanele cu care am reuit s vorbesc, pe viitor, vor fi mai selective n ceea ce privete programele de televiziune i vor reui s sting televizorul atunci cnd nu este nimic interesant pentru ei de vzut, alegnd s deschid o carte.

57

BIBLIOGRAFIE
1. Abraham, Dorel, Audienta si impactul consumului de televiziune asupra elevilor,

Revista Sociologie Romaneasca, 2006, vol. IV, nr. 2, p. 43-69;

2. Banciu, Dan, Radulescu, Sorin, Vasile Teodorescu, Tendinte actuale ale crimei si

criminatitatii in Romania, ed. Lumina Lex, Bucuresti, 2002, cap. 10;

3. Banciu, Dan, Violena i Criminalitate, curs nepublicat, Facultatea de Sociologie si

Asistenta Sociala, Universitatea Bucuresti, 2008;

4. Balba, Corneliu; Ratulea, Daniela, Suveranitate si violenta la Hobbes si Foucoult, in

Neculau, Adrian; Ferreol, Gilles, Violenta. Aspecte psihosociale, ed. Polirom, Iasi, 2003;
5. Chelcea, Septimiu, Opinia publica despre criminalitate, justitie si politie, Revista

Sociologie Romaneasca, 2005, vol. III, nr. 2;

58

6. Chelcea, Septimiu, Metodologia cercetarii sociologice. Metode cantitative si

calitative, editia 2 rev, ed. Economica, Bucuresti, 2004;

7. Coman, Mihai, Introducere in sistemul mass-media, ed. Polirom, Iasi, 1999; 8. Dragan, Ioan, Comunicarea. Paradigme si teorii, vol. 2, ed. RAO, Bucuresti, 2007; 9. Dragan, Ioan, Media si violent, Revista Sociologica Romaneasca, 2006, vol.IV, nr. 2; 10. Dragan, Ioan, Stefanescu, Poliana, Evaluarea reprezentarii violentei in programele

televizuale,

2004,

disponibil

pe

http://www.cna.ro/Evaluarea-reprezentarii-

violentei.html, la data de 15.05.2010;

11. Dragan, Ioan, Stefanescu, Poliana, Masurarea gradului de violenta prezent in

programele

audiovizualului

romanesc,

2008,

disponibil

pe:

http://www.cna.ro/article1638,1638.html, 15.05.2010;
12. Dumitrascu, Dinu Hanibal, Avatarurile televiziunii asupra dezvoltarii copiilor,

Revista Sociologie Romaneasca, 2006, vol. IV, nr. 2;

13. Virgiliu Gheorghe, Efectele televiziunii asupra mintii umane si despre cresterea

copiilor in lumea de azi, editia 2, Ed. Prodromos, Bucuresti, 2006;

14. Huesmann, Rowell, L. et al, Longitudinal Relation Between Childrens Exposure to

TV Violence and Their Aggressive and Violent Behaviour in Yount Adulthood: 19771992, Develpmental Psychology, vol. 39, nr. 2, p. 201-221, disponibil www.citeseerx.ist.psu.edu la data de 10.05.2010;
15. Jderu, Gabriel, Comportamentul agresiv, in Chelcea, Septimiu, Psihosociologie.

Teorii, Cercetari, Aplicatii, editia a II-a, ed. Polirom, Iasi, 2008;

16. Livingstone,

Sonia, Implications for Children and Television of the Changing Media

Environment: A British and European Perspective, 1999, disponibil pe www.lse.ac.uk la data de 10.05.2010;
17. Radulescu, Sorin; Banciu, Dan, Sociologia crimei si criminalitatii, ed. Sansa,

Bucuresti, 1996;
18. Sartori, Giovani, Homovidens. Imbecilizarea prin televiziune si post-gandirea, ed.

Humanitas, Bucuresti, 2005;

19. Salavastru, Dorina, Violenta in mediul scolar, in Neculau, Adrian; Ferreol, Gilles,

Violenta. Aspecte psihosociale,ed. Polirom, Iasi, 2003;

20. Sanzianu, Simona Gabriela, Violenta in familie prezentata in presa din Romania, ed.

Lumen, Iasi, 2006;

21. Silverstone, Roger, Televiziunea in viata cotidiana, ed. Polirom, Iasi, 1999; 59

22. Stefanel, Adriana, Televiziunea in viata copiilor cu varste cuprinse intre 7 si 10 ani,

2006, Revista Sociologie Romaneasca, vol. IV, nr. 2;

23. Stefanescu, Poliana, Expunerea la violenta televizuala si comportamentul agresiv al

copiilor. Un model structural al efectelor pe termen scurt, 2006, Revista Sociologie Romaneasca, vol. IV, nr. 2;
24. Todoran, Ileana, Evaluarea aplicarii signalecticii in Romania. Context si implicatii,

2006, Revista Sociologie Romaneasca, vol. IV, nr. 2;

25. Vlasceanu, Lazar, Zamfir, Catalin, Dictionar Sociologie, disponibil pe

http://www.dictsociologie.netfirms.com, accesat pe 21.05.2010;

26. http://en.wikipedia.org/wiki/Cesare_Lombroso, accesat pe 10.05.2010; 27. http://www.descopera.ro/lumea-digitala/3489507-istoria-din-spatele-micului-ecran,

accesat pe 10.05.2010;
28. http://www.igp.ro/rata_criminalitatii_2004_2008.htm, accesat pe 02.06.2010; 29. http://www.igp.ro/infractiuni_cu_violenta_2004_2008.htm, accesat pe 02.06.2010; 30. http://arhiva.cna.ro/desprecna/arhiva.html, accesat pe 15.05.2010; 31. http://www.cna.ro/IMG/pdf/Studiu2.pdf, accesat pe 15.05.2010; 32. http://arhiva.cna.ro/desprecna/rolsimisiune.html, accesat pe 15.05.2010; 33. http://www.cna.ro/Decizia-nr-nr-187-din-3-aprilie.html?var_recherche=decizia

%20187%203%20aprilie, accesat pe 15.05.2010;

34. http://www.cna.ro/Campanie-pentru-protec-ia.html, accesat pe 15.05.2010;

35. http://www.cna.ro/Evaluarea-reprezentarii-violentei.html, accesat pe 15.05.2010; 36. http://www.cna.ro/IMG/pdf/3.comparatii_canale220109.pdf, accesat pe 15.05.2010;

60