AGRICULTURA ECOLOGICA O

STRATEGIE PENTRU O
DEZVOLTARE DURABILA

Gheorghe Valentin ROMAN

Elena NISTOR
Maria TOADER
Andrei RADU-POPOVICI
Mirela POPESCU
Alina TRUTA

Introducere
O caracteristica a lumii contemporane este necesitatea urgenta de a
gasi noi solutii la problemele aparute multe domenii de activitate, in
mod deosebit la problemele puse de producerea de alimente si
protectia mediului.
Unul dintre motive este, pe de o parte, degradarea accentuata a
mediului cauzata de metodele neadecvate de exploatare a
resurselor naturale si managementul productiei agricole, sau de
necoordonarea activitatilor societatii umane, iar pe de alta parte de
epuizarea resurselor de materii prime si energie care au stat la baza
tehnologiilor aplicate in ultimul secol.
In numeroase cazuri, cresterea puternica a productiei in agricultura
moderna a fost insotita de degradarea mediului, reducerea
dramatica a diversitatii biologice, probleme sociale (eliminarea
fermelor familiale, concentrarea exagerata a terenurilor in exploatatii
mari) si utilizarea exesiva a resurselor naturale.

Agricultura intensiva
constrangeri si limite
Cresterea
demografica
exploziva
inregistrata indeosebi in ultimul secol
(Fig.1), urmata de reducerea suprafetei
arabile ce revine pe locuitor (Fig.2), au
impus intensivizarea tehnologiilor agricole
pentru acoperirea necesarului de produse
agro-alimentare.

Fig.1. Creterea populaiei globului ncepnd cu anul 1000 a. D i

pn n prezent (dup Langer et al., 2003)

Fig.2. Evolutia suprafeei arabile pe locuitor, la nivel global (dupa Langer

et al., 1991)

 In mod firesc, dezvoltarea generala a civilizatiei

umane a fost insotita de perfectionarea
tehnologiilor agricole, ceea ce a determinat
cresteri marcante ale recoltelor obtinute la unitatea
de teren agricol.
Aceasta este bine ilustrata prin evolutia recoltelor
la graul cultivat in Marea Britanie (Fig.3 de la
mai putin de 1 t/ha la anul 1250,pana la circa 8
t/ha in prezent), la orezul cultivat in Japonia (Fig.4
de la circa 1,1 t/ha in jurul anului 800, pana la
aproape 7 t/ha in prezent) sau la porumbul cultivat
in SUA (Fig.5 de la circa 2,2. t/ha la inceputul
secolului XX pana la aproximativ 12 t/ha in
prezent).

Fig.3. Evolutia produciilor medii la gru n Marea Britanie

(after Langer et al., 1991)

Fig.4. Evolutia productiilor medii la orez in Japan (dupa Thomas et

al., 2003)

Fig.5. Evolutia productiilor medii la porumb in USA (dupa Langer et

al., 1991)

 Pe de alta parte, in numeroase cazuri, cresterea puternica

a productiei in agricultura moderna a fost insotita de
degradarea mediului, reducerea dramatica a diversitatii
biologice, probleme sociale (cresterea considerabila a
costurilor de productie; aproape eliminarea fermelor
familiale; concentrarea exagerata a terenurilor in
exploatatii mari) si utilizarea excesiva a resurselor
naturale.
Consecintele negative ale dezvoltarii civilizatiei moderne
inregistrate la nivel global sunt bine cunsocute. Ne referim,
de pilda, la cantitatile mari de emisii poluante, rezultate din
diferite activitati umane, inclusiv din activitatile agricole;
indeosebi utilizarea carburantilor fosili pentru lucrarile
agricole din actualele tehnologii de productie intensive si
pentru transporturi (Fig.6), au condus la accentuarea
efectului de sera, schimbari climatice globale, cresteri
importante ale temperaturii mediului ambiant (Fig.7), cu
consecinte greu de prevazut pe termen lung dar deja
exprimate prin manifestarea unor fenomene meteorologice
extreme.

Fig.6. Emisiile anuale de dioxid de carbon in atmosfera, provenit de la paduri,

sol si carburanti fosili (dupa Altieri et al., 1987)

CRESTEREA RAPIDA A TEMPERATURII GLOBALE

C
Cei mai caldurosi ani de dupa 1880

ABATERI FATA DE MEDIE ALE TEMPERATURII IN PERIOADA 1961-1990

1880

1900

1920

1940

1960

1980

2000

Fig.7. Cresterea brusca a temperaturii globale-abaterile de la temperatura

medie a anilor 1961-1990 (dupa M. Berca, 2004)

 Pe de alta parte, daca o perioada indelungata

s-a considerat ca mijloacele chimice pot
rezolva problema controlului daunatorilor,
bolilor si buruienilor, cu timpul s-a constatat ca
problema nu e nici pe departe rezolvata.
Astfel,
majoritatea
speciilor
daunatoare
continua sa reprezinte un pericol; frecvent a
rezultat o selectie a organismelor mai
rezistente si acestea s-au adaptat la noile
conditii; adesea, au aparut forme de rezistenta
la pesticide (Fig.8).

Fig.8. Cresterea numarului de specii de organisme daunatoare,

rezistente la pesticide (dupa Neely et al., 2003)

 Pe de alta parte, tehnologiile agricole moderne

presupun aplicarea unor doze mari de
ingrasaminte de sinteza, in tarile dezvoltate
economic chiar peste 400-500 kg substanta
activa/ha. Efectele poluante ale aplicarii
dozelor
mari
de
ingrasaminte
sunt
ingrijoratoare; de exemplu, este bine
cunoscuta poluarea cu nitrati a solului, apelor
freatice si de suprafata, inclusiv a surselor de
apa potabila, a produselor agricole, insotite si
de alte efecte cum ar fi: reducerea rezervelor
de substanta organica sau tendintele de
acidifiere a solurilor (Fig.9).

Fig.9. productiile medii de cereale in functie de cantitatile de ingrasaminte

aplicate (dupa Langer et al., 2003)

 O alta consecinta extrem de pagubitoare a

dezvoltarii civilizatiei umane si a practicarii
agriculturii intensive o reprezinta reducerea
dramatica a diversitatii biologice la toate
nivelurile: peisaj, ecosisteme, asociatii biologice,
specii, variabilitate genetica in cadrul speciilor.
Dupa ultimele estimari, se apreciaza ca anual pe
Terra dispar 27,000 de specii (aproximativ 20-60
specii dispar zilnic); in spatiul Uniunii Europene,
38% din speciile de pasari si 45% din speciile de
fluturi sunt amenintate cu disparitia .

Agricultura ecologica o
schimbare de conceptie
A aparut necesitatea unor schimbari de
conceptie spre dezvoltare durabila, conservarea
resurselor, eficienta energetica, dezvoltarea unui
sistem de agricultura viabil economic si
acceptabil din punct de vedere social.
Au fost dezvoltate concepte noi privind sistemele
de agricultura. Se discuta despre: agricultura
organica,
biologica,
ecologica,
durabila,
biodinamica, naturala.

Agricultura Ecologica
este:
Un sistem de productie care evita sau elimina complet utilizarea
ingrasamintelor si a pesticidelor de sinteza, a regulatorilor de
crestere si a aditivilor furajeri, a organismelor modificate genetic.
Sistemul de Agricultura Ecologica se bazeaza pe:
rotatia culturilor,
utilizarea resturilor vegetale,
a gunoiului de grajd de la animale,
a ingrasamintelor verzi,
controlul biologic al organismelor daunatoare,
cu scopul de a mentine fertilitatea solului, a asigura necesarul de
substante nutritive pentru culturile agricole si controlul buruienilor,
insectelor si bolilor.

 In prezent, a crescut interesul agricultorilor, al

publicului larg, al factorilor de decizie, fata de
Agricultura Ecologica. S-a schimbat perceptia
publica fata de agricultura industriala. Exista o
perceptie puternica pentru o parte insemnata a
populatiei ca hrana ecologica este mai buna,
mai sigura, mai sanatoasa.
De asemenea, este tot mai evident ca, unele
practici din agricultura conventionala au creat
probleme si multe persoane cumpara alimente
ecologice, deoarece considera ca este mai
bine pentru mediu.

 Mentinerea si sporirea fertilitatii terenurilor agricole

este un obiectiv de seama al agriculturii ecologice. In
acest scop, se pune accentul pe rotatia culturilor, pe
diversificarea sortimentului de culturi agricole,
cresterea ponderii speciilor de leguminoase pentru
boabe (mazare, fasole, soia, etc.) si furajere (lucerna,
trifoi,
borceag),
introducerea culturilor pentru
ingrasaminte verzi (culturi agricole de exemplu
lupinul la care intreaga masa vegetala este incorporata
in sol), utilizarea resturilor vegetale ale culturilor
agricole ca sursa de materie organica pentru sol,
utilizarea resturilor de la crescatoriile de animale ca
fertilizanti organici. Un rol aparte il ocupa asigurarea
necesarului de azot al culturilor agricole prin folosirea
preparatelor bacteriene care realizeaza fixarea
simbiotica a azotului atmosferic in forme accesibile
plantelor cultivate ( bacterii din genurile Rhizobium,
Azobacter, Azospirillum).

 Metode de control biologic al daunatorilor si

bolilor
Atragerea faunei utile animale si insecte, prin crearea unor conditii
favorabile de hrana si adapost (metoda traditionala).
Controlul biologic prin pradatori si paraziti exista pe piata peste 125
inamici naturali; peste 100 companii producatoare.
Insecte, nematozi, ciuperci, bacterii, virusuri - colectati din mediul
natural, inmultiti in laborator, eliberati in culturile agricole.
Exemple: Trichogramma, Phytoseiulus perseiulus, Encarsia formosa.
Controlul microbial al daunatorilor prin bacterii, ciuperci, virusuri,
protozoare (SUA, Canada, UE) Numite biopesticide. Companiile
chimice sunt principalii producatori.
Exemple:
Bacillus thuringiensis insecticid bacterial.
Agrobacterium radobacter antagonist bacterial.
Trichoderma viride fungicid fungal.
Neodiprion sertifer insecticid viral
Utilizarea feromonilor feromonii sexuali, utilizati indeosebi impotriva
lepidopterelor.

Principalele insecte auxiliare, paraziti si

pradatori din cultura cerealelor

Oua de Coccinella

Larva de Coccinella
Coccinella adulta

Larva de Syrphe

Chrysope adulta
Syrphe adulta

 Metode
de
buruienilor

control

biologic

al

Metode clasice: eliberarea patogenului in cultura

agricola, fara manipulari suplimentare
Utilizarea micoerbicidelor specii de ciuperci
care paraziteaza diferite specii de buruieni:
Exemple:
Collego din Colletotrichum gheosporiodes
orez, soia
- Lubao din C. eo. pentru Abutilon
theophrasti din porumb si soia
- din Sclerotinia sclerotiorum pentru combaterea
Taraxacum officinale, Cirsium arvense, Carduus
nutans

Cresterea animalelor in
Agricultura Ecologica
Sistemele de productie animala trebuie sa fie
conforme celor mai inalte standarde de
bunastare.
Animalele trebuie sa fie hranite corespunzator
fiziologiei lor, folosind pe cat posibil furaje
produse in ferma.
Tratamentele veterinare trebuie sa evite
utilizarea profilactica a medicamentelor.
Sanatatea animalelor poate fi mentinuta si
imbunatatita
prin
masuri
preventive,
bunastare, sisteme de adapostire si furajare.

Dimensiuni etice ale

Agriculturii Ecologice
- grija pentru generatiile viitoare (componenta etica facand legatura cu

viitorul)

- protejarea resurselor naturale (principii si practici rationale ale productiei

agricole, presiune mai redusa asupra mediului, favorizarea diversitatii
biologice)
- diversificarea si implementarea masurilor biologice in tehnologiile agricole
(impact mai redus al activitatilor agricole asupra sistemelor ecologice)
- asigurarea eficientei economice (prin organizarea exploatatiilor agricole si
managementul resurselor de terenuri agricole)
- responsabilitati ale agriculturii fata de societate (corelarea necesarului de
hrana cu tehnici corecte de producere si procesare, managementul eficient
al calitatii alimentelor)

Se poate afirma ca dimensiunile etice ale agriculturii

ecologice sunt remarcabile si trebuie sa respecte
urmatoarele:
Grija pentru generatiile viitoare (componenta etica facand
legatura cu viitorul) prin protejarea resurselor naturale
(principii si practici rationale ale productiei agricole,
presiune mai redusa asupra mediului, favorizarea
diversitatii biologice);
Diversificarea si implementarea masurilor biologice in
tehnologiile agricole (impact mai redus al activitatilor
agricole asupra sistemelor ecologice);
Asigurarea eficientei economice (prin organizarea
exploatatiilor agricole si managementul resurselor de
terenuri agricole);
Responsabilitati ale agriculturii fata de societate (corelarea
necesarului de hrana cu tehnici corecte de producere si
procesare; managementul eficient al calitatii alimentelor).

Conclu zii
Ca urmare, o concluzie logica pentru etapa actuala ar fi
necesitatea si posibilitatea coexistentei celor doua
sisteme de agricultura: pe de o parte sistemul de
agricultura conventionala prin care sunt asigurate
necesarul de substante nutritive pentru culturile agricole
si se obtin produse agro-alimentare suficiente pentru
acoperirea necesarului de hrana al colectivitatilor umane;
pe de alta parte, sistemul de agricultura ecologica, aflat
in curs de extindere, care promoveaza tehnologii de
productie agricola cu impact redus asupra mediului,
pune accentul pe verigile biologice de tehnologie, poate
asigura produse agro-alimentare si costuri de productie
mai scazute si de calitate biologica superioara.

Bibliografie

1. Altieri MA, et all. The scientific basis of alternative agriculture. Westview Press,
Inc. Boulder, SUA. (1987).
2. Berca M. Resources engineering and management for rural development. AMCUSAMV.Bucuresti, Romania. (2004).
3. Jensen DF, Jansson H-B, Tronsmo A. Monitoring antagonistic fungi deliberately
released into the environment. In: Development of Plant Pathology, vol.8. Kluwer
Academic Publisher. Dordrecht, Olanda. (1996).
4. Laied M, Lacey LA, Davidson EW. Safety of microbial insectiocides. CRC Press,
Inc. Boca Raton, SUA. (1990).
5. Langer RHM, Hill GD. Agricultural Plants. Second edition. Cambridge University
Press. Cambridge, Marea Britanie. (1991).
6. Lenteren van JC. Commercial Availability of Biological Control Agents. In: Quality
control and production of biological control agents: theory and testing procedures.
Lenteren van JC. CABI Publishing. Wallingford, Oxon, Marea Britanie. (2003).
7. Litterick AM, Watson CA. Organic Farming. In: Encyclopedia of Applied Plant
Sciences. Thomas B, Murphy DJ, Murray BG. Elsevier Academic Press. London,
Marea Britanie. (2003).
8. Neely JA Mc, Scherr SJ. Ecoagriculture Strategies to feed the World and Save
Biodiversity. Island Press. Washington D.C.,SUA.(2003).
9. Negrila M. Cercetari privind dezvoltarea unui sistem de agricultura durabil in
conditiile din Dobrogea. Teza de doctorat. USAMV-Bucuresti. Romania (2005).