FARMACOTERAPIA SISTEMULUI

NERVOS
 ANTICONVULSIVANTE
► în episoadele de status epilepticus calea de administrare este i.v.
► administrarea p.o. este preferată pentru terapia pe termen lung
► terapia de menţinere trebuie iniţiată la animalele care au mai mult de
1 episod convulsiv/ lună sau în timpul unui episod de status epilepticus
► tratamentul se începe cu un singur medicament la doza cea mai mică
(proprietarul trebuie să aibă un calendar în care să urmărească
frecvenţa şi intensitatea episoadelor convulsive)
► dacă efectul nu este cel scontat se măresc dozele şi se scurtează
pauzele între cure, înainte de a introduce un nou medicament
► în status epilepticus tratamentul este esenţial pentru a preveni decesul
prin hipertermie, acidoză, hipoxie
 ANTICONVULSIVANTE
► în prima etapă se utilizează o benzodiazepină
► câini: diazepam, i.v. 0,5-2mg/ Kg sau clonazepam 0,05-2
mg/ Kg; se poate administra şi fenobarbital 2-4 mg/ Kg în
perfuzie i.v.; pentru întreţinere se foloseşte fenobarbital
(se începe cu doze de 2-4 mg/ Kg x 2 ori/ zi). Cei mai mulţi
câini dezvoltă toleranţă la efectele adverse în aproximativ 2
săptămâni (sedare, polidipsie, poliurie, polifagie). Toleranţa
la medicamentele anticonvulsivante se dezvoltă în luni→
ani
► pisici: în status epilepticus se tratează doar cu diazepam
0,5-2 mg/ Kg i.v. şi de obicei nu necesită alte
anticonvulsivante. Tratamentul de întreţinere se face cu
diazepam 0,25-0,5 mg/ Kg p.o.x 2-3 ori/ zi; fenobarbitalul
se poate introduce ca al doilea medicament 3-6 mg/ Kg,
divizat în 2-3 doze/ zi
 ANTICONVULSIVANTE
► după diazepam se poate administra şi
fenobarbital 20 mg/ Kg prin injectare lentă
i.v. urmat de menţinerea dozelor la 9 mg/
Kg x 2-3 ori/ zi
► alternativ se poate administra fenitoină sau
cloralhidrat
► fenotiazinele se evită la toate speciile
 ANTICONVULSIVANTE
► Fenobarbital- preferat pentru tratamentul de
întreţinere la câini datorită siguranţei, eficacităţii,
costului scăzut şi monitorizării uşoare a
concentraţiilor plasmatice

► Primidona, mai puţin utilizată decât fenobarbitalul

deoarece acţiunea sa se datorează metabolizării la
fenol; necesită administrare de 3 ori/ zi şi poate fi
hepatotoxică; există studii care demonstrează
eficienţa tratamentului la câinii care nu răspund
pozitiv la tratamentul cu fenobarbital;
 Nu se recomandă la pisici
 ANTICONVULSIVANTE
► Acidul valproic 10-60 mg/ Kg x 3 ori/ zi, ca adjuvant al terapiei cu
fenobarbital sau primidonă; se foloseşte şi pentru a trata problemele
de comportament agresiv
 Efecte secundare frecvente: tulburări gastrointestinale, sedare, tremor;
insuficienţa hepatică este rară
► Carbamazepina nu se recomandă la câini; se foloseşte pentru
tratamentul comportamentului agresiv la pisici
► Fenitoina nu se mai recomandă la pisici, câini şi mânji datorită
proprietăţilor farmacocinetice nedorite:
 Metabolism rapid la câini ↓ eficacitatea
 Metabolism prea lent la pisici ↑ toxicitatea (salivare, vomă, pierdere în
greutate)
► Mefenitoina, deşi înrudită cu fenitoina, este eficientă la câini 10mg/ Kg
x 3 ori/ zi. Se poate combina cu fenobarbital sau bromuri; efectele
adverse constau numai în sedare, dar monitorizarea periodică
hematologică este indicată datorită faptului că la om s-au raportat
discrazia sanguină şi hepatotoxicitatea.
 Anxiolitice
 diazepamul se foloseşte pentru a trata
anxietatea provocată de tunete la câini şi
anxietatea socială la pisici
 doze:
►câini - 100-500 μg/ Kg (i.v.), 300-500 μg/ Kg
(i.m.)
►pisici - 100-500 μg/ Kg (i.v.), 0,3- 1 mg/ Kg
(i.m.)
 Antipsihoticele
► cu potenţă scăzută: acepromazina, clorpromazina,
tioridazina- 1-3 mg/ Kg
► cu potenţă ridicată: haloperidol, flufenazina,
trifluoperazina, proclorperazina, tiotixen, risperidona-
0,5-1 mg/ Kg, cu efecte secundare extrapiramidale
(parkinsonism, distonie, diskinezie, akatizie)
► Acepromazina se foloseşte frecvent pentru tratarea
episoadelor de anxietate, dar poate induce o hiperactivitate
paradoxală la câini şi pisici
► Carbamazepina se foloseşte la pisici 25 mg/ pisică, p.o.
pentru a reduce agresivitatea împotriva oamenilor, dar
paradoxal poate creşte agresivitatea împotriva speciei
 Antidepresive
► se utilizează compuşi cu structură triciclică şi inhibitori selectivi ai
recaptării serotoninei
► se folosesc pentru tratamentul tulburărilor de comportament, efectul
antihistaminic fiind util în tratamentul pruritului datorat atopiei şi
alergiilor alimentare
► Amitriptilina clorhidrat
 câini 1-2 mg/ Kg pentru tratamentul anxietăţii, urinării (marcarea) şi
hipervocalizării
► Imipramina clorhidrat
 câini 2,2- 4,4 mg/ Kg x 2-3 ori/ zi pentru a controla urinarea datorată
bucuriei
► Clomipramina clorhidrat
 câini 1-3 mg/ Kg pentru tratamentul stereotipiilor (roaderea cozii, învărtit)
 pisici 0,5 mg/ Kg
► Doxepina
 câini 3-5 mg/ Kg
 Inhibitorii selectivi ai recaptării
serotoninei
► fluoxetina, sertralina, paroxetina se folosesc pentru tratamentul alopeciei
psihogene, pruritului de natură alergenă, agresivităţii, comportamentului
obsesiv-compulsiv şi marcării cu urină
► Fluoxetina
► câini: 1 mg/ Kg p.o.x o dată/ zi
► pisici: 0,5-1 mg/ kg, p.o. x o dată/ zi
 Reconcile - medicament de uz veterinar disponibil sub formă de
comprimat masticabil care conţine 8 mg, 16 mg, 32 mg sau 64 mg
fluoxetin; este utilizat, în combinaţie cu tehnicile de modificare a
comportamentului, pentru a ajuta la tratarea câinilor care prezintă
probleme de comportament (anxietate de separare) cauzate de separarea
de stăpânii lor, de căminul obişnuit sau de alţi câini. Aceste probleme de
comportament pot fi caracterizate prin lătrat sau urlet excesive, defecaţie
sau urinare în locuri necorespunzătoare din casă sau distrugerea mediului
înconjurător. Reconcile nu trebuie utilizat sub formă de tratament unic, ci
numai însoţit de terapie pentru problemele de comportament.
 ANTIHISTAMINICE H1
►- se utilizează în tratamentul alergiilor şi
dermatozelor la câini şi pisici
► - semne ale alergiei la câini: işi rod labele, işi
freacă faţa de covor, se scarpină frecvent, otite,
căderea părului, pielea iritată şi traumatizată
► - agenţi alergeni: polenul plantelor, ţesături (lână),
cauciuc sau material plastic, alimente şi aditivi
alimentari, diverse tipuri de carne, cereale sau
coloranţi, produse lactate, praful şi scamele din
casă, muşcături de purici
► - medicamentele antihistaminice sunt eficiente ca
monoterapie pentru tratarea pruritului
 ANTIHISTAMINICE H1
► Clasificare:
 generaţia I:
► - au şi efecte anticolinergice, sedative şi anestezice locale
► - efecte secundare: greaţă, vomă, diaree, hiperexcitabilitate,
hipertensiune, uscăciunea gurii, tulburări ale vederii (contraindicate în
glaucom), retenţie urinară
 generaţia a II-a
► - au mai puţine efecte secundare asupra SNC
► - efecte secundare: efecte proaritmice, cardiotoxicitate, mai ales la
animale cu funcţie hepatică afectată.
► - răspunsul la tratament variază şi pot avea sinergism de acţiune cu
AINS şi glucocorticoizii → dozele trebuie scăzute
► - tratamentul se face pentru 7-10 zile, urmărindu-se dispariţia pruritului
 ANTIHISTAMINICE H1
- la câini se utilizează:
► HIDROXIZINA
 - doze: 2 mg/ Kg x 2 ori/ zi
 - teratogen
► CLORFENIRAMINA
 - doze: 0,1-0,5 mg/ Kg x 2-3 ori/ zi
► DEXCLORFENIRAMINA
 - doze: 0,1-0,5 mg/ Kg x 2 ori/ zi
 ANTIHISTAMINICE H1
► LORATADINA
 - doze: 0,5 mg/ Kg x o dată/ zi
► DESLORATADINA
 - doze: 10mg/20kg câine x o dată/ zi
► FEXOFENEDINA
 - doze: 60mg/10-20kg x o dată/ zi
► CETIRIZINA
 - doze: 1mg/kg x o dată/ zi
► CLEMASTINA
 - doze: 0,1 mg/ Kg x 2 ori/ zi
 ANTIHISTAMINICE H1
La pisici se utilizează:
► CETIRIZINA- 5 mg/ pisică
► CLEMASTINA- 0,05 mg/ Kg x 2 ori/ zi
► CLORFENIRAMINA- 2-4 mg x 2 ori/ zi