METODE MODERNE DE

DATARE SI DE
RECONSTITUIRE
A MEDIULUI INCONJURATOR

Palinologia

Are ca obiect de studiu polenul si sporii

fosili si se bazeaza pe morfologia
specifica a acestora
Conservarea optima a sporilor necesita
un mediu cu umiditate mare si anaerob,
fiind necesara si o ingropare rapida a
sedimentelor care le includ (turbarii)
Fundatiile palinologiei moderne sunt puse
odata cu publicarea primelor analize
cantitative ale polenului de catre Lennart
von Post in 1916

Aplicatii ale palinologiei

reconstituirea istoriei vegetatiei si a

locuirii umane
datarea unor sedimente
studierea evolutiei climatice
(cronoclimatologia)
stabilirea influentei umane asupra
mediului inconjurator
observatii asupra sincronismelor culturale
(in cazul surprinderii in straturi de cultura
arheologica din zone diferite a acelorasi
oscilatii climatice)

Reguli pentru prelevarea

esantioanelor

mentionarea unui profil de referinta care

sa cuprinda succesiunea stratigrafica a
asezarii.
precizarea secventelor de importanta
majora pentru studiul succesiunii
culturale
insotirea fiecarei probe de catre toate
informatiile stratigrafice ce pot fi culese
corelarea probelor palinologice cu probele
necesare altor discipline care studiaza
asezarea

Procese naturale ritmice

Dendrocronologia

Metoda varvelor

Dendrocronologia

Este o metoda initiata la inceputul secolului XX de

A.E. Douglas si se bazeaza pe urmarirea
procesului de crestere a arborilor
Secventele anuale de crestere imprimate pe
fragmente de lemn provenite de la aceeasi specie
de copac pot fi corelate pentru a da nastere unei
serii conventionale pentru mai multi ani.
Astfel se pot obtine mai multe scari de referinta
fiecare dintre acestea fiind valabila doar la nivel
regional
Aceasta metoda trebuie corelata cu metoda
carbonului radioactiv, ritmul de crestere al
arborilor putand fii afectat de reactiile diferite ale
acestora la stimulii climatici si de unele cauze
biologice

Metoda varvelor

Metoda este imprumutata din geologie

iar principiile de baza ale acesteia sunt
stabilite de Gerard de Geer in anul 1880

Varvele sunt straturi sedimentate care se

formeaza in vechile lacuri glaciare si sunt
compuse din argile de culori diferite
depuse de-a lungul unui an intr-un ciclu
de vara si altul de iarna.

Antracologia

Contribuie la reconstituirea mediului

vegetal prin studierea resturilor vegetale
carbonizate

Prin studierea tuturor esantioanelor

prelevate dintr-un strat arheologic se
poate reconstitui relativ cuprinzator
mediul vegetal al momentului si se pot
surprinde fenomenele de antropizare

Metode fizice de datare cu

ajutorul izotopilor radioactivi

Metoda carbonului radioactiv (C 14)

Metoda potasiu-argon (K-Ar)
Termoluminiscenta
Metoda uraniu-plumb (U-Pb)
Paleomagnetismul
Arhemagnetismul

Metoda carbonului
radioactiv
Metoda este prezentata public de William F. Libby in 1949
Organismele vii contin o cantitate de atomi de C-14
mentinuta constant in corp datorita schimburilor
permanente cu mediul inconjurator in timpul vietii.
Metoda urmareste diminuarea progresiva a cantitatii de C-14
dintr-un organism, proces care incepe dupa deces.
W.F. Libby a calculat injumatatirea numaralui de atomi de C14 dintr-o proba la 5568 de ani (data adoptata din 1951)
ulterior in 1962 fiind stabilita la 5730 +- 40 de ani.
Din 1958 se cunoaste ca in trecut concentratia atmosferica
de C-14 nu a fost una constanta; de atunci s-au pus la punct
curbe de calibrare
Metoda poate fi folosita pentru datarea materialelor
organice (carbuni de lemn, lemn, cochilii, oase etc)
De multe ori metoda se poate combina cu datele obtinute
prin metoda varvelor si prin dendrocronologie

Metoda potasiu- argon (KAr)

Este pusa la punct in 1950 de catre

W.Gentner
Metoda se bazeaza pe faptul ca izotopul
radioactiv K-40 pe masura ce se
dezintegreaza duce la acumularea de Ar40
Rata de injumatatire a K-40 este de
1,248*109 ani
Metoda se aplica pentru datarea siturilor
arheologice in siturile vulcanice

Termoluminiscenta

Se refera la lumina emisa de anumite

minerale cristaline fosforescente prin
cresterea temperaturii care este
proportionala cu doza de radiatii absorbite
de catre acestea
Minerale termoluminiscente sunt cuartul,
feldspatul, argila, silexul etc
Metoda este folosita pentru datarea
ceramicii arse, a cuptoarelor, caramizi,
tigle, structuri de pereti arsi, vetre, opere
de arta din pamant ars, pietre arse

Metoda uraniu-plumb

U 235 si U 238 trec prin procese specifice

de dezintegrare pana ajunge in stadiul
izotopilor stabili Pb207 si Pb206
Metoda se aplica pentru datarea coralilor,
cochiliilor si a stalagmitelor
Pot fi datate numai structuri care dupa
formarea lor au continuat sa existe in
sisteme chimice inchise

Paleomagnetism

Nu este o metoda de datare directa, ci se

completeaza cu alte metode precum
metoda K-Ar
Rocile vulcanice care contin hematita
(Fe2O3) sau magnetita (Fe3O4) fixeaza in
structura lor directia si sensul campului
magnetic terestru in momentul formarii
lor (magnetism remanent)
Metoda se bazeaza pe fenomene
geofizice - variatia campului magnetic
terestru in directie si intensitate

Arheomagnetism

Se bazeaza pe proprietatea unor

minerale, inclusiv argile, de adobandi,
atunci cand un ciclu termic depaseste
anumite praguri, un magnetism remanent
sau termoremanent.
Metoda poate fi folosita pentru a fi
corelata cu dendrocronologia si C-14
Este folosita pentru a data ceramica,
zgura, elemente de constructie, monede
etc.