A

M
RA

D :
P
O
I
O
L
T
P
H
E
I
(
N
S
N
E OR
P D
A
S

P
M

-M

IA

Psihodrama
-este o metoda psihoterapeutica si de consiliere dezvoltata
de Jacob Levi Moreno (1889-1974), care exploreaza problemele
pacientului prin actiune - dramatizare sau reprezentare scenica.
-termenul de psihodrama provine din psyche si dindrama
(in greaca veche: actiune); el inseamna asadar psyche- pusa in
actiune, sau dupa cum spune Moreno, realizarea psyche-ei prin
intermediul actiunii. In psihodrama terapeutica, pacientul nu
vorbeste doar despre dificultatile lui psihice, el le interpreteaza,
le

reprezinta

in

actiune,

le

retraieste

experimenteze o cale spre schimbare.

si

poate

astfel

sa

Elementele de baza cu care opereaza psihodrama sunt:

-protagonistul - persoana sau persoanele alese sa reprezinte
tematica grupului,
-ego-urile auxiliare - membrii grupului care isi asuma rolurile
persoanelor importante pentru pacient,
-audienta - membrii grupului care asistala drama si
reprezinta lumea in general,
-scena spatiul fizic in care se desfasoara actiunea
- si regizorul - terapeutul care ghideaza participantii la
proces.

Principalele tehnici in psihodrama :

Inversiunea de rol:
Tehnica fundamentala pentru metoda
psihodramatica, constand in asumarea rolului unui alt
personaj (persoana reala sau personaj fantastic: obiect
insufletit, voce interioara, parte interioara - exemplu:
partea furioasa/partea deprimata, parte a corpului ...) si
exprimarea ideilor, gandurilor, sentimentelor, emotiilor, ...
personajului respectiv. Asa cum am aratat mai sus,
aceasta tehnica faciliteaza detasarea de propriile
stereotipii de gandire sau emotionale si dobandirea unor
noi perspective asupra situatiilor.

Dublul:
Tehnica prin intermediul careia o persoana
(terapeutul sau un membru din grup) devine vocea interioara
a protagonistului si, folosindu-si intuitia si empatia, exprima
(dubleaza) ceea ce nu reuseste acesta sa exteriorizeze.
Este utilizata pentru a ajuta protagonistul sa
depaseasca un blocaj sau sa isi exprime adevaratele
sentimente, ganduri, emotii.
Exemplu de dublu: Mi-e teama de tine, mama(fraza
rostita de terapeut intr-un moment al reprezentatiei in care
protagonistul se afla fata in fata cu mama - jucata de un eu
auxiliar - si nu poate sa exprime ceea ce gandeste si ce
simte in legatura cu aceasta.) Fraza poate fi continuata de
protagonist asa cum simte el (ea).

Oglinda :
Tehnica prin care protagonistul primeste un feedback
(verbal si/sau non-verbal) de la terapeut sau de la un alt coleg
de grup.
Exemplu de oglinda: protagonistul urmareste, din balcon
sau din inversiune de rol, propria scena jucata de eurile
auxiliare si alter ego.
Aceasta tehnica ajuta persoana sa constientizeze anumite
lucruri pe care ii este dificil sa le sesizeze de una singura.
Oglinda poate fi folosita si pentru a pune in evidenta
comunicarea non-verbala a protagonistului (ex. directorul poate
ruga un membru al grupului sa imite postura foarte inclinata a
protagonistului in timp ce acesta vorbeste cu seful sau,
subliinind astfel atitudinea lipsita de siguranta a protagonistului
fata de sef)

Solilocviul :
Tehnica consta in invitarea protagonistului sa puna
in cuvinte, ca si cum ar vorbi singur cu voce tare, starile,
emotiile si gandurile care ii trec prin minte in acel
moment.
Exemplu de solilocviu: dupa ce
protagonistul a fost incurajat sa spuna partenerei sale
lucrurile pe care doreste sa le schimbe de acum in colo in
relatia cu aceasta, directorul ii adreseaza urmatorul
consemn: Spune-ne cum te simti acum, dupa ce ai rostit
aceste cuvinte.
Solilocviul faciliteaza constientizarea si verbalizarea
trairilor si gandurilor interioare.

Concretizarea :
Tehnica prin care sunt facute vizibile, observabile,
continuturi interioare ale protagonistului (emotii, stari,
conflicte, ...) prin intermediul Eu-rilor auxiliare/recuzitei.
Exemplu de concretizare: directorul da indicatii
protagonistului sa isi reprezinte starile interioare dintr-un
anumit moment prin niste esarfe de culori diferite (fiecare
esarfa reprezinta o stare, culoarea fiind aleasa in functie
de starea respectiva) pe care sa le aseze intr-un mod cat
mai asemanator cu modul in care le simte in interiorul sau.
Apoi, protagonistul poate face inversiune de rol cu
fiecare din aceste stari o alta modalitate de concretizare).

Sedinta de psihodrama moreniana are trei momente:

incalzirea ;
reprezentarea scenica ;
discutia finala ;

Rolurile din psihodrama sunt bine delimitate.

Astfel avem :
Protagonistul ;
Eul auxiliar ;
Conducatorul
Auditoriul ;

Protagonistul:
este acela care, cu ajutorul Eurilor auxiliare, al
conducatorului si auditorului si prin intermediul jocului de rol
isi exploreaza interioritatea psihica.
Eul auxiliar:
este ales de protagonist pentru a juca un rol in reprezentarea
scenica.
Conducatorul:
consilierul/terapeutul, el este regizorul reprezentatiei si
analistul materialului ce apare pe parcurs.
Auditoriul:
ceilalti membri ai grupului care nu sunt implicate direct in
reprezentatie.

REGULILE JOCULUI:
1. -Libertatea de a fi noi insine. Suntem liberi sa ne exprimam
ideile si sentimentele sau sa le reprezentam,procedand ca si
cum. Animatorul este liber sa propuna actiunea, o formulare,
iar membrul grupului e liber sau nu.
2. Secretul. In terapia de grup, membrii sunt coterapeuti unii
altora si obligate la un secret profesional privind elementele
personale dezvaluite in sedinta.

3 .- Participarea.

Fiecare membru al grupului se angajeaza in

slujba unui scop comun: travaliul terapeutic. Este vorba despre

angajamentul de a participa integral la toate sedintele grupului,
caci membrii conteaza unul pe celalalt. Sedintele absente se
platesc. Daca un membru doreste sa paraseasca grupul, el are
obligatia sa-i previna pe ceilalti, dar sedinta urmatoare se
cuvine sa revina. Astfel, aceasta despartire poate fi elaborata
intre sedinte si discutata in cadrul grupului (preaviz in sedinta).
4.-Restituirea. E necesar sa fie readus in grup despre ceea ce se
spune si se traieste in afara si care are legatura cu dinamica
acestuia si cu transferurile laterale si verticale.

Caracteristicile psihodramei:

-n psihodrama intervin diferite aspecte legate de joc.

- psihodrama nu este numai un discurs, caci corpul este
mobilizat in cursul terapiei. Acesta participa la expresie si
ofera o imagine, o viziune de ansamblul problemei jucate.
- Inversarea de rol reprezinta un element tipic al jocului
practicat de copil care interpreteaza rolul mamei, al lupului,
al doctorului, etc. In psihodrama, inversarea rolului ingaduie
intalnirea cu celalalt; ea mai permite si sa privim prin ochii
celuilalt si sa reluam o relatie de la inceput.
- Jocul se siuteaza la limita imaginarului si a realului.
Imaginatia ne va favoriza creativitatea atunci cand ea va fi
confruntata cu o realitate, cu intersubiectivitatea pe care o
ofera grupul terapeutic si cu inversareade rol privind
persoanele importante ale vietii noastre;

-Jocul stapaneste timpul. Psihodrama permite sa lucram asupra

trecutului, prezentului si viitorului, ca si cum ne-am afla in

aceste secvente chiar acum, precum si sa le integram in viata
noastra.
- Grupul si relationalul. Oamenii sunt prinsi in relatii. Sociodrama
ofera tratamentul relatiilor dintre grupurile ce compun o
colectivitate; psihodrama, tratamentul relatiilor din grup sau
prin grup al individului aflat in dificultate relationala. Grupul are
deopotriva o functie de empatie si de confruntare cu realitatea,
in beneficiul protagonistului.

CONCEPTIA LUI MORENO DESPRE OM SI

TERAPIE:
Omul este privit ca si cocreator activ ce participa la viata
lumii datorita spontaneitatii sale. Moreno are o viziune egalitara a
relatiilor intre terapeut si pacient. In actiune, protagonistul e cel
care

isi

conduce

psihodrama.

Terapeutul

il

intovaraseste

si

ii

utilizeaza in mod creator mijloacele. Astfel psihodrama devine o

opera comuna.
Conceptia lui Moreno este una globala. Lucrurile sunt
vazute in contextul lor si sunt percepute ca un ansamblu. Moreno
nazuieste sa depaseasca si sa integreze opozitiile : verbal-corporal,
individgrup, imaginar-realitate, trecut-prezent-viitor.