TULBURAREA DE

PERSONALITATE
SCHIZOIDA
Anul III
Definitie:
• Tulburarea de personalitate schizoida este o tulburare
care este marcata de o izolare persuasiva, o reticenta in a
interactiona cu alte persoane si o restrangere emotionala.
Aceste persoane nu exprima emotii intense si nici nu
spun ca experimenteaza asa ceva.
Simptome:
• Simptomele tulburarii de personalitate schizoida includ:
- raceala sau distantare emotionala
- indiferenta la lauda sau la critica si la sentimentele celorlalti
- are cel mult unul sau doi prieteni apropiati, inclusiv membrii
familiei
- retragere sociala, evitare continua a activitatilor sociale
- emotii aplatizate sau lipsa responsivitatii emotionale
- inabilitatea de a simti placere (anhedonie)
- senzatie generala de disconfort sau neliniste (disforie)
- vorbire laconica
- lipsa motivatiei si a perseverentei (avolitie)
- tendinta la performante scazute la scoala si in profesie.
Cauze:
• Cauzele exacte ale tulburarii de personalitate schizoida
nu sunt cunoscute, desi o combinatie de factori genetici si
de mediu – ce actioneaza in special in copilarie – se
considera a contribui la dezvoltarea acestei personalitati.
• O persoana cu tulburare de personalitate schizoida poate
avea un parinte rece sau care nu a raspuns la nevoile
emotionale ale copilului, sau e posibil sa fi crescut intr-un
orfelinat unde nu a primit afectiune. Sau, intrucat acestia
sunt deseori descrisi ca fiind hipersenzitivi la pubertate,
nevoile lor emotionale au fost tratate cu indignare sau
indiferenta.
• Un istoric familial pozitiv – cum ar fi un parinte cu
tulburare de spectru schizofrenic – creste riscul de a
dezvolta aceasta tulburare.
Factori de risc:
• Dezvoltarea personalitatii este influentata atat de factori
genetici cat si de factori de mediu, in mod particular in
timpul copilariei.
- parinte sau ruda apropiata cu tulburare de personalitate
schizoida
- un mediu familial in care copilul a fost neglijat sau privit cu
indignare
- prezenta abuzului in copilarie
- prezenta unui parinte detasat emotional.
Diagnostic :
• Nu exista teste specifice pentru tulburarea de personalitate
schizoida, diagnosticul se stabileste dupa un interviu medical
minutios.
• Pentru a se stabili diagnosticul de tulburare de personalitate
schizoida, trebuie indeplinite cel putin patru din urmatoarele
criterii:
- nu doreste, nici nu-i fac placere relatiile apropiate, inclusiv a
face parte dintr-o familie
- aproape intotdeauna alege activitati solitare
- are putin sau nu are deloc interes pentru experientele sexuale
cu o alta persoana
- se bucura de putine activitati si rareori prezinta emotii puternice
- nu are prieteni apropiati sau confidenti, altele decat membrii
familiei
Complicatii:
• Persoanele cu tulburare de personalitate schizoida au un
risc crescut pentru:
- dezvoltarea tulburarii de personalitate schizotipala, a
schizofreniei sau a altor tulburari psihotice
- consumul de droguri, in special droguri psihedelice
- dependenta de alcool
- depresie majora
- tulburare de anxietate
- tulburarea de panica
- fobia sociala
Tratament:
• Tulburarea de personalitate schizoida poate fi greu de tratat deoarece pacientii
prefera sa mearga pe drumul ales de ei si nu doresc sa aiba contact cu
profesionistii in sanatate mentala. Mai mult, uneori ei se complac in existenta lor
impovarata emotional.
• Cand vin pentru tratament – indemnati de familie sau obligati de sistemul juridic –
pot avea probleme in comunicarea cu terapeutul si reactioneaza intr-o maniera
afabila si detasata. Totusi, cand medicul arata respect pentru spatiul lor personal
si pentru gandurile intime, acesti pacienti pot raspunde eficient la tratament.

• Psihoterapia

• Terapia cognitiv-comportamentala - se axeaza pe modificarea gandirii si a

comportamentului care determina problemele – poate ajuta o persoana cu
tulburare de personalitate schizoida sa dezvolte abilitati sociale si sa creasca
sensibilitatea la aluziile interpersoanle. Spre exemplu, o persoana cu tulburare de
personalitate schizoida poate invata cum sa reactioneze adecvat in situatii
sociale, cum ar fi sa faca cunostinta cu cineva la o petrecere. Scopul
tratamentului este sa devina suportiv si practic si eliminarea anxietatii sociale si a
izolarii.
Tratament medicamentos

• Nu exista un tratament specific pentru personalitatea

schizoida. Totusi, medicul poate prescrie medicamente
care pot ajuta la ameliorarea simptomelor, dar si a
conditiilor asociate cum ar fi anxietatea si depresia. Spre
exemplu, inabilitatea psihologica de a simti placerea
poate fi tratata cu bupropion. Risperidona si olanzapina
pot ajuta la ameliorarea aplatizarii emotionale si a
problemelor de socializare.
Psihoterapia

• Terapia cognitiv-comportamentala - se axeaza pe

modificarea gandirii si a comportamentului care determina
problemele – poate ajuta o persoana cu tulburare de
personalitate schizoida sa dezvolte abilitati sociale si sa
creasca sensibilitatea la aluziile interpersoanle. Spre
exemplu, o persoana cu tulburare de personalitate
schizoida poate invata cum sa reactioneze adecvat in
situatii sociale, cum ar fi sa faca cunostinta cu cineva la o
petrecere. Scopul tratamentului este sa devina suportiv si
practic si eliminarea anxietatii sociale si a izolarii.
Preventia:
• Intrucat tulburarea de personalitate schizoida isi are
originea in mediul familial din perioada copilariei,
interventia timpurie poate ajuta la diminuarea dezvoltarii
problemelor de comportament.