Universitatea din Bucuresti

Facultatea de Geografie
Specializarea Hidrologie- Meteorologie
Student: Popescu Emanuela-Georgiana
Grupa:120

2016
 1.Introducere
2.Localizare geografica
3.Scurt istoric
4.Caracteristici generale
5.Pericole care pot distruge Marea Bariera de Corali
Introducere
Marea Bariera de Corali din Australia este una dintre cele 7
minuni ale lumii naturale, este mai mare decat Marele Zid
Chinezesc si singura structura vie de pe planeta observabila
din spatiu. Este cel mai intins organism viu de pe planeta,
cuprinzand aproximativ 3.000 de recife si 300 de insule ce
se intind de-a lungul a 2.600 kilometri si acopera o
suprafata de 344.400 km (mai mare decat Irlanda si Marea
Britanie impreuna). Recifele sunt rezultatul a 10.000 de ani
de activitate, in timpul carora oceanul s-a ridicat pana la
nivelul actual, dupa ultima era glaciara.
Localizare geografica
Parte a Oceanului Pacific marginita de coasta de NE a
Australiei, Noua Guinee, insulele Solomon, Vanuatu si
Noua Caledonie; suprafata: 4 790 000 km2; adancime
medie: 2 400 m, cu trei fose adanci in extremitatea
estica. Contine numeroase insule si recife de coral, pe o
suprafata de peste 1 000 000 km2. Insulele, teritoriu
australian, sunt nelocuite, cu exceptia unei statii
meteorologice aflata pe Insula Willis. Marea Bariera de
Corali se intinde de-a lungul extremitatii vestice a acestei
mari, in largul coastei E a Australiei.
Scurt istoric
In 1768 , exploratorul englez James Cook s-a imbarcat pe HMS Endeavour , un vapor solid
pornind in prima sa calatorie spre Pacific .

El ducea o echipa de astronomi intr-o expeditie stiintifica in Tahiti pentru a observa

trecerea planetei Venus prin fata soarelui . Lui Cook i se mai ceruse si sa gaseasca un
continent sudic , Terra australis , care , conform oamenilor de stiinta , ar fi existat pentru
a echilibra masa de pamant a emisferei nordice . Navigand la sud-vest de Tahiti , Cook a
descoperit Noua Zeelanda , pe care a cartografiat-o timp de sase luni .

Continuand drumul spre vest , Cook a dat peste coasta de sud-est a Australiei ; in aprilie
1770 a debarcat in golful Botany - pe care el si naturalistul Joseph Banks (aflat si el la
bord) l-au numit astfel datorita fascinantei flore necunoscute pe care au descoperit-o pe
tarmuri . Cotind spre nord , el a ramas aproape de coasta pentru a o cartografia corect ,
dar s-a pomenit in apele de mica adancime ale lagunei care separa toate recifele de corali
de tarm - avand aici o latime de 16 pana la 160 km . In ciuda precautilor lui Cook , corabia
s-a impotmolit curand in corali . A tras-o pe plaja si , in cele doua luni cat au durat
reparatiile , a avut suficient timp pentru a studia minunatiile Marii Bariere de Corali .
Joseph Banks, botanistul de pe vasul Endeavour, a fost uimit de aceste locuri . Dupa ce
corabia a fost reparata, el a scris: "Un recif ca acela prin care tocmai am trecut este lucru
rar cunoscut in Europa sau oriunde altundeva decat in aceste mari. E un zid de corali
ridicandu-se perpendicular din oceanul fara fund".
Caracteristici generale
Reciful este alcatuit din circa 2900 de plute si insulite
de corali legate intre ele, in diverse stadii de dezvoltare
si separate prin canale inguste, intortocheate. In unele
locuri, precum langa Capul Melviile din nord, reciful
este o panglica subtire de corali, in timp ce langa Capul
Manifold din sud sunt plute de pana la 320 km latime.
 Coralii au fost initial clasificati ca plante. Culorile si modelele lor
delicate au inspirat compararea recifului cu o gradina in care coralii
sunt flori. Si intr-adevar, cand tentaculele coralilor se leagana in apele
limpezi si calde sau se deschid ca niste flori cand se pregatesc sa-si
prinda prada, nu e greu sa-ti imaginezi intregul recif ca pe o imensa
plantatie. Dar analogia este falsa: polipii de corali, ale caror schelete
externe creoase contin substanta solida a unui recif de corali, sunt
animale nevertebrate inrudite cu anemonele de mare. Spre deosebire
de anemone insa, corpul moale, cu multe capete ale unui polip de coral
are un invelis dur, pe care il creeaza cam la fel cum isi construieste casa
un melc. Fiecare afloriment de coral consta dintr-o baza de schelete ale
mai multor generatii de corali morti acumulate si un invelis de
suprafata din polipi de coral vii, care ies prin despicaturi sau gauri din
carapacele lor pentru a captura hrana. Pentru a construi recife, coralii
depind de algele unicelulare care traiesc lipite de corpurile lor intr-o
relatie reciproc avantajoasa. Algele sunt ocrotite de coral si isi extrag
nutrientii din lichidele corporale ale acestuia; si pentru ca algele sunt
plante, ele pot folosi lumina soarelui pentru a produce hrana, o parte
din aceasta fiind absorbita de corali. Mai important, ele permit coralilor
sa transforme sarurile de calciu din apa marii in carbonat de calciu
pentru a-si forma scheletele. Fara alge, polipii de coral ar fi niste
anemone de mare care traiesc in colonii si recifele de corali n-ar exista.
 Recifele se formeaza numai in conditii stricte. Apa
limpede, de mica adancime care permite patrunderea
luminii solare e esentiala; nu exista recife vii in ape mai
adanci de 150 m. Apa trebuie sa fie curata: orice
sediment impiedica tentaculele coralului sa prinda
hrana, iar temperatura trebuie sa fie de minimum 21oC
tot anul. In sfarsit, scheletele de coral trebuie sa se
ancoreze de ceva solid, deci e nevoie de un fund de
mare stancos. Coloniile de corali se formeaza oriunde
se intrunesc aceste condiii; ca urmare, multe din
insulele ce marginesc coasta Australiei au franjuri de
corali.
 Exista cel putin 350 de specii de corali pe Marea Bariera, extrem de
variate ca forma, dimensiuni si culoare. Unele sunt microscopice, altele
(precum coralul-creier, ale carui forma si santuri de suprafata amintesc
de un creier uman) pot atinge latimea de 2 m. La extremitatile recifului
sunt specii cauciucoase, capabile sa reziste la presiunea valurilor
puternice, in timp ce varietatile delicate, ca o dantela, trebuie sa se
adaposteasca in ape mai linistite. Exista corali in forma de evantai, de
cupola, de bice si de coarne, copaci si flori in miniatura. Asa cum apele
care-i adapostesc au culori de la alb pana la azuriu si indigo, si coralii
au culori de la roz pal pana la rosu inchis, galben tare, albastru si verde
stralucitor.

In mediul foarte competitiv al recifului, un loc la soare este important

si diversele specii si-au dezvoltat moduri proprii de a se asigura ca obtin
lumina de care au nevoie. Unele isi intrec concurentii: multe dintre
speciile de corn de cerb (Acropora), de exemplu, se pot extinde cu pana
la 26 cm2 pe an. Altele isi pot schimba forma in functie de adancimea
apei in care sunt ancorate, aplatizandu-se in ape adanci, unde lumina e
puina si transformandu-se intr-un fel de "degete" inalte, acolo unde
soarele ptrunde puternic.
 Adancimile, gradul de claritate si de calm, temperaturile si tipurile de hrana diferite ale
recifului inseamna ca mii de forme de viata pot gasi exact conditiile de care au nevoie. Se
estimeaza ca peste 1500 de specii de pesti si de crustacee, in afara de anemone, viermi,
bureti si pasari, traiesc in Marea Bariera de Corali si in jurul ei; coralul insusi constituie
doar 10% din viata recifului. Castravetele de mare nevertebrat are un rol esential in
protejarea structurii recifului, pentru ca fragmentele microscopice de cochilie si de nisip
pe care le secreta coboara in fundul oceanului, lipind crapaturile din fundatiile de coral.

Multi pesti au trebuit sa se specializeze pentru a face fata solicitarilor vietii pe recif.
Pestele fluture forceps, de exemplu, si-a dezvoltat un bot lung, ca un tub, pentru a putea
perfora fisuri in cautarea hranei.

Pestele buzat curatitor cu dungi albastre intretine sanatatea altor specii mancand
parazitii lipiti de ei. Pestele socat uita de instinctul pradator si ramane ca in transa, cu
gura si branhiile deschise, in timp ce pestele buzat extrage parazitii, chiar din gura lui.
Pestii din familia Bleniidae, in schimb, s-au adaptat pentru a arata si a se comporta exact
ca pestii buzati; dar in loc sa indeparteze parazitii de pe alti pesti, ei musca din ei.

Unii pesti de pe recif atrag atentia asupra lor prin coloritul strident , probabil pentru ca
avantajele de a fi vazuti de o pereche potentiala depasesc pericolele reprezentate de
pradatori . Altii au un camuflaj extraordinar; pestii scorpion sunt drapati cu aripi de
piele, pentru a semana cu stancile acoperite cu alge .

Pana cand vad prada , stau nemiscati , apoi se deplaseaza cu o viteza uluitoare . Bibanii de
mare pot sa-si schimbe instantaneu culoarea si modelul pentru a se confunda cu mediul .
Totodata si-au adaptat gura si falcile , care se deschid atat de mult , incat pot suge prada
direct in tubul digestiv .
 Habitatul recifului de coral are un echilibru fragil, care
poate fi usor tulburat de schimbari. In anii '60 si '70,
Marea Bariera de Corali a fost amenintata cand
populatia stelelor de mare cu coroana de spini , care isi
varsa sucurile digestive pe coral si il omoara , s-a extins
peste limitele normale . Aceasta s-a datorat vanatorilor
de suveniruri care au golit reciful de tritoni - moluste
pradatoare ce reduc de obicei numarul stelelor de mare
. Protejarea tritonilor a redus din nou numarul stelelor
de mare , dar unele parti ale recifului s-ar putea reface
abia in 40 de ani.
Pericole care pot distruge Marea
Bariera de Corali
Marea Bariera de Corali moare incet, incet si din cauza temperaturii
prea mari a apei oceanului precum si din cauza poluarii din ce in ce mai
accentuate. Exista unele proiecte de lege care au ca scop restrictionarea
si limitarea accesului in zona pentru vasele de croaziera dar problema
este mult mai mare incalzirea globala este un proces ireversibil.
Reciful face fata tuturor, furtuni si valuri ucigase, dar in secolul XXI,
amenintarea cea mai mare este omul. Aborigenii vaneaza si pescuiesc
de secole in apropierea recifului, fara a-l afecta. In secolul XX, insa, au
aparut deja cicatricile lasate de pescuitul intensiv, vanatoarea de
balene, comertul cu melci marini afumati si goana dupa pretioasele
perle. Declararea zonei ca Parc National a limitat aceste riscuri, dar
turismul este atent controlat.
Chiar si in aceste conditii, unii specialisti considera ca reziduurile
deversate de statiunile turistice au provocat o recenta inmultire
exploziva a stelelor de mare cu spini, si ca resturile alimentare au
provocat inmultirea peste masura a populatiei de pescarusi.
 Pe langa schimbarile climatice, poluarea aerului si actiunea
omului, transportul si accidentele de navigatie pot declansa un
adevarat dezastru ecologic in zona. Sunt peste 1.600 de epave
cunoscute in Marea Bariera de Corali. In 3 aprilie 2010, un cargou
chinezesc a esuat deversand pana la 4 tone de ulei si vopsea
toxica, ceea ce a provocat pagube importante recifului, lasand o
cicatrice de aproape 3 kilometri lungime si cu o latime de 250 de
metri.
De asemenea, faptul ca rata de crestere a coralilor din Marea
Bariera este cea mai mica din ultimii 400 de ani, este un semnal
ingrijorator cu privire la sanatatea oceanelor. Acest lucru ar putea
amentinta o mare varietate de ecosisteme marine care se bazeaza
pe recife.
O echipa de la Australian Institute of Marine Science a studiat
328 de colonii de corali din 69 de recife si a descoperit ca
procesul calcifierii, ce le da coralilor rezistenta si structura, a
scazut cu 13,3% din 1.990. La aceasta rata, procesul de constructie
a recifului se poate opri in 2.035, cauzand distrugerea Marei
Bariere
Masuri pentru combaterea
disparitiei Marii Bariere de Coral
Oficialitatile din Queensland si-au asumat solutionarea
acestor probleme si au impiedicat aparitia altora, astfel ca
la nivel global impactul turismului a fost pana acum
moderat, lasand Marea Bariera de Corali sa-si vada de viata
zilnica.Daca omenirea nu va limita drastic emisiile de
dioxid de carbon din atmosfera, unul dintre cele mai
deosebite ecosisteme de pe Terra va disparea fara urma,
avertizeaza acelasi grup de cercetatori. La aceeasi concluzie
a ajuns si Charlie Veron, cercetator in cadrul Institutului
Australian de Stiinte Oceanografice . Cercetatorii sunt de
parere ca aceste masuri nu trebuie sa duca atat la stoparea
emisiilor de carbon , cat la gasirea unei modalitati de a
degaja atmosfera de dioxidul de carbon din prezent .
Bibliografie
Daduianu Vasilescu I. - Mediul si Economia , Editura
Didactica si Pedagogica , R.A. Bucuresti
Visan S. , Anghelescu A , Alpopi C. - Mediul
inconjurator , Poluare si protectie , Editura Economica
, Editia a II a
http://www.barrierreefaustralia.com

www.greatbarierreaf.ro