Sunteți pe pagina 1din 20

Penthos-ul bolnavului oncologic,

între catharsis și homeostazie

Pr. Radu Sever Ungureanu


O „Am considerat întotdeauna că singura
problemă a medicinii ştiinţifice este tocmai faptul
că nu este îndeajuns de ştiinţifică. Medicina
modernă va deveni, într-adevăr, ştiinţifică numai
atunci când medicii şi pacienţii lor vor fi învăţat să
gestioneze în mod adecvat forţele trupului şi ale
psihicului, care îşi manifestă acţiunile prin
intermediul vis medicatrix naturae (puterea
vindecătoare a naturii).”
O Prof. Rene Dubos, Universitatea
Rockefeller, New York, USA
Dr. Eric J. Cassell,
The Nature of Suffering and the Goals of Medicine

„Doctors
do not treat diseases,
they treat patients”
Dr. Pavel Chirilă
O „Astăzi boala este abordată tot mai mult
detaşată de persoana umană care o
poartă. Orientarea şi mutarea centrului de
greutate de la bolnav spre boală este
păcatul cel mai grav al medicinei
moderne.”
O „Întâmplări din Biserică şi Spital”
Durerea nu este Suferința
„Cheia fericirii nu este evitarea durerii cu
orice preț, ci înțelegerea rolului ei protector și
utilizarea ei în folosul nostru, nu împotriva
noastră. Mai mult, pentru un bioinginer,
sistemul care este responsabil pentru durere în
corpul nostru este de o uimitoare
funcționalitate, o capodoperă a corpului uman.
Sistemul nervos, purtând amprenta geniului,
merită admirație și respect, la fel ca un tablou de
Rembrandt.”

Philip Yancey, Unde este Dumnezeu când sufăr?


„Dumnezeu ne e șoaptă în
plăceri, ne e glas în conștiință,
dar țipăt în durere: ea este
megafonul cu care El trezește o
lume surdă”.
C. S. Lewis, „Problema durerii” în vol. Despre
minuni. Cele patru iubiri, Problema durerii
”Durerea se suportă, pe când suferinţa se
asumă. Durerea poate fi doar a trupului,
suferinţa atinge întotdeauna sufletul. Mai
precis, ea priveşte atât starea noastră trupească
sau contingentă, cât şi starea de conştiinţă care
ne defineşte. De aceea, atunci când îşi face
simţită prezenţa, suferinţa transformă radical
situarea noastră în timp.”

Gheorghe Popa, Suferinţa umană: o provocare pentru


reflecţia bioetică
Boala oncologică determină o atitudine gravă şi
serioasă de perspectivă existenţială, „resetează”
valorile umane, răsturnându-le pe cele vechi. „Marile
întrebări legate de moarte, viață și sensul ei, pe care
oamenii și le pun la un moment dat, apar de obicei
într-un context medical. În situațiile concrete, când
cineva se lovește de aceste întrebări, devine un
exercițiu necesar, atât filosofic, cât și biologic.”

Dr. Paul Kalanithi, „Cu ultima suflare”


Handbook of Religion and Health
Harold G. Koenig, Michael E. McCullough, David
B. Larson – Oxford, 2001

O Credinţa în Dumnezeu promovează o stare de


bine şi uşurează durerile fizice.
O Credinţa în Rai este asociată unei rate scăzute
de depresie.
O Rugăciunea aduce o percepţie pozitivă a vieţii
„Durerea însoțește diagnosticul, iar
suferința prognosticul”

Jeff Levin Ph.D., God, Faith and Health,


Exploring the Spirituality – Healing Connection

„Other studies have shown that religious


beliefs can also help to prevent
psychological distress.”
Jeff Levin Ph.D., God, Faith and Health, Exploring
the Spirituality – Healing Connection

O „Studies like these leave little doubt that


religious beliefs is a key factor in
preventing distress an promoting well-
being.”
Despre bucuria plânsului
(penthos-ul care produce bucurie)

• „Fericiţi cei ce plâng, căci aceia se vor mângâia” (Matei 5,4)

• ”Plânsul constituie boldul cel de aur al sufletului, care îl


liberează de pironirea pe lemnul grijilor lumești.”

• ”Izvorul lacrimilor, pe care-l dobândim după botez, este


încă mai puternic decât botezul, dacă nu este cumva prea
îndrăzneață această afirmație a mea; pentru că acela este
curățitor al relelor făcute înainte de dânsul, iar acesta al
celor de după botez.”

CATHARSIS=curățitor
(Extrase din Sf.Ioan Scărarul -Scara raiului)
„Faţa spălată cu lacrimi străluceşte de frumuseţe neofilită”
(Sf. Efrem Sirul)

„Lacrimile închipuie baia sufletului, leagă din nou


zăbrelele rupte ale societăţii noastre de Începătorul vieţii şi
fiinţei, renasc, readuc la viaţă existenţe amorţite, muribunde
şi deznădăjduite; lacrimile restabilesc echilibrul
duhovnicesc întru binele după fire şi elementul creaţiei, îl
ridică pe om la înălţimea sa fiinţială, restaurează trupul (n.n.)
şi sufletul, zugrăvesc frumuseţea chipului Dumnezeiesc.”

Arhimandrit Ioanikios Kotsonis, Pagini filocalice 4-5


Dr. William H. Frey,
Crying-The Mystery of Tears

- bazale
Lacrimile - reflexe
- emoționale
• Hans Selye, în Stress Without Distress spune că
forțe externe fizice și emoționale, bombardează
constant corpurile noastre. Multe boli nu au o
cauză singulară, dar sunt rezultatul unei
constelații de factori. Un rol major îl are axa HPS.

Cum te eliberezi de distress?


”Sugerez că, asemenea proceselor excretoare,
precum expirarea aerului, urinarea, transpirația și
defecația, plânsul emoțional poate juca un rol vital
în menținerea homeostaziei prin îndepărtarea
rezidurilor hormonale dăunătoare.”

(Dr. William H.Frey, Crying-The Mystery of Tears)


• Stresul cauzează o schimbare chimică în corpul nostru;
• In general, oamenii se simt bine după ce au plâns;
• Plânsul emoțional este un proces excretor.
• A descoperit la microscop că, spre deosebire de cele bazale
și reflexe, lacrimile emoționale au o concentrație mai mare
de:
• prolactină (un hormon care poate crea grave
disfuncţionalităţi)
• ACTH
• leucin-encefalina (hormon care reduce
durerea psihică şi ajută la ameliorarea stării de
rău)
Dr.Elisabeth Kubler –Ross
Despre moarte și a muri, Harta marii transformări,

”Asistentele au încurajat-o și să plângă mai


degrabă, ori de câte ori simțea nevoia, decât să
încerce să fie surâzătoare tot timpul, ceea ce bolnava
a apreciat.”
„Plânsul este un mod foarte puternic pentru a elibera tensiunea
emoțională. Unii sfinți vorbesc despre „darul lacrimilor” și cred că
au dreptate. Cercetătorii moderni au descoperit că lacrimile
emoționale conțin enzime care declanșează eliberarea toxinelor
vătămătoare care se formează în corp în vremuri de stres. Plânsul
fortifică sistemul imunitar. Îmi amintesc că îmi era frică să plâng
deoarece credeam că odată pornit plânsul nu mă voi mai putea
opri. M-am aflat de asemenea pe mine însămi luptând cu lacrimile
când eram în public sau când membri ai familiei sau prieteni erau
prin preajmă. După o vreme, cum tensiunea continua să crească în
mine, am început să pun deoparte „perioade de plâns” când făceam
un duș sau conduceam mașina, și în noapte, când toți dormeau și
eram singură cu Dumnezeu.” (trad.n.)
Lorene Hanley Duquin,
Fighting Cancer with the Help of Your Catholic Faith
Concluzii:

A. „Lacrima este lucrare omenească şi Dumnezeiască,


manifestare trupească şi harismă mai presus de fire –
este harismă şi lumină, ca şi Sfântul Botez.”
(Arhim. Ioanikios Kotsonis)

B. Biochimia recunoaşte valoarea homeostatică a


aparatului lacrimal;

C. Mărturiile din spitale dar şi ale pacienţilor oncologici


întăresc ideea că plânsul este un medicament.