Mefisto

...este leu i balaur; leu ca vioiciune, balaur ca viclenie

Este Toma Caragiu ca actor iar I.A.D-ul sau este plin de sufletele ce ii vor reinterpreta
opera platind gustul dar plecand cu foamea.
Mephistopheles, un personaj mediatizat fara media, aratos dar fara fata, subiectiv prin
omniprezenta si cat lumea de varstnic, traieste in imperiul mortilor si se hraneste cu sufletele
blestematilor.
Un inger cu aripi de ceara si par de foc, prieten cu Cicero, Virgiliu si Goethe, prezent in
veacurile umanitatii a fost pus in umbra de lumina raiului ce l-a creat. Colectionar de Suflete,
elegant, si fidel Domnului, acest individ este infatisat de-a lungul firului istoric religios in
mai multe forme (Lucifer, Satan, Mephistopheles, Diavol) si ipostaze (Demon, Inger, Om,
Sarpe) punand la incercare credinta muritorilor.
Secolul XXI este bland cu demonul, fiind acompaniat de o vestimentatie eleganta, tipic
taioasa datorita lipsei de viata, un fumator excesiv, vesnic mustacios poarta un costum negru,
accesorizat de o pereche de manusi si o cravata in forma de cruce.
Prin vizita pe care acesta o face pamantenilor se plaseaza intr-un proces cu sine insusi
pentru a-si demonstra nevinovatia dar fara a oferi drept de judecata cuiva. Abundenta de
trimiteri la diferite idei, jocurile de cuvinte dar si vocabularul sau bogat ii confera Dracului
cunoasterea absoluta de care se foloseste intr-un mod comic uzand de elementele cultural
religioase specifice spatiului Romanesc al secolului XX.
Ca hobby, este pasionat de arta torturii si piromaniei inspirand fumul ce iese din trupurile
neinsufletite ale necredinciosilor si expirand intunericul care ii intuneca pe oamenii simpli ce
cad prada propriilor pacate.
Cu un zambet larg si o privire calda, victimizat de opinia taioasa a muritorilor se hotaraste
sa predea o lectie unui popor uneori incult, uneori idiot, de multe ori egoist uzand de umor ca
principala sursa de explicare.
En grosso modo, Mefisto este baiatu de serviciu ce strange blestematii in autobuzul terorii
si ii conduce in taramul roz al flacarilor, caruia ii datoram virtuti precum simtul ratiunii si
capacitatea de a diferentia binele de rau, transformandu-ne in felul acesta in copiii atat ai lui
Dumnezeu cat si lui Lucifer deoarece nu poate exista bine fara rau sau vice versa.