Arta lui const n expurgarea

oricrei gteli, a oricrui confort

sau cursiviti stilisticeIar
inventivitatea luia constat n
ambiia recrerii limbajului nud,
depersonalizat, aproape
mineralEl este poetul
negaiilor de felurite nuane,
autorul n literatura noastr al
ntiului NU ideistic i structural,
opera sa comportndu-se ca un
repro inextingibil, adresat
lumii(Ion Caraion, Bacovia.
Sfritul continuu)

Activitate Literara
Temele specifice liricii bacoviene
Natura Bacoviana
Culorile
Poezii

George Bacovia ,al carui nume adevarat

a fost Gheorghe Vasiliu, s-a nascut in
anul 1881,ca fiu al lui Dimitire Vasiliu si
al Zoitei,in orasul Bacau,caruia prin
lirica sa ii va construi o imagine
depreciativa si derizorie.Este un copil
bolnavicios,care se remarca prin
talentul la desen si muzica,pasiuni ce ii
vor influenta puternic opera.In timpul
cursurilor liceale de la Bacau citeste
multa poezie,mai ales din simbolistii
francezi,ale caror idei vor fi preluate in
lirica proprie.Duce o existenta
retrasa,suferind de nevroza si
alcoolism.Viata sa - saraca in
evenimente - e marcata de initiative
publicistice,renuntari la
slujbe,internari,dar si colaborari la
reviste simboliste ca
Literatorul,Viata noua,publicand
volume de versuri si obtinand premii
literare(in 1925 pentru editia a doua din
Plumb si in 1934 pentru volumul
antologic Poezii).

Bacovia este in primul rand un

simbolist.Gasim in opera lui
George Bacovia influente din
Edgar Allan Poe si din
simbolismul francez : Rollinat,
Laforgue, Baudelaire, Verlaine
prin atmosfera de nevroza, gustul
pentru satanic, ideea mortii,
cromatica si predilectia pentru
muzica.
Bacovia este un inadaptat in
societate ca si Eminescu si la fel
ca acesta, manifesta o aversiune
puternica fata de orice oranduire,
isi deplange soarta care-l obliga
sa traiasca intr-o societate cladita
pe inechitate.
De aceea universul sau il vor
forma: copiii si fecioarele
tuberculoase, palidele
muncitoare, poetul insusi
ratacind fara sens prin parcuri
solitare, ascultand somnul,
plansul, golul, frigul, tristetea,
umezeala, raceala, nevroza.

Universul poziei sale este inclus in

volumele Plumb(1916),Scantei
galbene(1926),Comedii in
fond(1936),Stante
burgheze(1946),Poezii(1956).Urma
rind opera lui Bacovia vom constata
ca avem de-a face cu o opera
autentica si originala.
Din literatura romana Bacovia este
prevestit de Ion Paun Pincio si
Alexandru Macedonski prin motivul
ploilor,al noptilor,al corbilor,prin
folosirea instrumentelor muzicale si
preferinta pentru imagini muzicale.In
poezia lui domina cerul de plumb
apasator,orizontul inchis strabatut de
corbi,abatoare,ospicii,toamna
galbena.

Ca o prima tema care isi are

radacinile in sentimentele
provocate de orasul natal,se
remarca lumea orasului de
provincie,a targului sufocant,care
ilustreaza o lume
bolnava,degradata fizic si psihic.
Mahalaua este populata de o lume
ftizica ,aflata in descompunere
lenta,sub actiunea intemeperiilor:
ploaia,zapada,vantul,frigul,ceata si
arsita,in nopti halucinanate de
toamna sau iarna(Sonet).Orasul
este in ruina si in el coexista
cadavrele in descompunere cu
fastul burghez,iar poetul alungat
din propria sa locuinta, este
bantuit de obsesii,spaime si
nevroze.Orasul inspaimantator
este vazut ca un muzeu al figurilor
de ceara(Panorama).

Singuratatea este una din

temele predilecte ale lui
Bacovia,constituind si
principala sa
componenta spirituala.
Camera poetului nu este o
ambianata perfecta,asa
cum este la Macedonski
un spatiu de creatie,ci
este un loc
infricosator,generator de
spaime(Miezul noptii).
Dragostea sau actul reflez
al creatiei sunt singurele
elemente salvatoare intro singuratate ca o
tortura(Decembre).

 In tema iubirii acest sentiment

nu este benefic pentru spiritul
uman.Iubita este o fecioara
palida,despletita,care canta la
clavir muzica funebra,gemand
ca in delir(Nevroza).Iubita
este descrisa cu accente
pamfletare,nutrind
dispret(Contrast,Unei
fecioare).

Tema mortii este o obesesie

fascinanta,in care lipseste cu
desavarsire aspiratia,este o stare de
disperare,de dezagregare a
materiei,a fiintei,a
existentei.Senzatia de funebru este
permanenta in lirica bacoviana,fiind o
componeneta a eului poetic,chiar si a
sentimentului de iubire(Plumb).

Primavara bacoviana e lipsita de

tumultul, de veselia, de sperantele pe
care le aduce acest anotimp.
Reinvierea naturii, care este pentru
poet doar o noua primavara pe
vechile dureri, ii trezeste melancolia
si-i intensifica pana la infiorare
gandul unei existente inutile:
Melancolia m-a prins pe strad/Sunt
ameit/Oh, primvara iar a venit/Palid
i mut/Mii de femei au
trecut/Melancolia m-a prins pe
strad.(Nervi de primvar)

Vara, poetul este coplesit de arsita

dogoritoare si invadat de miasmele
pe care le exalta descompunerea
materiei organice sub soarele torid:
Sunt civa mori n ora,
iubito/Chiar pentru asta am venit s-i
spun/Pe catafalc, de cldur-n
ora/ncet, cadavrele se descompun.
(Cuptor)

Toamna bacovian e sumbra, mohorata, infiorata

de frigul din camere, de clipocitul murdar al
noroiului calcat in picioare pe trotuare, de
melancolia sumbra a tuberculosilor. Intregul
peisaj e cuprins de fiorul inghetat al toamnei, al
decorului macabru pe care anotimpul galben l
evoc poetului: E toamn, e fonet, e
somn/Copacii, pe strad, ofteaz/E tuse, e plnset,
e gol/i-i frig, i bureaz (Nervi de toamn).
Iarna bacoviana nu este surprinsa in maretia
ei, ci poetul ii surprinde tocmai momentul
critic, topirea, amestecul de ploaie si de fulgi,
de frig si de singuratate, caracteristic mai
ales inceputului anotimpului alb: i toamna
i iarna/Coboar-amndou/i plou i
ninge/i ninge i plou(Moin).Uneori
exista impresia unei inzapeziri totale, a unei
izolari complete a oamenilor intre ei. Intregul
targ pare a fi transformat intr-un cimitir,
usile nu se mai pot deschide, zapada a
invadat totul: E ziu i ce ntuneric/Mai
spune s-aduc i lampa/Te uit, zpada-i ct
gardul/i-a prins promoroac i clampa.
(Decembre)

NEGR
U
jdii
e
d

ezn
d
a
e
oar tumnal
l
u
c
il
N>
au
b
E
s
a
i
i
t
B
d
c
GAL
> pli ee ireme u
t
li
> tris are de do tului
e
o
> cul are a secr
o
> cul

len
o
i
v
T>
E
L
t
VIO
> fas
>
ate tonie
t
i
l
a
i
ic
no
artif
>mo

>
U
R
ST
A
B
AL

roz
v
e
en
d
e
star

> culo
a
> dete re contrar
rmin
>repr
ezint pasivitate t
o
nept
>culo
runsu tal
are a
eu
l i
>virgi
nitate lui primord rul
pr
ia
>semn
al mo imordial l
r i i

GR
I>
tris
tee
>
efe
c
e
me nu , ap
iul
re
exi sare
ste
ne
i

RO
U

> s
nge,
via

Plumb
de George Bacovia
Dormeau adnc sicriele de plumb,
i flori de plumb i funerar vestmnt
Stam singur n cavou... i era vnt...
i scriau coroanele de plumb.

Dormea ntors amorul meu de plumb,

Pe flori de plumb, i-am nceput s-l strigStam singur lng mort... i era frig...
i-i atrnau aripele de plumb.

Motive simboliste
>plumbul (sugernd cenuiul existenial, apsarea,
cderea n moarte)
> oraul de provincie (spaiu dezolant, cu ploi
putrede de toamn i copii bolnavi)
> ploaia depresiv, solitudinea, golul
>agonia, somnul
Plumb> ars poetica
> sintez a ntregii lirici bacoviene
Catrenele> reunesc motive i stri sufleteti specifice:
* moartea, prbuirea, frigul, somnul, pustiul
* singurtatea, apsarea
Plumb> deschidere spre modern ( n sensul relevrii unor
neliniti, frmntri i angoase care premerg existenialismului)
.
Sursa de inspiraie> o vizit fcut la cavoul Sturzetilor (din
cimitirul bcoan).

Continuitate:

Plumb>
element
chimic
metalic,
moale i
greu, de
culoare
cenuie

Stam singur lng mort...

i era frig...
i-i atrnau aripele de plumb

Cuvnt cheie folosit sicriele de plumb, flori de

plumb, coroane de plumb,
obsesiv:
amor de plumb
Neputin:
Pustietate:
Izolare:

i-i atrnau aripele de plumb...

Stam singur n cavou
Stam singur lng mort

Lacustr
De-attea nopi aud plound,
Aud materia plngnd...
Sunt singur, i m duce un gnd
Spre locuinele lacustre.
i parc dorm pe scnduri ude,
n spate m izbete-un val
Tresar prin somn, i mi se pare
C n-am tras podul de la mal.

Un gol istoric se ntinde,

Pe-acelai vremuri m gsesc...
i simt cum de atta ploaie
Piloii grei se prbuesc.
De-attea nopi aud plound,
Tot tresrind, tot ateptnd...
Sunt singur, i m duce-un gnd
Spre locuinele lacustre.

Lacustr concentreaz> motive specifice poetului:

ploaia, noaptea, singurtatea, somnul, comarul, golul,
prbuirea
> stri sufleteti ale eului liric:
nevroz,
plictis,
angoas,
spaim
Sentimentul predominant> teroarea de umed
lacustr= locuina construit pe ap, de ctre omul preistoric
Lacustr" antreneaz i sugestia a dou goluri:
* unul acvatic
* altul temporal > ambele generatoare de spaim
Motivul acestei stri> ploaia nocturn angoasant, interminabil
>

> sugereaz:

*putrezirea materiei
*descompunerea treptat

 plnsul cosmic>Aud materia plngnd"

ploaia -devenit grea ca i plumbul- trage n jos Universul
patru strofe (perfect simetrice) structurate pe dou planuri:
>planul exterior(cadrul material)
>planul interior (sufletul terorizat)
realitatea i visul
timpul actual i timpul istoric

>personificarea Aud materia plngnd

capt rolul de mar funebru.
> teroarea de umed se concretizeaz n
frecvena termenilor din cmpul semantic
al apei: lacustr", plound", plngnd",
ude", val", podul", mal", ploaie"

Ce cald e aicea la tine,

i toate din cas mi-s sfinte, Te uit cum ninge decembre...
Nu rde... citete nainte.
Te uit cum ninge decembre...
Spre geamuri, iubito, privete Mai spune s-aduc jratec
i focul s-aud cum trosnete.
i mn fotoliul spre sob,
La horn s ascult vijelia,
Sau zilele mele - totuna A vrea s le-nv simfonia.
Mai spune s-aduc i ceaiul,
i vino i tu mai aproape, Citete-mi ceva de la poluri,
i ning... zpada ne-ngroape.

E ziu i ce ntuneric...
Mai spune s-aduc i lampa Te uit, zpada-i ct gardul,
i-a prins promoroac i clampa.
Eu nu m mai duc azi acas...
Potop e-napoi i nainte,
Te uit cum ninge decembre...
Nu rde... citete nainte.

Se constata absenta motivelor prezente in majoritatea poeziilor bacoviene

(plumbul, solitudinea, ploaia, plictisul, agonia etc), atmosfera fiind mai calda, iar
ceasul intalnirii cu iubita fiind pus sub auspicii favorabile
Planul exterior reprezentat prin ninsoarea uriasa care acopera totul, intorcand
omenirea in era glaciara.

Planul interior este cald si ocrotitor, reperele acestuia fiind fotoliul, focul si lampa
- obiecte ale destinderii calme si ale lecturii (Citeste-mi ceva de la poluri", Nu
rade... citeste-nainte").
Din atmosfera cunoscuta bacoviana, ramane doar vijelia ascultata prin horn,
metafora a existentei eului liric:
Si mana fotoliul spre soba, La horn sa ascult vijelia, Sau zilele mele - tot una -As
vrea sa le-nvat simfonia "
Prezenta iubitei in acest spatiu se ghiceste din cuvintele poetului, prin cel de al
doilea vers-refren: Mai spune s-aduca jaratec", Mai spune s-aduca si ceaiul",
Mai spune s-aduca si lampa".

Amurg de toamn violet ...

Doi plopi, n fund, apar n siluete
-- Apostoli n odjdii violete -Orasul e tot violet.
Amurg de toamn violet ...
Pe drum e-o lume lenes, cochet;
Multimea toat pare violet,
Orasul tot e violet.
Amurg de toamn violet ...
Din turn, pe cmp, vd voievozi cu plete;
Strbunii trec n plcuri violete,
Orasul tot e violet.

Temele si motivele simboliste din aceasta poezie: orasul parasit, cu plopi

singuratici, simboluri de
solitudine, sporind sentimentul
de insingurare
Tema centrala a poeziei:
prezinta o imagine a orasului cuprins de somnoleta,
populat de o lume lenesa, monotoma.
sugereaza starea de depresie, de halucinatie,
simbolizand o imagine vizuala.
Cromatica este reprezentata de culoarea violet,
proiectata asupra peisajului semnificand decadenta,
amurgul violet ca un sfarsit de lume.
Poezia are doua versuri cu valoare de simbol: Orasul tot e
violet/Amurg de toamna violet, creind o imagine halucinana,
simbolizand un moment final, apocaliptic.

In prima strofa,
strofa tabloul prezentat este din doi plopi singuratici, asemanati cu
apostoli imbracati in odajdii violete, sugerand singuratatea halucinanta. Acest
toblou este pictat in totalitate, cu violet, o culoare inchisa, sumbra, a doliului.
Cea de-a doua catrena este o continuare a primeia, prezentand orasul populat deo lume lenesa, monotoma, creind un peisaj trist. Si acest peisaj are tenta de
halucinant datorita culori violet prezenta peste tot.

In ce-a de-a treia secvanta,

secvanta peisajul urban este inlocuit de o imagine a
trecutului, a strabunilor si a voievozilor. Prezenta turnului reprezinta o iesre din
lumea inchisa si stramta a orsului. Si aici este prezenta senzatia de halucinant,
sugerata de culoarea violet.

In Istoria literaturii romane de la origini pana in prezent,George Calinescu

nota :Poezia lui G.V-Bacovia a fost socotita,in chip curios,ca lipsita de orice
artificiu poetic,ca o poezie simpla,fara mestesug(Eugen Lovinescu,Alexandru
Maniu).Si tocmai artificiul te izbete i-i formeaz n definitiv valoarea. Nicolae
Manolescu avanseaza in Metamorfozele poeziei ideea ca : Primul lucru care
ne izbete la Bacovia este tocmai spiritul teatral,manierismul,stilul
suferinei.Pentru poetul Ion Barbu ,care a exprimat intr-un interviu din 1929 o
judecata extrem de dura asupra lui Bacovia ,expresia lirica si crearea de
atmosfera inseamna lipsa de intelectualitate: E adevarat ca o netagaduita
durere se marturiseste in versurile lui si admiram un simt rar al desenului.Dar ,o
poezie depresiva,poezia care nu contine nici un principiu eliberator,e o poezie
lirica si ca atare nu ma intereseaza.

Proiect realizat de:

Stroia Andreea Daniela
Clasa a XI-a B