Hemodinamica - circulaia sngelui si legile fizice care o guverneaza

- se realizeaza datorita interrelatiilor dintre

- continut (sangele) si
- continator (aparatul cardiovascular)
- permite (la nivelul retelei de capilare)
schimburi adecvate intre sange si lichidul interstitial

asigura metabolismul tisular

in orice circumstante fiziologice
asigura confortul biologic tuturor celulelor

Principalele funcii ale circulatiei sunt:

1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.

s transporte substane nutritive spre esuturi

s preia de la acestea produii de catabolism i s-i indeprteze
s transporte hormonii dintr-o parte a corpului n alta
s transporte componentele sistemului imun
s transporte caldura avand rol in termoreglare
s menina echilibrul hidro-electrolitic
s menin homeostazia mediului intern
aport de O2

Sistem
digestiv
elemente
absorbite

Sistem
respirator
O2

Sistem
circulator
eliminari
transport de
materii fecale la/la celule
(reziduri)

eliminare de CO2

CO2

Sistem
excretor
urina
eliminari cutanate

Sistemul circulator
Componentele
sistemului
cardiovascular

organ central
vase sanguine

pomp aspiro-respingtoare
sistem de conducte: artere, capilare, vene

Asigura distribuia
sngelui pn la nivel
tisular
asigur schimburile
dintre snge i
esuturi
servesc ca rezervoare
i colecteaz sngele
pentru a-l readuce la
inim

INIMA
Organ musculo - cavitar, tetracameral
2 atrii: AD si AS
2 ventriculi: VD si VS

Sistem valvular
Valvele atrio-ventriculare localizate ntre atrii i ventriculi
- valva mitral (M)- ntre AS i VS
- valva tricuspid (T)- ntre AD i VD
- au foite subtiri si se deschid la presiuni mici, asa cum sint diferentele de presiune dintre atrii si ventriculi in diastola.
- Valvele sigmoidiene - localizatentre ventriculi i marile artere
- valva aortic (A) ntre VS i aort
- valva pulmonar (P) ntre VD i artera pulmonar
!!! Fiecare valv are 3 cuspe, exceptnd VM, care are numai 2 cuspe

Septul - separ partea dreapta a inimii de cea stang

Valvele previn regurgitarea sngelui.

Asigur curgerea unidirecional, esenial pentru funcionarea inimii ca pomp
curgerea sngelui numai din vene atriiventriculiaort sau artera pulmonar
dar nu i n sens invers.
Marginile valvelor cordaje tendinoase virful muschilor papilari. In timpul sistolei
ventriculare cordajele tendinoase impiedica rasfringerea valvelor cardiace inspre atrii;
Rupturi ale cordajelor tendinoase sau necroze ale mm.papilari pot determina
disfunctionalitati valvulare importante, unele incompatibile cu viata.
Inchiderea valvelor AV in momentul inceperii sistolei ventriculare,cind presiunea din ventricul o depaseste
pe cea din atriu.
Deschiderea valvelorAV se face inaintea umplerii ventriculare, cind cuspele valvulare deschise iau forma
unei pilnii, ce opune rezistenta minima la curgerea singelui.

Deschiderea valvelor sigmoide se realizeaza inaintea ejectiei ventriculare.

Inchiderea valvelor se face la sfirsitul contractiei ventriculare.
Ejectia rapida a singelui la presiuni mari si miscarile bruste ale valvelor sigmoide
fac ca ele sa fie supuse la presiuni mult mai mari comparativ cu valvele atrio-ventriculare.

Inima sistem de 2 pompe conectate in serie reprezentate de inima dreapta si stanga.

Inima dreapta impinge sangele in circulaia pulmonar (mica circulaie)

pentru realizarea schimburilor de gaze si functioneaza in regim de presiune joasa
Inima stanga impinge sangele in circulaia sistemic (marea circulaie sau periferic)
si asigura nutritia tuturor organelor si functioneaza in regim de presiune inalta
Aparatul valvular imprima un sens unic de circulatie a sangelui
dispoziie n serie a inimii stngi i inimii drepte:
- ntoarcere venoas
- debit pulmonar
egalitate volumetric;
- debit sistemic

Peretele inimii are 3 straturi :

1. Endocardul -peretele intern;
- esut endotelial (acelai care tapeteaz ntreg sistemul circulator);
2. Miocardul - cu grosimea cea mai mare, reprezentat de muchiul striat cardiac;
- mai gros n ventriculi dect n atrii ventriculii dezvolta presiune;
-grosimea peretelui VS > 3-4 ori dect a VD;
3. Pericardul membrana extern care nvelete inima;
-are 2 foie (fibroasa si seroasa)
- intre foite se afla un strat fin de lichid cu rol lubrifiant.

Miocardul conine 2 tipuri de celule musculare :

1. De tip adult - celule miocardice de lucru (MIOCARD CONTRACTIL), care au rol n
funcia de pomp a inimii
1. De tip embrionar - cu functia de automatism, adica genereaza impulsuri ritmice
spontane pe care le propag rapid pe ci preformate
(TESUT EXCITO-CONDUCTOR)
MIOCARDUL ADULT are striaii asemntoare cu muchii scheletici, dar se comport ca un
SINCITIU FUNCTIONAL datorit prezenei unor contacte ntre celulele miocardice
(DISCURI INTERCALARE), care permit propagarea depolarizarii n toate celulele miocardului
aproape simultan.
Funcional acesta seamn cu muchiul neted prin activitatea sa ritmic i involuntar.

SISTEMUL EXCITO-CONDUCTOR:
Genereaz potenial de aciune n mod autonom i ritmic
Este format din:
1. nodulul sinoatrial (NSA) Keith-Flack, prezent n peretele atriului drept (AD), n apropierea
orificiului venei cave superioare(VCS).
2. nodulul atrioventricular (NAV) Aschoff-Tawara, localizat n atriul drept, deasupra
orificiului atrioventricular drept.
3. fasciculul atrioventricular Hiss, reprezint singura cale de legtur ntreatrii i
ventricule. Pleac din nodulul AV , strbate septul interventricular i se mparte n dou
ramuri :dreapta i stnga care coboar n ventriculele respective.
4. reeaua Purkinje reprezint ramificarea ramurilor fascicolului Hiss, realizeaz legtura cu
miocardul adult i transmite impulsurile de contracie de la varf la baza i de la
endocard spre epicard. Reeaua Purkinje nu are functie de pace-maker.

PROPRIETILE MUCHIULUI CARDIAC

Miocardul are proprietati functionale si structurale COMUNE cu muschii scheletici,
dar si o serie de proprietati CARACTERISTICE.
1. Automatismul
Definitie: Proprietatea muschiului cardiac de a se autoexcita (autoactiva).
Celulele sistemului excito-conductor din structura inimii genereaza stimuli
pentru miocardul contractil fara influente nervoase din exterior.
Inima scoasa din organism, deci lipsita de influente extrinseci (nervoase si umorale)
continua sa se contracte daca i se asigura anumite conditii (perfuzie cu ser fiziologic).
Automatismul poate fi influenat de diferii factori : temperatura, pH, concentraia de
Na, K, Ca, Mg, acetilcolina vagala, adrenalina
1. In conditii fiziologice activarea inimii se face prin impulsuri generate de NSA (70 - 80/min)

2. Lezarea NSA rolul de centru de comanda este preluat de nodulul atrio-ventricular (NAV) (40/min)
3. Intreruperea legaturii dintre NAV si fasciculul Hiss centrul de comanda este preluat de
fasciculul Hiss (20 - 25/min)
Proprietatea de automatism este - latenta la miocardul adult
- manifesta la sistemul excito-conductor
(sistemul nodal sau miocardul embrionar)

Demonstrarea experimentala a posibilitatilor de generare a potentialelor de actiune

de catre diferitele portiuni ale sistemului excito-conductor
ligaturile lui Stannius (batracieni)

Ligatura I:

Sinusul venos se contracta

Atriile si ventriculul nu se contracta

Ligatura II:

Sinusul venos se contracta

Atriile nu se contracta
Ventriculul se contracta cu
frecventa mai mica decat sinusul venos

Ligatura III:

Sinusul venos si atriile se contracta

cu frecventa sinusului venos
Ventriculul se contracta cu frecventa mai mica

La batracieni inima este tricamerala (2 atrii, 1 ventricul)

Sistemul excito-conductor este organizat in ganglioni pozitionati astfel:
- in sinusul venos ganglionul Remak
- in atrii ganglionul Ludwig
- in ventricul ganglionul Bidder
Ligaturile Stannius evidentiaza faptul ca:
- ganglionul Remak este excitator, dominant
- ganglionul Ludwig este inhibitor (mai puternic ca Bidder si mai slab ca Remak)
- ganglionul Bidder este excitator (mai slab decat Remak si Bidder)

2. Excitabilitatea (batmotropismul)

Definitie: Proprietatea miocardului de a raspunde de a rspunde specific printr-o contractie

la un stimul adecvat (de intensitate mai mare sau egal cu pragul).
Stimulii cu intensitate inferioar pragului nu determin aparitia unei contracii.
Inima prezint particularitatea de a fi excitabil numai n faza de relaxare (diastola)
i inexcitabil n faza de contracie (sistola).
n sistol, inima este n perioada refractar absolut
(indiferent de intensitatea stimulului, nu apare o contracie).
Stimulii cu frecven crescut NU determin apariia tetanosului muscular, fapt foarte important n
desfaurarea activitii normale a inimii

3. Ritmicitatea (cronotropismul)
Definitie: proprietatea muschiului cardiac de a se activa periodic
ca urmare a impulsurilor sosite de la sistemul excito- conductor.
Consecinta: confera inimii posibilitatea de a se comporta ca o pompa

- contractia genereaza presiune ridicata si evacuarea cavitatilor

- relaxarea permite umplerea cavitara

Ritmuri cardiace
- sinusal
(generator de ritm pacemaker este nodulul sino-atrial)
- nodal (superior, mijlociu, inferior)
generator de ritm este nodulul atrio-ventricular
in portiunea superioara, mijlocie sau inferioara
- idioventricular generator de ritm este fasciculul Hiss

4. Conductibilitatea miocardului (dromotropismul)

Definitie: proprietatea miocardului de a conduce activarea de la nodulul de comanda

in intreaga inima
Pacemaker (NSA Keith-Flack)
Viteza de conducere atriala
0,3 -1 m / sec

Nodul Atrio-ventricular (NAV) marea sinapsa a inimii

intarzierea conducerii cu 0,1 sec
datorita particularitatilor de structura:
- fibrele de jonctiune au viteza de conducere de 0,01 m/sec
- numarul de jonctiuni gap este mai mic decat in miocard
- fibrele NAV au viteza de 0.1 m /sec

Fascicul Hiss
Retea Purkinje 1,5-4 m/s
Miocard ventricular 0,3 0,5 m/s

5. Contractilitatea (Inotropismul)
Definitie: Proprietatea miocardului de a se contracta atunci cand este stimulat adecvat
Contracia miocardului se numete sistola, iar relaxarea, diastol
Sisteme participante
- contractil filamente de actina si miozina
- energogen - lipide (acizi grasi neesterificati),
- glucide (glucoza)
- acid lactic
6. Tonicitatea (tonotropismul)
Definitie:

proprietatea muschiului cardiac de a pastra o anumita tensiune in pereti chiar si in timpul diastolei
METABOLISMUL MIOCARDIC
- caracteristici: functionare in conditii de aerobioza
- energia necesara miocardului este asigurata
- in repaus prin oxidarea AGL 70%,
glucoza(18%), lactat(15%),
piruvat i foarte puin de corpi cetonici(5%)
i numai exceptional de aminoacizi.
- in efort, acidul lactic furnizeaza 65% din energie
Energia se face prin desfacerea legturilor fosfat- macroergice din ATP, toate procesele metabolice
avnd loc n prezena oxigenului (inima nu face datorie de oxigen)

REVOLUTIA CARDIACA
Definitie: totalitatea fenomenelor care se deruleaza intre doua contractii atriale
succesive
Ciclul sau revoluia cardiac este format din succesiunea unei contracii(sistola)
i a unei relaxari(diastola) miocardice.
La o frecven de 70 bti/minut, un ciclu cardiac dureaz 0,8 secunde.
Sistola atrial dureaz 0,10 s iar diastola atrial 0,70 s.

revolutia cardiaca clinica:

- sistola ventriculara zg I
- diastola ventriculara zg II
revolutia cardiaca fiziologica:
- sistola atriala
NSA genereaza un potential de actiune (PA) care se deplaseaza de la celula la celula
depolarizand toate celulele miocardului atrial (incepand cu miocardul AS).
PA se deplaseaza de la dreapta la stanga si de sus in jos ajungand la nivelul NAV unde
conducerea PA se face cu viteze foarte mici.

I. CONTRACTIE (SISTOLA) ATRIALA:

- 20% din umplerea ventriculara
Depolarizarea miocardului atrial este urmata de contractia atriilor ceea ce determina
cresterea presiunii intraatriale a sangelui. Ca urmare aproximativ 20% din intoarcerea venoasa
trece in ventriculi.
Intoarcerea venoasa = volumul de sange care ajunge in AD in timp de 1 minut
de la VCS, VCI si sinusul coronar.

II. CONTRACTIE VENTRICULARA IZOMETRICA:

PA trece din NAV in fasciculul Hiss ramurile sale retea Purkinje depolarizeaza miocardul
ventricular subendocardic apoi miocardul ventricular subepicardic. Primul se depolarizeaza septul
interventricular, apoi varful inimii, apoi baza cordului.
Depolarizarea miocardului ventricular este urmata de contractia miocardului ventricular ceea ce
determina cresterea presiunii intraventriculare care devine mai mare decat cea din atrii si inchide
valvele atrioventriculare (zgomotul I). Ventriculul devine o cavitate inchisa si continua sa se
contracte bombarea planseului AV catre atrii.
Incepe cu nchiderea valvelor
atrioventriculare i se termin la deschiderea
valvelor sigmoide (0,05 sec).

III.CONTRACTIE VENTRICULARA IZOTONICA EJECTIE

RAPIDA
Incepe odat cu deschiderea valvelor sigmoide i se termin la
atingerea presiunii maxime sistolice (120-140mmHg).

-Presiunea intraventriculara presiunea in arterele mari

-Deschidere valvelor sigmoide (semilunare) de la baza arterelor mari
-Ejectie (evacuare) rapida a sangelui din ventriculi in arterele mari
-Coborrea planseului atrio-ventricular

IV. CONTRACTIE VENTRICULARA IZOTONICA - EJECTIE LENTA:

- sangele continua sa treaca din ventricul in arterele mari in virtutea inertiei pana cand presiunea
intraventriculara = presiunea din arterele mari

Volumul de snge expulzat n sistola ventricular este de 70-75ml (n condiii de repaus) pentru fiecare ventricul =
VOLUM SISTOLIC
La finalul sistolei ventriculare n ventricul rmne un volum de snge neexpulzat (VOLUM TELESISTOLIC) de
aproximativ 50ml.
V. RELAXARE VENTRICULARA IZOMETRICA
- Presiunea intraventriculara < presiunea din artere
- Inchiderea valvelor sigmoide zgomotul II
- Ventriculii devin cavitati inchise Presiunea intraventriculara RAPID
volumul ventriculului > volum sange continut (volum telesistolic)
VID POSTSISTOLIC

VI. RELAXARE VENTRICULARA IZOTONICA UMPLERE RAPIDA

- Presiunea intraventriculara continua sa scada pana cand devine mai mica decat cea din atrii
deschiderea valvelor AV sangele este aspirat din atrii in ventriculi datorita gradientului
presional A-V
- are loc umplerea rapida ventriculara ceea ce determina Pintraventriculare

VII. RELAXARE VENTRICULARA IZOTONICA

- UMPLERE LENTA (DIASTAZIS):
-

Presiunea intraventriculara creste pana cand devine egala cu presiunea intraatriala

Din acest moment incepe umplerea lenta, adica sangele continua sa treaca din atrii in
ventricule prin inertie
Daca frecventa cardiaca creste se scurteaza diastazis-ul se reduce umplerea ventriculara
Asigura 10 % din umplerea ventriculara
Trecerea sangelui din A V in timpul fazelor VI + VII asigura 70% din umplerea ventriculara

Variatii ale volumului inimii in timpul revolutiei cardiace

- diastola umplere ventriculara cresterea volumului ventricular

(volumul de sange care se gaseste in ventricul la sfarsitul diastolei

se numeste VOLUM TELEDIASTOLIC)

- sistola evacuarea sangelui in artere scaderea volumului ventricular

(volumul de sange care se gaseste in ventricul la sfarsitul sistolei

se numeste VOLUM TELESISTOLIC)
- VOLUM SISTOLIC = cantitatea de sange evacuata de catre ventriculi la fiecare sistola
(diferena ntre volumul telediastolic i volumul telesistolic)
- frecventa cardiaca = 60 - 80 / min

Debitul cardiac (DC) = volum sistolic X

( 70- 90 ml )

frecventa cardiaca = 5.5 l / min

(60 - 80 / min)

= volumul de snge trimis n circulaie de ventriculi n fiecare minut.

Variatii ale debitului cardiac:
- creste in: efort muscular ( 20 40 l ), sarcina, febra, simpaticotonie, hipertiroidism etc
- scade in: somn, tahicardie peroxistic, hemoragie, hipotiroidie, insuficienta cardiaca etc

volum sistolic

Fractia de ejectie
volum telediastolic

Pt VS, valorile normale obtinute prin diverse metode variaza intre 0,55-0,80
pt VD , valoarea normala este de aprox. 0,45.
Vs si VTS se pot determina
angiografic, ecocardiografic, prin tehnici radioizotopice, prin tomografie computerizata sau RMN.

Manifestari ale activitii inimii

1. mecanice
2. electrice
3. acustice
1. Manifestri mecanice
a. variatii ale presiunilor intracavitare
b. variatii de volum

APEXOCARDIOGRAMA (CARDIOGRAMA VS)

-este inregistrarea grafica a vibratiilor produse de miscarile virfului inimii in timpul
ciclului cardiac, corespunzator activitatii mecanice a VS
- ACG este echivalentul unei fonocardiograme inregistrate in banda frecventelor foarte
joase.
Tehnica de inregistrare
- consta in asezarea unui microfon piezoelectric la nivelul sp V ic lmc

Traseul ACG
unda A corespunde sistolei atriale, coincide cu Z4 si
incepe la 0,08-0,12 sec de la debutul undei P;
Amplitudinea ei creste in stenoza mitrala si cind creste
presiunea telediastolica a VS: stenoza
aortica,insuficienta VS; ea dispare in FA.

Incizura C = debutului contractiei izovolumetrice a VS

intervalul CE = reprezinta CIV a VS
unda E = virf sistolic, coincide cu deschiderea valvei
aortice;
unda H (humers) coincide cu inchiderea valvei aortice;
perioada E-H = ejectia VS;
unda O = virful diastolic, coincide cu deschiderea
mitralei
intervalul H-O = perioada de relaxare izovolumetrica;
intervalul O- F = umplerea rapida ventriculara,
punctul F = sfirsitul acesteia; coincide cu Z3.
perioada O-C este perioada de umplere ventriculara
totala (rapida, lenta diastazis- si sistola atriala).
Unda F este ampla in supraincarcarea diastolica a VS
(insuficienta mitrala, insuficienta aortica) si redusa ca
amplitudine in stenoza mitrala.

2. Manifestri acustice (zgomotele cardiace) sunt consecinta activitatii mecanic

Descrierea revolutiei cardiace poate debuta:

- cu zgomotul I inceputul sistolei ventriculare (revolutia cardiaca clinica) s
- cu sistola atriala (revolutie cardiaca fiziologica)
- zgomotul sistolic (zgomotul I)
- prelungit
- tonalitate joasa
- produs de
- inchiderea valvelor atrio-ventriculare
- contractia muschiului ventricular
- zgomotul diastolic (II)
- scurt
- ascutit
- produs de inchiderea valvulelor semilunare
(de la baza aortei si pulmonarei)

Fonocardiograma
- inscrierea grafica a zgomotelor cardiace

3. Manifestri electrice
La baza activitatii electrice a inimii stau fenomene care se produc la nivelul celulelor
cardiace (in timpul depolarizarii si repolarizarii acestora)
Aceste fenomene electrice se produc ca urmare a propagarii impulsurilor provenite de
la pacemaker
Sumarea spatiala si temporala a acestor fenomene electrice inregistrate grafic
constituie electrocardiograma (ECG)

- propagarea undei de activare prin inima

determina variatii de potential care pot fi
inregistrate la suprafata corpului deoarece
tesuturile au conductibilitate electrica buna
- intre zonele activate (devenite electronegative)
si zonele neactivate sau recuperate dupa
trecerea undei de excitatie (devenite
electropozitive) se stabileste o diferenta de
potential exprimata ca un dipol
- fiecare dipol poate fi reprezentat grafic printr-un
vector a carui proiectie pe axele de derivatie
formeaza undele electrocardiografice

+
_

_
_
+

+ +

Derivatia - un raport spatial intre 2 puncte in care se plaseaza electrozii pentru ECG
- se caracterizeaza prin:
- 2 puncte de plasare a electrozilor (punctele sunt pe corpul uman si intre ele se inregistreaza
diferenta de potential creat de inima)
- un ax de inregistrare (dreapta care uneste cele 2 puncte) care are:
- un sens pozitiv (proiectia unui vector orientata in acel sens apare ca unda pozitiva pe ECG)
- un sens negativ ( proiectia unui vector orientata in acest sens apare ca
deflexiune negativa pe ECG)

Derivatii ECG bipolare (standard):

( sunt 3 derivatii standard notate cu cifre romane: I, II, III)
Derivatia I: brat stang (L) brat drept (R)

Derivatia II: picior stang (F) brat drept (R)

Derivatia III: picior stang (F) brat stang (L)

Electrocardiograful inregistreaza diferenta dintre potentialul cules la capatul

pozitiv si cel cules la capatul negativ ( al derivatiei)

Derivatiile unipolare ale membrelor (DUM):

Caracteristici:
- unul din electrozi inregistreaza potential 0 (electrod indiferent )
- electrodul indiferent corespunde capatului negativ al axei de derivatie (potentialul inregistrat efectiv
corespunde in intregime potentialului cules la capatul pozitiv al axei de derivatie de catre electrodul
explorator
- potentialul 0 se realizeaza prin scurtcircuitarea celor 3 electrozi utilizati in derivatiile standard ale
planului frontal prin plasarea unei rezistente de 5000 ohmi pe fiecare cablu de inregistrare
- punctul de contact ale celor 3 cabluri se numeste borna central terminala si i se atribuie starea de
0 electric (Wilson)

Deoarece in inregistrarea ECG cu acest tip de derivatii amplitudinea undelor este redusa se se
poate obtine amplificarea undelor prin inlaturarea rezistentei de 5000 de pe cablul derivatiei in
curs de inregistrare (Goldberger).

In acest caz derivatiile sunt notate cu aVR aVL, aVF si electrodul indiferent este realizat prin
unirea intr-un punct a celorlalte doua membre.

aVR

aVL

aVF

Derivatii toracice (unipolare precordiale)

- electrodul indiferent : borna centrala Wilson
- electrodul explorator : se plaseaza pe torace:

linia
medio-axilara

V1 spatiul IV i.c margine dreapta stern

V2 spatiul IV i.c margine stanga stern
V3 distantei dintre V2 si V4
V4 spatiul V i.c la intersectia cu linia medio-claviculara
V5 spatiul V i.c la intersectia cu linia axilara anterioara
V6 spatiul V i.c la intersectia cu linia axilara medie
V7 spatiul V i.c la intersectia cu linia axilara posterioara
V8 spatiul V i.c la intersectia cu verticala coborata din
varful omoplatului
i.c. = intercostal

Caracteristici ale derivatiilor toracice (precordiale,DT)

- permit explorarea inimii in plan orizontal

- intre DT (axe, proiectii pe axe) nu sunt relatii matematice (de tipul celor din DS si DUM)
- deplasarea electrodului explorator pe torace modifica aspectul traseului
- pozitia electrodului aproape de inima permite inregistrarea diferentiata a potentialelor
(inregistrarea potentialelor zonei mai apropiate de inima determina unde mai ample)
Exemplu:
In V1 ,V2 potentialele pentru ventriculul drept sunt mai ample decat pentru ventriculul stang
Se admite ca:
- V1 exploreaza predominent VD
- V1 impreuna cu V2 si V3 exploreaza partea anterioara a septului
- V5 si V6 exploreaza VS ( regiunea laterala si inferioara a peretelui liber)
- V4 exploreaza predominent varful inimii

Inregistrarea grafica a activitatii electrice cardiace (electrocardiograma, ECG)

Traseul ECG prezinta:

- unde: P,Q, R, S, T, U (undele sunt deflexiuni deasupra si sub linia izolelectrica)
- segmente PQ si ST (segmentul este portiunea izoelectrica de traseu ECG cuprins intre 2 unde)
- intervale: PQ, QT, ST (intervalul este portiunea de traseu care cuprinde un segment si cel putin o unda)

Reglarea activitatii inimii

Reprezinta o modificare permanenta a activitatii sale pentru realizarea unui flux sanguin
adaptat necesitalor metabolice tisulare
Mecanisme de adaptare
- fenomene de autoreglare intrinseci
- mecanisme extrinseci nervoase (reflexe SN simpatic si parasimpatic)
si umorale (hormoni, ioni K, Na, Ca)
modificarea frecventei
modificarea fortei de contractie
Autoreglare intrinseca
- legea Frank Starling
In limite fiziologice inima pompeaza tot sangele care i se ofera
Muschiul cardiac isi poate modifica forta de contractie in functie de:
- gradul de umplere diastolica (consecinta aportului sanguin periferic)
- cresterea ntoarcerii venoase umplere ventriculara crescuta intindere
suplimentar a fibrelor musculare miocardice cresterea forei de contracie
- rezistenta sistemului arterial la curgerea sangelui determina cresterea fortei de
contractie astfel incat debitul cardiac nu se modifica

CIRCULATIA ARTERIALA asigurata de activitatea

ritmica a inimii

Sistola venticulara

Evacuare de sange (cu presiune)

in arterele mari

Peretii arterelor se destind

In diastola

Peretii arterelor revin la dimensiunile de repaus

Comprima sangele

Sangele este impins spre tesuturi

(valvele sigmoide sunt inchise si nu permit
Intoarcerea sangelui inapoi la inima)

Activitate ritmica a inimii curgere continua in artere

Explicatie:
aparatul MAREY

- se pune apa in vasul de sticla

- se comprima tubul de legatura ritmic(simularea contractiilor ritmice cardiace)
Se constata:
a. in tubul de sticla curgerea este sacadata (peretii tubului sunt rigizi )
b. intubul de cauciuc (comparabil cu arterele elastice) curgere continua
Arterele mari sunt considerate cisterne de presiune.
Elasticitatea arterelor mari contribuie la realizarea unei curgeri a sangelui in
Flux continuu la nivelul arterelor si capilarelor

PRESIUNEA ARTERIALA presiunea sub care circula sangele in artere

este corelata cu sistola si diastola:

In sistola ventricolului stang

presiunea in aorta si ramificatiile mari
creste brusc pana la 120 140 mmHg
(presiune maxima sistolica)

In diastola se produce
scaderea presiunii arteriale
pana la 70-80 mmHg
(presiune minima diastolica)

Factori care conditioneaza presiunea arteriala (PA)

1. factori cardiaci
- debit cardiac
- frecventa cardiaca
2. factori vasculari
- rezistenta vasculara periferica (depinde de calibrul vasului)
- elasticitatea peretilor vasculari
3. factori sanguini
- volumul sanguin
- vascozitatea sangelui

Masurarea presiunii arteriale prin

- metoda palpatorie (Riva-Roci) permite sesizarea in special a presiunii
arteriale maxime (acesta metoda este putin utilizata deoarece
aprecierea presiunii minime este dificila)
-metoda ascultatorie
-metoda oscilometrica oscilometru Pachon

Arteriole

Vene pulmonare

Venule

Capilare

Arteriole

Artere pulmonare

Vene cave

Vene mari

Vene mici

Venule

Capilare

Artere musculare

Artere elastice

Aorta

Presiunea arteriala
Sistola

Presiune sistolica
Aorta

Presiune diastolica
Flux sanguin

P
(mmHg)

Pulsul arterial
- este rezultatul undei determinate de distensia peretilor aortei,
ca urmare a evacuarii bruste a sangelui din ventriculul stang
- este perceput cand se comprima o artera pe un plan osos
- palparea pulsului informeaza asupra frecventei si ritmului cardiac

- inregistrarea grafica a undei pulsului

=
sfigmograma

Reglarea activitatii cardiovasculare

Reglare mentinerea in limite constante a valorilor presiunii arteriale
in conditiile variatiei permanente a factorilor determinanti
Mecanismele de reglare sunt:
- rapide, de scurta durata (secunde, minute):
- nervoase, reflexe clino-ortostatism
- umorale hormoni
Ang II etc.
- de lunga durata

- adaptarea receptorilor la noile valori presionale (ore zile)

- mecanismele nervoase pondere sczut
- mecanismele renale reglarea eliminrilor de ap (aldosteron) mentin volemia

Reglarea nervoasa reglare reflexa

- receptori: baro si chemoreceptori situati in
atrii, ventricol, srtera pulmonara,
sinus carotidian si crosa aortei

Presiunea sczut determina:

- anularea efectului inhibitor al baroreceptorilor

- vasoconstricie
- cresterea frecvenei si forei de contracie a inimii

cresterea presiunii arteriale

Circulaia capilar
capilarele sunt vasele sangvine cele mai mici cu diametrul intre 5-20 m
sistem de legtur intre circulaia
sistem vascular de joas presiune

arterial
venoas

 dispoziia capilarelor:

arteriol metaarteriol capilare venule

- se desprind din metaarteriole (ramificatii ale arteriolelor) si se continua cu venulele

forma si dimensiunile capilarelor sunt diferite in diverse
tesuturi in functie de activitatea metabolica a acestora
(pielea extremitatilor, tub digestiv, plaman etc)
deschiderea sau inchiderea capilarelor este conditionata de
tonusul - arteriolelor,
- metarteriolelor,
- sficterului precapilar
- situat la desprinderea capilarului din metaarteriola
- in repaus sfincter contractat capilare neiirigate
- in activitate sfincter relaxat capilarele se deschid
circulatia sangelui in capilare are loc lent si continuu
rolul circulatiei capilare:
- schimbul de substante nutritive dintre sange si tesutul irigat
- indepartarea produsilor de catabolism

 venele vase sangvine prin care circula sangele dinspre capilare spre inima
nu sunt simple cai de intoarcere
particularitati:
vase transportatoare de snge - neoxigenat
de la periferie spre inim
- deeuri metabolice
- oxigenat - mica circulaie
rezervor sanguin - 60-70% din masa sanguin (2500 ml)
- splina, ficatul, plexurile subpapilare, etc.
Structura peretelui venos prezinta adaptari datorate
conditiilor hemodinamice specile din sectorul venos:
- presiune scazuta
- lipsa variatiilor presionale
- volum sangvin mai mare
- viteza de circulatie redusa

venele au peretii subtiri si se destind cu usurinta

Structura venelor
Venele situate sub cord prezinta in structura lor

valvule:

forma: cuib de randunica

rol: directionarea coloanei de snge

realizarea ntoarcerii venoase

venele membrelor inferioare
exercita
- contracia muscular
presiune

comprima venele

impiedica staza venoasa si dilatatiile venoase (varice)

ajuta intoarcerea venoasa

Proprietile venelor
1. distensibilitatea (extensibilitatea)
Venele (vase cu pereii supli) prezinta variatii mari de calibru la variaii mici de presiune

Distensibilitatea venelor este de 6 - 10 ori mai mare dect a arterelor

Volumul venelor este de 3 ori mai mare dect a arterelor
Compliana venelor este produsul dintre volum si distensibilitate (3X8 = 24 fata de artere)
Variatii mari de volum fara modificari importante de presiune

Implicaii practice
n timpul perfuziilor intra-venoase cu vitez mare
la modificarea brusc a poziiei

2.

contractilitatea
prezena fibrelor musculare netede
inervaia simpatica tonus venos
rol depozitare de sange
mobilizare de sange in functie de necesitati

Presiunea venoas
presiunea exercitata de sangele venos asupra peretilor venelor
in decubit dorsal
: - toate venele se gsesc aproximativ la nivelul urechiuei drepte
evolutie - presiunea sngelui n vene scade de la periferie spre centru

in circulaia sistemica presiunea venoas are valorile

-12mmHg n capilarele venoase
7-8mmHg n venele mici
-3-4mmHg n venele mijlocii
0 - (-1,5-2) mmHg n venele mari i atriul drept;
4mmHg n timpul inspirului fortat
in mica circulaie presiunea venoas are valorile
6 8 mmHg la nivelul capilarelor pulmonare
4-5 mmHg n atriul stng

Factorii determinani ai circulaiei venoase

Energia furnizat - activitatea inimii
- micrile respiratorii
- contraciilor musculaturii membrelor
120-140mmHg ventricul stng
35-40mmHg capilare arteriale
10-15mmHg capilare venoase
5-7mmHg vene
0-negativ atrii

1. Activitatea inimii
factorul determinant - forta de vis a tergo
- sistola ventriculului stng gradient presional
Aspiratia cardiac a sangelui in atrii

2. Aspiraia toracic
actioneaza in timpul inspirului si influenteaza predominent presiunea in venele mari
determinand aspiratia sangelui spre inima
coborarea diafragmului in inspir mareste presiunea intraabdominala impingand sangele spe
inima

3. Contracia muscular
presiune exterioar - 100 i 150cmH2O (~100mmHg)
valvule venoase
mersul pompa periferica
contractii izometrice
4. Tonusul capilar
menine gradientul presional
impinge sangele dinspre venule spre venele mari unde presiunea scade progresiv pe masura
apropierii de cord
cretere - reduce ntoarcerea venoas
scdere - staza venoas
5. Gravitaia
favorizeaza circulatia sangelui in venele aflate deasupra atriului drept
are efect invers in venele din teritoriul inferior inimii
6. Pulsaiile arterelor din vecintate
determina comprimarea venelor din vecinatatea lor

 Sistemul limfatic = cale derivata de drenaj a lichidului interstitial

(diferenta dintre cantitatea de lichid filtrata la capatul arterial al
capilarului si cea reabsorbita in capilarul venos)
- Incepe in tesuturi prin capilare limfatice in fun de sac, se colecteaza
in vase din ce in ce mai mari care se vor deschide in venele
subclaviculare

Factorii determinani ai circulaiei limfatice

1. Pompa limfatica
capilare limfatice fibre mioendoteliale
- frecventa de cantitatea de lichid
- valvele din peretii capilarelor
- opozitie reflux
- deschidere - repaus
aspirare
! presiune negativa in spatiul interstitial
vasele limfatice -valvule parietale
- muschi neted intindere umplere
contractie
fenomen propagat

2. contractiile muschilor scheletici

3. miscari pasive ale diferitelor segmente ale organismului
4. pulsatiile arterelor

Rolul circulaiei limfatice

1. drenaj al lichidelor interstitiale reglarea presiunii interstitiale

edem moale, alb,
nedureros, ! generalizat
2. recuperarea de proteine proteine plasmatice !
- mentinerea concentratiei scazute in interstitiu
- flux limfatic proteine filtrate
3. aparare antimicrobiana ganglioni filtru
- limfocite