Reprezinta un fenomen prezent

permanent la nivelul sistemului

nervos:
Cuprinde mai multe aspecte:
dezvoltarea prenatala
dezvoltarea postnatala:
maturarea

creierului

achizitionarea
adaptarea

cerebrale

de noi acte motorii

in conditiile unei leziuni

Dezvoltarea prenatala

 Inaintea

formarii placi neurale celulele sunt

nediferentiate (celule stem) capabile sa se
trensforme in orice tip de celula in functie
de zona din embrion in care sunt dispuse.

Odata

formata placa neurala celulele

componente devin programate sa devina
neuroni

Momente importante ale

dezvoltarii cerebrale

Proliferarea

neuronala (devine extrem de

importanta dupa formarea tubului neural.

Momente importante ale

dezvoltarii cerebrale
Migrarea

si
agregarea (se produce
dinspre zona
ventriculara spre
exterior;
astfel primele formate
sunt straturile profunde
si ulterior prin
penetrarea acestora se
formeaza si straturile
superficiale.

Migrarea - teorii
1. Chemoafinitate celula postsinaptica
emite semnale chimice
2. Marcaj (Blueprint hypothesis) prezenta
unor molecule de adeziune care ghideaza
traseul neuronului catre destinatie
3. Gradientul Topografic axonii sunt ghidati
de anumite gradiente chimice sau/si electrice

**All three appear correct, happens differently

in different areas**

Agregarea
Odata

ajunsi la destinatie
neuronii trebuie sa agrege
pentru formarea structurilor
neuronale specifice.

Pentru

aceasta intervin
moleculele de adeziune
celulara (neural cell
adhesion molecules
NCAMs)

Scaderea NCAMs poate fi un factor care sa contribuie la

dezvoltarea schizofreniei.

Moartea celulara
activa

In procesul de dezvoltare 50 % din neuroni mor.

40% apare in primii 2 ani de viata, fiind apoi

reactivata in perioada adolescentei. (eliberarea
hormonala realizeaza finisajul final sculpting.

Este esentiala deoarece multe din celulele

respective nu sunt incluse in anumite circuite
sau sunt nefolositoare.

Migrarea gresita, neatingerea tintelor, limitarea

numarului de neuroni per tinta sunt factori care
favorizeaza moartea neuronala.

Dezvoltarea cerebrala
postnatala
Creierul

uman prezinta un ritm de crestere mai

lent comparativ cu alte specii atingand
dezvoltarea completa spre sfarsitul pubertatii.

Volumul

cerebral creste de 4 ori de la nastere

la maturitate; cresterea se datoreaza in special
cresterii numarului de sinapse, mielinizarii
axonale si cresterii arborizatiilor dendritice.

In

particular, cortexul prefrontal este ultima

regiune cerebrala care atinge maturitatea.

Sinaptogeneza
Reprezinta

suportul
abilitatii analitice
Se dezvolta diferit in
diferite regiuni cerebrale
Astfel la nivelul
cortexului vizual se
definitiveaza aproximativ
la 4 luni postnatal in timp
ce la nivelul cortexului
prefrontal densitatea
maxima este atinsa in al
doilea an de viata.

Sinapsa clasica

Sinapse reciproce

Sinapse electrice

Mielinizarea
Creste

viteza conducerii nervoase

Apare

in primele luni pentru ariile senzitive si

motorii in timp ce mielinizarea cortexului
prefrontal este finalizata in perioada
adolescentei.

Multe

sinapse formate in perioada de

dezvoltare timpurie se pierd; supraproductia
de sinapse la nivelul creierului imatur poate
contribui la cresterea plasticitatii cerebrale.

Conducerea nervoasa

Neurogeneza si plasticitatea la
adult

Date

relativ recente sustin existenta

neurogenezei in creierul adult.

Aceasta

a fost demonstrata in hipocamp,

bulbul olfactiv si cortexul de asociatie.

Reorganizarea

functionala poate fi
evidentiata in conditiile achizitiei de noi
scheme motorii sau in conditii patologice
prin distrugerea sau inactivarea unor
structuri cerebrale.

Plasticitatea neuronala la
adult
Multi

ani plasticitatea a fost

considerata ca o caracteristica a
perioadei de maturare cerebrala.

Ultimii

ani prin tehnicile de

neurofiziologie si imagerie functionala
s-a pus in evidenta ca si la nivelul
creierului adult exista fenomenul de
plasticitate.

Aceasta

intervine atat la subiectii

sanatosi in procesul de invatare cit si in
cazul recuperarii dupa leziuni cerebrale.

Mecanisme ale
neuroplasticitatii
Legea Hebb
Plasticitatea sinaptica
Sinaptogeneza
Cresterea axonala si regenerarea
Neuroplasticitatea cortexului senzitiv
Neuroplasticitatea cortexului motor

Legea Hebb (1949)

Stimularea repetata sau persistenta a celulei A
fata de B determina modificari metabolice in
unul sau ambii neuroni si eventual
axodendritice care moduleaza eficienta
transmisiei sinaptice.
A

Conexiune
puternica
Cresterea
eficientei
sinaptice

Conexiune slaba

Plasticitate
sinaptica

Conexiune puternica

Factori care contribuie la

neuropasticitate
recrutarea de ci diferite anatomic dar
similare funcional (de ex. fibrele
corticospinale neincrucisate)
Crearea unor ci noi : sinaptogeneza,
arborizarea dendritic, nmugurirea
neuronilor restani.
ntrirea unor ci sinaptice preexistente
dar mute funcional (mai ales la
periferia leziunii). Potenarea sinaptic.
Proliferare astrocitic

Multitudinea conexiunilor
sinaptice

Mecanisme implicate:
Modificri ale excitabilitii membranare
Dispariia inhibiiei
Creterea transmiterii sinaptice (posibil
datorit potenrii de lung durat)
Dispariia inhibiiei GABAergice
perilezionale (posibil prin diminuarea
activitii receptorilor GABAA)
Creterea activitii glutamatergice;

Factori neurotrofici
Reprezinta

o familie de
proteine implicata in
cresterea si supravietuirea
neuronala in timpul
dezvoltarii neuronale dar
si mentinerea troficitatii
neuronilor adulti.

Ei

sunt implicati
deasemenea in
regenerarea neuronala
dupa leziuni.

Evolutia unei culturi de celule nervoase in

absenta factorilor neurotrofici.

Evolutia unei culturi de celule nervoase

similare in prezenta Cerebrolysin.

Canalele ionice

Transportor versus canal

ionic

Pompe ionice
Na-K ATP-aza

Canalele ionice voltaj

dependente

sunt modulate de diferenta de

potential de o parte si de alta
a membranei celulare.

Canalele ligand dependente

se deschid sub influenta unor molecule specifice
care prin atasarea la receptori extracelulari determina
modificari specifice ale canalului care conduc la
deschiderea acestuia.

Efectul modificarii permeabilitatii

diferitelor canale ionice asupra
potentialului de membrana

Modificarea
permeabilita
tii
Creste
Scade
Creste
Scade
Creste

Potentialul de membrana

Hiperpolarizare (IPSP)
Depolarizare (EPSP)
Na
Depolarizare (EPSP)
Hiperpolarizare (IPSP)
Cl
Mentine membrana
aproape de potentialul de
repaus
Scade
IPSP inhibitory postsynaptic potentials; EPSP excitatory postsynaptic potentials
Modificari minime

Canalul de Calciu

Canal de potasiu

Canalul de Sodiu

Canalul de clor

Efectele experientei
asupra dezvoltarii
1. Activitatea neuronala regleaza expresia
genelor care dirijeaza sinteza moleculelor de
adeziune moleculara.

2. Activitatea neuronala regleaza eliberarea de

neurotrofine (NGF) la nivelul terminatiilor
dendritice.

 Complexitatea

organizarii functionale
cerebrale constitue un suport pentru
plasticitate.

Tehnicile

de microstimulare
intracorticala permit trasarea hartilor
cerebrale si au evidentiat marea
variabilitate a proiectiilor corticale.

Plasticitatea si durerea

Durerea nu reprezinta doar o simpla integrare

aferenta a stimulilor nociceptivi.

Fenomenele de senzitizare, alodinia sau teoria

portii pot fi explicate prin procese de
neuroplasticitate.

Modificarile plastice pot avea loc la nivel periferic

sau central (maduva spinarii, trunchiul cerebral,
structuri cerebrale superioare).

Aceste modificari moduleaza magnitudinea

raspunsului fara a avea intotdeauna un efect
favorabil. Ele pot sta la baza aparitiei
sindroamelor dureroase cronice.

Plasticitatea cortexului motor

S-a

demonstrat ca fiecare teritoriu muscular

poate avea multiple proiectii corticale care
se pot suprapune partial.

Diferitele

regiuni corticale comunica prin

interemdiul unei vaste retele neuronale
orizontale.

In

cadrul plasticitatii cerebrale se considera

ca tocmai aceste conexiuni orizontale se
pot modifica in cadrul procedului de
invatare inducind astfel schimbari la nivelul
hartilor motorii.

Reorganizarea functionala la
nivelul ariei motorii primare
Invatarea

unei anumite scheme

motorii prin repetare.

Achizitia

de noi performante motorii.

Modificarile

somato-sensoriale induse
de leziunile cerebrale.

Modificarile

somatosenzoriale induse
prin reducerea input (amputatii).

cazul unor leziuni,

pot apare:
Reorganizarea
regiunilor afectate
i a altor regiuni din
emisferul bolnav,
Modificri localizate
n emisferul sntos

Tehnici folosite pentru

evidentierea modificarilor
functionale corticale:
IRM

funcional

PET
Magnetoencefalografia
Stimularea

magnetic transcranian

Compararea diferitelor tehnici

imagistice cerebrale

Cea

mai scumpa: MEG

Urmatoarea: PET
Urmatoarea: fMRI
Cea mai ieftina: EEG

Imaginea prin rezonanta

magnetica
functionala (fMRI).
Reprezinta

o tehnica neinvaziva care

permite aprecierea activitatii cerebrale.

Ea

nu apreciaza direct metabolismul

tesutului neural ci indirect prin
aprecierea modificarilor hemodinamice.

IRM functional
Rezolutie

temporala 10 secunde
(superioara fata de PET si inferioara fata
de MEG)

Investigatie

costisitoare

Neinvaziva
Aprecierea

debitelor sanguine cerebrale

Origin of the BOLD Contrast

B0

Oxy-red-blood-cell (diamagnetic)
Deoxy-red-blood-cell (paramagnetic)

The hemoglobin
www.pdb.org

Tomografia cu emisie de
pozitroni (PET)
Foloseste

trasori radioactivi (oxigen

sau fluoroglucoza) care permit

aprecierea activitatii metabolice la
nivelul tesutului cerebral.

PET
Rezolutie

temporala de 40 sec.

Administrarea
Investigatie
Mare

de radiotrasor

mai costisitoare decat fMRI

variatie interindividuala

Studiile

arata rezultate contradictorii

privind corelatia evolutiei clinice fata de
modificarea hartii motorii.

Magnetoencefalografie
(MEG)
Rezolutie

temporala de ordinul
milisecundelor

Rezolutie
Extrem

spatiala inferioara

de costisitoare

MEG
Propagarea

potentialului de actiune in
neuroni genereaza campuri magnetice de
intensitate foarte mica.

SQUIDs

- Superconducting Quantum
Interference Devices

Semnalele

magnetice emise de creier sunt

extrem de mici.

Necesita

o camera extrem de bine izolata

electromagnetic

Stimularea cortical
transcranian
Stimularea

electric transcranian

Excitaie direct a axonilor cortico-spinali

Stimulare

magnetic transcranian

Genereaz un flux de curent orientat n

principal orizontal, neuronii corticospinali
fiind excitai transsinaptic prin intermediul
interneuronilor
Poate fi folosit pentru a genera o hart
cortical bidimensional

Stimularea cortical
transcranian
Excitarea

zonelor motorii provoac o

contracie periferic (evident i pe EMG
potenial evocat motor PEM)

Poate

fi utilizat pentru evaluarea unei

intensiti prag a stimulrii, latenei apariiei
PEM, timpului de conducere central.

Urmrirea

acestor parametri n dinamic poate

oferi informaii asupra proceselor corticale
excitabilitate, dimensiunile ariilor motorii

Stimularea magnetic
transcranian (TMS)

1985 Barker & al. reuete stimularea cortical

neinvaziv i nedureroas folosind cmpul magnetic.

1988 David Cohen i Shoogo Ueno au realizat

primul coil (bobina magnetica) in form de 8 (care
permite o stimulare focala).

1987/1988 Cadwell Laboratories Inc. Au realizat

stimularea repetitiv folosind un coil cu rcire cu ap .

TMS - rTMS device

TMS single pulse

rTMS trains of pulses

Cimpul magnetic
Coil circular

Coil focal

Tipuri de stimulare
magnetic
Puls

unic - se aplica un puls unic.

Puls

pereche se folosesc doua aparate cuplate

pe acelai coil reuindu-se descrcarea a doua

pulsuri la intervale de ordinul ms.

Stimulare

repetitiv:

< 1 Hz frecven sczut (efect n principal inhibitor)

> 1 Hz frecvena ridicat (efect n principal

facilitator)

Ghidajul stereotaxic

Mapping of motor area

Concluzii
Plasticitatea

cerebrala reprezinta un
fenomen continuu de-a lungul vietii.
Permite invatarea de scheme noi dar si
adaptarea la noi situatii.
Apare atat in conditii normale cat si
patologice.
Nu inseamna intotdeauna un fenomen
pozitiv.
Poate fi evidentiata prin variate tehnici
de imagerie functionala