Prof. Dr.

ASCHIE MARIANA

LEZIUNI DISTROFICE (CELULARE SI INTERSTITIALE) DEFINITIE

Leziunile

distrofice sunt leziuni patologice elementare, care reprezinta expresia morfopatologica a alterarilor metabolice survenite la nivel celular si/sau tisular.

Pot apare in orice afectiune, fie congenitala, fie dobandita, datorita

perturbarilor metabolice care apar indiferent de cauza procesului patologic

CLASIFICAREA LEZIUNILOR DISTROFICE

Tulburari ale metabolismului
I. II. III. IV. V. PROTEINELOR GLUCIDELOR LIPIDELOR MINERALELOR PIGMENTILOR

TULBURARI ALE METABOLISMULUI PROTEINELOR

Sinteza proteinelor este realizata prin participarea mai multor organite citoplasmatice: ribozomi, reticulul endoplasmatic si aparatul Golgi. Rolul major in sinteza proteinelor este dat de ribozomi, organite celulare formate din doua subunitati, in structura carora se gaseste ARN ribozomal, informatia necesara sintezei proteice fiind adusa in citoplasma de un ARN mesager Initial, aminoacizii folositi in sinteza sunt esterificati cu un ARN de transfer, specific fiecarui aminoacid in parte. Sinteza propriu-zisa incepe de la codonul de initiere din ARN-ul mesager legat de ribozom si se continua cu adaugarea secventiala a cate unui aminoacid; sinteza se opreste la nivelul citirii codonului de terminare din ARN-ul mesager Proteinele se acumuleaza in cisternele reticulului endoplasmatic rugos, de unde sunt transportate catre cisternele aparatului Golgi, care asigura stocarea, cuplarea cu secventele polizaharidice pe care le sintetizeaza si apoi excretia lor
4

TULBURARI ALE METABOLISMULUI PROTEINELOR

CLASIFICARE

A) DISTROFII PROTIDICE INTRACELULARE Distrofii hidroprotidice citoplasmatice Distrofia hialina Distrofia ceroasa B) DISTROFII PROTIDICE EXTRACELULARE Distrofia hialina Distrofia fibrinoida Distrofia amiloida (amiloidoza) Distrofia mucoida

DISTROFII PROTIDICE INTRACELULARE

Alterari ale membranei citoplasmatice - In cadrul aceste categorii este afectat gradul de hidratare celulara si,
consecutiv, starea coloida a proteinelor citoplasmatice

Cauze:
In functie de mecanismul de actiune a agentilor cauzatori se disting patru tipuri de injurii: 1. Scaderea cantitatii de ATP (transportul ionilor de Na+ si K+ prin membrana este un proces activ care necesita consum de ATP) 2. Pierderea permeabilitatii selective membranare (alterarea structurii membranei celulare) 3. Cresterea Na+ extracelular 4. Modificari de pH ale mediului extracelular

DISTROFII PROTIDICE INTRACELULARE

Cauza cea mai frecventa de alterare a membranei citoplasmatice

este scaderea ATP

hipoxie, insuficienta aportului de factori nutritivi, unele toxice de natura biologica sau chimica.

In celula patrund sodiul si calciul, in timp ce potasiul si magneziul

parasesc celula. Modificarea concentratiei ionice intracelulare si extracelulare este urmata de modificarea presiunilor osmotice si, corespunzator, de o patrundere masiva de apa intracelular gonflare celulara Alterarile sistemului intracelular de membrane si pompe ionice determina modificari de volum ale compartimentelor celulare:

condensarea mitocondriilor si cresterea volumului ergastroplasmei.

7

DISTROFII PROTIDICE INTRACELULARE

Daca procesul continua, apar tulburari majore ale permeabilitatii

membranare; moleculele mari, inclusiv enzimele, vor difuza din celula spre mediul extracelular. Acest proces are loc si intre compartimentele intracelulare. Modificarile structurale observate la microscopul electronic: Condensarea cromatinei nucleare Dilatarea reticulului endoplasmatic Condensarea compartimentului intern al mitocondriilor (in scurt timp mitocondriile se balonizeaza)
Pana in acest stadiu modificarile sunt reversibile

TIPURI DE DISTROFII HIDROPROTIDICE CITOPLASMATICE

In functie de gradul afectarii:

1) Intumescenta clara 2) Intumescenta tulbure 3) Distrofia granulara 4) Distrofie vacuolara

Toate aceste modificari sunt reversibile.

Intumescenta clara ( hidrops, edem celular)

Ex. nefroza osmotica Microscopic - celulele sunt marite de volum - citoplasma transparenta, clara - nucleii mariti de volum cu cromatina dezorganizata

Intumescenta tulbure
- apare in special la organele parenchimatoase (cord, ficat, rinichi) - Macroscopic - organele sunt marite de volum, mai ferme, fara luciu - la sectionare, parenchimul pare sa se omogenizeze (aspect de carne fiarta) - Microscopic - celulele turgescente, cu numeroase granulatii de marimi diferite in citoplasma - se constata diferite grade de anizocorie
10

Distrofia granulara - apare in stadiile mai avansate - granulatiile intracitoplasmatice sunt vizibile - nucleii sunt picnotici Distrofia vacuolara - citoplasma tumefiata, palida, clar conturata, cu putine granulatii intracitoplasmatice si cu numeroase vacuole mari, uneori acestea putand masca nucleul - celula capata un aspect spumos si reticular

Distrofie granulovacuolara in celulele epiteliale ale tubilor renali Col HE, ob 40x

11

Distrofie granulo-vacuolara renala

Celulele tubilor contorti cu prezenta de granulatii si vacuole intracitoplasmatice

12

Distrofia hialina intracelulara ( degenerescenta hialina)

-Se caracterizeaza prin aparitia in citoplasma de teritorii omogene, acidofile, usor refrigente, care se coloreaza histochimic de aceeasi maniera cu proteinele - au aspect: - de picaturi sferice (cel mai frecvent) - lanceolat - retea perinucleara

Distrofia ceroasa

(degenerescenta Zencker)
- apare la nivelul muschilor striati (drepti abdominali, diafragm) in stari infectioase grave (febra tifoida) -tesutul muscular este foarte moale si friabil, cu spect ceros - fibrele musculare isi pierd striatiile si au aspect hialin

13

DISTROFIILE PROTIDICE EXTRACELULARE

1) DISTROFIA HIALINA (degenerescenta hialina) - consta in transformarea elementelor care alcatuiesc interstitiul intr-o masa structurata, omogena, eozinofila. - apare la nivelul cicatricelor, seroaselor, fibroamelor uterine Macroscopic: - Hialinul apare albicios, translucid, consistenta regiunii este crescuta.

Distrofie hialina- corp albicans ovarian, stroma cu vase sanguine Col HE, ob 10x

14

2) DISTROFIA FIBRINOIDA
- a fost intens studiata in cazul reumatismului poliarticular acut - apare frecvent in tesutul conjunctiv al valvelor cardiace sau al miocardului si in testurile periarticulare. - Mai poate apare si in periarterita nodoasa, lupusul eritematos diseminat, dermatomiozita , placenta (mai ales in cazul hipertensiunii de sarcina) etc Microscopic: - apar modificari la nivelul substantei fundamentalesi al fibrelor colagene, care se edematiaza, capatand aspect omogen - in interstitiu, se depune o substanta extrem de eozinofila, cu aspect similar fibrinei - in cazuri severe, cand tesuturile in care isi are sediul leziunea sufera o distructie completa, se poate vorbi de necroza fibrinoida Microscopia electronica si imunofluorescenta - releva faptul ca la formarea leziunilor de distrofie fibrinoida participa in mare masura fibrina exsudata

15

Distrofie fibrinoida placentara

Fibrinoidul substanta eozinofila, amorfa, cu resturi nucleare si celulare

16

DISTROFIILE PROTIDICE EXTRACELULARE 3) DISTROFIA AMILOIDA ( amiloidoza) Definitie: depunerea unei substante omogene, amorfe in tesutul
interstitial. Amiloidul: - este o substanta de natura glicoproteica. - histochimic este metacromatic cu violetul de metil - se coloreaza cu Rosu de Congo si polarizeaza lumina dupa aceasta colorare - devina fluorescent dupa tratarea cu tioflavina T - Microscopia electronica amiloidul este alcatuit din fibrile dispersate, dispuse neregulate. Structura fibrilara permite persistenta schimburilor nutritive in organelor afectate si, in plus,permite absorbtia a diferite substante, fapt care ii confera o mare variabilitate chimica

17

Structura amiloidului
Din punct de vedere chimic amiloidul este alcatuit din: - fibrile proteice (95%) - o glicoproteina (5%) Din punct de vedere al componentei biochimice sunt descrise 15 forme distincte de amiloid, cele mai frecvente fiind:
tipul AL (amiloid light chain) contine lanturi de imunoglobuline - tip

kappa si lambda tipul AA (amyloid associated) contine o proteina sintetizata de ficat, fara structura imunoglobulinica

18

Clasificarea amiloidozelor
In functie de localizare :

I) Amiloidoze sistemice
Ereditare (familiale)
- sunt rare si se caracterizeaza prin fibre de amiloid de tip AA - ex:febra mediteraneana familiala (tranzmitere autozomal recesiv) - clinic : episoade febrile si poliserozite polineuropatia amiloidozica familiala (tranzmitere autozomal dominant)- se descriu depuneri de amiloid la nivelul nervilor periferici

Primare

sunt cele mai frecvente si se datoareaza in principal gamapatiilor monoclonale (5 15% din pacientii cu mielom multiplu dezvolta amiloidoza) se caracterizeaza prin depunerea de amiloid de tip AL depunerile de amiloid sunt localizate frecvent la nivelul miocardului, limbii, tubului digestiv, peretilor arterelor, splina, ficat rinichi si mai rar in peretii arborelui traheobronsic sau parenchimului pulmonar masele de amiloid sunt uneori inconjurate de celule gigante de corp strain si limfocite
19

Clasificarea amiloidozelor
Secundare
- se caracterizeaza prin depuneri de tipul AA mai ales la nivelul splinei, ficatului si rinichilor Cauze: frecvent : tuberculoza si infectiile cronice (Incidenta amiloidozei secundare a scazut considerabil datorita tratamentului antituberculos si introducerii antibioterapiei). mai rar: periarterita nodoasa, lupus eritematos diseminat, dermatomiozitei, rectocolitei ulcerohemoragice, bolii Hodgkin, tumorilor maligne (in special cele digestive Localizarea la nivel hepatic: o Macroscopic ficatul este marit de volum, de consistenta crescuta, culoare cenusie, usor translucid o Microscopic - initial amiloidul se depune intre endoteliul sinusoidelor si celulele hepatice. (Datorita ingreunarii aportului de substante nutritive si oxigen, hepatocitele degenereaza)
20

Clasificarea amiloidozelor
Localizarea la nivel renal Amiloidul se depune la nivelul peretilor arteriolelor mici, in special a arteriolelor aferente, precum si la nivelul glomerulilor, intre endoteliul si membrana bazala a capilarelor Functia renala poate fi grav afectata daca procesul este suficient de extins, in final putandu-se ajunge la insuficienta renala sau uneori se poate instala un sindrom nefrotic. Localizarea la nivelul splinei Macroscopic splina este voluminoasa, dura,elastica. Microscopic - amiloidul se depune sub forma
nodulara, mai ales la nivelul arterelor penicilate din corpusculul Malpighi

(splina sagu) difuz , la nivelul pulpei rosii (splina sunca).

21

Clasificarea amiloidozelor
II) Amiloidoze localizate

afecteaza un singur organ: faringe, plamani, vezica urinara, salpinge,

tiroida, cord, sistem nervos etc. se formeaza noduli circumscrisi care, uneori, pot stimula veritabile tumori Depunerea de amiloid in cordul varstnicilor (amiloidoza cardiaca senila), la nivelul ventriculilor (depunerea de transtiretina) sau la nivelul atriilor (depozite de hormon natriuretic atrial) poate avea manifestari clinice variate, de la manifestari minime, chiar asimptomatice, pana la insuficienta cardiaca. De asemenea, unele tumori depun amiloid, de exemplu: carcinoamele medulare tiroidiene, feocromocitoame, tumorile insulelor pancreatice
22

Amiloidoza splenica tipul difuz; col HE A- depozite de amiloid dispus difuz P pulpa rosie

Distrofie amiloida splenica Material amorf, eozinofil, acelular cu depunere interstitiala Col. Violet de gentiana, ob. 5x

23

Distrofie amiloida renala; Depunere de amiloid la nivelul glomerulilor si tubilor contorti Col. Rosu de Congo, ob 20x

Amiloidoza renala Col HE 24

Amiloidoza splenica tipul nodular (mai rar) Amiloidul (A) se depune la nivelul pulpei albe; col HE

25

Amiloidoza localizata: carcinom medular tiroidian Amiloidul este prezent doar in interiorul tumorii

Amiloid la nivelul vaselor Biopsie rectala Ep- epiteliul glandular rectal A - amilod

26

Amiloidoza hepatica amiloidul se depune in spatiile sinusoidale hepatice (A); Hepatocitele (H) sunt atrofice

Amiloidoza cardiaca Amiloidul se acumuleaza in peretii vaselor miocardice (V)

27

TULBURARI ALE METABOLISMULUI GLUCIDELOR

A) GLICOGENEZE
grup de afectiuni caracterizat prin acumularea anormala de glicogen in diferite

tesuturi. s-au descris zece entitati, toate avand tranzmitere genetica autozomal recesiva (exceptie tipul VIII de glicogenoza cu tranzmitere X-linkata), manifestarile clinice depinzand de organele afectate Cele mai frecvente: tipul I boala von Gierke
Maladie rara, familiala, care se manifesta din copilarie si se datoreaza

absentei glucozo-6 fosfatazei care desfosforileaza glucoza-6 fosfat. Glicogenul se depune in miocard, rinichi, ficat. Acumularea la nivel hepatic se face atat in citoplasma, cat si in nucleul hepatocitelor, determinand o hepatomegalie importanta, adesea insotita de steatoza marcata Tipul IV boala Andersen Se caracterizeaza prin ciroza hepatica consecutiva depunerii la nivel hepatocitar de molecule de glicogen ramificate, cu greutate moleculara mare. Examenul histopatologic incluzii intracitoplasmatice hepatocitare mari, slab eozinofile, omogene, similare celulelor groun glass observate in hepatita cronica cu virus hepatitic B ( incluziile din boala Andersen au aspect diferit in microscopia electronica si nu sunt pozitive imunohistochimic pentru Ag HBs)
28

TULBURARI ALE METABOLISMULUI GLUCIDELOR

B) MUCOPOLIZAHARIDOZE Grup de afectiuni caracterizate prin acumularea de polizaharide cu greutate moleculara mare (condroitin sulfat, acid hialuronic, keratan sulfat, dermatan sulfat ) in organele parenchimatoase si in sistemul nervos, de regula in macrofage; de asemenea se constata eliminarea urinara a mucopolizaharidelor. se clasifica in 7 categorii (tip I VI) Tabloul clinic este relativ asemanator: afectarea sistemului osos si a aparatului cardiovascular , hepatosplenomegalie, retard mental Sunt afectiuni transmise autozomal recesiv (exceptie tipul II- boala Hunter, cu tranzmitere X-linkata recesiva) Se datoreaza unor defecte enzimatice la nivel lizozomal

29

TULBURARI ALE METABOLISMULUI LIPIDELOR

I) Tulburari ale metabolismului trigliceridelor:
A) Steatoza
1. 2. 3. 4.
1. 2. 3. 4. 5.

Steatoza hepatica Steatoza extrahepatica Sindromul Reye Steatoza din hiperlipidemiilor plasmatice
Obezitatea Lipomatozele Citosteatonecroza Granulomul lipofagic Boala Weber- Christian (paniculita recidivanta)

B) Patologia tesutului adipos

II) Tulburari ale metabolismului colesterolului III) Tulburari ale metabolismului lipidelor complexe
1. 2.

3.
4.

Gangliozidoze Cerebrozidoze Sulfatidoze Sfingomielinoza (boala Niemann Pick)

30

STEATOZA
Este cea mai frecventa distrofie lipidica, caracterizata prin acumularea

excesiva de trigliceride in celule Histopatologic Acumularea de trigliceride pe preparatele prelucrate uzual (fixare cu formol, deshidratare si includere in parafina) se evidentiaza indirect prin prezenta unor vacuole optic goale, cu limite precis trasate, datorita dizolvarii trigliceridelor in solventii folositi in cursul prelucrarii Daca se efectueaza sectiuni la gheata, trigliceridele pot fi evidentiate prin folosirea de coloranti liposolubili (Suddan) CAUZE: A. Aport crescut (hiperlipidemiile) B. Tulburari metabolice:
1. 2. 3. 4.

Anoxia Intoxicatiile metalele grele: arsenic, mercur, cloroform, tetraclorura de carbon Tulburari ale metabolismului glucidic: la diabetici, in inanitie Deficitul factorilor lipotropi necesari sintezei fosfolipidelor la nivel hepatic
31

Steatoza hepatica
Este cea mai frecventa forma de steatoza

Macroscopic: Ficatul este difuz marit de volum, greutatea este mai mare decat cea normala, consistenta redusa La sectionare parenchimul hepatic are culoare galbena Microscopia electronica - picaturile de grasime apar ca vezicule transparente, nedelimitate de o membrana structurala
In functie de tipul si gradul afectarii, steatoza poate afecta:

Zona din jurul venei centrolobulare (zona acinara 3) Zona intermediara (zona acinara 2) Zona periportala (zona acinara 1) Intreg lobulul steatoza panacinara

32

STEATOZA HEPATICA

Daca testul hepatic a fost prelucrat la parafina si apoi sectiunile sunt colorate cu hematoxilina- eozina, celulele apar vacuolizate, transparente, cu citoplasma dispusa la periferie si nucleii proeminand intr-o portiune a inelului citoplasmatic Vacuole optic goale, intracitoplasmatice

33

STEATOZA HEPATICA

In cazul preparatelor sectionate la criotom si colorate cu Sudan celulele hepatice apar ca purtand un numar mare de picaturi lipidice colorate in rosu -portocaliu sau o singura vezicula lipidica centrala mare

34

STEATOZA EXTRAHEPATICA
Depozitarea, in conditii de distrofie, a lipidelor se poate produce in diferite tesuturi, dar alterarile cele mai marcate se intalnesc in rinichi si miocard, si in unele tumori. Steatoza renala: - Este intalnita in mod frecvent in asociere cu steatoza hepatica - se caracterizeaza prin acumularea de picaturi lipidice in celulele epiteliului contort proximal La nivel miocardic: - Miocardul apare tigrat, cu alternanta de zone grasoase si cu alte cvasinormale - apar striuri galbui la nivelul pilierilor, corespunzatoare acumularilor de lipide in fibrele miocardice

35

SINDROMUL REYE
- maladie rara, dar care poate fi fatala - se caracterizeaza prin steatoza hepatica si encefalopatie - apare frecvent la copii sub patru ani si rar la adulti - Etiopatogenie infectii virale a cailor aeriene superioare cauzate de :
virusul gripal B, virusuri paragripale, varicela

infectii virale digestive

- Microscopic:
La nivel hepatic steatoza microveziculara
La nivelul encefalului edem La nivel renal, miocardic si la nivelul musculaturii scheletice steatoza

microveziculara
36

PATOLOGIA TESUTULUI ADIPOS

I) OBEZITATEA
Definitie cresterea marcata a tesutului adipos subcutant si visceral.

! NU reprezinta o distrofie propriu- zisa, deoarece structura

tisulara si celulara nu sunt afectate

II) LIPOMATOZELE
Definitie afectiuni in care structurile normale constituente ale unui tesut sau organ sunt inlocuite prin tesut adipos Clasificare - in functie de mecanismul de producere Fiziologic atrofia maduvei hematogene sau a timusului Patologic lipomatoza pancreasului, suprarenalelor,paratiroidelor, ganglionilor limfatici, muschilor scheletici

37

PATOLOGIA TESUTULUI ADIPOS

III) CITOSTEATONECROZA
Este rezultatul digerarii grasimii din tesutul adipos prin

intermediul unei lipaze Apare in pancreas si in grasimea peritoneala in cazul pancreatitei acute hemoragice, in cursul careia enzimele pancreatice sunt activate intratisular Fiziopatologie sub actiunea lipazei se produce scindarea grasimilor neutre in acizi grasi si glicerina. Acizii grasi se combina cu ionii de calciu rezultand sapunuri de calciu insolubile

38

CITOSTEATONECROZA Macroscopic apar mici pete opace, albicioase (aspect denumit in pete de spermantet) la nivelul tesuturilor peripancreatice, mezenter, epiploon

Microscopic zonele de precipitare a sapunurilor de calciu apar ca pete intunecate, de forma neregulata, colorate de hematoxilina. In teritoriile respective structurile celulare dispar sau se mentin sub forma de detritus. In jur apar histiocite care se incarca cu lipide fagocitate

Citosteatonecroza pancreatica Col HE, ob 10x

39

PATOLOGIA TESUTULUI ADIPOS

Steatonecroza - Poate apare si ca urmare a actiunii a diferiti agenti (traumatisme, substante iritante, anoxie locala) la nivelul sanului, tesutului adipos subcutanat etc IV) GRANULOMUL LIPOFAGIC in urma unui traumatism al panicului adipos, adipocitele sunt distruse, iar lipidele eliberate de la nivelul lor sunt fagocitate de histiocite; uneori histiocitele fuzioneaza, generand celulele gigante plurinucleate TOUTON Apare la nivelul sanului si in tesutul celular subcutanat.

40

TULBURARI ALE METABOLISMULUI COLESTEROLULUI

Hiperlipidemiile sunt insotite de depunerea de colesterol in peretii arterelor unde favorizeaza dezvoltarea placilor de aterom si in celulele sistemului reticulohistiocitar dand nastere xantoamelor

Placa de aterom aortica; detritusuri celulare, lipide (in rosu), media distrofica Col Scharlah, ob 10

41

 Xantoamele
Sunt acumulari de histiocite cu citoplasma spumoasa,

datorita acumularii de picaturi fine de lipide Uneori includ si celule plurinucleate incarcate lipidic, inconjurate de o reactie inflamatorie si fibroza
Xantoamele sunt localizate la nivel dermic in pleoape (xantelasma), la nivelul pliurilor in tesuturile profunde tendoane, periost

42

TULBURARI ALE METABOLISMULUI COLESTEROLULUI

Acumularea locala de lipide poate avea loc si independent de cresterea lipemiei plasmatice. Lipidele se pot depune in histiocite sau in alte tipuri de celule La nivel histiocitar procesul are loc : in peretii abceselor, unde lipidele provenite din piocite sunt fagocitate de histiocitele prezente in focarul inflamator In focarele inflamatorii cronice din alveole pneumonie xantomatoasa In infarctul cerebral unde lipidele provenite din degradarea mielinei sunt fagocitate de histiocite si de nevroglii. In nefroza lipoidica celulele tubulare renale se incarca cu picaturi de lipide, in special esteri de colesterol, ca o consecinta a cresterii permeabilitatii glomerulare care permite filtrarea de colesterol in spatiul subcapsular. Lipodistrofia intestinala (boala Whipple) se caracterizeaza prin acumularea la nivelul mucoasei si submucoasei intestinale, in ganglionii mezenterici si in alte viscere de grasimi neutre, lipide nesaturate, cristale de colesterol si de acizi grasi.
43

TULBURARI ALE METABOLISMULUI LIPIDELOR COMPLEXE

Lipodozele (dislipoidoze) se datoreaza acumularii de lipide sau

substante asemanatoare acestora lipoide. Forme Familiale - cele mai frecvente; cauza- deficit enzimat constitutional Sporadice cauza necunoscuta Fiziopatologie Lipidele normale sau anormale se acumuleaza in celulele sistemului reticulohistiocitar lipidoza generalizata In anumite structuri ale sistemului nervos neurolipidoza Clasificarea- in functie de : Natura deficitiului enzimatic Tipul de substanta acumulata in celule Evolutia manifestarilor clinice
44

TULBURARI ALE METABOLISMULUI LIPIDELOR COMPLEXE

Cele mai frecvente tipuri de lipidoze SFINGOLIPIDOZE patru entitati separate: 1. Gangliozidoze 2. Cerebrozidoze 3. Sulfatidoze 4. Sfingomielinoze Gangliozidozele Se datoreaza unui deficit de hexozaminidaza in functie de importanta acestui deficit se recunosc patru categorii cea mai cunoscuta - boala Tay Sachs ( idiotia amaurotica):se manifesta din primele luni de viata prin retard psihomotor si prezenta pe macula retiniana a unei pete de culoare rosie aprinsa.

45

TULBURARI ALE METABOLISMULUI LIPIDELOR COMPLEXE

CEREBROZIDOZE
-Se caracterizeaza prin acumularea intracitoplasmatica de diferite derivate de ceramide Boala Gaucher Se manifesta in general in copilarie, dar poate debuta si la adulti Se tranzmite autozomal recesiv Este determinata de lipsa de beta- glucozidaza din lizozomi Clinic splenomegalie giganta , hepatomegalie, adenopatii Se datoreaza acumularii de histiocite Gaucher celule de 20- 80 microni diametru, citoplasma clara, omogena sau fibrilara, datorata supraincarcarii cu glucocerebrozide Uneori se poate asocia cu perturbari biochimice mai complexe gammapatie monoclonala, deficienta de factor IX
46

TULBURARI ALE METABOLISMULUI LIPIDELOR COMPLEXE

Boala Gaucher hepatica- celule Gaucher cu citoplasma cu aspect de hartie creponata. Col PAS, ob 40x

Splina Gaucher- celule Gaucher Col PAS, ob 40x

47

TULBURARI ALE METABOLISMULUI LIPIDELOR COMPLEXE

Sulfatidoze - se datoreaza deficientei de arilsulfataze - Clinic : intarzierea dezvoltarii sau degradarea progresiva a facultatilor psihomotorii
Sfingomielinoza - boala Niemann - Pick - se tranzmite autozomal recesiv - decesul survine pana la atingerea varstei de doi ani - clinic hepatosplenomegalie importanta, poliadenopatii, atrofie cerebrala, decalcificari osoase, intarzierea dezvoltarii staturoponderale

Boala Niemann Pick splenica; Celule Niemann Pick cu citoplasma spumoasa, limfocite Col HE, ob 20x

48