ELEMENTE DE

PSIHOLOGIE
INVESTIȚIONALĂ.
PARADIGMA ÎNVĂȚĂRII

Bogdan Andronic
 Comportamentul
 Comportamentul uman joacă un rol fundamental
în definirea unei strategii de acțiune.

 În mod axiomatic, comportamentul inves-

titorului condiţionează evoluţia (comportamentul)
pieţei. De asemenea, în mod evident, relaţia de
cauzalitate nu este liniară, ci mult mai complexă,
dar este suficientă recunoaşterea unei duble
implicaţii (cauzalitate circulară), a unor răspunsuri
de tip feed-back.
 Dacă pieţele sunt eficiente şi dacă mecanismul
de autoreglare a pieţei este infailibil, rezultatele
diferite obţinute de investitori arată că aceştia sunt
- o parte - ineficienţi.

 Comportamentul uman este răspunsul la faptul că

există investitori de succes şi perdanţi.
 Din perspectivă psihologică, teoriile comporta-
mentale se divid în două mari categorii:

 fundamentale- care afirmă că factorii dezvol-

tării umane sunt cei care influenţează com-
portamentul ulterior;

 tehnice(behavioriste)- care explică modelele

comportamentale ca reacţii învăţate la stimuli
exogeni (vezi modelul stimul-reactie ;acad .I.
Pavlov)
 Identificarea unor scheme comportamentale, a
periodicităţii lor şi corectarea unor com-
portamente nedorite sunt de utilitate imediată în
obţinerea eficienţei investiţionale

 Ne-am fixat atenția asupra abordării behavioriste

(tehnice) a comportamentului uman.
 Pentru evidenţierea unor trenduri
comportamentale, cautăm răspunsul la o serie
de întrebări:
 Cât durează un anumit comportament ?
 Care sunt circumstanţele care întreţin comporta-
mentul ?
 Ce frecvenţă de apariţie are ?
 Comportamentul se poate modifica ca urmare a
unor influenţe exogene ?
 Cât durează modificarea comportamentului
folosind anumite metode ?
 Care sunt consecinţele adoptării unui anumit com -
portament ?
 În cazul constatării unui comportament nedorit, se poate
proceda fie la condiţionarea unui nou comportament
(crearea unui reflex condiţionat), fie la eliminarea celui
nedorit (procedeul constă în eliminarea unuia din stimulii
asociaţi, şi se numeşte extincţie).

 Adepţii teoriei behavioriste au ca metodă principală

paradigma învăţării comportamentului. În esenţă, este o
secvenţă cauzală care poate fi descrisă astfel: la prezenţa
unui stimul exterior, organismul are o reacţie
(comportament), însoţită de o anumită consecinţă.

 Dacă este o consecinţă plăcută, schema comportamentală

este fixată.
 Paradigma învăţării
comportamentului

(I) (II) (III) (IV)

Stimul Organism Răspuns Consecinţă
Semnalele pieţei Investitor Cumpărare Profit
Indicatori Speculator Vânzare Pierdere

Filtrul perceptual
 Paradigma învăţării
 Teoretic, paradigma învăţării are ca finalitate
numai formarea de investitori de succes.

 În realitate, în fiecare din cele patru stadii, există

„defecţiuni de ordin tehnic”, a căror enumerare
constituie o lecţie cu caracter practic.

 În faza I, semnalul este generat de sistemul de

tranzacţionare selectat de către investitor.
 Să presupunem cazul unui investitor care se
confruntă cu două semnale contradictorii: un
semnal de cumpărare generat de metoda grafică
de analiză pe care a folosit-o şi un semnal de
vânzare, generat de informaţiile apărute într-o
publicaţie financiară de profil.
 Trei dintre cele patru consecinţe posibile în cazul în care
investitorul acţionează, sunt mai interesante.

 Investitorul îşi respectă semnalul tehnic şi obţine profit.

Se analizează răsplata obţinută din prisma celor doi
factori care au determinat-o: aplicarea metodei proprii
de analiză şi ignorarea informaţiei din altă sursă;

 Investitorul acţionează conform informaţiei din altă

sursă decât cea proprie: broker, mass media, etc. şi
obţine profit. Şansa de a-şi testa propriul sistem scade,
putând duce chiar la renunţarea la acesta. Este cazul
concret de comportament nedorit;
  Investitorul îşi respectă semnalul tehnic şi obţine o
pierdere. Înregistrează aşadar o experienţă negativă,
dar prin testarea repetată a sistemului, dobândeşte
aptitudinea de diferenţiere a semnalelor corecte, de
cele incorecte. Din prisma abordării behavioriste,
acest al treilea caz este un paradox: o consecinţă
negativă poate duce la un efect (al învăţării) pozitiv.

 Concluzia care se desprinde este că propriului

sistem, înainte de a-l cataloga ca „bun” sau „rău”,
trebuie să i se ofere şansa testării.
 Toate cele expuse sunt valabile la o singură iteraţie
(parcurgere a secvenţei de acţiune). În cazul mai
multor iteraţii, poate apărea învăţarea incompletă sau
defectuoasă.

 Învăţarea incompletă este rezultatul folosirii

alternative a semnalelor proprii şi a celor provenite
din alte surse de informaţii.

 Ea poate duce la formarea unui investitor ezitant şi

chiar confuz.
 Învăţarea defectuoasă se întâlneşte când la fixarea
incompletă se adaugă supraevaluarea câştigurilor
sporadice obţinute. Investitorul este cuprins de
„febra speculaţiei”, ignorând raportul dispro-
porţionat al pierderilor înregistrate la un câştig
(întâmplător) pe care îl obţine.
 Între fazele I şi II, filtrarea subiectivă a semnalului
perceput („bruiajul” semnalului chiar de către
filtrul perceptual propriu), este o altă sursă de
imperfecţiune în procesul de învăţare.

 Bruiajul se poate manifesta, fie prin inactivitate

(lipsa de reacţie), care are o consecinţă neutră în
procesul de fixare, fie prin efectuarea unor
verificări suplimentare ale sistemului propriu,
care pot genera răspunsuri greşite ale
investitorului.
 În faza a III-a, presupunând că investitorul vinde
sau cumpără în urma unei interpretări corecte a
semnalului propriu, pot apărea consecinţe
nedorite, datorită insuficientei stăpânirii a tehnicii
de tranzacţionare.

 „O altă greşeală obişnuită este plasarea unui ordin

stop-pierdere prea aproape de punctul de intrare.
Este foarte frustant să urmăreşti cum piaţa scade,
cum atinge preţul stop-pierdere care este executat,
pentru ca apoi piaţa să urce, lăsând investitorul în
pierdere în locul unui profit substanţial”.
Paradigma învăţării comportamentului de succes poate
fi asociată cu următoarea schemă de sinteză:

I. Semnalul de analiză fixat

Consecvenţa folosirii semnalului
 Semnalul oferă răspunsul la
întrebarea „Ce să facă?”
 Diminuarea sau eliminarea
interferenţelor
II. Investitor

 Tehnica oferă răspunsul la

întrebarea „Cum să acţioneze?”
 Timing (sincronizarea cu piaţa)

III. Răspuns

Profit  fixare

Pierdere+o iteraţie 
IV. Consecinţe abandonarea sistemului
iniţial

Pierdere+”n” interaţii 
fixare (învăţare)