,,Toți oamenii au clădită în firea lor

dorința de a cunoaște’’ Aristotel

Gnoseologia- știința despre sursele, limitele și
structura cunoștiințelor (,,o cunoaștere a cunoașterii’’).

Cunoașterea generală

Cunoașterea comună Cunoașterea științifică

 Particularități ale cunoașterii
Cunoașterea comună
Formă și conținut
 conglomerat eterogen de cunoștiințe cu caracter aplicativ și orientativ
Modalități de obținere
 se obține pe cale senzorială – a observărilor directe și experienței
indivizilor.
Modul de transmitere
 este transmisă de la o generație la alta prin limbaj.
Din punct de vedere al procedeelor de aplicare
 Se bazează pe o singură metodă - ,,încercarea și eroarea’’
 Cunoașterea științifică
Formă și conținut
 Volum sistematizat de cunoștiințe, care explică și anticipează evoluția unor
fenomene și procese
Modalități de obținere
 Se obține prin formularea de ipoteze și aplicarea unor metode speciale de
cercetare
Modul de transmitere
 Este transmisă prin diverse tipuri de lucrări științifice, bazate pe un limbaj
specializat, exact și abstract.
Din punct de vedere al procedeelor de aplicare
 Cunoașterea dispune de criterii și tehnici complexe de verificare a
ipotezelor sale
Epistemologie-reprezintă partea componentă a
gnoseologiei,care studiază esența și evoluția cunoașterii
științifice
Știința- este un ansamblu sistematizat de cunoștiințe dintr-un
domeniu de cunoaștere.
Condițiile existenței științei Scopurile științei

Obiect distinct de studiu A descoperi

Metodologie proprie de cercetare A explica

Limbaj științific propriu A prezice

Utilitate practică a rezultatelor A corecta ideile preexistente

cercetării
 Concepția paradigmelor și a revoluțiilor
științifice ale lui T. Kuhn
Paradigmă- stereotipuri științifice în limitele cărora
cercetătorii își efectuază investigațiile într-o
perioadă determinată de timp.
Cercetătorii aplică aceeași paradigmă economică în
următoarele condiții:
1. Dacă au viziune identică sau aprope identică asupra
realității economice.
2. Dacă utilizează aparat categorial identic sau aproape
identic.
3. Dacă aplică metode similare de cercetare teoretică și
empirică.
4. Partenerii de paradigmă pot ajunge la concluzii diferite.
Paradigma se caracterizează printr-o stabilitate, însă
stabilitate relativă, care dispare în urma revoluției științifice.
Revoluția științifică este definită ca etapă a dezvoltării
științei, cănd o paradigmă este substituită cu alta.

Perioada Perioada ,,științei Perioada ,,crizei

preparadigmală normale’’ științifice’’

Concurența diferitor școli Dominarea unei singure Acumularea faptelor care

și curente de gîndire, nu
există stereotipuri sigure,
au loc controverse sau
discuții metodologice
doctrine, este perioada nu mai pot fi explicate cu
evolutivă pu acumularea teoriile existente,
faptelor științifice care presupune o multitudine
confirmă paradigma de abordări noi , o
avalanșă de creație
Concepția programelor de
cercetare ale lui I.Lacatos
Program de cercetare reprezintă o serie
de teorii , care se dezvoltă conform unor
principii științificeși metodologice unice.

Centură de protecție

Nucleul dur
Nucleul dur
- Sunt cele mai fundamentale postulate ale programului,
care asigură păstarea integrității lui.Ele rămîn
nemodificate la schimbările care însoțesc dezvoltarea
cunoașterii științifice, modificarea lor semnificînd
trecerea la un alt program de cercetare.
Centura de protecție
- Este formată din ipoteze secundare, care concretizează
programul științific, extinzînd sfera lui de aplicare,pe
măsura dezvoltării programului, centura lui
protectoare este supusă modificării.Ipotezele
demonstrate se contopesc cu nucleul.
Concepția programului
metodologic al lui K.Popper
K. Popper este reprezentant al criticismului, a
cărui esență se reduce la afirmația ,,supune
totul criticii’’.Critica poate fi diferită: se cere
delimitarea metodei corecte de critică de cea
eronată, principalele caracteristici de
determinare a metodei corecte de critică, în
viziunea lui, sunt:
Scientismul
-presupune apelarea la cunoștiințele și argumentările
științifice.Argumentarea științifică trebuie să fie obiectivă , adică să
excludăpreferințele și aprecierile subiective
 Dialecticismul

Este tendința de a descoperi contradicțiile.De fapt însăși critica se reduce la

identificarea contradicției.,,Fără contradicții, fără critică nu ar exista o
argumentare rațională a schimbării teoriilor , nu ar exista progres intelectual’’.

Deductivismul
Teoriile științifice se formează pe baza deducției, și nu a inducției.

Falsificaționismul
Este mai ușor de demonstrat falsitatea unei teorii decît justețea ei pentru toate
cazurile posibile .Deci trebuie căutate fapte care infirmă teoria respectivă, chiar și
un singur fapt care infirmă teoria trebuie să conducă la respingerea ei.
Cercetarea științifică reprezintă
activități:
 de investigație sistematicăși structurată a diverselor domenii ale
realității (natura)
 În scopul obținerii și validării noilor cunoștințe (rezultat)
 Necesare explicării, anticipării și transformării ei (finalitate)

Cercetarea științifică

Fundamentală Aplicativă
Aplicativă Fundamentală
Scopul
Obținerea de cunoștințe noi formularea Înțelegerea unor probleme și propunerea
de ipoteze,concepte;reprezintă valoare unor soluții în vederea depășirii
pu societate în general lor;reprezintă interes pu anumiți agenți
economici

Subiecții –cercetători, orientarea tematică

Cercetători din mediul academic și Cercetători din mediul academic,
universitar.Tematică orietată de universitar și corporativ. Tematică
comenzile de stat sau interese științifice orientată de comenzile sectorului
personale corporativ, org. internaționale

Modul de evaluare
Evaluarea prin indicatori Evaluarea prin nr. și avengura
scientometrici.Evaluatorii suntspecialiști publicațiilor .Experți
independenți din același domeniu practicieni,solicitanții cercetării

Modul de finanțare
Din fonduri publice și private,granturi Din sursele solicitantului cercetării
Problema de cercetare- contradicție între
cunoștiințele existente și faptele noi, care nu mai
pot fi interpreatate în baza lor

Problemele de cercetare sunt foarte variate și

identificarea problemei poartă un caracter
creativ.Condiția formulării problemei este stabilirea
tipului ei,acesta este un moment decisiv.Se stabilesc
următoarele tipuri de probleme de cercetare:
 • Prob-obiect țin de cercetarea unor
fenomene și relații
Probleme-obiect și • Meta-prob presupun elaborarea
unor noi metode de cercetare
meta-probleme

• Prob-normale nu afectează bazele

teoriei științifice existente,
Probleme normale condiționînd evoluția ei
și probleme- • Soluționarea prob-anomalii
conduc la obținerea unor
anomalii cunoștințe noi,incompatibile cu
vechea teorie
Ipoteza de cercetare reprezintă un enunț cu caracter de
probabilitate despre esența,intercondiționarea și
cauzalitatea unor fenomene sau procedee încă
necunoscute
Ipotezele pot fi rezultatul:
 Deducerii din cunoștințele empirice și teoretice
existente
 Deducerii din noile fapte apărute
 Deducerii prin analogie.
Deci, ipotezele pot fi considerate drept ,,ruptură’’ în
știință.Ruptura poate fi parțială cînd ipoteza e un
punct de plecare pu corectarea vechilor cunoștinț, sau
totală, cînd ipoteza anunță noi teorii.
 Pentru a avea o validitate solidă, orice ipoteză trebuie
să satisfacă trei cerințe majore:
1. Să reprezinte o concepție coerentă , care să fie atît
inteligibilă, cît și transmisibilă ca acceptare(aspect
logic).
2. Să reprezinte o codificare verificabilă a datelor (aspect
empiric).
3. Să posede o valoare și un interes practic(aspect
practic).
Regulile de testare a ipotezei:
 O ipoteză este considerată validă dacă toate
consecințele ei sunt concordate cu toate datele ți
faptele empirice observate în practică.
 Dacă o singură consecință nu coincide cu faptele
empirice , ipoteza este considerată infirmată.
 Ipoteza parțial infirmată de datele empirice urmează a
fi reluată în condiții mai riguroase.
 Ipoteza parțial verificată, dar neinfirmată, este
considerată a f inumai confirmată.
 Cînd ipoteza nu este nici infirmată, nici confirmată,
cauzele pot fi asociate cu insuficiențe metodologice
Ciclu metodologic de cercetare științifică a fost prezentat
de K.Popper astfel:

P1 – I – TI – P2

Unde:
P1 – indică prob. Inițială
I – ipotezele care pot servi la soliționarea problemei P1
TI - testarea ipotezelor
P2 – noua problemă generată
 Formularea temei și panificarea procesului de cercetare științifică

Documentarea și sinteza bibliografică

Alegerea strategiilor metodologice de cercetare

Obținerea accesului la informații

Alegerea modalităților de culegere a datelor

Prelucrarea ,analiza și interpretarea datelor prin utilizarea metodelor cantitative și calitative

Redactarea , susținerea și valorificarea lucrării științifice